Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Din decorul sculptat în piatră al construcției se păstrează un capitel cu ciubuce, singurul de acest tip cunoscut pe teritoriul României, potrivit prezentării făcute acestui ansamblu de către Direcția județeană pentru Cultură  Brașov.

În primul sfert al secolului XVI, biserica a fost fortificată și a fost construită incinta interioară.

Satul Viscri, aflat la 42 de km de Sighișoara, face parte din cele șapte sate din Transilvania înscrise pe lista patrimoniului cultural UNESCO.

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Aceste sate din Transilvania, cu bisericile lor fortificate oferă o imagine vie a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Cele șapte sate înscrise, fondate de sași, sunt caracterizate printr-un sistem specific de construcție, model de așezare și organizare a gospodăriei, care s-a păstrat de la sfârșitul Evului Mediu. Ele sunt dominate de bisericile fortificate, care ilustrează stilurile de construcție din secolele XIII-XVI, potrivit prezentării UNESCO.

Colonizarea sașilor, populație de origine germană, în Transilvania a început în secolul al XII-lea și s-a încheiat la începutul secolului al XIV-lea, localitățile fondate de aceștia (cca. 250) acoperind un teritoriu îngust, în sudul și estul Transilvaniei, de-a lungul arcului carpatic, se arată în prezentarea satelor cu biserici fortificate din Transilvania înscrise în lista UNESCO, făcută de către Institutul Național al Patrimoniului.

Prezența sașilor pe aceste meleaguri a avut ca fundal o istorie locală frământată, dominată de amenințări interne și externe. Primul eveniment, care a pus la încercare coloniile în curs de constituire, a fost năvălirea tătară din 1241-1242. În urma atacurilor, regalitatea a încurajat fortificarea localităților, iar coloniile au aplicat practicile defensive din regiunile de origine: localitatea era lăsată pradă invadatorilor, comunitatea refugiindu-se într-o fortificație ușor accesibilă, potrivit sursei citate.

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Fortificarea, în primul sfert al secolului al XVI-lea, a tuturor bisericilor din satele săsești de pe pământurile regale (circa 200 biserici fortificate), a urmat invaziilor de această dată turcești, de la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Biserica de la Viscri face parte din categoria bisericilor fortificate, tipice pentru zonele colinare, care au elemente defensive dispuse aproape în egală măsură pe biserică și pe incintă. Restructurarea acestor biserici s-a făcut prin desființarea navelor laterale, deasupra navei principale au fost ridicate etaje de apărare, turnul vestic a fost transformat în reduit, iar corul a fost suprapus de un bastion. Biserica a fost înconjurată cu o incintă fortificată. La Viscri, fortificația cuprinde în modul cel mai egal și armonios atât incinta cât și biserica, potrivit prezentării INP.

Ansamblul de Viscri este format din biserica fortificată și două incinte de apărare, prima incintă fiind întărită cu șase turnuri de apărare.

Cetatea Viscri
Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Construcția este formată dintr-o singură navă de formă trapezoidală, cu laturile de 13.39 m (N), 6.61 m (E), 13.40 m (S), 5.91 m (V), rezultată în urma extinderii, în primul sfert al secolului al XVI-lea a vechii capele romanice din secolul al XII-lea și contopirii cu vechiul turn donjon din secolul al XIII-lea, arată site-ul patrimoniulnational.ro, ce prezintă proiectul Monumente din România aflate sub protecția UNESCO.

Fațada bisericii prezintă, în jurul corului, contraforturi legate la partea superioară cu arce în spatele cărora se află goluri de aruncare. Fațada sud a navei este marcată de pridvoarele din fața accesurilor în biserică. Fațada dinspre vest este o suprafață plană cu nivelurile marcate de golurile de tragere. Fațada dinspre nord a navei este fără goluri.

Altarul clasicist conține tabloul cu scena “Lăsați copii să vină la mine”, semnat de pictorul Pankratz din Rupea. Emporele și tribunele din secolele XVII-XIX sunt create în stilul mobilierului popular pictat; în navă, tribuna de vest este datată 1694, empora de sud, din 1783, iar tribunele din cor din 1795 și 1833.

Amvonul cu baldachin, în stil baroc popular, datează din 1791. Cristelnița este construită dintr-un capitel cu ciubuce așezat pe un fragment de coloană, ambele provenind de la empora capelei din secolul al XIII-lea. Orga a fost instalată în empora aflată deasupra altarului, în 1723.

În turnul porții sunt instalate 4 clopote: cel mare, cu siluetă sveltă, nedecorat, datat secolul al XV-lea; clopotul cel mijlociu poartă inscripția gotică “Magister Johes von Schesburg 1748”, iar cel mic, nedatat, este decorat cu medalioane reprezentând un leu, un cerb, moartea și un pui de căprioară; clopotul ceasului este nedatat, potrivit http://patrimoniulnational.ro.

AGERPRES/(Documentare — Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)