Sursa: muzeulgiurgiu.ro

Amplasat pe strada Constantin Dobrogeanu-Gherea nr. 3, în municipiul Giurgiu, județul Giurgiu, muzeul a fost înființat în anul 1934 și este adăpostit de o clădire monument istoric ce a fost sediul Prefecturii de Vlașca. Județul Vlașca a fost o unitate administrativă de prim ordin din Regatul României, a cărei reședință era orașul Giurgiu. Un prim corp al clădirii muzeului datează din anii 1777-1778, extins și modernizat în 1903. Între anii 1950 și 1980, muzeul a fost pe rând raional, municipal și secție fără personalitate juridică, în 1981 a redevenit județean, iar din 2003 are în administrare și Casa memorială a poetului Petre Ghelmez, din comuna Gogoșari.

Sursa: muzeulgiurgiu.ro

Numele muzeului “Teohari Antonescu” a fost dat la sugestia savantului Ion Andrieșescu, cel care a pus bazele preistoriei ca specialitate în istoriografia română și care este considerat creatorul școlii arheologice românești alături de Vasile Pârvan. Giurgiuveanul Teohari Antonescu (1894-1910) a fost primul profesor de arheologie al Universității din Iași. Epigrafist și arheolog de renume și-a definitivat studiile la Berlin, Heidelberg, Paris și Londra. Reîntors în țară, a ocupat funcția de profesor de arheologie la Catedra de Arheologie, înființată în anul 1894, în cadrul Universității din Iași, până la sfârșitul vieții sale.

Muzeul “Teohari Antonescu” valorifică de la piese de istorie, arheologie, ceramică și idoli din neolitic, din epoca bronzului și a fierului, unelte, ceramică, podoabe, monede (13 tezaure monetare, o colecție alcătuită din 2500 de piese din aur, argint și metal comun) la arme, documente din evul mediu și din epoca modernă. De asemenea valorifică patrimoniul etnografic, compus din aproximativ 1700 de piese ce provin în mare parte din satele străvechii zone Vlașca, zonă peste care s-a suprapus actualul județ Giurgiu. Piesele din bogatul patrimoniu muzeal compun cele cele patru secții — istorie memorială, etnografie, arheologie, istorie — și sunt prezentate în opt săli, potrivit surselor amintite.

Secția “Istorie memorială” găzduiește depozite de carte veche și bibliofilă, fonduri documentare memoriale, un atelier de restaurare hârtie și legătorie carte, un cabinet informatic. Fondul memorial provine de la numeroși scriitori, istorici, oameni de știință precum Ion Barbu, Teohari Antonescu, Nichifor Crainic, Nicolae Dărăscu, Petre Ghelmez, Emil Culian, Ion Vinea, Tudor Vianu, Dimitrie Bolintineanu ș.a. Cel mai important provine de la savantul istoric literar Nicolae Cartojan și de la arheologul Dumitru Berciu, fondatorul instituției, căruia îi este dedicată o sală memorială.

Sursa: muzeulgiurgiu.ro

Secția “Etnografie” deține circa 1700 de piese de ceramică, lemn și metal sau țesături ce provin, în mare parte, din satele străvechii zone Vlașca. Pot fi admirate aici piese ceramice de uz casnic (oale, chiupuri pentru păstrarea alimentelor, ulcioare, căni, ceșcuțe de țuică, talere, străchini), costume populare sau piese separate de port (fote, catrințe, cămăși, marame, opinci), țesături (scoarțe, țesături din cânepă, bumbac sau borangic, ștergare, așternuturi de pat, fețe de masă, fețe de pernă, preșuri pentru cai). De asemenea pot fi admirate unelte și instalații din lemn sau metal ce reflectă obiceiurile și ocupațiile tradiționale în zonă: agricultura, pescuit, viticultura, industria casnică textilă, meșteșugul prelucrării lemnului și al metalelor (piese aparținând gospodăriei țărănești, coș de pomeni, ștergare de nuntă și de înmormântare, clopoței pentru cai, instrumente muzicale, pristolnice).

Sursa: muzeulgiurgiu.ro

În cadrul Secției de istorie sunt prezentate înființarea orașului Giurgiu, perioada luptelor victorioase purtate de Mihai Viteazul cu Imperiul Otoman în 1595 la Putineiu, Stănești, Șerpătești, Călugăreni, Giurgiu, lupte care au adus faima acestor locuri în întreaga Europă. De asemenea, sunt subliniate realizările care individualizează Giurgiu la nivel național: prima corabie construită în Principatele Române (Marița, 1834), prima linie de telegraf (1853), prima cale ferată (1869), așa cum arată sursele amintite. Pot fi admirate, în cadrul acestei secții, piese tehnice și de mobilier de secol XX, creații artistice reprezentative, colecții importante de carte veche, numismatică, ceramică fotografii, arme. Există în acest muzeu două dintre ultimele tunuri de calibrul 57, care au fost folosite de armata română în Primul Război Mondial, fabricate în 1897 și care au fost recondiționate recent.

Sursa: giurgiuveanul.ro

Muzeul Teohari Antonescu deține una dintre cele mai importante colecții de arme din sudul României, formată din peste 180 de piese (arme de foc, arme albe și proiectile), a cărei piesă de rezistență este o pușcă germană cu cremene folosită la vânătoare, cea mai veche armă de foc din colecția muzeului care, conform specialiștilor, poate fi datată între 1680-1700.

Secția Arheologie expune piese descoperite în timpul cercetărilor din anii 1929-1930 întreprinse de profesorul Ion Andrieșescu la Oinacu, în județul Vlașca, dar și piese provenite din săpăturile ulterioare efectuate de Dumitru Berciu la Tangâru, Pietrele și Petru Rareș. Acestea au constituit patrimoniul inițial al muzeului. Expoziția a fost refăcută în anii 1999-2000 astfel că în prezent Secție Arheologie reflectă aproape toate epocile, din Preistorie până în Evul Mediu. Pot fi văzute piese semnificative pentru Preistorie descoperite în situl Giurgiu-Malu Roșu, vase antropomorfe și zoomorfe de la Sultana (cultura Gumelnița), idoli neolitici, obiecte care aparțin culturii Tei (a doua etapă a bronzului). Acestora li se adaugă piese descoperite în necropolele de la Oinacu și Izvoru datând din secolele III-IV, obiecte aparținând culturii Dridu, descoperite la Izvoru.

Sursa: muzeulgiurgiu.ro

Patrimoniul muzeal este îmbogățit permanent prin cercetările arheologice desfășurate de Muzeu pe șantierele deschise în județ.

AGERPRES (Documentare—Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)