Despre Frăsinei s-au scris multe articole, materiale, studii, care au pus în evidență viața monahilor de aici, o viață canonică, extrem de dură, mai ales prin faptul că femeile nu au ce căuta în acest sfânt lăcaș.

Pelerinii care vin la Frăsinei nu cunosc însă o mare taină a locului, un alt miracol care vine de sub munte, chiar în apropierea mănăstirii, este mai exact o terapie pe care doar localnicii o cunosc și care, spun ei, “are legătură prin divinitatea cu sfântul lăcaș din apropiere”.

Muereasca este o comună care se întinde pe valea râului cu același nume, pornind dinspre vărsare până aproape de Muntele Buila, urcând în trepte și înghesuindu-se între cei doi versanți muntoși care i-au obligat pe oameni să prețuiască fiecare colț de pământ drept și i-au făcut să respecte și piatra și lemnul.

“Casa din Muereasca nu este o casă cu specific brâncovenesc, cum o vedem în tot județul Vâlcea. Dacă ar fi să definim un stil de arhitectură al locului, am spune clar că acesta este stilul muereștean. În ce sens? Casele din Muereasca au obligatoriu un etaj și cerdac de lemn sau pridvor. Parterul este construit pe o temelie de piatră de munte, de 70 de cm grosime și dă senzația unei fortărețe. La parter obligatoriu este magazia și bucătăria. Deasupra este etajul care are între trei și camere de dormit funcție de starea socială și de numărul de copii. Tot etajul are un pridvor de lemn frumos lucrat. Aici, în pridvor serile de vară răcoroase sunt o încântare. Se aude de peste tot cum curge pârâul jos în vale”, spune Ion Ungureanu, primarul comunei Muereasca.

De altfel la bază, Muereasca a avut trei comunități sau bresle — crescătorii de animale, tăietorii de lemne și zidarii în piatră.

“Zidarii în piatră de munte doar aici la Muereasca puteau fi găsiți, erau cei mai buni meseriași. Aceste comunități au pus bazele comunei noastre, am putea spune că era o comună în secolele trecute tipic de munte, adică una închisă cu reguli interne. Poate și de aceea Frăsineiul a fost ales să fie ridicat aici. După Al Doilea Război, din păcate, fiecare familie avea cel puțin un membru la Canal sau la Sighet”, mai spune primarul Ungureanu.

De altfel, se spune că activiștii colectivizării au fost bătuți de câte ori încercau sau intre în sat, iar a doua zi nimeni nu recunoștea nimic. Chiar dacă erau luați localnici, torturați sau purtați prin temniță.

Dar miracolul din Muerească se află într-un canion de peste 300 de metri înălțime, pe drumul mănăstirii. Astfel, după ce se părăsește ultimul sat al comunei, Andreești, pentru a ajunge la miracol, trebuie să te abați de la drumul principal și să cobori spre râu. Jos la baza râului, traversat de zeci de punți începe satul Șuta. Un sat atârnat pe niște culmi stâncoase, pe sub care curge râul Muereasca.

De aici începe un canion cu pereți verticali, lat de 3-4 metri și înalt de 250 — 300 de metri. La intrarea în canion se simte imediat mirosul de sulf. Un miros care amețește în primă fază pe oricine se abate neînsoțit, pentru că potecile sunt destul de periculoase, se merge doar pe pietre de râu, multe din ele alunecoase.

“La căpătul din aval sunt două — trei dar cu cât se intră mai mult în canion cu atât numărul lor crește. Aceste izvoare sulfuroase au fost de fapt medicamentul bătrânilor de aici de sute de ani. Se spune că ăsta e secretul pentru care zidarii în piatră de munte și la 70 de ani spărgeau și dăltuiau stânca. Oamenii veneau aici ca și acum cu sticluțele și luau apă miraculoasă. Medicul personal de la Băile Olănești al Elenei Ceaușescu a venit aici și a făcut analize la o parte din izvoare și a rămas surprins când a descoperit că proprietățile terapeutice ale acestora sunt exact ca cele ale izvorului 24 din stațiune”, spune primarul din Muereasca.

Iar dacă izvoarele din aceste chei sunt similare cu cele din Băile Olănești atunci acestea ar putea trata litiaza reno-ureterală, litiaza renală operată, infecții urinare, diateza urică si oxalică, guta, hiperuricemie, diabet zaharat, hepatite cronice, insuficiență hepatică și multe alte boli.

Medicul specialist Samoil Teleki, cel care a studiat aceste izvoare și a confirmat calitatea lor medicală are propria explicație în cazul izvoarelor din Cheile Șutei: “Există aceeași pânză freatică, una care se întinde de la Călimănești până spre Olănești și evident Muereasca se află între cele două stațiuni, deci automat aceste izvoare pleacă din această pânză. Se impune obligatoriu însă un studiu asupra acestor izvoare sulfuroase. Ele sunt diferite de la stâncă la stâncă”.

Localnicii însă susțin teoria miracolului care ține de prezența în apropierea a “celei mai sfinte mănăstiri din apropiere”, miracolul Frăsineiului. Oricare dintre variante ar fi, primăria și-ar dori valorificare acestor izvoare în scop medical și turistic, mizând în acest sens pe interesul investitorilor în domeniu.

“Mai ales că da, știm din bătrâni că această apă este una tămăduitoare dar totuși trebuie să existe medici care să spună cu ce anume boli nu este compatibilă”, mai spune edilul din Muereasca.

Asemenea izvoare minerale au fost descoperite și în localitățile Mihăești, Tomșani, Pietrari și Costești.

De altfel, județul Vâlcea este cunoscut prin cele patru stațiuni balneologice renumite pentru izvoarele lor medicale — Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora și Ocnele Mari, unde anual mii de turiști din România și din afara țării vin la tratament.

AGERPRES / (AS — autor: Liviu Popescu, editor: Marius Frățilă)