Expoziția ‘Expediție în trecut’, care conține obiecte personale, fotografii și instrumente folosite de Racoviță în munca de cercetare, inclusiv în expediția spre Antarctica, a fost astfel deschisă într-unul dintre cele mai vizitate locuri din oraș, în condițiile în care Muzeul de Speologie nu o mai poate găzdui.

Potrivit reprezentantului Primăriei Cluj-Napoca, Karin Hann, accesul în clădirea muzeului se face printr-un gang care aparține în prezent unei grup de proprietari privați și care, în momentul de față, se află într-o stare de degradare care ar pune în pericol siguranța vizitatorilor. Astfel, până la rezolvarea situației, s-a luat decizia mutării expoziției într-un loc mai sigur și cu o vizibilitate mare, în condițiile în care Emil Racoviță este una dintre cele mai mari personalități care și-a legat numele și activitatea de orașul Cluj.

‘Împreună cu colaboratorii noștri de la Institutul de Speologie am luat în considerare relocarea colecției ‘Emil Racoviță’ care există la Muzeul de Speologie, clădire aflată în patrimoniul și administrarea primăriei municipiului Cluj-Napoca, pentru că deocamdată accesul la acest obiectiv turistic comportă un risc mare, fiind impropriu pentru utilizarea lui ca spațiu de tranzit și de acces’, a spus Karin Hann.

Colecția a fost astfel mutată la Bastionul Croitorilor la ideea Ruxandrei Năstase-Bucur, cercetător la Institutul de Speologie din Cluj, în condițiile în care în oraș nu există o casă memorială Emil Racoviță, iar numărul turiștilor care sunt interesați de a vedea o colecție dedicată cunoscutului cercetător este foarte mare.

‘Am încercat, împreună cu Karin, să găsim o modalitate de a valorifica cât putem de mult această colecție, să încercăm să îl aducem pe Emil Racoviță în conștiința oamenilor. Acest loc este foarte potrivit și în plus am avut situații, nu puține, în care turiști străini veneau la Institututl de Speologie și încercau să vadă obiecte din colecție sau care țineau de istoria institutului, neavând cum să le arătăm’, a afirmat Ruxandra Bucur.

Ea a mai precizat că peste cinci ani se împlinesc 100 de ani de la înființarea Institutului de Speologie și că aceste evenimente fac parte dintr-o serie de acțiuni care au ca scop rememorarea unor valori și transmiterea lor către comunitate.

La rândul său, Oana Moldovan, de asemenea cercetător la Institutul de Speologie, a explicat că toate teoriile lui Emil Racoviță sunt încă actuale și se aplică, motiv pentru care este în continuare studiat și cunoscut de cercetători.

Emil Racoviță (15 noiembrie 1868-17 noiembrie 1947) a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (n. red . — studiul faunei din subteran). Racoviță a fost naturalistul expediției antarctice ‘Belgica’, ocazie cu care a strâns peste 1200 de mostre zoologice și peste 400 de mostre botanice.

La deschiderea expoziției a fost prezent și Iosif Viehmann, singurul discipol în viață al lui Emil Racoviță.

Nepotul marelui savant, Gheorghe Racoviță, a devenit la rândul său speolog și a fost unul dintre cei care a îngrijit de-a lungul anilor colecția de documente lăsată moștenire de exploratorul român.

AGERPRES/(A — autor: Elena Stanciu, editor:Diana Dumitru)

Sursa foto: open.dreamhack.se

Organizatorii DreamHack au rezervat și o sumă generoasă pentru premii, respectiv 300.000 de dolari, care vor fi oferite celor care vor ieși câștigători la finalul celor patru zile de festival.

Potrivit unui comunicat de presă transmis de organizatori AGERPRES, punctul forte al festivalului digital va fi turneul Major de CS:GO — DreamHack Open. În cadrul acestuia, cele mai bune 16 echipe de CS:GO din lume se luptă pentru trofeu și premii totale de 250.000 de dolari. O echipă multinațională formată din 14 analiști și comentatori celebri va fi prezentă în studioul DreamHack Cluj-Napoca. Meciurile vor fi transmise live, pe dreamhack.tv și twitch.tv/dreamhackcs.

De asemenea, turneul de HearthStone PGL Winter Tavern Tales 2015 adună 128 de jucători din țară și străinătate, care se vor întrece pentru premii totale de 25.000 de dolari. Dintre cei 128 de concurenți doar 16  vor avansa  în play-off, care se va desfășura în sistem bracket single-elimination, Best of 5, unde orice greșeală va însemna eliminarea din turneu.

O altă atracție a festivalului vor fi jocurile, workshop-urile și dezbaterile de Cosplay, pentru care se vor oferi premii în valoare de 8.000 de dolari. Organizatorii au anunțat că toți cosplayerii care vin costumați au acces gratuit la DreamHack Cluj-Napoca 2015. Cele mai bune costumații vor fi decise de un juriu format din patru persoane.

La rândul lor, gamerii români vor avea parte de competiții organizate exclusiv pentru ei. Este vorba despre PGL Dota 2 Ancients of War, Calificările naționale la Campionatul Mondial IeSF, Cupa Liceelor la League of Legends, Cupa Facultăților la Hearthstone, Cupa Școlilor la Minecraft și alte turnee din lumea sporturilor electronice.

“Pe parcursul celor 4 zile, în aproape toate zonele DreamHack Cluj-Napoca vor avea loc evenimente complementare, inedite și spectaculoase. Unul dintre cele mai așteptate momente va fi punerea în vânzare a pin-urilor CS:GO. Aceste pin-uri sunt disponibile doar în cadrul turneelor Major, iar în România este pentru prima dată când fanii vor putea să-și cumpere aceste obiecte special create pentru fanii CS:GO. Pin-urile, precum și alte produse originale (tricouri, hanorace, geci, brățări etc)”, se arată în comunicat.

“DreamHack este cel mai mare festival digital din lume. Început ca un simplu LANParty în 1994 în Suedia, în prezent se remarcă prin cele două ediții anuale la Jönköping: DreamHack Summer în iunie și DreamHack Winter în noiembrie. Evenimentele reprezintă o platformă pentru eSport incluzând și zone de divertisment.  DreamHack se mai organizează în Marea Britanie, Spania, Franța și România”, se arată în comunicatul menționat.

Organizatorul principal al evenimentului este PGL, care reprezintă divizia de eSports a ComputerGames.ro. A fost înființată în 2002 și se ocupă în principal cu organizarea de evenimente naționale și internaționale în acest domeniu, pe cont propriu sau împreună cu parteneri internaționali. Începând din 2002, PGL a găzduit competiții, turnee și calificări pentru DreamHack, IeSF, WCG.  În același timp, a susținut scena locală de eSport prin propriile campionate.


Festivalul se va desfășura între 29 octombrie și 1 noiembrie la Sala Polivalentă din Cluj-Napoca. În zilele de joi și vineri evenimentele vor fi deschise de la ora 10,00, iar sâmbătă și duminică de la ora 9,30 și se vor închide după ce se vor termina meciurile programate.

Programul tuturor competițiilor, dar și informații despre bilete sunt disponibile pe www.dreamhack.ro, secțiunea Program.

AGERPRES/(AS — autor: Elena Stanciu, editor: Dănuț Pușcașu)

Sursa foto: noapteamuzeelor.ro

‘În jur de 20 de piese de serviciu în porțelan realizate de studenții ENSA Limoges intră în dialog cu fotografii alb-negru, format mare, semnate de Andreea Ștefan, masterandă UAD, laureată a premiului IFC la Expo Maraton 2015. Punerea în scenă explorează îndrăzneț tema centrală a tabu-ului din prisma decorului și a accesoriului.

Fotografiile Andreei Ștefan se joacă cu claritatea detaliului și eterogenitatea materialelor în timp ce lucrările în porțelan valorizează atât tehnicile de realizare tradițională, precum imprimarea decalcomaniilor vitrifiabile, cât și cele inovante de tipul marcajului prin fritaj laser’, se arată într-un comunicat al Institutului Francez, transmis AGERPRES.

Alegerea locației nu este una aleatorie, susțin organizatorii. Operele rezonează cu spațiul eclectic și baroc al casei Goga, ele fiind integrate printre colecțiile personale ale scriitorului — o personalitate prodigioasă, cu un parcurs tumultuos.

Vernisajul expoziției va avea loc luni, 12 octombrie, de la ora 18,30 și va fi animat de un recital de pian susținut de Ioana Vețean, masterandă a Academiei de Muzică ‘Gheorghe Dima’ din Cluj-Napoca. La acest eveniment vor fi prezenți Jeanne Gailhoustet, director al Școlii Naționale Superioare de Artă din Limoges (Franța), reprezentanți ai Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, participanți ai Bienalei Internaționale de Ceramică, precum și autorități ale Consiliului Județean Cluj.

AGERPRES/(AS — autor: Elena Stanciu, editor: Dănuț Pușcașu)

‘Teatrul de Păpuși ‘Puck’, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Cluj, în parteneriat cu Asociația Culturală Româno-Germană ESUA, Nord Vision, Teatrul Național ‘Lucian Blaga’, Opera Națională Română, Opera Maghiară, Academia de Muzică  ‘Gheorghe Dima’, Cercul Militar Cluj Napoca, CTP, Festivalul de Carte ‘Transilvania’ și Casa de Cultură a Studenților invită publicul pasionat de teatru de păpuși, literatură, dezbateri pe teme specifice și ateliere de creație la cea de-a 14-a ediție a Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși și Marionete ‘Puck’, manifestare care va avea loc în perioada 12 — 15 octombrie 2015. (…) Evenimentul cuprinde un program variat, format din 15 spectacole din România, Ungaria și Republica Moldova, 5 conferințe și dezbateri, 3 ateliere creative și lansări de carte’, se arată într-o informare transmisă vineri de CJ Cluj.

În cadrul festivalului susțin spectacole Teatrul de Păpuși ‘Vojtina’ din Debrecen, Ungaria, Teatrul Municipal ‘Guguță’ din Chișinău, Republica Moldova, precum și de 10 trupe din țară, printre care Teatrul de Animație ‘Țăndărică’ din București, Compania de Teatru Syncret din Iași, Teatrul ‘Ciufulici’ din Ploiești, Teatrul pentru Copii și Tineret ‘Ariel’ din Târgu-Mureș, Teatrul ‘Prichindel’ din Alba Iulia, Teatrul ‘Cimborák’ din Sfântu Gheorghe, Teatrul ‘Arlechino’ din Brașov, trupa ‘Arcadia’ a Teatrului ‘Regina Maria’ și Trupa ‘Liliput’ a Teatrului Szigligeti din Oradea.

De asemenea, în premieră, ediția din acest an a festivalului include un spectacol interactiv, ‘Fereastra’, realizat de Compania de Teatru Syncret din Iași.

Potrivit organizatorilor, ‘Fereastra’ este un spectacol de animație de tip outdoor, pentru un public larg, spontan, iar tema spectacolului are ca sursă de inspirație cultura etniei rome și exploatează artistic motive tradiționale ale culturii rome.

AGERPRES / (AS — autor: Marius Septimiu Avram, editor: Marius Frățilă)

Una dintre cele mai bine de 75 de comune din Cluj, ce cuprinde doar trei sate, era cea mai puternică localitate din Ardealul de Nord-Est, în urmă cu 800 de ani. O serie de conjuncturi a transformat-o însă în colbuita comună de acum.
Comuna Dăbâca e compusă din doar trei sate – Dăbâca, Luna de Jos și Pâglișa. În 2011 avea doar 1.500 de locuitori, în scădere.
Prima datare a localității e veche de mai bine de un mileniu: prima consemnare datează din 1064 – localitatea și o așezare lângă ea. O sută de ani mai târziu în însemnări apare “comitatul Dăbâca”, între altele semne de prosperitate, dar și de ocupație. Localitatea ajunsese sub conducere maghiară, care a organizat în zonă mai multe comitate, mai exact șapte – Dăbâca, primul dintre ele în 1164, Solnoc în 1166, apoi Cluj, Turda, Alba, Târnava și Huedoara. Când a fost înființat comitatul conducea nu mai puțin de 163 de localități, cu 76.000 de locuitori, iar structura a rămas neschimbată secole la rând.

Cetatea Dăbâca, veche de atunci, are o formă inelară, cu patru incinte fortificate și un diametru de 600 de metri. Multă vreme s-a crezut că aceasta ar fi fost reședința legendarului Gelu, dar mai nou cercetătorii consideră că, mai degrabă, Gelu avea reședința pe teritoriul actualei comune Gilău – de unde și asemănarea de nume.

Dar să lăsăm site-ul Primăriei din comună să descrie istoria acestei așezări:

Stăpânirea maghiară care s-a instalat în Transilvania spre mijlocul secolului al X-lea, a impus alte forme de organizare administrativ-politice: comitatul, districtul și scaunul. Primele comitate din Ardeal au fost: Dăbâca (Doboka, 1164), Solnoc (Szolnok, 1166), Cluj, Turda, Alba, Târnava și Hunedoara.

În 1164 comitatul Doboka avea în componență un târg și 163 de sate, iar în 1733 izvoarele documentare și cartografice evidențiază un comitatus Dobacensis sau Dobocensis.

În 1772 guvernatorul Transilvaniei, feldmareșalul Hadik a realizat o statistică a populației conform căreia comitatul Dăbâca avea 164 de sate, 15241 de familii și 76445 de locuitori.

În 1873 comitatul Dăbâca avea un târg, 173 de sate și două cătune. Comitatele au fost înlocuite în 1850 cu cinci districte militare: Alba, Cluj, Sibiu, Reteag și Orhei care erau împărțite în circumscripții și cercuri. Dăbâca făcea parte din districtul Cluj, circumscripția Cojocna, cercul Răscruci.

În 1857 satele comunei făceau parte din cercul Cluj, plasa Răscruci.

În 1876 s-a format comitatul Solnoc-Dăbâca în care erau incluse satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de Jos care făceau parte din plasa Gherla, notariatul Dej. Comitatul Solnoc-Dăbâca a fost transformat în județul Solnoc-Dăbâca în 1918, iar în 1925 a purtat numele de județul Someș. Din 1926 satele comunei Dăbâca au fost arondate plasei Borșa din județul Cluj.

În 1938 satele comunei Dăbâca făceau parte din ținutul Someș, însă doi ani mai târziu ținuturile au fost desființate. Între 1941-1967 satele comunei au făcut parte din raionul Gherla, regiunea Cluj, iar din 1968 teritoriul țării a fost împărțit în 39 de județe.

L-am întrebat pe istoricul Tudor Sălăgean cum se face că această comună, ce acum are doar trei localități, ajunsese cea mai prosperă acum 1.000 de ani din Ardealul de Nord. Iată ce explică: “potrivit datelor de care dispunem astăzi, Dăbâca era, în această epocă, cea mai importantă localitate din Transilvania de Nord, cu mult mai importantă decât Clujul. În cele trei cimitire de la Dăbâca, datând din secolele X-XII, cercetate doar parţial, s-au descoperit aproape 1000 de morminte, în timp ce la Cluj-Mănăştur, în cimitirul din aceeași perioadă, s-au dezvelit doar cca 200 de morminte. Cea mai mare localitate din Transilvania era Alba Iulia (Bălgrad), unde arheologii au descoperit până astăzi peste 2000 de morminte”.

Sălăgean a făcut și un istoric al localității: Cetatea de la Dăbâca este situată în partea de vest a localităţii, pe o terasă din dreapta Văii Lonei, fiind ridicată în secolul al X-lea. Fortificaţia era iniţial una de pământ, cu palisadă de lemn. Perioada de maximă glorie a cetăţii datează din secolele XI-XII, în perioada războaielor ungaro-pecenege şi după încheierea acestora, când Dăbâca a fost cea mai importantă cetate din Transilvania de Nord. Din această perioadă datează şi ridicarea primei incinte din piatră. Potrivit specialiștilor, cea mai apropiată analogie cu tehnica de construcţie a fortificaţiei de la Dăbâca este cea a cetăţii de la Târnovo, capitala Țaratului Bulgar, din secolul al XII-lea.

În anul 1964, la Dăbâca a fost deschis cel mai important şantier de arheologie medievală al epocii. Misiunea arheologilor era aceea de a stabili dacă Dăbâca a fost sau nu reşedinţa voievodului român Gelou, menţionat de Gesta Notarului Anonim al regelui Bela. Cercetările nu au reuşit să ofere nici un fel de argument temeinic în sprijinul acestei interpretări. Potrivit ultimelor interpretări, cetatea de reşedinţă a voievodului Gelou se afla, în realitate, undeva în zona Cluj-Napoca – Gilău. Cercetările arheologice de la Dăbâca au continuat până în anul 1984, sub coordonarea arheologului Petru Iambor (1939-2003), având însă o amploare mult redusă.

În anul 1068, regele Solomon, împreună cu ducii Geza și Ladislau, i-au așteptat timp de o săptămână în orașul Dăbâca (in urbe Dobuka) pe invadatorii pecenegi care devastaseră Ungaria. Aceștia au revenit însă în Transilvania pe un alt drum, dar au fost ajunși din urmă de maghiari și învinși în bătălia de la Chiraleș.
În 1164 este menționat primul comite de Dăbâca (Eustachius comes de Dobuka). Acesta a ajuns ulterior voievod al Transilvaniei, fiind menționat în această calitate, în 1176, în calitate de participant la bătălia de la Myriokephalon, dintre bizantini și turcii selgiucizi.

În timpul marii invazii din 1241-1242 cetatea a fost distrusă de tătari. Ulterior, regalitatea a renunţat la stăpânirea ei, cetatea fiind donată unei familii nobiliare importante („nobilii de Dăbâca”). Nobilii de Dăbâca au încercat să revitalizeze localitatea, aducând aici coloniști germani (arheologii au descoperit câteva urme ale prezenței acestora, datând din perioada de după invazia tătară). Cu toate acestea, pentru că a ajuns o localitate dependentă, Dăbâca nu a mai reușit niciodată să își redobândească vechea importanță, transformându-se în scurt timp într-un simplu sat. Dispariția Dăbâcii de pe harta orașelor transilvănene a avantajat până la urmă Clujul, care a devenit, în secolul al XIV-lea, cel mai important centru economic din bazinul Someșului Mic și unul dintre cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale.

Acum că am înțeles istoria acestei altfel-necunoscute comune, cum se explică totuși ascensiunea sa? Interes strategic pentru dezvoltarea sa a existat, într-adevăr, dar nu în această măsură, resurse naturale ce să poată fi exploatate nu ar justifica o asemenea amploare. Care este, atunci, explicația? Sălăgean răspunde:“ascensiunea cetății Dăbâca trebuie pusă, probabil, în legătură cu caracteristicile climatice ale epocii. În perioada 950-1200 a fost înregistrată o perioadă de încălzire accentuată a climei, denumită de specialiști Medieval Warming Period (MWP). Se pare că, în această perioadă, transportul sării extrase la Ocna Dej, Sic sau Cojocna cu plutele, pe Someș, era mai dificilă, astfel încât s-au dezvoltat drumurile de uscat ale sării. Cel mai important era, pe atunci, cel care trecea pe la Dăbâca, având probabil vama la Sărata (comuna Panticeu), apoi prin Poarta Meseșului, spre Pannonia. A fost de asemenea importantă și situația politico-militară într-o perioadă în care, până către anii 1100, nord-estul Transilvaniei era stăpânit de pecenegi, iar Dăbâca era o cetate cu un rol militar foarte important”.

Sursa: actual de cluj

Copiii vor fi împărțiți în două grupe de câte 60, în funcție de vârstă, și vor face antrenamente în două serii, dimineața și după-amiaza. Tabăra de vară se adresează în mod egal fetelor și băieților.

Cunoscutul baschetbalist consideră că numărul copiilor care fac în ziua de astăzi un sport în mod susținut este mai mare decât în anii trecuți. El a subliniat că pe lângă mișcarea pe care copiii o fac în parc sau în fața blocului, ei au nevoie de programe coerente de sport. Ghiță Mureșan consideră că tabăra de vară inițiată de el în urmă cu aproape un deceniu i-a inspirat și pe alți organizatori să facă programe de sport pentru copii.

“Eu am plecat din Cluj și cât timp am jucat baschet, până în 2001, veneam în Cluj câteva zile pe an în vacanța de iarnă. După ce am terminat m-am gândit să dau și eu ceva înapoi și singurul lucru pe care pot să îl fac este să vin să joc baschet, să fac această tabără. Când am făcut-o pe prima, în 2002-2003, în România nici nu se auzise de așa ceva. A fost o idee și pentru alții. În același timp, e bine să aduni copiii să facă sport într-un loc organizat decât să stea la computer, să se mai recreeze puțin. Iar aici în Cluj e aer curat”, a spus Ghiță Mureșan.

Cunoscutul baschetbalist a mai spus că nu consideră că are ce trucuri să le împărtășească celor mici, pentru că de fapt totul stă în antrenamente și în repetarea mișcărilor, până când copiii vor putea face ce vor cu mingea.

AGERPRES/(A — autor: Elena Stanciu, editor: Mircea Lazaroniu)

Sursa: infopensiuni.ro

Rezervația, înființată în anul 1974, a fost declarată arie protejată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000 și ocrotește rocile ultrametamorfice foarte vechi, de mare valoare științifică și care pot fi admirate, numai aici, la suprafața Pământului, de geologi și turiști. Rocile metamorfice predominante aici sunt șisturile cristaline, ce se găsesc îndeosebi în Carpații Meridionali, dar care pot fi văzute și în celelalte două mari grupe muntoase ale țării noastre, așa cum arată și site-urilewww.descoperimlumeaimpreuna.ro, www.turactiv.ro, www.skytrip.ro.

Sursa: www.turactiv.ro

Istoria Carierei Corabia începe odată cu construcția barajului Talieni în cadrul hidrocentralei Someșu Rece. În scopul ridicării acestui baraj, la începutul secolului XX, a fost înființată o carieră la poalele Dealului Corabia, însă decopertarea versantului și fenomenele de eroziune au condus la dezvăluirea unei structuri geologice deosebit de interesante, desfășurată pe verticală.

Cu o suprafață de două hectare, Cariera Corabia reprezintă, potrivit surselor amintite, o arie din zona împădurită a Dealului Corabia, cu roci metamorfice (gnaisuri, șișturi cristaline) formate de-a lungul timpului, prin procesele de transformare a structurii mineralogice a scoarței terestre, mai precis, sub acțiunea căldurii și a presiunii, asupra rocilor sedimentare (argile, gresii, marne).

Sursa: panoramio.com

La Cariera Corabia sunt accesibile privirii migmatitele (formate prin pătrunderea unei topituri de magmă în rocile sedimentare) care sunt printre cele mai vechi de pe teritoriul României și puținele formațiuni geologice de acest tip care pot fi admirate la suprafața Pământului. De asemenea mai pot fi admirate observate roci magmatice — granituri și variate filoane pegmatitice cu cuarți și cu feldspat alb și roz.

Sursa: turactiv.ro

 Accesul spre Cariera Corabia se face prin satul Uzina, situat pe DJ 107 S, între satul Someșu Rece și Măguri Răcătău, barajul Talieni; pe șoseaua care leagă comuna Gilău de Cabana Someșu Rece, iar de la cabană, trebuie să se urmeze traseul turistic ce duce prin Valea Bârlogu, apoi prin punctele Păltinei, Mâțești, Plopi, Cetatea Lița și, în final, Cabana Muntele Filii. Traseul turistic poate fi parcurs în circa 15-20 de minute.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Marina Bădulescu)

Zăcământul de sare se întinde din Depresiunea Maramureș până la Ocna Sibiului incluzând Turda și Ocna Mureș, pe o suprafață de 45 kmp și are o adâncime de 1.200 m, după cum menționeazăwww.ropedia.ro. Conținutul în clorură de sodiu este în jurul valorii de 99%, iar întregul zăcământ este estimat la aproape 39.000 milioane tone. La suprafață, sarea este pură, cristalizată, cu granule mari, iar, în adâncime, are unele intercalații de șisturi argiloase și nisip fin alături de pietriș.

Primul document care atestă existența unei exploatări de sare la Turda este datat 1 mai 1271, fiind emis de cancelaria maghiară, arată salinaturda.eu. Prin actul menționat, se dăruia capitlului din Transilvania ”ocna de sare de la Turda”.

În trecut, exploatarea era organizată în așa-numitele Cămări de Sare. Acestea erau de două tipuri: unele care făceau exploatare, depozitare și transport până la apă, iar altele efectuau transportul pe apă și vânzarea sării. Salina Turda a început să decadă, începând cu 1840, datorită concurenței tot mai puternice a salinei de la Ocna Mureș. După Primul Război Mondial, exploatarea sării a devenit monopol de stat, însă productivitatea scăzută a dus la închiderea sa în 1932.

Salina Turda a fost redeschisă în 1992, pentru turiști și pentru pacienții cu boli respiratorii, mediul salin și concentrația optimă de aerosoli din galerii fiind recunoscute pentru efectele benefice.

Până la finalizarea proiectului de modernizare a salinei, accesul turiștilor în salină se făcea prin galeria de transport Franz Josef. Săpată între anii 1853-1871, această galerie orizontală avea scopul de a ușura și ieftini transportul sării la suprafață. La terminarea ei avea 780 m, dar până la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost prelungită cu încă 137 m.

Mina Rudolf, adâncă de 42 metri, lată de 50 și lungă de 80 metri, este ultimul loc în care sarea a fost exploatată la Turda. Prin compartimentul de acces, 172 de trepte conduc vizitatorii spre vatra minei. Astfel, se coboară 13 ”etaje”, la fiecare pod de odihnă fiind marcat, în perete, anul în care a fost exploatat nivelul respectiv, menționează salinaturda.eu. Pe tavanul nord-vestic s-au format de-a lungul anilor stalactite de sare. Viteza de creștere a acestora este de cca 2 cm/an, iar lungimea maximă până la care se dezvoltă este de cca 3 m.

Mina Terezia este o mină de formă conică (mină clopot), cu dimensiuni impresionante: 90 m înălțime și 87 m diametru. Adâncimea de la gura puțurilor până la baza minei este de 112 m. Aici există o ”cascadă de sare”, un lac subteran (cu o adâncime cuprinsă între 0,5 și 8 m, fiind extins pe aproximativ 80% din suprafața vetrei camerei de exploatare), stalactite și eflorescențe de sare. În 1880, exploatarea sării în această cameră a fost sistată.

În puțul ”Anton”, extracția a atins adâncimea de 108 m, dar a fost sistată în 1862, din cauza conținutului ridicat de argilă al sării. Este o cameră de exploatare izolată, fără galerii de legătură spre celelalte lucrări miniere din Salina Turda.

În anul în care exploatarea sării la Turda a fost sistată, o serie de lucrări miniere erau în faza de pregătire a camerei de exploatare Gizela. Zona preabataj este situată la—15 m față de nivelul galeriei de transport și constituie o rezervație geologică, accesul turiștilor nefiind permis aici. Infiltrațiile de apă au determinat depunerea de eflorescențe și formarea de stalactite, iar în lacul care acoperă parțial vatra camerei s-au format cristale de sare.

În perioada ianuarie 2008 — ianuarie 2010 au avut loc lucrări de modernizare ale Salinei Turda. A fost reamenjată mina Rudolf, în care a fost construit un amfiteatru cu 80 de locuri, pentru concerte și audiții muzicale, un teren de minigolf și un altul de sport. Punctul de atracție al galeriei este un lift ultramodern, din care poate fi admirată întreaga panoramă pe care o oferă acest mare spațiu al salinei. O altă etapă a vizat mina Terezia, unde a fost amenajat un debarcader, iar în mina Gizela a fost amenajată sala Staționar pentru tratament balnear cu aerosoli naturali.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)