Foto: (c) Grigore POPESCU / Arhiva AGERPRES

Intoleranța la gluten afectează circa 1% din populație și poate debuta la orice vârstă, începând cu perioada copilăriei. Statisticile arată că în Europa doar aproximativ 12%—15% din cei care suferă de boala celiacă obțin un diagnostic. În multe cazuri, timpul dintre confruntarea cu primul simptom și punerea diagnosticului este mai mare de 10 ani, potrivit site-ului AOECS.

Boala celiacă afectează una din 100 de persoane predispuse genetic. Riscul de a face boala este crescut la rudele de gradul I ale pacienților cu intoleranță la gluten, la pacienții cu diabet zaharat tip 1 sau tiroidită autoimună.

Glutenul este o proteină care se găsește în diverse cereale, adică grâu, secară, orz și varietățile încrucișate. Intoleranța la gluten este o afecțiune autoimună declanșată de ingestia de gluten la indivizi predispuși genetic, care provoacă disfuncții la nivelul intestinului subțire.

Manifestările sunt foarte variate, de la oboseală neexplicată sau diaree cronică la sindrom de malabsorbție, statură mică, anemie, tulburări de tranzit, flatulență, meteorism (balonare), dureri abdominale recurente, afte bucale, eroziuni de smalț dentar, scădere în greutate, depresie, erupție cutanată (dermatită herpetiformă), dureri articulare sau spasme musculare, osteoporoză precoce, avorturi recurente, infertilitate, potrivit site-ului emjreviews.com.

Tratamentul constă în excluderea glutenului din alimentație, dietă care trebuie respectată toată viața. În lipsa tratamentului, pot apărea complicații precum malnutriție severă (cu întârzierea dezvoltării la copii), osteoporoză sau unele tipuri de cancer.

AOECS, fondată în 1988, este o organizație independentă un non-profit umbrelă a 27 de asociații pentru boala celiacă din Europa. Operează prin diferite grupuri de lucru și încearcă să îmbunătățească schimbul de informații dintre țările membre.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)