“Dacă aproape peste tot la noi, la români, carnea folosită este cea de vită, la Brăila, din pricini lesne de înțeles, bucătarii pun și picioare de porc. ‘Spurcată’ cu carne ‘impură’, otomanii nu se atingeau de ea și nici nu călcau în cârciumile unde se prepara. Astfel se bucurau din plin, doar ‘ghiaurii’ de ciorba de burtă, îmbogățită cu gustul plin al grăsimilor din picioarele de porc, atât de importante, potențatoare de gust. Și pentru că este foarte greu să gătești doar două-trei porții, vă prezint rețeta noastră pentru 15 porții”, a declarat proprietarul Cramei Terente din Brăila, Lucian Țilea.

Pentru 15 porții aveți nevoie de picior de vită 700 gr, picior porc 1 kg, morcovi 150 gr (2 bucăți), țelină 200 gr (o jumătate), cartofi 400 gr (4 bucăți), ceapă 250 gr (3 bucăți), usturoi 200 gr (4 căpățâni), 10 ouă (gălbenușuri), smântână — o cutie, sare 80 gr, oțet 40 ml, burtă de vită 1,4 kg.

Se pun la fiert trei-patru felii de picior de vită (700 gr) în oala de 10 litri, cu trei sferturi apă. Când carnea și măduva se desprind de pe oase, se scot oasele, se aruncă și se strecoară zeama rămasă. În aceeași oală de 10 litri se pun la fiert cinci-șase felii de picior de porc (1 Kg) cu trei sferturi apă. Când carnea și măduva se desprind de pe oase, se scot oasele și se aruncă, se strecoară zeama rămasă.

“Într-o oală de 15 litri se spală bine și se adaugă zeama strecurată de vită și de porc în care mai punem doi morcovi întregi (150 gr), o jumătate de țelină (200 gr), 4 cartofi (400 gr) curățați de coajă și netăiați și trei cepe (250 gr) curățate întregi. După fierbere, când pot fi pătrunse ușor cu furculița, legumele se scot, se scurg și se pasează la blender. Pasta care rezultă se pune în zeama rămasă în oală. Se curăță 4 căpățâni de usturoi (200 gr), se zdrobesc cățeii cu zdrobitorul, pasta rezultată se pune în strecurătoare și se trece zeama din oală prin strecurătoare peste pastă înapoi în oală, până când pasta de usturoi devine gelatinoasă, ușor verzuie”, spune Țilea.

Într-un bol se separă 10 gălbenușuri de ou și se bat până se transformă într-o cremă. Albușurile rămase se pot păstra înainte sau după fierbere pentru ornat diferite salate. La crema de gălbenușuri obținută se adaugă 900 ml de smântană și se amestecă cu mixerul până devine omogenă.

“Amestecul obținut astfel se drege cu trei polonice din zeamă din oală, prin amestecare continuă cu telul. Când este subțiat destul cât să curgă ușor, se adaugă peste zeamă, amestecându-se continuu cu telul în oală. Se pun două polonice mici, rase, cu sare (80 gr) și altele două de oțet (40 ml)”, mai spune Țilea.

În același timp cu prepararea ciorbei, se prepară și burta de vită. Într-o oală de 5 litri se pune 1,4 kg de burtă curățată și fiartă dinainte și apă rece cât să acopere carnea. Se fierbe în clocot până carnea se poate pătrunde ușor cu furculița. Se strecoară burta fiartă și se lasă la scurs 10 minute. Zeama se aruncă.

“Se servește în boluri de pământ cu capac, după ce zeama a fost încălzită la ibric până la fierbere, împreună cu porția de burtă. După preferință, se poate servi cu smântână, de preferat cu minim 20% grăsime, mujdei libanez și ardei iute murat în oțet”, a încheiat Țilea.

Lucian Țilea a oferit un sfat și pentru persoanele care urmează diete alimentare sau care doresc anume limitări ale Valorilor Nutriționale ale mâncărurilor. Astfel, valorile nutriționale calculate pentru o porție de ciorbă de burtă de 400 grame sunt: Calorii(kcal) 629, Grăsimi (g) 42, Colesterol (mg) 277.2, Sodiu (mg) 719, Carbohidrati (g) 13.55, Fibre (g) 1.155, Zahăr (g) 1.875, Proteina 45g, Vitamina A % 32.7, Vitamina C % 12.7, Calciu % 26, Fier % 10.3.

AGERPRERS/ (AS — autor: Ecaterina Ignat, editor: Mihai Simionescu)

• Andra Cristiana Ştefan s-a clasat pe locul III la concursul internaţional de neuroştiinţe “International Brain Bree”, care a avut loc la finalul lunii august, în Australia • fata are 17 ani şi este elevă a Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu” • deşi nu a intrat niciodată într-un laborator de specialitate ori în contact cu vreun neurochirurg, aceasta nu s-a lăsat intimidată de ceilalţi concurenţi şi a reuşit performanţa de a duce România pe podium • adolescenta doreşte să-şi continue studiile în Anglia şi să aprofundeze Ştiinţele Biomedicale

O brăileancă de doar 17 ani, elevă a Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu”, s-a clasat pe locul trei la un concurs internaţional de neuroştiinţe, unde au participat adolescenţi de pe toate continentele lumii. Se numeşte Andra Cristiana Ştefan şi studiază matematică-informatică la şcoală, însă are o pasiune deosebită pentru biologie. Anul acesta a reprezentat cu succes România la competiţia internaţională de neuroştiinţe “International Brain Bee”, întorcându-se acasă cu medalii, premii şi diplome. Profesorul său de la clasă, dr. Cristian Gurzu, a văzut în Andra un potenţial extraordinar, a înscris-o şi a însoţit-o la concurs, unde ai voie să participi o singură dată în viaţă. Se pare că eleva de la “Bălcescu” a profitat la maximum de şansa oferită, clasându-se pe locul trei.

Competiţia s-a desfăşurat în acest an în Australia, la Cairns, în perioada 20 – 26 august. Au participat 23 de copii din toată lumea. Evaluarea acestora a constat atât în probe teoretice, cât şi în probe practice.

La concursul mondial a văzut în realitate un creier uman

Adolescenta şi-a “sacrificat” vacanţa, dedicându-şi timpul liber studiului. A citit cărţi de medicină şi a participat la patru şedinţe de pregătire, prin telefon, cu prof. dr. Charles Watson, de la Curtin University Western Australia. Toate acestea pentru că nu a avut posibilitatea de a merge într-un laborator de specialitate, unde să se pregătească pentru probele practice, în special. Ambiţioasă, nu s-a dat bătută din cauza acestui aspect şi a mers mai departe. După două zile obositoare, în care a schimbat trei avioane pentru a ajunge în Australia, brăileanca a dat tot ce-a fost mai bun şi a obţinut punctaje foarte mari în cadrul concursului. Nu a lăsat niciun moment la vedere faptul că nu a călcat în viaţa ei într-un laborator de specialitate ori că nu a intrat în contact cu vreun neurochirurg, de la care să culeagă informaţii.

Concursul a constat în cinci probe teoretice şi practice. La prima etapă, cea de neuro-anatomie, a trebuit să identifice structuri din creierul uman. “Mirosea foarte tare a formol”, îşi aminteşte adolescenta, râzând, despre primul ei contact cu un creier uman adevărat. Deşi îl văzuse doar în cărţi şi pe internet, brăileanca a obţinut 26 de puncte din 30. Cea de-a doua probă, de neuro-histologie, a presupus identificarea în imagini a unor structuri ale creierului uman şi ale creierului unui şoarece. Fata a reuşit să obţină 25,5 de puncte din 30. Etapa a treia a competiţiei a constat în realizarea a trei eseuri pe teme ştiinţifice. Aici, lucrările Andrei au fost notate cu cel mai mare punctaj, 27,5 din 30, semn că la partea de teorie a fost cel mai bun concurent. La proba de diagnostic medical, una dintre cele mai grele, brăileanca a uimit din nou, reuşind să acumuleze 25,5/30 puncte. Probabil din cauza emoţiilor, la ultima parte a competiţiei, cea de întrebări şi răspunsuri rapide, eleva a obţinut doar 18 puncte din 30. Chiar şi aşa, Andra Cristiana Ştefan s-a clasat pe locul III. Locul I a fost câştigat de concurentul din Australia, iar locul II i-a revenit elevului din Statele Unite ale Americii.

Andra intenţionează să-şi continue studiile în Anglia

Pe lângă diplome şi medalii, Andra s-a întors acasă cu suma de 1.000 de dolari australieni, dar şi cu promisiunea profesorului dr. Charles Watson că-i va scrie scrisoare de recomandare pentru facultate. “Unii concurenţi au fost mult mai pregătiţi la probele practice, spre exemplu cei din India, Australia, Canada. Eu nu am avut posibilitatea de a lua lecţii de la un neurochirurg. Oricum, a fost cea mai frumoasă experienţă din viaţa mea! Pe lângă faptul că mi-am făcut prieteni în toată lumea, am avut ocazia de a întâlni profesori renumiţi în domeniul neuroştiinţei. Şi nu în ultimul rând, am reuşit performanţa de a mă clasa în top 3 cei mai buni elevi din lume la neuroştiinţe. Vreau să le mulţumesc organizatorilor concursului, Societăţii Internaţionale de Neurochimie şi Queensland Brain Institute, domnului profesor dr. Cristian Gurzu, domnului prof. dr. Charles Watson, coordonatorului din acest an al competiţiei prof. univ. dr. Linda Richards, dar şi părinţilor care m-au susţinut şi au crezut în mine!”, ne-a povestit eleva de la “Bălcescu”.

Andra Ştefan îşi doreşte să ajungă medic, însă pentru asta va trebui să muncească mult. Speră să obţină cel puţin nota 9 la examenul de bacalaureat pe care-l va susţine în 2016, apoi să-şi continue studiile la Universitatea din Anglia, la specializarea Ştiinţe Biomedicale.

Autor | Andreea ICONARU |

Sursa: obiectivbr

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES FOTO

În fiecare an, în prima vineri după Paște, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în lucrarea mântuirii oamenilor. Creștinii ortodocși vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Agheasma Mică.

Legenda Izvorului Tămăduirii de la Biserica Greacă spune că, demult, pe înserat, un cioban, care își ducea oile de la păscut spre casă, era supărat și îngândurat că mama lui orbise și se ruga la Dumnezeu să-i dea acesteia sănătate.

Deodată, în față, i-a apărut Maica Domnului și i-a spus să construiască o mică troiță lângă stejarul cel mai bătrân din zonă și să o împodobească cu multe icoane și în fiecare seară când va trece pe acolo, să aprindă candela și să se roage pentru ca mama lui să poată vedea. A doua zi, ciobanul s-a apucat de treabă și, în trei zile, a terminat de construit mica troiță.

A observat, însă, că pe lângă construcția făcută de el, un firicel de apă a apărut și s-a apucat să sape un șanț pentru ca apa să se poată scurge.

Pentru că era foarte cald și îi era sete, omul a băut din apa ce curgea și, văzând că este rece și bună la gust, a pus într-o sticlă să-i ducă și mamei sale acasă să-i dea să bea și să se spele pe față. La numai o săptămână după ce a băut din această apă, mama ciobanului s-a vindecat și a început să zărească lumina zilei, spune legenda.

Este legenda izvorului făcător de minuni de la Biserica Greacă ‘Buna Vestire’ din Brăila, recunoscut în întreaga lumea pentru puterile sale vindecătoare, care se află la 15 metri adâncime, sub Sfântul Altar, și izvorăște o dată pe an, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii.

Biserica Greacă din Brăila este unică în toată creștinătatea, fiind singurul lăcaș cu trei hramuri și trei altare din România: Buna Vestire, Sfântul Gherasim și Sfântul Ierarh Nicolae.

Este deja o tradiție ca pelerinii să vină la Brăila cu o zi înaintea deschiderii Izvorului și să își petreacă noaptea în curtea Parohiei ‘Buna Vestire’, care le pregătește credincioșilor, de fiecare dată, pachete cu mâncare și un cort în curte, unde să se poată adăposti, dacă vremea este nefavorabilă.

Și în acest an, mii de pelerini sosiți din toate colțurile țării au stat ore în șir la cozi formate pe patru-cinci rânduri, pentru a lua apă sfințită de la izvorul Bisericii.

Despre apa tămăduitoare de boli trupești și sufletești de la Brăila s-a auzit în toate colțurile țării, iar oamenii au stat răbdători la cozi, care s-au întins pe zeci de metri și au rostit rugăciuni, în șoaptă sau chiar cu glas tare, iar unii dintre ei au povestit despre minunile pe care le-a făcut, de-a lungul timpului, apa sfințită luată de la Izvorul Tămăduirii.

?Acum 11 ani, omul meu nu putea merge, după ce a fost izbit în plin de o mașină. Doctorii mi-au spus că nu va mai merge niciodată, dar cu credință în Dumnezeu am mers an de an la Izvorul Tămăduirii și i-am adus apă sfințită, iar astăzi pot să vă spun că stă pe picioarele lui. Este cea mai mare bucurie pe care ne-a putut-o face Fecioara Maria’, spune o femeie de 60 de ani, care a stat peste patru ore la rând pentru a lua apă sfințită.

Printre credincioșii veniți să ia agheasma în care și-au pus atâtea speranțe de vindecare s-a aflat și un băiat de 14 ani, care ne-a mărturisit că a venit să ia apă sfințită pentru bunica lui, în vârstă de 75, care este bolnavă: ?Când eram mic, veneam în fiecare an să iau agheasmă cu bunica mea, care m-a crescut. De trei ani ea s-a îmbolnăvit și acum vin singur și îi duc această agheasmă făcătoare de minuni, pentru că vreau să se facă bine. Și știu că se va face bine’, spune încrezător băiatul.

Un tânăr de 25 de ani din Galați, ?creștin practicant’ așa cum se definește, ne-a spus că vine an de an la Izvorul Tămăduirii din Brăila și duce apă sfințită tuturor rudelor aflate în orașul vecin. ?S-au învățat ca an de an să primească de la mine câte o sticluță cu agheasmă de la Izvorul Tămăduirii din Brăila. Vin aici de șapte ani și voi mai veni încă 70 de acum înainte, dacă Dumnezeu mă ține sănătos, pentru că toți ai mei sunt bine și asta este clar o minune de la Dumnezeu’, spune acesta.

Un grup de femei nevăzătoare din Bârlad, aduse cu un microbuz, au stat mai bine de trei ore la rând pentru a primi apa sfințită despre care sunt convinse că are puteri miraculoase. ‘Mă șterg zilnic la ochi cu agheasmă de la Izvorul Tămăduirii și vreau să vă spun că, în ultima vreme, am început să zăresc. Este o minune dumnezeiască. Știu un om care chiar a început să vadă bine după ce și-a atins zilnic ochii cu apa sfințită de la Brăila’, ne-a spus una dintre nevăzătoare.

Izvorul de la Biserica ?Buna Vestire’ a fost deschis joi seară după ce un sobor de preoți a sfințit apa izvorâtă de sub Sfântul Altar, care a fost strânsă de oamenii Parohiei în cinci căzi a câte 1.000 de litri fiecare și 500 de sticle de doi litri, puse la dispoziția enoriașilor.

Prin bunăvoința unui creștin din Germania, care a donat bani pentru reamenajarea și reconstruirea fântânii de sub altarul bisericii, lăcașul de cult are și o pompă electrică de scoatere a apei.

Sfânta Liturghie Arhierească de sfințire a Agheasmei și de binecuvântare a apelor a fost oficiată vineri dimineață de Arhiepiscopul Dunării de Jos, Prea Sfinția Sa Casian Crăciun, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Ridicată între 1863-1872, Biserica ‘Buna Vestire’ este un monument istoric care îmbină stilul bizantin cu cel gotic renascentist și prezintă puternice influențe antice grecești, reprezentând un adevărat punct de reper pentru Centrul Istoric al Brăilei. Edificiul are aproximativ 44 de metri lungime și 22 metri lățime, iar grandoarea lui arăta prestigiul și autoritatea Comunității Grecești de la Brăila, din acea vreme.

Pictura a fost realizată, în mare parte, de Gheorghe Tattarescu și continuată, între anii 1901-1903, de către Constantinos Livadas Liochis. Tâmpla bisericii a fost lucrată în stil neoclasic și este de culoare albă, cu decorații aurite în basorelief. Catapeteasma este lucrată în foiță de aur și este opera artiștilor aduși de la Constantinopol, temelia este din piatră, iar pereții din cărămidă și marmură. Candelabrele bisericii sunt din cristal de Murano și Boemia, care, împreună cu pardoseala din parchet, creează vizitatorului un sentiment de măreție.

Biserica este înfrumusețată cu sfeșnice lucrate la atelierele din Constantinopol, așezate între iconostase, iar decorul bisericii este completat de un număr mare de icoane portabile.

Gardurile de protecție din curtea sfântului lăcaș au fost amplasate la peste un metru de clădire, având în vedere că biserica se află în stare avansată de degradare și riscă să se dărâme în orice moment, deoarece Comunitatea Elenă și Arhiepiscopia ‘Dunării de Jos’ își dispută în instanță dreptul de proprietate asupra edificiului.

AGERPRES/(A — autor: Ecaterina Ignat, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU/ AGERPRES ARHIVA

Cum pășești în cartierul lipovenesc din Brăila, intri parcă într-o altă lume și îți vin imediat în minte cuvintele spuse de Nicolae Iorga, după vizitarea satului Pisc: “Și așa, în veacul cinematografelor și automobilelor, mii și mii de oameni trăiesc în preajma orașelor mari, de care se feresc cu groază, păstrând neatinsă datina comunicării cu sfinții și a unei iubiri de oameni dezinteresate și naive”.

Recunoscuți pentru pasiunea lor pentru pescuit, care înainte le asigura hrana de zi cu zi, lipovenii pregătesc și astăzi peștele după vechile rețete inventate de pescari în zilele și nopțile petrecute pe malul Dunării, în Bălțile Brăilei.

Puțini știu că locuitorii satului Pisc, devenit mai apoi cartier al municipiului Brăila, vindeau peștele ca precupeții ambulanți, umblând cu căruțele din sat în sat, sute de kilometri în jurul Brăilei. Uneori, în locurile în care poposeau, făceau câte un borș de pește la pirostrie, de se opreau trecătorii și le cereau să guste din “minunea” care le încânta simțurile. “Când apucau să și guste din această minune, rămâneau îndrăgostiți pe viața de borșul de pește lipovenesc”, spune Anastasia, femeie trecută de 75 de ani, care știe de la bunicul ei, pescar de meserie, rețeta celebrului borș de pește lipovenesc.

Este încântată să audă că există interes pentru aflarea rețetei, așa că nu stă prea mult pe gânduri înainte de a o împărtăși tuturor celor interesați. “Borșul de pește lipovenesc se face din mai multe soiuri de pește, știucă, somn, crap, caras. Un borș bun iese din mai multe căpățâni de pește și bucăți mai mari de pește. Peștele care se pregătește pentru a fi gătit, se ține de seara cu un praf de sare. La un ceaun de 10 kg, care este de preferat să fie fiert la foc de lemne, folosim 4-5 cepe, 3-4 ardei grași, 3-4 roșii, leuștean, sare, ulei și oțet. Când zarzavatul este aproape fiert, punem peștele începând cu cel mai mare, deoarece fierbe mai greu. Adăugăm 1-2 linguri de sare, peștele trage sarea, iar când dă în primul clocot, punem 2-3 linguri de oțet. O să vedeți că zeama se va albi imediat. Aici este secretul, trebuie să știi când să pui sarea și oțetul. Adaugi oțet și sare și guști mereu. Peștele este fiert, când aripioarele se desprind cu ușurință. Când borșul este gata, aruncăm în ceaun o mână de leuștean tocat, îl luăm de pe foc și îi punem capacul. Mare atenție, în timp ce fierbe, nu se pune capacul, pentru că borșul va avea gust de pește crud. După ce este gata, scoatem peștele separat pe platouri și îl mâncăm cu hrean. Noi nu mâncăm usturoi, este prea greu pentru stomac. Soțul meu făcea un fel de zamorzac, așa îi spunea, punea oțet de la ardei iute și sare, le bătea și înmuia acolo peștele și mânca. Zeama se bea separat. Ciorba de pește se face foarte repede. Zarzavatul fierbe în jumătate de oră și peștele în 10 minute. Deci, într-o oră este și masa pusă și musafirii serviți”, spune, cu încântare, Anastasia.

O altă rețetă specific lipovenească, care îți încântă papilele gustative, este Scordolea, un produs care se pregătește, de preferat, din știucă, după cum ne-a dezvăluit Feodor, “pescar cu ștate”, cum îi place să se definească. “Cureți peștele de mațe și de solzi, îl crestezi pe lângă șira spinării și îl pui la sare 2-3 zile. Pui sare cât să acopere peștele, el își va lua cât are nevoie. Când vrem să facem scordoleaua, scoatem peștele și îl lăsăm 2-3 ore la desărat. Fierbem peștele și îl punem la scurs pe o farfurie. Separat, fierbem câțiva cartofi curățați de coajă, pe care îi facem piure. În piure adăugăm oțet, după gust. Dezosăm peștele, care s-a răcit puțin între timp, îl așezăm pe un platou și îl acoperim cu piureul pe care l-am făcut. Ornăm totul cu gogoșari și castraveți murați și frunze de pătrunjel. Ne așezăm la masă și nu ne ridicăm, până nu terminăm tot din farfurie”, spune Feodor, care recunoaște că îi place să gătească, dar să și mănânce bine.

“Nimeni nu face malasolca mai bună ca mine”, se laudă Vasile, un lipovean născut și trăit în cartierul brăilean Pisc, care fără să mai stea pe gânduri începe să ne spună rețeta: “Ca să ne iasă o malasolca bună, avem nevoie de somn, știucă, crap sau șalău. Curățăm peștele de mațe, dar nu și de solzi, îl tăiem pe șira spinării, de la cap, până la coadă, să îl putem deschide ca pe o carte. Îl crestăm pe lângă oasele mari, îl spălăm bine de sânge și umplem crestăturile făcute cu sare. Când vrem să îl pregătim, îl scoatem din saramură, îl tăiem în 2-3 bucăți și îl punem la desărat. După ce am schimbat 3-4 ape în care a stat, îl punem la fiert. Dacă apa după primul fiert este sărată, punem alta proaspătă și fierbem din nou. Într-o altă oală, punem cartofi la fiert în coajă. Când peștele este fiert, îi scoatem solzii care ies foarte ușor. Așezăm peștele pe platou alături de cartofii fierți în coajă și servim totul cu hrean”.

Natașa, o lipoveancă trecută de 80 de ani, ne-a dezvăluit cum pregătește răcitura de pește, după o rețetă lăsată moștenire din generație în generație. “Peștele se alege bun, să fie crap, somn, știucă. De obicei, trebuie să fie căpățâni mai multe, că ele conțin mai multă gelatină. Peștele se pune la fiert cu apă și sare după gust și în oală se aruncă o ceapă. La două kg de pește spălat și lăsat să se scurgă, pui 1,5 kg de apă. Peștele se fierbe în așa fel încât să nu fie nici răsfiert, nici crud. Alegem căpățânile, pentru că sunt mai legate. Când au fiert, se scot calde, se pun în farfurie și se toarnă zeama peste. Noi nu mâncăm usturoi, noi punem hrean ras cu oțet, diluat cu apă. Când s-a închegat răcitura, punem hreanul deasupra și mâncăm. Eu pregătesc hreanul din toamnă, îl rad și în pun la congelator, iar iarna îl scot și e numai bun. Hreanul îți face și poftă de mâncare și ajută bine la stomac. Răcitura de pește se topește în gură, nu alta”, spune, cu convingere, Natașa, care pregătește an de an această rețetă.

Gospodinele care vor să își încânte oaspeții pot prepara pentru iarnă zacuscă din pește, un produs care se face cu ceva migală, dar al cărui gust răsplătește pe deplin munca depusă. Elena pregătește zacusca din pește după o rețetă veche de trei generații: “Pentru zacuscă avem nevoie de 2 kg de pește, de preferat somn sau șalău, 200 grame ulei, doi morcovi, două rădăcini de pătrunjel, jumătate kilogram de roșii, 3-4 cepe, un pahar de vin, 2-3 foi de dafin, piper boabe și sare. Curățăm peștele, în spălăm, îl sărăm și îl tăiem în felii. Prăjim peștele în ulei încins, dar nu cu făină, pentru că peste iarnă făina fermentează. Separat, prăjim ceapa, morcovul și pătrunjelul tăiate mărunt. Roșiile le fierbem și le pasăm, le amestecăm cu ceapa, morcovul și pătrunjelul, care sunt călite, potrivim cu sare și le dăm în două-trei clocote. Adăugăm peștele prăjit, vinul, foile de dafin și boabele de piper și lăsăm să fiarbă câteva minute. Luăm oala de pe foc și o băgăm la cuptor, să mai clocotească zece minute. Dacă vrem să păstrăm zacusca peste iarnă, o punem în borcane, le închidem bine și le fierbem o oră în baie de aburi. Vă doresc pofta bună și vă garantez că o să vă lingeți pe degete de plăcere, atunci când o veți savura”.

Lipovenii au multe rețete care se prepară din varză, de care sunt foarte mândri. Ciorbă de varză este cea mai renumită. “Pui ceapă, morcov, pătrunjel, țelină, ardei gras, toate rase, sfeclă roșie. După ce a fiert zarzavatul, tai varza mărunt și o pui acolo. La o oală de 10 kg, pui o varză mică, că doar nu facem mâncare de varză. Dacă vrei să prăjești puțină ceapă, separat în bulion, dacă nu, pui roșia rasă. La urmă pui leușteanul și țelina frunze. Asta e fără carne, dar dacă vrei cu carne, fierbi înainte carnea, o scoți separat și pe urmă începi să pui toate zarzavaturile. E mai bună ciorba de post, decât cea cu carne. Ciorba de varză e tradițional lipovenească, pe rusește i se spune Ști. Este o bunătate. Dacă ai un ardei iute, îl arunci la urmă în oală”, ne dezvăluie rețeta Anastasia, care ne îndeamnă să o încercăm cu încredere.

Plăcinta de varză este tot o “bunătate”, după cum spune Anastasia: “Se face musai cu foaia de casă. Se umple cu varză murată, care se taie mărunt și se călește în ulei. Aluatul se face normal de post, cu sare, apă și făină. Se fac ca niște colțunașe cu varză, care se prăjesc în ulei”.

Crap cu varză este o altă rețetă, pe care ne-o recomandă cu căldură Vladimir, un lipovean care “iubește bucătăria, așa cum își iubește soția”, după cum singur mărturisește: “Avem nevoie de un crap potrivit, pe care îl curățăm de mațe și de solzi, îl tăiem în bucăți subțiri, îl spălam bine, îl sărăm și îl prăjim în ulei încins. Separat, tăiem varza în felii subțiri și o punem la călit împreună cu 2-3 cepe, 2-3 ardei grași, 2-3 roșii, toate tăiate felii subțiri, piper, cimbru și sare. Când legumele și varza s-au călit bine, se răstoarnă într-o tavă unsă cu ulei, se pune peștele deasupra și se dă la cuptor o jumătate de oră. Când peștele are culoare aurie, scoatem tava din cuptor, tocăm pătrunjel mărunt și servim cu vin alb”.

Ca desert, pe mesele rușilor lipoveni, veți găsi colțunași cu brânză, făcuți mai ales în săptămâna brânzei, cu o săptămână înaintea Paștelui, când este dezlegare la brânză. “La un kilogram de făină, punem un ou, o linguriță rasă de sare și apă. Frământăm o cocă mai legată, să nu fie moale. Se întinde foaia nici prea groasă, dar nici prea subțire. Din cocă, facem forme rotunde cu paharul. Brânza trebuie să fie dulce, adăugăm un praf de sare și două ouă bătute bine. Punem compoziția în colțuneșe și le închidem apăsând cu degetul de jur împrejur. Le închidem bine, ca să nu se desfacă. Le fierbem în apă cu sare 15-20 de minute. Le scoatem, le trecem pe sub jet de apă rece, le scurgem și le punem într-o oală cu unt, nu topit, întreg. Așa calde le punem peste unt, punem capacul și le întoarcem pe toate părțile. Când vrei să le mănânci, le scoți pe farfurie cu smântână sau iaurt. De obicei, calde sunt bune. Dacă nu le mănânci calde și le lași pentru a doua zi, noi le punem și le mai prăjim”, spune Paraschiva, renumită în comunitate pentru bunătățile pe care le face.

Rușii lipoveni au o pasiune atât pentru gătit, cât și pentru mâncat, fiind atenți nu numai la gustul mâncării pe care o prepară, ci și la aspectul ei atunci când o așează pe masă. Masa se servește, de obicei, în camera cea mare, iar în jurul mesei se adună toată familia. Înainte de a se înfrupta din bucate, ei rostesc o rugăciune și se închină, în semn de mulțumire pentru mâncarea care le-a fost oferită.

AGERPRES/(A — autor: Ecaterina Ignat, editor: Cristian Anghelache)

Photo credit: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARCHIVE

The legend says that Vlad the Impaler tried to punish several Turkish soldiers who had dared to set foot on Romanian territory by putting them in brine. The Ottoman troops have been kept prisoners in the salty waters of the lake for an entire week, and when Vlad Tepes ordered his soldiers to impale them in the forest nearby the lake, according to the costume, the Turks resisted unexpectedly well to the torture. This showed that the brine treatment has strengthened the Ottoman troops and since then, the Prince ordered his troops to heal their battle-stricken horses in the lake’s waters.

The Salt Lake resort is located in the Chiscani rural town, only 5 km from the Braila municipality, with a tram line built as early as 1900 and a bus line being permanently available.

The lake, formed on an old Danube river course, which is now completely isolated, is surrounded by 70 forest hectares that mitigate the steppe climate. The water depth varies between 0.6 and 1.80 meters, and the bottom of the lake is entirely covered by healing sludge highly mineralized. The lake stretches on an area of 1.72 square km; due to the high content of iodine, caused by the anaerobic digestion of invertebrate species (artemia salinas), the resulted sludge alleviates dozens of diseases, for which reason sick people from all over the world have been visiting this place to get treated.

The therapeutic properties of the Salt Lake water and sludge have been highlighted as early as 1879. I. C. Apostolescu, in his work ‘The Salt Lake Baths’ released in 1884, wrote about a patient who was unable to get out of the carriage when arriving to the resort, and after about 15 baths, he managed to take long walks on foot.

It’s said that one of the country’s most values types of sapropelic mud and waters with the highest salt contents are found here, proved by the fact that the majority of patients are in a better health condition at the end of their spa treatment. After a stay at the Salt Lake resort, Nicolae Iorga wrote about “the picturesque location and ancient park stretching far away, with narrow alleys and thickets filled with charming mystery on summer nights.”

A century ago, the resort was known in Romania and in Europe as one of Romania’s luxury resorts, visited by the country’s aristocracy. In 1875, the spa complex included rooms for cold and hot baths, freshwater showers, individual or shared baths, “hydrotherapy, physiotherapy cabinets, massage rooms, electric baths and midwife for gynecological treatments.” In late 19th century, the resort could boast a modern casino, an English park where a fanfare used to sing, a room for “bowling and croquet”, chic villas such as the Royal Villa, Popescu Villa, Nisipianu Villa, and modern restaurants such as Untaru and Cazacu.

The spa complex includes its own treatment unit equipped with basin for hydro-kinetotherapy, sauna and gymnastics room, sun and mud baths facilities. The resort can receive up to 250 patients and is open the entire year.

Access to the private beach costs 5.5 lei for adults and 2.5 lei for children; a chaise-longue can be rented for 9 lei.

Tourists can also rent one of the 23 wooden little houses, with 2 beds, for 45 lei per night.

The resort also offers therapy for the tourist’ souls, as it hosts the Lacu Sarat Monastery dedicated to Saint Pantaleon. The Maramures-style wooden monastery was built in 1996, at the initiative of the Lower Danube Archdiocese, being an oasis of tranquility and greenery for the patients of the spa complex.

The lake contains significant reserves of sapropelic mud and hypertonic mineral water, with sulfur, chlorine, magnesium and bromine compounds, mineralization of 70-84 grams per liter. Patients come here to be treated for degenerative rheumatic diseases, inflammatory diseases, gynecological, dermatological, endocrine diseases, peripheral nervous system diseases, post-traumatic disorder, respiratory affections.

The main natural curing factors of the resort are: the lake’s water with high contents of sulfate, chloride, sodium, magnesium, a mineralization of 83.955 mg/liter, sapropelic mud that contains 41 percent mineral substances and 39 percent organic substances rich in hydrogen sulfide.

Patients have available procedures for the following groups of diseases: degenerative rheumatic disorders — cervical, dorsal and lumbar spondylosis, arthrosis and polyarthrosis; inflammatory rheumatic diseases; abarticulaire rheumatic diseases — tendonitis, periarthritis; post-traumatic disorders — traumatic joint stiffness, recovery after immobilization in a cast, after surgeries on muscles, joints and bones, twists and sprains; skin damage — some forms of psoriasis, neurodermatitis; peripheral neurological diseases; gynecological diseases — ovarian failure, chronic cervicitis; endocrine diseases; musculoskeletal impairments — rheumatic, inflammatory, post-traumatic after fractures, strains, sprains.

Among the procedures used to treat these diseases, there are: hot baths with sulfur water, warm mud body wraps, galvanic baths, heat therapy, aerosols, electrotherapy with low, medium and high tension frequency, with shortwave and ultrasounds, laser therapy, procedures with low frequency magnetic fields, massage therapy, physiotherapy and medical gymnastics.

In recent years, Lacu Sarat has experienced two extreme phenomena: in the summer of 2009, 90 percent of its surface dried, and since 2010 it turns into a natural ice rink every winter.

According to the manager of the treatment unit and beach in Lacu Sarat, Ion Tanase, the curative properties of the lake are the same also during drought periods, because in the areas where water withdraws, the salt forms a crust that protects the mud layer. “The lake is fed by the underground waters and totally depends upon their condition. It’s similar to fountains, they have water when the ground water rises and they run out of water when the ground water decreases. In 1947, it dried up completely, but the lake returned to its initial water level afterwards,” Ion Tanase said.

The elderly claim they heard about an alleged spring of the lake that if cleared of obstructions, it would allow the return to the lake’s initial water level.

However, SC Traian SA Director Sorin Bosneag argues that this is only a legend, there is no spring, the lake being fed only by the region-based ground water, which is currently very low.

He explained that the lake cannot be fed with water brought from elsewhere because the salt of the lake is a mineral deposit that has to be surrounded by anaerobic environment and have minimum 50 cm of water, in order to preserve its qualities. “If we got water from any other source, either industrial, from the Danube or elsewhere, we would damage the qualities of the lake, we would knowingly kill those little worms in the water,” said Bosneag.

Another phenomenon facing the Salt Lake in recent years is frost, with the ice layer on the lake measuring over 10 cm, although water has a salinity of 300 grams per liter.

Sorin Bosneag told AGERPRES the employees of the Braila-based complex are forced to clasp the healing mud, because there are many patients who cannot interrupt their treatment.

In 2008, the Chiscani Town Hall sued SC “Unita Turism” SA, the company that operates the Salt Lake beach and the therapeutic mud, requesting the collection of taxes and fees, because the Salt Lake resorts would belong to the rural town.

The Braila City Hall was called party to the suit, for SC “Unita Turism” to be given back the money paid to the municipality, if the Chiscani Town Hall was granted a favourable ruling.

After several terms and adjournments, the Galati Court of Appeal ruled in favour of the Chiscani Town Hall, but the Braila City Hall and SC “Unita Turism” appealed and in April 2014 they got a final favorable ruling issued by the High Court of Cassation and Justice.

Braila Mayor Aurel Simionescu told AGERPRES that a map of Braila dating from 1968 he managed to obtain following repeated requests to the Government, has played a vital role in winning the suit. “I managed to obtain the original map that shows clearly that the resort is part of Braila’s administrative territory. So far, there have been no copies of the 1968 map in Braila. Before the adoption of Law no. 2 in 1968, there have been various proposals. According to one of these, the territory of Braila municipality should not go beyond the belt highway, what’s beyond this line should belong to Chiscani. But this was just a proposal. According to the original map, the resort belongs to Braila municipality,” Simionescu said.

Modernization works on the resort could have started as early as 2010, when the Government allocated 570,000 lei for investments, but the money remained stuck at the Treasury due to the suit pending before the Court.

No funds have been invested in the resort over the past 20 years, and the state of degradation has become more and more visible. There are no chaises longues on the beach, access bridges to the lake, hot water showers, the solarium was also destroyed. The Braila City Hall has finally managed this year to set up the access paths to the beach.

According to Aurel Simionescu, the resort will undergo capital repairs as of next year, with three million lei to be invested in this project by the County Council, the Braila City Hall and the Center for Information and Documentation, all three administrative units being part of the Lacu Sarat Inter-community Development Association.

The Braila County Council also seeks to develop here in cooperation with the Braila County Hospital a pilot project to treat infertility. Within the project, a group of women who want to become mothers will be treated with salt baths and sapropelic mud. An example in this regard is the Baile Sovata resort in Mures county visited annually by hundreds of women facing sterility problems and other gynecological diseases, the rate of success of this type of treatment being of 45 percent.

The Lacu Sarat treatment complex in Braila is one of the most popular spa resorts in Romania, director of the Braila County Pension House, Sorin Enache told AGERPRES.

Despite the lack of investments over the last 20 years, the resort continues to be visited each year by hundreds of tourists who are only interested in the healing properties of the sapropelic mud.AGERPRES