Facebook Twitter Email

Statul Israel sărbătorește anul acesta Ziua Națională la 23 aprilie, potrivit site-ului www.officeholidays.com. Ziua Independenței (“Yom Atzmaut”) reprezintă aniversarea declarării independenței Statului Israel, la 14 mai 1948. Această dată variază în fiecare an, după calendarul religios ebraic, fiind a 5-a zi a lunii Iyar, după cum precizează mae.ro. În 2014, aceasta a fost marcată la 6 mai.

Imagine de la Zidul Plângerii din Ierusalim.
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

În Israel se găsesc numeroase orașe și ruine antice, multe dintre acestea aparținând Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele mai impresionante obiective turistice din această țară sunt: Zidul Plângerii sau Zidul de Vest, Grădinile suspendate din Haifa, Cetatea Ierusalimului, Biserica Sfântului Mormânt, Muntele Ghetsimani, Situl arheologic Tzipppori (în antichitate capitala Galileei), Akko (Acra), fosta cetate a cruciaților, Grădinile etajate Bahai ș.a.

Loc de rugăciune în orașul vechi din Ierusalim, sfânt pentru poporul evreu, Zidul Plângerii sau Zidul de Vest este, potrivit ”Enciclopedia Universală Britannica” (Ed. Litera, 2010), o relicvă din al Doilea Templu al Ierusalimului.

Primul templu ridicat de regele Solomon a fost construit în secolul al X-lea î.Hr. și distrus de babilonieni în anul 586. Cel de-al doilea Templu a fost terminat și închinat în anul 516. Potrivit site-uluicrestinortodox.ro, regele Irod a inițiat, în jurul anilor 19-37 î.Hr., o imensă lucrare de extindere a Muntelui Templului. Astfel, au fost construite patru ziduri în jurul esplanadei, pentru susținerea ansamblului edificiului.

Credincioși care se roagă la Zidul Plângerii din Ierusalim.
Foto: (c) Mihai POZIUMSCHI / / Arhiva AGERPRES

Construcția zidurilor a durat 11 ani, după cum arată www.sacred-destinations.com. În anul 70 d.Hr., romanii au distrus Ierusalimul și Templul. Apoi, în perioada otomană (începând din secolul al XVI-lea), zidul care a rămas a devenit loc de pelerinaj pentru evreii care veneau aici să plângă distrugerea Templului.

Zidul Plângerii, ca loc de rugăciune, se referă la o secțiune de 57 de metri situată în partea de vest a Muntelui Templului. O mare parte din zidul lung de 488 de metri este subterană și se întinde în Orașul vechi. Potrivit crestinortodox.ro, zidul are o înălțime de 32 de metri și un număr de 45 de rânduri de piatră, dintre care 28 la suprafața solului, iar 17 dedesubt.

Rândurile, care stau la baza zidului, sunt formate din bucăți mari de piatră și datează din perioada regelui Irod, potrivit www.sacred-destinations.com. Următoarele straturi de piatră au fost așezate în secolul al VII-lea (sub califii Omeiazi și Fatimizi), urmate de cele adăugate în perioada de dominație otomană. Cele mai recente straturi au fost așezate înainte de 1967.

Denumirea de ”Zidul Plângerii” a fost introdusă de britanici în 1917 (epoca mandatului britanic a durat între 1917 și 1948), și a avut la origine, mărturii ale călătorilor europeni care vorbeau despre “Zidul de tânguire al evreilor”.

Imagine de la Zidul Plângerii din Ierusalim.
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Credincioși din întreaga lume vin aici să se roage. Ei introduc rugăciuni scrise în crăpăturile zidului, cu credința că ele vor ajunge la Dumnezeu. Zona din dreapta este rezervată femeilor, iar cea din stânga bărbaților. Toți credincioșii trebuie să se îmbrace modest și să aibă capul acoperit.

Imagine de la Zidul Plângerii din Ierusalim.
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Înainte de sărbătoarea Paștilor și de Anul Nou evreiesc (toamna), bucățelele de hârtie sunt scoase și duse pe Muntele Măslinilor, unde sunt îngropate, pentru a face loc altor noi rugăciuni.

AGERPRES/(Documentare: Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Facebook Twitter Email

Comments are closed.

Cauta
Articole - Romania pozitiva