Foto: (c) BOGDAN DUMITRESCU / AGERPRES ARHIVA

Se numește Biserica Neagră pentru că a ars la marele incendiu al orașului din anul 1689 și după aceea a rămas un timp o ruină înnegrită de fum. Acest nume, inițial numai popular, s-a impus în secolul al XX-lea ca denumire oficială a monumentului, edificiul fiind catedrala comunității parohiale “Honterus” din cadrul Bisericii Evanghelice din România.

În acest spațiu sunt cunoscute mai multe biserici albe, cum ar fi Bela Crkva în Banatul sârbesc, Biserica Albă în Albești Târnava de lângă Sighișoara, Biserica Albă de la Viscri de lângă Rupea, însă există o singură “Biserică Neagră”, cea din Brașov, spun reprezentanții comunității evanghelice.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

Superlativele care subliniază cel mai bine importanța Bisericii Negre sunt: cea mai mare clădire de cult din România cu o lungime de 90 de metri, lățime 27-37 de metri, înălțimea zidurilor 21 de metri, coama acoperișului de 42 de metri, înălțimea turnului la cruce de 65 de metri. Biserica Neagră este și cea mai mare biserică-hală de la răsărit de Viena, având toate navele la aceeași înălțime, dar și una dintre cele mai mari clădiri de cult medievale în spațiul dintre Domul Sf. Ștefan din Viena și Hagia Sofia din Constantinopol. Biserica Neagră deține și cea mai mare orgă mecanică din România, cu circa 4.000 de tuburi, având un timbru deosebit de frumos, potențat de acustica bună a bisericii. La Biserica Neagră se află și cea mai mare colecție din Europa de covoare orientale vechi din Asia Mică, aflată în afara Turciei. De asemenea, Biserica Neagră are și cel mai mare clopot mobil din România, în greutate de 6.000 de kg. Clopotul Bisericii Patriarhiei ortodoxe din București este mai mare, dar este fix și numai limba este mișcată.

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVA

Deoarece Brașovul era situat la extremitatea sud-estică a Occidentului și a sferei de influență a Bisericii romano-catolice, reprezentanții acesteia au căutat să impresioneze în plus străinii care veneau la Brașov prin ridicarea unei biserici mari. Cel care a avut această viziune a fost parohul Thomas Sander, care a activat între anii 1377-1419 la Brașov, el fiind întemeietorul principal al construcției, atât a altarului cât și a navei. În anul 1383 a început construcția bisericii cu hramul Sfintei Fecioare Maria, iar în anul 1385 s-a emis prima scrisoare de indulgență pentru sprijinirea construcției bisericii de către arhiepiscopul de Strigoniu (Esztergom-Ungaria), în eparhia căruia se afla atunci Brașovul. Prin scrisoarea de indulgență le erau iertate păcatele celor care contribuiau la construcția bisericii le erau iertate păcatele. În anul 1399 a fost emisă o primă scrisoare de indulgență și de către Papa Bonifaciu IX, altele similare emise la Roma urmând în anii 1422, 1450, 1475,1516.

Foto: (c) ION DUMITRU / AGERPRES ARHIVA

La invazia turcească din anul 1421 biserica încă neterminată a fost distrusă cel puțin în parte, însă după aproape un secol de la începerea ei, construcția a fost în mare parte terminată. În secolul XVI, în perioada introducerii Reformei bisericești în Transilvania, a fost înlocuită limba latină limba maternă a credincioșilor sași, în luna octombrie 1542 fiind ținută prima slujbă evanghelică luterană în limba germană în biserică. În primăvara anului 1544 a fost ales cel dintâi prim-preot evanghelic luteran, marele pedagog și umanist Johannes Honterus (1498-1549), atunci fiind îndepărtate din biserică icoanele și altarele care până atunci serviseră slujbelor catolice.

Numeroasele cutremure din secolele al XVI-lea și al XVII-lea au afectat construcția și au produs pagube mai mici, înlăturate prin reparații, iar în timpul marii epidemii de ciumă dintre anii 1602-1603 au fost înmormântați în biserică mai multe sute de morți. La marele incendiu al orașului Brașov din 21 aprilie 1689 a ars și biserica. Mai întâi a ars acoperișul, care s-a prăbușit asupra bolților și le-a distrus parțial, iar apoi a ars interiorul bisericii cu întreg mobilierul: orga, altarul, amvonul, stranele, covoarele. Clopotele din turn s-au topit din cauza căldurii și au căzut, distrugând și vestitul ceas din turn. Numai cristelnița din anul 1472 și tezaurul bisericii din sacristie au rămas intacte. S-a construit un acoperiș provizoiu, s-au turnat clopote noi, iar în anul 1691 s-a ținut prima slujbă în biserică după incendiu.

Foto: (c) AUREL VIRLAN / AGERPRES ARHIVA

În anii 1693-1694 s-a ridicat noul acoperiș, iar doi ani mai târziu s-au făcut și amvonul și stranele senatorilor. În perioada 1710-1714 au fost construite galeriile din navele laterale, iar în anul 1729 a început construcția coloanelor pentru bolta corului. Altarul nou, stranele noi și scările în spirală pentru accesul la galeriile laterale s-au construit între anii 1865-1866.

În anii dinaintea Primului Război Mondial s-au început cu sprijinul statului maghiar lucrări de restaurare, întrerupte însă din cauza războiului. Încălzirea cu aer cald a bisericii se realizează în anul 1937 în urma unei donații generoase făcută de epitropul Samuel Sachiel. Și al Doilea Război Mondial întrerupe lucrările de restaurare, care sunt reluate abia în anii 1969-1977 de Direcția Monumentelor Istorice, fiind renovate atunci fațada de sud și acoperișul bisericii, iar interiorul este renovat între anii 1981-1984 cu sprijin din partea Bisericii Evanghelice din Renania. Restaurarea fațadei de nord a continuat în anul 1987, apoi au început lucrări la fațada de vest și a turnului bisericii, acțiunea fiind încheiată în anul 1999. Un an mai târziu Biserica Neagră beneficiază de o iluminare ornamentală nocturnă, iar în 2001 a fost încheiată și renovarea orgii mari.

“Biserica Neagră a schimbat patina ei veche, astfel încât numele ei aproape că ar putea fi schimbat în ‘Biserica pestriță’. Însă această coloristică variată probabil cu trecerea timpului se va întuneca din nou, oferind generațiilor viitoare din nou o imagine mai apropiată de noțiunea veche de Biserica Neagră”, mai spun reprezentanții acesteia.

Foto: (c) ION DUMITRU / AGERPRES ARHIVA

Orga Bisericii Negre, una dintre comorile bisericii, a fost construită între anii 1836-1839 de către firma Bucholz din Berlin, fiind apoi temeinic restaurată de o firmă elvețiană specializată, între anii 1998-2001. Turiștii care vizitează vara acest obiectiv turistic deosebit pot asculta concerte de orgă susținute de organiști renumiți din țară și din străinătate alături de corul Bach al Bisericii Negre, înființat în anul 1933 de muzicologul și profesorul Victor Bickerich, care între anii 1922-1962 a fost organistul Bisericii Negre. În prezent corul este condus de organistul Steffen Schlandt.

Băncile cu speteze mobile din nava principală au fost instalate în biserică în anul 1937, odată cu introducerea încălzirii. Aceste bănci permit vizitatorului, care la începutul serviciului divin stă cu fața la altar, să se așeze în timpul predicii sau la concerte cu fața spre amvon sau orgă.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES ARHIVA

Biserica Neagră a fost vizitată în luna mai a acestui an și de moștenitorul tronului Marii Britanii, Prințul Charles, care s-a arătat impresionat de edificiu și a spus că va reveni. “O singură vizită a Bisericii Negre nu poate fi suficientă, deoarece acest monument uriaș nici nu poate fi cuprins dintr-o singură dată. Doar vizite repetate ne pot apropia de istoricul, frumusețile și valorile bisericii, astfel ca noi să ne simțim tot mai acasă și să apreciem tot mai mult și mai bine această parte valoroasă a moștenirii culturale brașovene”, mai spun reprezentanții Bisericii Negre.

AGERPRES/(AS — autor: Jana Pintili, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Pe DN 73, la 3,5 km distanță de acesta, pe un drum pietruit, se ajunge la Șirnea, priveliștea fiind de o frumusețe rară, iar liniștea din jur te face să crezi că te afli în altă lume.

“Prin anii 1960, la Șirnea, s-a născut ideea satului turistic în România și s-a validat în 1968, iar în anul 1973 printr-un Ordin al Ministerului Turismului au fost declarate sate turistice Hălmagiu din județul Arad, Rucăr și Lerești din județul Argeș, Tismana — Gorj, Bogdan Vodă — Maramureș, Rășinari — Sibiu, Vatra Moldoviței — Suceava, Murighiol și Sf. Gheorghe din județul Tulcea și Vaideeni — Vâlcea. La vremea respectivă, satul turistic presupunea foarte multe aspecte, în primul rând, aspectul geografic al așezării. Șirnea este un sat liniștit situat între Masivul Piatra Craiului și Masivul Bucegi unde peisajul, clima și anotimpurile sunt extraordinare, unde a trăit profesorul Nicolae Frunteș, care s-a ocupat îndeaproape de ideea satului turistic în România, iar presa de specialitate din vremea respectivă menționa performanțele acestui experiment. Apa de la Șirnea, în vremea respectivă, a fost testată și analizată, fiind luată drept etalon în sud-estul Europei ca cea mai pură apă. S-au creat obiective turistice locale și la vremea respectivă era un fel de turism cultural din zilele noastre”, a declarat pentru AGERPRES, prof. Radu Frunteș, fiul lui Nicolae Frunteș.

Pentru a dezvolta satul și a atrage cât mai mulți turiști, prof. Nicolae Frunteș a inițiat două sărbători: “Măsura laptelui și întâlnirea fiilor satului”, organizată în luna iunie, și “Iarna la Șirnea”, în ideea de a arăta viața satului și obiceiurile atât iarna, cât și vara. Inițiată în anul 1969, sărbătoarea “Iarna la Șirnea” presupune o întrecere pe schiuri cu făclii în mâini, plimbări cu sania și petreceri organizate la Căminul cultural.

Acestora li s-au adăugat în următorii ani “Ziua Olimpică”, în 23 iunie, sărbătorită de aproape 30 de ani în fiecare an, care înseamnă aprinderea flăcării olimpice, aducerea drapelului olimpic, defilarea sportivilor care participă la diverse întreceri sportive. Urmează “Noaptea de Sânziene”, sărbătorită în 24 iunie, “Nedeia Munților” în ziua de Sf. Ilie, o sărbătoare pastorală tradițională, “Focul lui Sumedru”, în seara de 25 spre 26 octombrie, când pe dealurile satului se aprinde un foc mare, “Focul lui Sumedru”, la care participă tot satul. Cei mai curajoși trec prin foc considerat un ocrotitor al păstorilor.

“Până în anul 1986 când a murit tatăl meu, satul Șirnea era vizitat de peste 3.000 de turiști anual, din 22 de țări și din România. Au vizitat satul și au rămas profund impresionați de obiceiuri și tradițiile noastre turiști din Canada, Egipt, SUA, Noua Zeelandă, Australia, Israel, și acest lucru poate fi observat în Jurnalul de impresii aflat la Muzeul satului Șirnea. Era un proiect al ONT (Oficiul Național pentru Turism — n.r.), ‘Șapte zile la Brașov’, și în fiecare zi turiștii vizitau câte un obiectiv, iar o zi era a satului Șirnea. Turiștii erau așteptați lângă DN73 de 10-20 de căruțe sau sănii iarna, trase de cai cu zurgălăi, care îi ducea în centrul satului, unde erau așteptați cu țuică fiartă, apoi vizitau casa unuia dintre cei care îi transportau cu căruța sau cu sania. Proiectul a continuat până în anii ’90, după care s-a oprit”, a mai spus prof. Radu Frunteș.

Potrivit acestuia, pionieratul de la Șirnea a fost benefic pentru toată zona.

“Turismul a continuat să se dezvolte foarte mult la Bran, Moieciu, Fundata, alte sate aparținătoare acestor comune. Din păcate, vin turiști la Șirnea și acum, dar foarte puțini. Drumul este destul de anevoios de la DN 73, nu s-a reparat de 15 ani, nu mai sunt mijloace de transport direct de la Brașov așa cum erau până în 1990. Centrul satului și muzeul satului au nevoie de lucrări de întreținere și reparații, dar nu există fonduri. Autoritățile locale și județene ar trebui să facă mult mai mult pentru primul sat turistic din România, considerat până la urmă un brand al județului”, a mai spus prof. Radu Frunteș.

Cine ajunge la Șirnea mai poate vizita Biserica Ortodoxă veche din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, Muzeul etnografic “Nicolae Frunteș”, Monumentul locotenent-colonelului Ghe. Poenaru-Bordea, primul ofițer al armatei române căzut la datorie în Primul Război Mondial, Parcul Național “Piatra Craiului”, Prăpăstiile Zărneștiului, Cheile Moieciului, Cheile Grădiștei, Peștera cu lilieci din satul Peștera.

AGERPRES/(A — autor: Jana Pintili, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) BOGDAN BARBULESCU / AGERPRES ARHIVA

Tâmpa face parte din Masivul Postăvarul, are o înălțime de 960 de metri față de nivelul mării, situându-se cu circa 400 de metri deasupra Brașovului, muntele aducându-i orașului denumirea consacrată de “orașul de la poalele Tâmpei”. Puțini sunt vizitatorii care nu sunt tentați să urce muntele pe traseele existente sau cu telecabina pentru a admira superba panoramă a Brașovului.

Săpăturile arheologice au atestat faptul că acest munte a fost strâns legat de istoria orașului din cele mai vechi timpuri, iar numele lui a fost dat de popoarele care l-au stăpânit. Au fost găsite urme ale cuceritorilor romani care ar fi numit muntele Tempus/Temporis, cu referire la sacrificiile făcute de daci în cinstea zeului timpului, Uranus. De aici, denumirea de tempus/timp în limba latină s-ar fi transformat în Tempea /Tâmpa.

Mai aproape de zilele noastre, cavalerii teutoni au preluat denumirea și au tradus-o în limba germană, cetatea timpului sau a lui Kronos devenind Kronstadt, nume purtat și de oraș. Vârful și șaua muntelui Tâmpa au fost locul în care s-a construit cetatea Brașovia, apărată din trei părți de versanții abrupți și din partea de sud de zidul gros al cetății. Autoritățile locale au în plan refacerea Cetățuii pentru a fi inclusă în obiectivele de vizitare ale orașului. Cetatea a servit ca loc de refugiu al populației în fața cotropitorilor și nu a putut fi cucerită niciodată, dar a fost cedată învingătorilor în urma unor tratate.

Muntele Tâmpa este o rezervație naturală cu o suprafață de 188,2 hectare având drept scop protejarea și conservarea peisajului, a speciilor de floră și faună, considerată a fi unica rezervație naturală din lume în mijlocul unui oraș. Din timpuri străvechi au existat, în pofida marilor nevoi de lemn, strădanii de a menține pădurea de pe Tâmpa, exploatarea acesteia fiind interzisă. Inventarul de plante al Tâmpei este remarcabil: 458 de plante superioare și peste 40 de specii de mușchi. Un mare număr de plante de pe teritoriul rezervației sunt protejate la nivel național și european cum sunt: mătăciunea, capul șarpelui, laleaua pestriță, crucea voinicului, cununița, zambila sălbatică, dedițelul, nemțișorul.

Fauna de insecte este deosebit de bogată, fiind înregistrate 975 de specii de fluturi nocturni și diurni. Dintre speciile de insecte cu statut special de protecție fac parte fluturii Callimorpha quadripunctaria, albăstrelul mare al cimbrișorului, apollo negru și rădașca. Totodată, pe Muntele Tâmpa trăiesc peste 110 specii de păsări, dintre acestea, de importanță conservativă deosebită fiind bufnița, huhurezul mare, minunița, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră. Jderul de copac, veverița și ursul brun sunt specii cu o prezență permanentă în zonă. În mod sporadic apar râsul, pisica sălbatică, și exemplare izolate de căprior și cerb. Zona este destinată relaxării, plimbărilor, admirării peisajului, observațiilor floristice și faunistice cu respectarea regulilor de protecție a mediului.

Pe Muntele Tâmpa se poate ajunge pe diverse drumuri, unul dintre acestea fiind format din cele 25 de serpentine care pornesc din orașul vechi și care au fost făcute de Ocolul Silvic în anul 1837. Un alt drum, treptele lui Gabony sau Drumul Cavalerilor, pornește din Scheii Brașovului și datează din perioada vechii cetăți Brașovia, fiind refăcute de municipalitate în urmă cu trei ani. Un alt drum numit de localnici “La Iepure” pornește din cartierul Valea Cetății. Pentru cei care nu sunt iubitori de drumeție și mersul prin pădure, există telecabina care pleacă de la baza muntelui și ajunge în patru minute în vârful lui.

De pe platoul din vârful muntelui, privitorul are o panoramă extraordinară a orașului, și o priveliște unică a Țării Bârsei, în zilele senine. Tot aici se poate vedea o grotă mică, în care funcționa în 1890 un mic restaurant-berărie numit Grota lui Bethlen, numit apoi cabana-restaurant Tâmpa, care a ars în anul 1977. În locul acestuia s-a construit restaurantul Panoramic la care se ajunge cu telecabina.

La câțiva zeci de metri de restaurant s-au montat în anul 2004 literele imense, luminate noaptea, ce formează numele orașului: Brașov. Între restaurantul Panoramic și literele ce formează numele orașului se află montat pe un catarg înalt de câțiva metri steagul tricolor, care se vede din mai multe zone ale orașului.

La poalele Muntelui Tâmpa municipalitatea a amenajat și un parc și mai multe zone de recreere, aici având loc pe parcursul anului o serie de competiții sportive, manifestări pentru copii și alte evenimente.

AGERPRES/(AS — autor: Jana Pintili, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) GEORGE CALIN / AGERPRES ARHIVA

“Am intrat în posesia unui document care atestă faptul că aceste cete de feciori din Țara Făgărașului sau zona Rupea datează de la 1765. El prevede că au fost înființate pentru întâia oară cetele de tineri, care erau organizate în preajma solstițiului de iarnă. De asemenea, acest document arată că în Comăna de Jos de lângă Făgăraș obiceiul “Obcina” se ținea la o gazdă unde se juca. Se mai precizează unele amănunte legate de port. Acestea erau straie românești, cioareci, zeche, căciulă și ceea ce era extrem de interesant este faptul că menționează că bărbații purtau părul înodat în două părți. Sigur că în timpul acelor vremuri bărbații aveau părul lung, motiv pentru care era purtat împletit în cozi”, a precizat, pentru AGERPRES, Ioan Pumnea, etnograf.

Cetele de feciori se constituie în ajunul Sf. Nicolae și se desfac în ziua de Sf. Ioan când în municipiul Făgăraș are loc festivalul cetelor de feciori, anul viitor va avea loc a X-a ediție.

Ceata este compusă din tineri, care își aleg o gazdă, de regulă din rândul celor care formează ceata de feciori, gazda fiind locul de întâlnire până la Sf. Ioan.

În ziua de Sf. Nicolae se aleg funcțiile pe care le îndeplinește fiecare fecior din ceată: vătaf, purtătorul de steag, specific fiecărei cete de feciori, responsabil cu organizarea balurilor de Crăciun și de Sf. Vasile, casier și alte funcții care sunt îndeplinite cu mare strictețe. Când ceata este la gazdă, steagul, care de regulă este o prăjină foarte înaltă, decorată cu diverse ștergare cu motiv național, este amplasat la poartă, cât mai bine ancorat pentru a nu fi furat de alți tineri, care nu fac parte din ceata de feciori.

În seara de Crăciun se umblă la colindat în tot satul începând de la casele celor mai importanți oameni din sat, primar, preot, apoi la fetele nemăritate, până se termină toate familiile. Ceata de feciori este însoțită la colindat de unul, doi lăutari.

În prima zi a Crăciunului, Ceata de feciori merge la slujba de la biserică unde colindă, apoi organizează un mare bal la Căminul Cultural, la care de regulă participă toată comunitatea. Poate fi organizat și a doua și a treia zi de Crăciun, dacă tinerii din ceată nu sunt obosiți, având în vedere că încep pregătirile pentru a merge cu uratul în 31 decembrie, după care în ziua de Sf. Vasile se organizează din nou un bal la Căminul Cultural.

“Este cel mai bine păstrat obicei din Țara Făgărașului. Am observat că tinerii încă se preocupă destul de mult pentru ca acest obicei să se păstreze în continuare așa cum l-au lăsat strămoșii lor. Anul trecut au participat la festivalul cetelor de feciori de la Făgăraș un număr de 34 de cete, ceea ce este extraordinar, în condițiile în care știm foarte bine că o mare parte a tinerilor de la sat studiază sau lucrează la oraș și nu mai au timp pentru acest obicei”, a precizat pentru AGERPRES, Adrian Vălușescu de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brașov.

În ziua de Sf. Ioan toate cetele de feciori participă în municipiul Făgăraș la festivalul dedicat acestui obicei. Înainte de parada cetelor, acestea participă la slujba de Sf. Ioan de la Catedrala ortodoxă, unde fiecare cântă câte un colind specific zonei de unde vine.

Obiceiul colindatului de ceată bărbătească a fost inclus pe lista patrimoniului imaterial mondial UNESCO, în luna decembrie 2013. Municipalitatea din Făgăraș încearcă să acceseze fonduri europene pentru înființarea unui muzeu al cetelor de feciori, pentru costume, dar și pentru editarea textelor colindelor specifice fiecărui sat din zona Făgărașului.

AGERPRES/(AS-autor: Jana Pintili, editor: Diana Dumitru)

Legendele spun că în interiorul acestora se află ascunse comori. An de an, de Rusalii, printr-un ritual unic, localnicii celebrează acest eveniment.  Există specialiști care susțin că aceste movile fac parte din Triunghiul Magic care a rămas de pe vremea dacilor. Ele sunt așezate pe o linie invizibilă care face legătura între sanctuarele dacilor și cetățile lor.

În cuprinsul acestor forme geometrice ar intra capitala Daciei, Sarmisegetusa, cetatea Piatra Roșie, sanctuarul de la Racoș, templul de la Șinca Veche, Vârful Omu și piramidele de la Sona. Tumuli s-au descoperit și în Antarctica. Sub bucățile mari de gheață au fost găsite oseminte foarte bine conservate.

Un explorator pe nume Franklin, care și-a găsit sfârșitul într-o expediție în Antarctica, a scris pe un astfel de tumul un mesaj că totul este bine. A urmat mai târziu sfârșitul tragic. Specialiștii susțin că mai întâi au fost movilele, după care au fost construite piramidele.
Istoricii susțin că tumuli ascund mistere încă neelucidate. Tumulii sunt de fapt morminte, în interiorul cărora defunctul era îngropat alături de multe bogății. Cu cât acești tumuli sunt mai înalți, cu atât defunctul avea un rang mai important în societate și bineînţeles, era mai bogat.

Aceste movile se întâlnesc în zona tracică și exprimă, prin mărimea lor, opulența defunctului. Dacă veți examina harta Dobrogei, gen Google Earth, se pot observa urmele unei fortificații dantelate, morminte funerare în formă de tumuli, urme ale drumurilor antice.
Tumuli erau construiți lângă drumurile antice și erau morminte unde cadavrele erau incinerate chiar în interiorul acestora. Cu excepția copiilor cu vârsta până în șapte ani, toate cadavrele erau incinerate.

În localitatea Zimnicea a fost cercetat un astfel de mormânt în formă tumulară. În interiorul său au fost descoperite trei încăperi și un coridor. În prima încăpere s-au găsit rămășițele unui bărbat, în a doua încăpere rămășițele unei femei iar în a treia scheletul unor cai.
Arheologii au descoperit morminte în care cadavrele au fost înhumate. Acestea erau plane și în interior mortul era așezat pe spate, direct pe pământ, cu mâinile întinse pe lângă corp, iar picioarele erau îndoite de la genunchi în jos și căzute lateral.

Documentele istorice descoperite arată faptul că geto-dacii apelau la sacrificii umane. S-au descoperit sub locuințe trupuri de copii. La moartea regelui sau a aristocraților era omorâtă soția și servitorii. Sacrificiile umane aduse unor zeități nu este un ritual specific geto-dacilor. El a fost practicat și de greco-romani, germani, celți.

Dacă un geto-dac avea mai multe soții și acesta deceda, se ducea o luptă fizică între soții și cea care era mai puternică și învingea era omorâtă și rămășițele acesteia erau așezate deasupra osemintelor bărbatului.  Era o mare onoare să mori în aceste condiții. Cele rămase în viață jeleau și își manifestau durerea prin strigăte.

Sursa: efemeride