Foto: (c) Nicolae BADEA / Arhiva AGERPRES

În baza prevederilor Tratatului de la Adrianopol (1829), încheiat între Rusia și Turcia după război, care stipulau că Țările Române obțin dreptul să-și organizeze ”un număr de gărzi înarmate pământene”, adică să-și înființeze propria lor putere militară, ”al cărei număr și întreținere vor fi stabilite de domni împreună cu divanele lor”, la 30 aprilie 1830 s-a hotărât ”formăluirea în Valahia a șase batalioane pedestrime și 6 escadroane călărime a străjii pământești”.

Din aceste forțe au fost create trei regimente mixte: unul la București, unul la Ploiești și altul la Craiova. În același timp, au luat ființă în Moldova un batalion de infanterie și un escadron de cavalerie, din care s-a înființat primul regiment mixt, cu garnizoana la Iași. În urma Unirii de la 1859 a celor două provincii românești, Moldova și Țara Românească, infanteria a cunoscut progrese importante. În 1860, efectivele infanteriei atingeau cifra de 10.848 oameni.

După reorganizarea armatei din 1917, infanteria a fost structurată în 15 divizii de infanterie. În anul 1938, infanteria reprezenta 52% din efectivele armatei.

AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu)