Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

“Simplitatea în viață este adevărata libertate”, spunea George Enescu, iar Vila Luminiș din Sinaia, loc de inspirație și recreere pentru Enescu, stă drept mărturie pentru crezul său.

George Enescu s-a născut într-un mic sat din Moldova, însă el a fost puternic atras de pitorescul Văii Prahovei, cu atât mai mult cu cât a fost un apropiat al Casei Regale, fiind unul dintre muzicienii favoriți ai reginei Elisabeta, cunoscută sub pseudonimul Carmen Sylva, pe versurile căreia a și compus o serie de lieduri.

De altfel, regina îl considera pe Enescu drept copilul său de suflet, sprijinindu-l chiar pentru a-și termina studiile. Fiind un apropiat al Casei Regale, Enescu avea propriul său apartament la mansarda Castelului Peleș, unde deseori era invitat să susțină recitaluri.

Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

Legătura sa strânsă cu micul oraș Sinaia, în care s-au născut multe dintre operele sale, l-a determinat pe Enescu să își construiască aici, în afara actualei zone turistice a stațiunii, o casă după planuri proprii, cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu, pe care a numit-o Vila Luminiș.

Casa în care maestrul a locuit din 1926 până în 1946, cu intermitențe explicabile prin ampla sa activitate concertistică și componistică, este realizată într-un stil autentic românesc, brâncovenesc, fiind singura pe care George Enescu a construit-o din banii săi câștigați din primele sale turnee în America.

Vila Luminiș, înconjurată de brazi, mulți plantați chiar de Enescu, nu este spectaculoasă, ci mai degrabă simplă, sobră și în același timp strălucitoare, definind foarte bine chiar personalitatea celui care a locuit-o.

Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

O importanță deosebită în construcția acestei case a avut-o dispunerea ferestrelor, maestrul fiind extrem de preocupat de modul în care cădea lumina, mai ales la apus.

Potrivit muzeografului Teodora Focșăneanu, se pare că a existat o corespondență între arhitectul Radu Octavian Dudescu și Enescu pe această temă.

“Avea lumină aproape în tot timpul zilei. Pe cât era de modest, pe atât era de preocupat de lumină. La vremea aceea exista o priveliște minunată — elementele noi au luat din valoarea ei — râul Prahova, Munții Bucegi, pădurea de brazi, natura fiind o sursă inepuizabilă de inspirație pentru maestru”, povestește muzeograful.

Aproximativ 60% din aranjamentul casei este cel autentic și a fost realizat după câteva fotografii care au existat la secția colecții speciale, multe piese fiind adăugate pe vremea când vila nu avea statutul de muzeu.

Spațiile cele mai generoase sunt sufrageria și salonul de muzică, ce găzduiesc piese originale de o mare valoare, între care pianul marca “Ibach” realizat la Lausanne, pe care Enescu l-a folosit atât ca interpret, cât și în tumultul frământărilor date de activitatea sa componistică.

Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

Camera în care se află pianul este încărcată de emoție, iar vizitatorul pășește cu grijă parcă pe parchetul care scârțâie, așteptându-se cumva să fie întâmpinat de acorduri care zboară de sub degetele maestrului alergând pe clapele instrumentului.

Deasupra pianului se află partitura în facsimil a operei Oedip, parțial compusă la Sinaia, despre care Enescu spunea că îi era cea mai dragă, pentru că a investit în ea “ani de muncă și nopți de neliniște”.

Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

Se presupune că pianul nu a părăsit casa timp de aproape 100 de ani, până în momentul în care a fost dus la restaurat, în cursul anului 2014. O cameră cu totul specială în Vila Luminiș este chiar dormitorul lui Enescu. Atât de mic, atât de simplu, încât el este numit, pe bună dreptate, ”chilia maestrului”.

Această cameră de dimensiuni reduse, extrem de simplă, decorată în stil pur românesc, în totală opoziție cu dormitorul soției sale, îl reprezintă foarte bine pe muzician, despre care se știe că a fost un om pe cât de genial, pe atât de modest. De altfel, el le spunea prietenilor săi în diferite ocazii că simplitatea în viață este adevărata libertate.

Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

“Maestrul nu dormea cu soția, ci aveau dormitoare separate. Poate viața alături de un geniu presupune și anumite sacrificii. Maestrul simțea nevoia să aibă liniște și poate că o idee trebuia așternută chiar atunci când ea prindea viață”, explică muzeograful.

Un loc drag lui Enescu este terasa casei, care oferă o priveliște spre Munții Bucegi, spre râul Prahova și calea ferată din zonă. Aici, maestrul se odihnea, servind ceaiul, stând pe un fotoliu de rafie păstrat încă de muzeografi.

Despărțirea definitivă a lui George Enescu de Vila Luminiș s-a produs în anul 1947, când el a donat casa statului român, aceasta transformându-se într-un loc de odihnă pentru artiști. Din 1995, ea devine Casa Memorială ”George Enescu”, iar din anul 2007 este secție a Muzeului Național ”George Enescu”.

Foto: (c) Anamaria TOMA / AGERPRES FOTO

Potrivit muzeografului Teodora Focșăneanu, pe tot parcursul lunii mai vor fi organizate la Vila Luminiș diverse evenimente în cadrul proiectului ”Luna Enescu”.

AGERPRES/(AS — autor: Anamaria Toma, editor: Mihai Simionescu)