‘Este, de fapt, partea de cortină pe care au văzut-o ochii lui Eminescu, atunci când, la sfârșitul lunii august și primele două zile din septembrie ale anului 1868, a fost prezent aici împreună cu trupa lui Mihail Pascaly. Sigur, putem merge mai departe și putem spune că aceeași cortină a fost văzută și de George Enescu, la concertul din 5 noiembrie 1931, iar în iunie 1933, pe scena teatrului orăvițean, au ținut discursuri, în fața elitei intelectuale a fostului județ Caraș, Regele Carol al II-lea și, pe atunci Voievodul Mihai de Alba Iulia, care, aici la teatru, dobândește și titlul de cnez de Banat’, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Ionel Bota, directorul Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița.

În cadrul clădirii Teatrului Mihai Eminescu funcționează un muzeu cu elemente de cultură locală, unde se află și această cortină, care, la prima vedere pare doar o bucată de pânză veche, decolorată. Numai că, de fapt, este vorba despre prima cortină a celui mai vechi teatru din România.

‘Prin anii 1830, se pictează cortina pentru care se apelează la o făbricuță de la nivelul Imperiului, ce avea o astfel de specializare, ale cărei coordonate, imprimate pe pânză se pot citi și astăzi. În prezent se mai păstrează doar partea de sus a cortinei. Sigur, este un miracol păstrarea ei, în situația în care, vreme de 50 de ani, vigilii vechii ideologii comuniste nu prea agreau asftel de obiecte care purtau însemne amintind de vechiul Imperiu austro-ungar. Dar iată, încă un miracol în această clădire, care mai adaugă un plus istoriei sale culturale românești și, sigur, europene’, afirmă dr. Ionel Bota.

Vizitatorii teatrului, interesați de istoria acestui edificiu, mai pot vedea și o bucată din scândura pe care a fost prinsă vechea cortină.

‘Mai avem și butaforia scenei, practic, scândura de care era prinsă cortina. La restaurarea din 1872 — 1873, scândura a fost redecorată de pictorul local Iosif Rosenberg, care chiar și semnează pe această bucată de lemn’, explică directorul Teatrului Vechi Mihai Eminescu din Oravița.

Teatrul Vechi Mihai Eminescu din Oravița este inclus pe lista monumentelor istorice din România. Construit în anul 1817 după proiectele arhitectului Ion Niuni, este primul teatru din România. Teatrul e ridicat în stilul barocului vienez, imită vechiul Burgtheater al Vienei care, nemaiexistând efectiv din anii 1889-1890, sporește valoarea de unicat a teatrului din Oravița. De asemenea, este prima clădire de teatru din sud-estul Europei executată din piatră și de asemenea prima clădire de teatru din Europa iluminată cu lămpi de acetilenă.

Din păcate, păstrarea elementelor valoroase ale celui mai vechi teatru din țară devine din ce în ce mai dificilă, în lipsa unor fonduri și, probabil, a unei promovări adecvate a acestui obiectiv de patrimoniu.

AGERPRES / (AS — autor: Paula Neamțu, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) Mihaela LETA / Arhiva AGERPRES

Pasca cu un diametru de doi metri și 10 centimetri, cu o grosime de peste zece centimetri și cântărind peste 170 kg, potrivitworldrecordacademy.com, a fost realizată în zece ore, de cinci patiseri și cinci bucătari de la firma Mopan Suceava.

Pasca a fost așezată într-un coș uriaș din împletituri de nuiele în fața Catedralei Ortodoxe “Pogorârea Sfântului Duh” din Rădăuți, iar după ce a primit binecuvântarea, a fost măsurată și omologată de reprezentantul World Records Academy.

Apoi, a fost tăiată și distribuită celor prezenți.

Pentru prepararea tradiționalei copturi de Paști au fost folosite 300 de ouă, 45 de kilograme de brânză de vaci, trei kilograme de stafide și câteva zeci de kilograme de făină, potrivit monitorulsv.ro.

A fost realizată în forma rotundă, după cum cere tradiția, care simbolizează perfecțiunea, având o cruce pe mijloc, iar de jur împrejur — un inel din aluat.

Reprezentantul World Records Academy, care a omologat acest record, a declarat: “Organizația noastră a omologat numeroase recorduri de gătit, dar cel realizat astăzi are o semnificație deosebită: această pâine dulce cu brânză, cunoscută sub numele de Pască, este simbolul Pământului, al perfecțiunii. Și cu atât mai mult, întrucât este preparată aici, în tărâmul de legendă al Bucovinei !”.

Evenimentul de la Rădăuți a făcut parte din programul ”Paștele în Bucovina”, organizatorii dorind să atragă cât mai mulți turiști atât români cât și străini în localitatea lor.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Peste 1 000 de voluntari au pregătit, la complexul expozițional Exporom din Pantelimon, o salată uriașă. Aceștia au început, la ora 10.00, să spele, să curețe și să taie cele 20 000 kg de legume, într-o atmosferă muzicală, potrivit foodstory.ro. Acțiunea s-a încheiat la ora 17.00.

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

La pregătirea celei mai mari salate din lume au fost folosite șase tone de roșii, patru tone de salată verde, patru tone de castraveți, două tone de ardei, două tone de ceapă, două tone de morcovi, 400 kilograme de măsline, 800 litri de ulei de măsline și 400 kilograme de sare.

Vasul, în care a fost așezată toată salata, a avut o lungime de 17 m și 92 cm, o lățime de 2 m și 94 cm, o adâncime de 53 cm și cântărea 400 kg.

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Voluntarii și vizitatorii au savurat o parte din uriașa salată, iar o parte a fost donată centrelor de plasament, cantinelor și mănăstirilor sau căminelor de bătrâni.

Până în acel moment, recordul mondial la categoria Cea mai mare salată din lume îl deținea, potrivit aceluiași site, localitatea Ierapetra, Grecia, care la 19 iunie 2010, a realizat o salată grecească de 13.417 kg. Aceasta a fost realizată într-un vas care măsura 25 m în lungime, 3.4 m în lățime și o înălțime de 26 cm.

Recomandarea de a consuma zilnic o salată de legume are la bază peste 20 de motive, printre care se află conținutul mare în fibre, vitamine și enzime, dar și numărul redus de calorii.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Constantina Diță, la festivitatea de premiere a probei feminine de maraton din cadrul Jocurilor Olimpice de la Beijing 2008
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Performanța sportivă a avut loc la 17 august 2008, reprezentanta țării noastre fiind cronometrată pe distanța de 42,195 km cu timpul de 2h26min.44/100, reușind să o devanseze pe campioana mondială en titre, Catherine Ndereba din Kenya — 2h27min.06/100. Celelalte reprezentante ale României în această cursă, Lidia Șimon și Luminița Talpoș, s-au clasat pe locurile 8 (2h27min.51sec) și, respectiv, 18 (2h31min.41sec).

Atleta Constantina Diță, distinsă cu ”Premiul Național pentru Sport”, în cadrul ‘Galei sportului românesc’. Evenimentul a fost organizat de Comitetul Olimpic Roman în colaborare cu Ministerul Tineretului și Sportului, la Complexul Olimpic de la Izvorani. 31 ianuarie 2009
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

Realizarea Constantinei Diță a fost omologată de Academia Mondială a Recordurilor la 9 iunie 2009. Precedentul record fusese stabilit de portugheza Rosa Mota, câștigătoare la Seoul în 1988, pe când era cu opt ani mai tânără decât atleta din România.

Totodată, Valeriu Tomescu, antrenorul Constantinei Diță la Beijing, a fost înregistrat de către aceeași Academie Mondială a Recordurilor drept cel mai tânăr antrenor al unei campioane olimpice de maraton. Valeriu Tomescu avea doar 32 de ani, la momentul, în care ”Pușa” Diță, atleta și fosta sa soție, câștiga titlul olimpic la Beijing.

Constantina Diță s-a născut la 23 ianuarie 1970. Printre performanțele sale se mai numără locul 1 la maratonul din Chicago, 10 octombrie 2004 și locul al doilea la maratonul londonez din 17 aprilie 2005.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) Ștefan CIOCAN / Arhiva AGERPRES

Tânăra curajoasă a sărit de la 4.000 de metri, în tandem, la Strejnic, lângă Ploiești. Tandemul a fost realizat împreună cu Nicolau Ramiro, multiplu campion național de parașutism, cu peste 6.500 de sărituri efectuate până la vremea respectivă.

În ziua săriturii, Valentina Mihanciu era elevă în clasa a IV-a la secția germană a Liceului ”Onisifor Ghibu” din Sibiu, părinții ei fiind instructori la Aeroclublul Transilvania din oraș.

Tânără recordmenă a zburat prima dată cu avionul la doar 6 luni, împreună cu părinții ei, la bordul unui avion PZL — 104 WILGA.

Tatăl ei, Vasile Mihalciu a declarat că fetița schiază de la vârsta de un an și 6 luni, zboară la dublu parapantă de la 5 ani și de la 7 ani zboară cu planorul, face dans sportiv și sărituri în apă.

De altfel, Valentina Mihalciu face parte dintr-o familie de recordmeni. Tatăl său este antrenor de parașutism, multiplu campion național și deținător al unui record mondial pentru salt de la 1.500 de metri cu aterizare la punct fix, în nouă oameni. La rândul ei, mama Valentinei Mihanciu, pe nume Tatiana Poponea, este antrenor de parașutism, cu peste 1.800 de sărituri realizate până în 2007.

AGERPRES/(Documentare — Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)

Alpinista Crina ”Coco” Popescu a revenit în țară, după cea mai importantă expediție a sa, intitulată ”Antarctica 2010-2011”.
Foto: (c) Angelo BREZOIANU / Arhiva AGERPRES

Odată cu recordul mondial pentru “Cea Mai de Succes Tânără Alpinistă din Lume”, acordat de World Record Academy, Crina ”Coco” Popescu a primit și medalia de aur acordată de WRA doar celor care realizează recorduri mondiale de excepție.

Alpinista română a intrat în Cartea Recordurilor, pentru prima oară, la 16 ani, după ce a încheiat atât circuitul celor șapte cei mai înalți vulcani de pe cele 7 continente, cât și prin escaladarea Muntelui Sidley — 4.285 m — cel mai înalt vulcan din Antarctica (alături de Alex Abramov, Mario Trimeri și Scott Woolams).

Crina ”Coco” Popescu, născută la Râșnov, județul Brașov, la 3 decembrie 1994, este pasionată de alpinism de la vârsta de 6 ani, când a început aventurile montane, alături de tatăl său. La 13 ani a urcat pe primul Vulcan — Damavand (5.610 m, Iran).

Printre performanțele Crinei Popescu, supranumită de cei de la Cartea Recordurilor, ”căprioara din Carpați”, se mai află: cea mai tânără alpinistă din lume care a escaladat cel mai înalt vârf al Oceaniei — Carstensz Pyramid (4.884 de metri) din Indonezia, cea mai tânără alpinistă din lume care a escaladat Muntele Giluwe (Papua Noua Guinee), cea mai tânără persoană din lume care a escaladat Aconcagua (6.963 de metri) pe traseul “Traverseul Ghețarului Polonez”, cea mai tânără persoană din lume care a urcat vârful Ojos del Salado din Chile (6.863 de metri), cea mai tânără persoană din lume care a atins vârful Kazbek din Georgia (5.047 de metri) și cea mai tânără persoană din lume care a urcat pe vârful Ararat din Turcia (5.165 de metri).

Crina Coco Popescu, Ovidiu Popescu, Radu Teodorescu, Daniela Teodor, Vali Peneș și dr. Călin Tunea, membri ai expediției andine organizate de către Clubul Montan Altitudine, au escaladat vârful Aconcagua (6. 963 metri), cel mai înalt din America de Sud (2009)
Foto: (c) Arhiva AGERPRES

În 2009, i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului. A fost desemnată ”Sportivul anului” la categoria alpinism de altitudine — Federația Română de Alpinism și Escaladă (2010), i-a fost decernat Premiul de Excelență — Gala IAA (2011), dar și Oscarul Românesc pentru Excelență (2011) etc.

Crina Popescu este inițiatoarea circuitului “7 Munți din Grădina Carpaților”, care vizează atingerea celor mai înalte vârfuri din Bucegi, Făgăraș, Retezat, Metaliferi, Rodnei, Ceahlău și Munții Piatra Craiului.

Ea este membră a “Clubului Sportiv Montan Altitudine”, afiliat Federației Române de Alpinism și Escaladă.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Concertul de lansare al primului album semnat Cleopatra Stratan
Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Fiica solistului de peste Prut, Pavel Stratan, Cleopatra a fost desemnată cel mai tânăr talent care are propriul său album, cel mai tânăr interpret care a avut un hit — ”Ghiță”, timp de șase săptămâni pe primul loc la nivel național, cel mai tânăr artist care a primit un onorariu de 10.000 euro pentru o singură piesă, cel mai tânăr muzician care a primit 3 premii MTV, cel mai tânăr cântăreț care a susținut un concert de două ore în fața unui public numeros și cel mai tânăr artist de succes.
Concert în aer liber susținut de Cleopatra Stratan cu prilejul Zilei Copilului 1 iunie
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Debutul oficial al Cleopatrei a avut loc odată cu lansarea videoclipului piesei “Ghiță”. Clipul, care o înfățișează pe Cleopatra, un copil mic, urmându-și visul într-o lume mare, a fost difuzat în sistem de “heavy-rotation” pe posturile de televiziune, iar melodia a fost inclusă, de asemenea, în playlisturile celor mai importante posturi de radio.

La 22 august 2006, la doar trei ani și jumătate, micuța cântăreață a susținut concertul de lansare a albumului de debut — “La vârsta de trei ani”, pe scena Teatrului Nottara din București.

Cleopatra a cântat live 28 de melodii, în fața unei săli arhipline, dând dovadă de o memorie, dar și de o rezistență fizică fantastice. Timp de aproape două ore, micuța a cântat acompaniată de tatăl său și de trupa Millenium din Chișinău.

Albumul de debut al micuței artiste a atins cifra de vânzări-record de peste 40.000 de unități în mai puțin de șase săptămâni de la apariția pe piață. Cleopatra a primit, pentru vânzări record, 2 discuri de aur și 3 discuri de diamant — trofeu acordat pentru prima dată în România.

Cleopatra Stratan a lansat patru albume — “La vârsta de trei ani” (2006), “La vârsta de cinci ani” (2008), ”Colinde magice” (2009) și ”Melodii pentru copii” (2012), mai multe videoclipuri, dar și o păpușă care-i poartă numele și care s-a bucurat de un succes imens.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Ioan Adrian MECHNO / Arhiva AGERPRES

“Spitalul nostru a fost ales în urma unor sondaje statistice — media de specialitate, date de la conferințe și corporații, expoziții medicale. La selecție s-a ținut seama de înalta calificare a personalului, dotarea instituției cu echipamente moderne, declarații pozitive ale pacienților, acreditări naționale și internaționale. Dl. prof. dr. Dan Mircea Enescu a fost nominalizat de către Comitetul Socrate pentru premiul internațional “Cel mai bun manager” din domeniul sanitar. Aceasta este o recunoaștere a excelentei reputații, a experienței profesionale deosebite și a managementului de succes”, se arată într-un comunicat de presă al unității medicale remis miercuri AGERPRES.

Potrivit sursei citate, la forum vor fi premiați cei mai buni reprezentați ai medicinei, științei și economiei.

Personalitățile medicale nominalizate vor figura pe site-ul oficial al EBA, într-o secțiune specială a Almanahului Socrate.

AGERPRES/(AS — autor: Roberto Stan, editor: Florin Marin)

‘Muzeul Preot Zosim Oancea’ din Sibiel.
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES ARHIVA

În această regiune a țării icoanele pe sticlă au cunoscut o mare înflorire în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, atingând culmea dezvoltării între 1750 și sfârșitul anilor 1800. Pictura pe sticlă era practicată de simpli țărani, la ei acasă, prin acest mod dorind doar să-și arate credința. Artistul popular a introdus în arta icoanei pe sticlă, pătrunsă în țara noastră, motivele artei populare românești, astfel că icoana pe sticlă a devenit icoană românească, dar și cel mai la îndemână mijloc de exprimare a vieții.

Pictura icoanelor pe sticlă s-a răspândit în diverse zone ale Transilvaniei — Nicula, Valea Mureșului, zona Făgărașului, zona Brașovului, Valea Sebeșului-Alba Iulia, Mărginimea Sibiului — caracterizându-se în fiecare din acestea prin motive stilistice specifice. Aceste zone sunt bine reprezentate prin patrimoniul inestimabil de peste 600 de exponate ale muzeului printre care se găsesc și unele provenind din zona Bucovinei, a Banatului, și chiar unele de origine austriacă.

Muzeul de la Sibiel adăpostește icoane cu o vechime de peste 200 de ani, fiecare dintre acestea unică în felul ei, atrăgând prin povestea și mesajul ce stau dincolo de un simplu desen pe sticlă.

Muzeul este opera preotului Zosim Oancea (1911-2005), care a decis după anul 1960 să adune icoane pe sticlă de la enoriași și să le depoziteze într-o magazie din spatele bisericii din Sibiel, reușind câțiva ani mai târziu, în 1969, să creeze un muzeu care s-a bucurat și de susținerea unor instituții și donatori privați români și straini. Icoanelor achiziționate, s-a constituit în prima colecție găzduită în primul sediu al Muzeului, vechea magazie din spatele bisericii reconstruită complet între anii 1970-1971.

Foto: (c) Wikipedia

Mărirea progresivă a colecției a dus la realizarea celei de-a doua clădiri, începută în 1976 și încheiată în 1983, care este în prezent principalul sediu al Muzeului. Așa-zisul “Muzeu Nou” este organizat pe două niveluri și dezvăluie lumea credinței rurale transilvănene, fiind un amestec unic de tradiție orientală și de tehnică occidentală. Edificiul vechi, reprezentând primul sediu istoric al Muzeului adăpostește astăzi, secțiuni suplimentare ale colecției unde pot fi văzute și icoane pe lemn, ceramică, piese de mobilier, obiecte tradiționale de uz casnic, țesături brodate cu motive populare, precum și o serie de cărți bisericești vechi printre care un text liturgic slavon din secolul al XIV-lea, Noul Testament de la Belgrad, un exemplar rar al Bibliei lui Șerban Cantacuzino.

Foto: (c) Wikipedia

Colecția muzeului este ordonată pe mai multe secțiuni din mai multe zone ale țării, putând fi văzute, pe lângă icoanele din Transilvania și icoane din Nicula, Valea Mureșului, zona Făgărașului, Brașovului, zona Mărginimii Sibiului, Valea Sebeșului și Alba Iulia, zona Banatului, zona Bucovinei.

Icoanele din Nicula, de format mic de circa 20×30 cm, se recunosc prin strălucirea deosebită a sticlei și culoarea întinsă în tonuri de albul, negrul, ocru, maro închis, roșul-cărămiziu, verde-măsliniu, albastrul-gri, auriu. În prim plan se află subiectul reprezentat iar pe margine se regăsesc motive decorative, dintre care cel mai frecvent o bordură pe trei laturi care reproduce o funie, simbol al celor două naturi ale lui Hristos și al eternității. Reprezentativă pentru această zonă este icoana “Mesei de Rai”, înfățișând o masă în formă de romb la care se așează Maria, Iisus și doi Sfinți.

Foto: (c) Wikipedia

Valea Mureșului este reprezentată de icoane realizate printr-o îmbinare unică între influența tradiției bizantine, tipică icoanelor pe lemn și motivele inspirate de obiceiurile locale. De o atenție deosebită se bucură “Fecioara cu Pruncul” și “Sfântul Nicolae” realizate de Sandu Popa. Acestea au fondul aurit și caractere chirilice care amintesc de stilul icoanelor clasice pe lemn.

Foto: (c) Wikipedia

Pictura de icoane pe sticlă a atins culmile artistice și în zona Făgărașului și pe Valea Mijlocie a Oltului, fiind susținută de un interes profund pentru folclor și arta populară. O temă răspândita în aceasta zona este cea a Judecății de Apoi. De altfel, din această regiune provine una din cele mai importante femei-iconar — Ana Tămaș. Autori reprezentativi din zona Făgărașului sunt: Savu Moga, Matei Țâmforea, familiile de pictori Moldovan, Grecu și Tămaș. Între creațiile acestora se remarcă icoana “Buna-Vestire” a lui Savu Moga (1816-1899) în care sunt folosite în mod variat nuanțe și amestecuri de culori, cu extraordinare efecte de rafinament. De asemenea icoanele cu Sfântul Ilie și istoria evanghelică a Sărmanului Lazăr și a bogatului nemilostiv, opere ale lui Matei Țâmforea (1836-1906) se caracterizează prin simț de observație, atenție la detalii, gust narativ.

‘Maica Domnului îndurerartă’
Foto: (c) Wikipedia

Icoanele provenind din zona Brașovului se caracterizează prin forță cromatică, fiind predominante culorile tari — roșu, portocaliu, albastru — și dimensiunile mari ale figurilor. Subiectul Maicii Domnului cu Pruncul este larg răspândit, icoanele fiind caracterizate de elemente tipice tradiției și folclorului local precum colierul din monede de aur (salbă).

‘Sfânta Troiță’ (Valea Sebeșului-Alba Iulia)
Foto: (c) Wikipedia

Valea Sebeșului-Alba Iulia este reprezentată de icoane cu compoziții puțin mai statice și culori mai sobre, larg răspândită în această zonă fiind utilizarea foiței de argint sau de aur, resimțindu-se tradiția bizantină a icoanelor pe lemn care a fost aici mai puternică. Procesul de oxidare degradează însă efectul cromatic unitar care este dominat în final de verdele acid.

Mărginimea Sibiului, satele din jurul Sibiului — Săliște, Vale și Poiana — au dat importanți pictori de icoane printre care Ion Morar (1815-1890) renumit îndeosebi pentru lucrarea “Cina cea de Taină” care reflectă o puternică influență barocă. În aceasta zona este raspândită și icoana așa-numită “Prăznicar” structurată în jurul unei reprezentări centrale a unui eveniment fundamental din viața lui Iisus Hristos — îndeosebi Învierea.

‘Cina cea de Taină’ (Mărginimea Sibiului)
Foto: (c) Wikipedia

Arta icoanelor pe sticlă din Transilvania este prezentată și în volumul “Icoanele pe sticlă din Sibiel. Muzeul Zosim Oancea” al jurnalistului italian Giovanni Ruggeri, cu o prefață de dr. Laurențiu Streza, arhiepiscopul Sibiului și mitropolitul Ardealului. Volumul, disponibil în limbile română, engleză, germană și franceză și reprezintă un inestimabil ghid pentru cunoașterea pe larg a istoriei icoanelor pe sticlă din Transilvania.

De-a lungul istoriei sale, muzeul s-a bucurat de vizite ale unor oaspeți iluștri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverși Mitropoliți ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury și conducător al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, dar și oameni de cultură, delegații guvernamentale și diplomatice străine, persoane publice.

Anual, pragul muzeului este trecut de circa 15 mii de vizitatori din întreaga lume.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Horia Plugaru)

• Prahova Salt Mine (Slanic Prahova) is the largest salt mine in Europe that is opened to the public. At this moment, the mine is not used for industrial purposes but for touristic and medical ones.