‘O veche legendă se ascunde în spatele bisericii evanghelice din Sebeș. Totul a pornit de la faptul că ea a slujit ca model pentru Biserica Neagră din Brașov’, spune jurnalistul de călătorii pentru Serviciul Turism din cadrul Consiliului Județean Alba, Rareș Tileagă.

Ulterior, în jurul anului 1500, locuitorii Sebeșului au angajat un constructor pentru mărirea bisericii, astfel încât să o depășească pe cea din Brașov, căreia i-ar fi servit ca model.

‘Se spune că în jurul anului 1500 s-a început înălțarea bisericii din Sebeș, dar, la o vizită a constructorului din Brașov, acesta a fost cuprins de invidie și a mișcat schela constructorului sebeșean Johann, omorându-l. Ca răzbunare, fiul lui Johann reușește să atașeze bisericii din Sebeș cel mai mare altar din Transilvania. Legenda de mai sus explică, oarecum, cauza pentru care biserica din Sebeș uimește și azi prin împletirea bizară de stil romanic cu cel gotic timpuriu’, a menționat Rareș Tileagă.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES

Oraș întemeiat în secolul al XII-lea de coloniști sași, Sebeșul a fost primul din Transilvania care, în baza unui document emis în 1387 de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a avut dreptul de a se înconjura cu ziduri de piatră.

Bazele bisericii au fost puse în secolul al XIII-lea de către coloniștii sași, sub forma unei bazilici cu trei nave, lungă de 43 de metri, fiind extinsă gradual.

‘Este foarte veche. A fost construită pe la aproximativ 1210. Pe locul actualei biserici, probabil că, inițial, a fost, la venirea coloniștilor, pe la 1160, (…), o biserică de lemn. (…). Construită în stil romanic, biserica a fost după aceea reconstruită într-un stil cistercian timpuriu’, a declarat, pentru AGERPRES, preotul evanghelic Alfred Dahinten.

Acesta a precizat, pentru AGERPRES, că biserica se remarcă prin cele două stiluri diferite. ‘Navele centrale și cele laterale sunt în stil gotic timpuriu, amestecat cu un stil romanic, iar corul este într-un stil gotic mai târziu’, a spus acesta.

Bazilica cu trei nave este distrusă în timpul invaziei mongole din 1241. Ulterior, după 1260, biserica este refăcută în stil gotic specific cistercienilor, cu înălțarea navei principale. Din această perioadă se păstrează încă portalul sacristiei.

‘După invazia mongolă, construcția a fost reluată în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, când goticul își punea amprenta asupra artei transilvănene. Apar, astfel, bolțile cu nervuri, zidul susținut de contraforturi. Apoi, cele două turnuri de la intrare vor lăsa locul unuia singur, înălțat treptat între 1662 — 1664, atingând astăzi 44 de metri. Adaptarea la gotic face ca multe elemente să fie reconstruite în jumătatea de vest a bisericii, cum ar fi ferestrele, ce devin înguste și scunde. Coloanele, cu capiteluri compozite, masiv ornamentate, ating 11 metri, iar cheile de boltă au înălțimi de 16 metri. Interiorul este, astfel, copleșitor de mare’, explică Rareș Tileagă.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO

Între 1370 și 1382 a fost edificat corul, care ocupă un loc însemnat între cele mai valoroase construcții gotice din Europa de Est. Continuarea construcției în dimensiunile corului nu a fost posibilă din cauza invaziei turcești.

‘Erau dese invazii turco — tătare, motiv pentru care puterea financiară a sebeșenilor a slăbit și nu a mai fost suficientă pentru finalizarea construcției. Este foarte clar că ei au vrut să mărească și biserica, și navele bisericii, nu numai corul, dar nu au mai avut puterea financiară și a rămas nefinalizată practic biserica. În următoarele secole, sebeșenii au mai încercat să armonizeze un pic construcția. Au construit peste nava centrală și cele două nave secundare un acoperiș. Înainte, navele laterale aveau câte un acoperiș propriu, mai mic’, completează preotul Dahinten.

Cea mai valoroasă ‘podoabă’ a bisericii este altarul, de tip poliptic, înalt de 13 metri și lat de 6 metri, ridicat pe o colonetă renascentistă și care prezintă scene de o cromatică asemănătoare picturii flamande și germane.

‘Altarul este de tip renascentist, fiind finalizat pe la 1520. Este unul dintre cele mai mari de la Sud-Vest de Viena’, precizează preotul Alfred Dahinten.

Statuia Maicii Domnului din mijlocul scrinului este o imitație din 1731 a statuii originale.

‘Altarul bisericii a avut o sculptură de lemn a Maicii Domnului despre care oamenii credeau că poate să vindece boli și să facă miracole. La un moment dat, în secolul al XVIII-lea, guvernatorul Transilvaniei, generalul Kornis, care era catolic, a cerut sebeșenilor, care erau luterani, să-i dea lui această statuie a Madonei. El a argumentat că statuia, fiind catolică, era o blasfemie să fie într-o biserică luterană. Și sebeșenii, cu toate că erau luterani, credeau în această putere miraculoasă a statuii și nu au vrut să o dea, dar fără succes. Kornis i-a amenințat și au tăiat scuptura cu un fierăstrău. Însă, generalul, totuși, pe banii lui, a pus un sculptor necunoscut să sculpteze altă statuie, de aceeași mărime, care și astăzi este în altarul bisericii din Sebeș. Replica este foarte reușită, dar este cu două sute de ani mai nouă decît originalul. În ceea ce privește sculptura originală, aceasta s-ar afla, potrivit unor cercetări făcute în secolul al XIX-lea în arhivele din Viena, într-o capelă catolică din Corund, pe un fost domeniu al generalului Kornis’, povestește preotul Dahinten.

În biserică a rămas însă și astăzi, acum ca exponat, așa-numita piatră a penitenței, o lespede din alabastru, sculptată în relief, în greutate de circa de 15 kilograme, prinsă de un lanț gros. Originea ei se pierde în negura timpului.

‘Pe piatra penitenției sunt sculptate niște fețe suferinde. Se știe că până în secolul al XIX-lea, instituția căsătoriei era sub jurisdicția Bisericii. Cu această piatră erau pedepsiți enoriașii pentru păcate grave, cum ar fi adulterul. Astfel, cel pedepsit era obligat să stea la intrarea în biserică, cu piatra atârnată de gât pe tot parcursul slujbei, pentru a fi văzut de ceilalți’, a povestit preotul.

Foto: (c) Marinela BRUMAR / AGERPRES FOTO

Orga bisericii, funcțională încă, de tip romanic, a fost prima executată, în 1893, de frații Reiger în Ardeal.

De asemenea, biserica deține un pian cu coadă lungă, executat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Ceasul secular amplasat pe turnul bisericii este încă funcțional.

Situată în centrul orașului Sebeș, lângă drumul național care traversează municipiul, Biserica Evanghelică din vechiul burg săsesc este vizitată îndeosebi de turiști din Austria și Germania, nu și de către suficienți turiști români, ea nebeneficiind de faima altor lăcașuri similare, poate nu atât de vechi.

‘Nu suntem ca zonă turistică atât de bine plasați și nu suntem atât de cunoscuți ca bisericile de același tip din Sibiu sau Sighișoara. La Sebeș s-a păstrat zidul de incintă, spre deosebire de alte biserici evanghelice, și noi încercăm să exploatăm din acest punct de vedere potențialul său turistic’, a afirmat preotul Dahinten.

Biserica a fost restaurată între 1961 și 1964, din fonduri de stat, și a beneficiat recent de o altă renovare parțială, de această dată cu fonduri europene.

Cea mai frumoasă și mai impunătoare construcție din Sebeș, veche de opt secole, Biserica Evanghelică se numără printre cele mai valoroase monumente din țară. Ea poate fi vizitată de oricine dorește să-i treacă pragul, singura zi în care nu are program de vizitare fiind lunea (marți — sâmbătă între orele 10,00 — 13,00; 15,00 — 17,00, iar duminică, între orele 15,00 — 17,00).

AGERPRES/ (A, AS — autor: Marinela Brumar, editor: Diana Dumitru)