Introducere

Structura de stat si mediul politic

Relatiile internationale/regionale

Economia si Mediul de Afaceri

Regimul de Comerţ Exterior

Informaţii utile pentru oamenii de afaceri romani

C U B A

A     PANORAMA GENERALA

Denumirea oficiala: Republica CUBA

Ziua nationala: 1 ianuarie – Triumful revolutiei (1 ianuarie 1959)

Limba oficiala: spaniola

Moneda nationala: Peso cubanez neconvertibil (CUP). CUP este moneda in care se realizeaza anumite tranzactii interne si in care se platesc salariile si pensiile. Peso Cubanez Convertibil (CUC).  1CUC =1,00 US$ .  1CUC =24 CUP

1.1. Asezare, suprafata, suprafata agricola, relief si clima

Republica Cuba este formata  din insulele Cuba si Juventud (fosta Insula Pinos) si cca. 1500 de insulite cu o suprafata totala de 109.886 Km2. Este cea mai mare insula din Caraibe, beneficiind de o pozitie strategica: la 150 Km de SUA (Florida), la nord, la 77 Km de Haiti la rasarit, la cca. 140 Km de Jamaica, la sud si la cca. 210 Km de Mexic (Yucatan), la vest. Distranta maxima est – vest este de 1250 Km. si latimea nord – sud variaza intre 30 si 190 Km.

Clima este subtropicala moderata fara mari variatii de temperatura, inregistrand o medie anuala de 25ºC, cu o minima de 15ºC in ianuarie si o maxima de 38ºC in iulie  – august. Exista insa mari diferente in ceea ce priveste umiditatea  si regimul precipitatiilor: perioada uscada se extinde din noiembrie pana in aprilie iar ploile si furtunile  in intervalul mai – octombrie.  Cantitatea medie de precipitatii este de 1375 mm pe an.

Forma principala de relief este campia cu unele coline. Regiunea orientala este cea mai muntoasa cu varful Pico Turquino de 1974 m. Raul cel mai mare este Cauto cu 343 km lungine. Rezervele de apa sunt abundente, desi sunt putin exploatate pentru generarea energiei hidroelectrice. Pamantul este fertil pentru numeroase culturi agricole si are un potential mult superior gradului actual de exploatare. Tarmul cubanez are o lungime de  5.746 km. Plajele reprezinta o mare atractie turistica si sunt exploatate ca una din principalele resurse economice ale tarii. Resursele piscicole sunt considerabile, dar putin exploatate.

Principalele resurse minerale sunt nichelul si cobaltul si in mai mica masura crom, cupru, aur, argint etc. Rezervele de nichel, localizate in provincia Holguín, reprezinta o treime din rezervele mondiale iar Cuba  este al cincilea producator mondial si unul din principalii exportatori. Exista importante proiecte de dezvoltare a capacitatii productive de nichel (pentru a se profita de preturile actuale ridicate), in paralel cu reducerea costurilor energetice ale rafinarii si pentru rezolvarea problematicii medioambientale a exploatarii.

In ceea ce privesc resursele energetice, se exploateaza petrol si gaz, productia atingand 3,9 milioane TEP. Este un petrol greu care se amesteca cu petrol usor pentru folosire in centralele electrice. De asemenea, se importa produse rafinate cca. 95.000 barili/zi (60% din consum), din Venezuela. Buna parte din sperantele sectorului energetic pe termen mediu se bazeaza pe descoperirea de noi zacaminte petroliere in apele teritoriale cubaneze ale Golfului Mexic care sa reduca dependenta energetica ridicata a Cubei.

1.2. Demografia si societatea

1.2.1. Populatia, etnii, densitate demografica si rata de crestere

In 2012, populatia Cubei a atins  11,16 millioane de locuitori, cu o rata de descrestere de -1,5/1000 locuitori. Rata natalitatii a fost de 11,3/1000 locuitori si rata mortalitatii 8,0/1000 locuitori. Speranta de viata este f. ridicata, atingand 78 de ani. Persoanele peste 65 de ani reprezentau 13,1% din intreaga populatie, la nivelul anului 2012. Populatia: albi 65.1%, mulatri şi metişi 24.8%, negri 10.1% (recensământul din 2002).

1.2.2. Populatia urbana si principalele orase

Populatia urbana reprezinta 75,62% din total populatie. Principalele orase sunt Havana (2.154.454 locuitori), Santiago de Cuba (464.179), Camagüey (312.571), Holguín (298.484), Guantánamo (216.818) si Santa Clara (223.473). (date 2012)

1.2.3 PIB pe cap de locuitor: 6.358 US$ (date 2012)

1.2.4. Populatia activa

In 2011 populatia activa a fost de 5.174.500 persoane, 1.945.000 femei si 3.229.500 barbati. Din acestia, conform cifrelor oficiale, in economie lucrau 5.010.200 personas. Rata somajului a fost de 2,5% in 2010 si 3,2% in 2011.

Salariile continua sa fie foarte mici (14 – 22 US$/luna). In 2011 salariul mediu a fost stabilit la 455 pesos cubanezi neconvertibili (CUP), respectiv o crestere de 1,6% fata de 2010.

B.    STRUCTURA  DE  STAT  şi  MEDIUL  POLITIC

1.    Guvernul, partidele politice si Parlamentul

Unicul partid autorizat este Partidul Comunict. Puterea este exercitata de Guvern si de Partid. Adunarea Puterii Populare (APP) ratifica initiativele legislative ale guvernului. APP reprezinta vointa popularea si are  autoritate constitutiva si legislativa. Deputatii APP sunt alesi prin vot direct in Adunarile Municipale, pentru o perioada de 5 ani.Ultimile alegeri au avut loc in februarie 2013.

APP se reuneste de doua ori pe an pentru a ratifica deciziile guvernului dar poate fi convocata si in sedinte extraordinare. Dintre deputatii APP se alege Consiliul de Stat, format din Presedinte, un Prin Vicepresedinte, cinci Vicepresedinti, un Secretar si 23 de membri. Presedintele Consiliului de Stat este  seful statului si guvernului. Consiliul de Stat raspunde in fata APP si indeplineste functii foarte ample: legislative, executive si judiciare.

La 31 iulie 2006 Fidel Castro a cedat provizoriu, din motive de boala,  puterea in favoarea fratelui sau Raúl . In urma alegerilor din ianuarie 2008, Fidel Castro a renuntat voluntar la posibilitatea de a fi reales din nou presedinte, in aceasta functie fiind ales fratele sau Raúl Castro, de 77 ani.

In timpul lunii martie 2009 au fuzionat patru ministere in doua (Industria Piscicola a fost absorbita de Industria Alimentara si s-au unit Ministerul Comertului Exterior cu Ministerul Investitiilor Straine si Colaborarii Economice). In cadrul intreprinderilor de stat, a crescut prezenta Fortelor Armate in posturile de conducere a principalelor holdinguri impresariale: industria zaharului, turism, distributia cu amanuntul, transporturi, etc.

Consiliul de Ministri este organul executiv guvernamental. Este format din Presedinte (Raúl Castro), un Prin Vicepresedinte(Miguel Mario Díaz-Canel

nombrado en febrero 2013), un Secretario del Comité Ejecutivo (José Amado Ricardo Guerra), seis Vicepresidentes y 21 Ministros. Comitetul Executiv al Consiliului de Ministri este format din Presedinte, Vicepresedinti si alti membri ai Consiliului de Ministri, desemnati de Presedinte. In general se guverneaza prin decrete si decrete-lege aprobate de APP.

Organigrama Consiliului de Ministri este urmatoarea:

• Presidente, Raul Castro Ruz.
• Primer Vicepresidente, Miguel Mario Díaz-Canel.
• Secretario Comité Ejecutivo, General de Brigada José Amado Ricardo Guerra.
• Vicepresidentes Consejo Ministros: Ramiro Valdés Menéndez, Ricardo Cabrisas
• Ruíz, Ulises Rosales del Toro, Antonio Enrique Lussón Batlle, Marino Alberto
• Murillo Jorge, Adel Izquierdo.
• Ministro de las Fuerzas Armadas Revolucionarias (MINFAR), Leopoldo Cintra Frías.
• Ministra de Finanzas y Precios (MFP), Lina Olinda Pedraza Rodríguez.
• Ministro de Comercio Exterior e Inversión Extranjera (MINCEX), Rodrigo
• Malmierca Díaz.
• Ministra de Comercio Interior (MINCIN), Mary Blanca Ortega Barredo.
• Ministro de la Construcción (MICONS), René Mesa Villafaña.
• Ministro de Economía y Planificación (MEP), Adel Yzquierdo Rodríguez.
• Ministro de Energía y Minas (MINEM), Alfredo López Valdés.
• Ministro de Industria, General Salvador Pardo Cruz.
• Ministro del Transporte (MITRANS), Cesar Ignacio Arocha Masid.
• Ministro de la Agricultura (MINAGRI), Gustavo Rodríguez Rollero.
• Ministra de la Industria Alimentaria (MINAL), Mª Carmen Concepción González.
• Ministro de Turismo (MINTUR), Manuel Marrero Cruz.
• Ministro de Salud Pública (MINSAP), Roberto Tomás Morales Ojeda.
• Ministra de Educación (MINED), Ena Elsa Velázquez Cobiella.
• Ministro de Educación Superior (MES), Rodolfo Alarcón Ortiz.
• Ministra de Ciencia, Tecnología y Medioambiente (CITMA), Elba Rosa Montoya.
• Ministro de Comunicaciones, Maimir Mesa Ramos.
• Ministro de Cultura (MINCULT), Rafael Bernal Alemany.
• Ministra de Justicia (MINJUS), Maria Esther Reus González.
• Ministro de Trabajo y Seguridad Social (MTSS), Margarita González Fernández.
• Ministro de Relaciones Exteriores (MINREX), Bruno Rodríguez Parrilla.
• Ministro del Interior (MININT), Abelardo Colomé Ibarra.

2.    Organizarea  administrativa si teritoriala a Statului

Cuba este impartita in 15 provincii, 168 municipii si municipiul special al Insulei Juventud, guvernate de Adunari si Consilii ale Puterii Populare (municipalitati).

3.    Administrarea  Economica si Comerciala si impartirea competentelor

Statul este proprietarul mijloacelor de productie si informare si este cel care decide ce se produce, la ce preturi, veniturile muncii si subventiile pentru populatie. Consiliul de Ministri si organele directoare ale Partidului  sunt cele care realizeaza politica economica. Secretarul Comitetului Executiv al Consiliului de Ministri indeplineste functia de director de gestionare economica a tarii.

De cativa ani s-a intarit pozitia Ministrului Presedinte al Bancii Centrale. Banca Centrala are din ce in ce mai multe atributii legate nu doar de finante dar si legate de politica economica a tarii.

De asemenea, din 2009 s-a intarit  rolul Ministerului Economiei si Planificarii ca rector al activitatii economice, si in special, de distribuitor de devize pentru diferitele sectoare ale economiei cubaneze.

Administrarea comerciala externa si investitiile straine sunt coordonate de Ministerul Comertului Exterior si Investitiilor Straine (MINCEX). MINCEX si Camera de Comert a Cubei au controlul, in aspectele fundamentale, asupra comertului exterior, fiind responsabile de reglementarea importurilor si exporturilor precum si de infiintarea de filiale comerciale ale firmelor straine. MINCEX coordoneaza, de asemenea, activitatea intreprinderilor de comert exterior.

In decada anilor ’ 90, existau cca. 500 intreprinderi de stat care aveau licenta de import. Dupa anul 2000, numarul acestora s-a redus substantial, in 2012 existand doar 118 intreprinderi de stat cu licenta de a importa. De asemenea, in incercarea de a rationaliza importurile si a reduce costurile acestora, intreprinderile cubaneze organizeaza din ce in ce mai mult  concursuri si licitatii, impreuna cu tendinta de a cumparar direct de la producator si a evita intermediarii si distribuitorii.

C.  RELATIILE INTERNATIONALE/REGIONALE

Daca decada anilor ’90 a fost marcata de dificultatile, generate de colapsul blocului socialist european de care Cuba depindea, situatia actuala, dupa o etapa de crestere economica, se caracterizeaza prin grave probleme in domeniul financiar aparute la sfarsitul anului 2008.

Politica actuala este intensa si marcata de polemici in diferite domenii. La inceputul actualei decade s-au intensificat conflictele externe cu UE si SUA.

Relatiile cu UE au inceput sa se imbunatateasca treptat din 2005. Nu exista acorduri comerciale nici financiare si Cuba nu apartine Conventiei de la Cotonou (UE  –  Africa, Caraibe, Pacific – ACP). Din 2008, cu eliminarea sanctiunilor impuse Cubei in 2003 pe probleme ale dreptului omului, au avut loc vizite ale autoritatilor din UE in Cuba. Acestea au relansat cooperarea  dintre UE si Cuba. Cuba este unica tara din America Latina si Caraibe care nu are un Acord Comercial si de Cooperare cu UE.

 Statele Unite mentin un conflict cu Cuba care s-a materializat in 50 de ani de embargou economic si politic, intensificat (legile Torricelli si Helms-Burton) dupa colapsul blocului socialist european la inceputul decadei ’90. In ciuda presiunilor politice internationale si ale  firmelor nord americane care in ultimii ani au exportat produse alimentare in Cuba in valoare de peste 2700 milioane dolarim, nu a avut loc o relaxare progresiva a embargoului comercial  nici a calatoriilor turistilor americani in Cuba, in timpul mandatului presedintelui G. W. Bush. In timpul mandatului actualui presedinte Obama, s-a dat posibilitatea cubano – americanilor de a calatori in Cuba nelimitat, s-au redeschis conversatiile pe temele migratiei si pentru restabilirea serviciului postal direct.

 La nivel comercial, de asemenea, s-au facut unii pasi in sensul ca alimentele importate din SUA pot fi platite cand ajung in porturile cubaneze si nu cand pleaca din porturile americane (cum era stabiliit anterior). Exista progrese si in domeniul telecomunicatiilor. UE si majoritatea statelor latinoamericane se opun embargoului asupra Cubei. In timpul existentei blocului socialist, Cuba s-a disociat destul de mult de regiunea geografica latinoamericana si caraibiana, careia ii apartinea.

Dupa disparitia blocului socialist, s-a avansat in normalizarea relatiilor cu vecinii. Cuba este membru activ al Asociatiei Statelor din Caraibe si al Cariforum si are un acord de cooperare cu Piata Comuna CARICOM.

Cuba, de asemenea, prezideaza in prezent Comunitatea Statelor Latinoamericane din Caraibe  (CELAC), organism intergubernamental regional, creat in 2010 in Mexic.

In prezent, relatiile cu America Latina sunt foarte importante si diversificate. Cu Venezuela are o puternica relatie politica si economica, concretizata prin semnarea Acordului Bolivarian al Americilor – ALBA in decembrie 2004, pe care ambele tari il promoveaza ca o alternativa la ALCA. In virtutea acestui acord, in afara livrarii de petrol la preturi si finantari preferentiale, se dezvolta relatiile comerciale prin eliminarea taxelor vamale, barierelor netarifare si impozitelor, in paralel cu anuntarea unor importante investitii reciproce.

Relatiile, atat economice cat si politice, cu Bolivia s-au consolidat dupa venirea la putere a lui  Evo Morales.

Cu Brazilia, Ecuador, Uruguay si Argentina relatiile s-au intensificat, de asemenea, si urmaresc sa capete un continut economic mai mare. Relatiile cu celelalte tari oscileaza in functie de situatia politica. S-au restabilit relatiile cu Panama, Costa Rica si El Salvador. Cu Mexicul au existat diferite incidente, depasite in prezent, care demonstreaza diferentele politice. Relatiile cu Mexicul s-au imbunatatit substantial in ultimile luni. De asemenea, se evidentiaza dezvoltarea relatiilor politice si, in special, comerciale cu China, tara care joaca un rol decisiv in  viata economica a Cubei, in special dupa 2005. In 2011 (inca un existe date pentru 2012), schimburile comerciale intre Cuba si China s-au ridicat la 2.068 milioane de dolari, China fiind al doile partener comercial al Cubei, dupa Venezuela, cu peste 8.300 milioane US$. China ofera finantare comerciala Cubei si participa la proiecte de investitii in industria nichelului.

Cu Canada si Vietnam relatiile economice sunt, de asemenea, intense.

Desi Cuba si Columbia au rupt relatiile diplomatice in 1986 pentru a le restabili in 1993 si a existat o perioada de izolare ca urmare a identificarii politicii Columbiei de cea a SUA, relatriile economice au functionat in toata aceasta perioada iar in prezent relatiile politice si economice dintre Columbia si Cuba s-au normalizat si avanseaza pe calea dezvoltarii a doua state cu istorii comune, identitatii de limba, apartenentei la un spatiu natural comun, etc.

Cuba nu este membra a FMI, a Bancii Mondiale sau a Bancilor Regionale. A fost membru fondator al GATT, este membru OMC si a semnat majoritatea acordurilor acestui organism (GATS, TRIPS,..), desi are un rol putin activ in cadrul acestora. Pe termen scurt nu se intrevad mari oferte de liberalizare a comertului avand in vedere regimul sau de comert incompatibil in multe privinte cu multilateralismul.

Cuba incearca sa conduca  ASEC, Asociatia Statelor din Caraibe si CARIFORUM dar nu participa la CARICOM. Este membru ALADI, Asociatia Latinoamericana de Integrare si in 2008 s-a integrat in Grupul de la Rio.

In relatiile economice externe, cele doua elemente principale din ultimii ani au fost, embargoul SUA si dificultatile financiare in fata creditorilor publici si privati.

Problemele financiare ale tarii au derivat din datoria importanta fara de credidorii publicii si unii privati, acumulata din 1986,care nu a putut fi platita, la care s-a adaugat datoria pe termen scurt. Numai ajutorul Chinei si, in special, al Venezuelei au imbunatatit substantial situatia. Cu aceste ajutoare si cu cresterea preturilor internationale ale nichelului si ale incasarilor din turism si servicii de sanatate, conturile externe ale tarii s-au mentinut destul de echilibrate mai multi ani, insa au suferit un mare esec in 2008. Perderile economice provocate de cele trei uragane care au lovit insula in toamna acestui an (estimate la 10.000 miliarde dolari), cresterea preturilor internationale a alimentelor si combustibililor si caderea pretului nichelului, au facut ca balanta comerciala sa inregistreze in 2008 un deficit de 10.000 milioane dolari (importurile au crescut cu 41% fata de 2007 iar exporturile au scazut cu 0,2%).

Consecinta acestei situatii a fost o masura a Bancii Centrale, de la jumatatea anului 2009, de stabilire a unei noi prioritati in distribuirea valutei. In fiecare luna, un Comitet la care participa Banca Centrala si Ministerul Economiei si Planificarii, atribuie fiecarei entitati o cantitate de devize care reprezinta disponibilul acesteia pentru o luna. In 2010, sectoarele exportatoare au putut sa-si retina o parte  din valuta obtinuta pentru nevoile acestora de import. Incasarea contravalorii exporturilor este, in acest moment, principala variabila de avut in vedere de firmele straine care vor sa vanda in Cuba. In prezent, este necesara o atentie speciala in acest sens.

D.    CADRUL ECONOMIC

1. 1.           STRUCTURA ECONOMIEI

Conform datelor oficiale cubaneze, in ultimii ani, evolutia PIB-lui a fost urmatoarea: 12,1% in 2006, 7,3% in 2007, 4,3% in 2008, 1,4% in 2009 (estimarea initiala pentru cresterea PIB in 2009 a fost de 6%, cifra care nu a putut fi atinsa, in principal, de problemele generate de efectele crizei economice internationale asupra economiei cubaneze si lipsei de devize care s-a facut simtita pe tot parcursul anului.

In 2011 cresterea PIB a fost de 2,7% (3% planificat) iar in 2012 cresterea PIB a fost de 3% (3,4% planificat).

Cresterea s-a datorat in principal comertului (+6,4%) si constructiilor (+18%). Industria zaharului a crescutcu 17%. Turismul a crescut cu 4,5%. Productia zootehnica a scazut cu 1,2%. Aportul acesteia la PIB este mic reprezentand doar 3,5%, dar este relevant din punct de vedere al manei de lucru 18% din numarul muncitorilor. Industria prelucratoare care reprezinta  13% din PIB a crescut cu 1,8%. Serviciile sociale s-au mentinut contanter in efortul lor de reechilibrare a PIB in favoarea noilor sectoare industriale. In contextul cautarii unei eficiente sporite se inscrie si reducerea cu 4% a numarului intreprinderilor, in total  407 mai putine intreprinderi, societati comerciale si cooperative agricole.

Investitiile au crescut cu 6% pentru a reprezenta 9% din PIB, procent inca scazut.

Deficitul fiscal a atins 3,8% din PIB, cum s-a prevazut.

In ceea ce priveste sectorul extern, sunt disponibile doar datele referitoare la bunuri, nu si cele referitoare la servicii. Comertul exterior (doar comertul cu bunuri, fara servicii) a insumat 5,97 miliarde dolari export (-5,89% fata de 2011 si 13,72 miliarde dolari import (-2,2% fata de 2011). Deficitul balantei de bunuri (-7,75 miliarde dolari) este acoperit din excedentul balantei serviciilor care insumeaza 13, 71 miliarde dolari (2,61 miliarde $ din turism, 5,1 miliarde $ remesas/trimiteri de bani de cubanezii din exterior, 6 miliarde $ din sanatate).

In  2012 s-a renegociate o buna parte din datoria externa, cu dobanzi mai mici si termene mai mari.

Autoritatile cubaneze un faciliteaza date referitoare la rezervele internationale. Conform estimarilor realizate de Economist Intelligent Unit (EIU), rezervele internationale in 2011 erau de 4.393 milioane US$ si 4.693 milioane US$ in 2012.

In primul semestru din 2013, autoritatile indica o crestere a PIB de 2,3% (+0,2% fata de sem.I 2012). Pentru sfarsitul anului se asteapta o crestere de 2,5 – 3%, inferioara cifrei de 3,6%, preconizata.

Desi exista o mare cerere potentiala pentru majoritatea produselor, de la produsele de consum, pentru care ar fi suficienta o finantare pe termen scurt, la obiective industriale si echipamente, penytru care ar fi necesara o finatare pe permen lung, realitatea este ca nu toate firmele dispun de mijloace financiare (valuta) pentru plata importurilor sau cu posibilitati de obtinere a finantarii. Din anul 2009, orice operatiune de comert exterior trebuie sa aiba o autorizatie numita  ̦ ̦Capacitate de Lichiditati in Devize (CL)ˮ , acordata de un Comitet format din Banca centrala si Ministerul Economiei si Planificarii care, in masura disponibilitatilor, atribuie valuta ministerelor si organismelor de stat. Acestea, la randul lor, repartizeaza valuta limitata societatilor subordonate, in functie de proiectele care au foist considerate prioritare.

Surse: Oficiul National de Statistica al Cubei

Conform datelor furnizate de Oficiul National de Statistica, inflatia a fost de 6,4% in 2007 si 3,4% in 2008. In 2009, inflatia a fost de -0,1% in CUP (pesos neconvertibili), in 2010, 1,4% iar in 2011, 1,1%.

1. 2.           PRINCIPALELE SECTOARE ALE ECONOMIEI

Cuba prezinta o structuta economica ce, in unele sectoare, se apropie de a tarilor in curs de dezvoltare, in timp ce in altele se aseamana mai mult cu a tarilor medii dezvoltate sau chiar dezvoltate.

Are un sector agrozootehnic putin productiv, o minerie, sector energetic si industrie grea care au nevoie de modernizari si o industrie usoara foarte putin competitiva. Cu totul altceva se poate spune despre sectorul constructii. Sectorul servicii este destul de dezvoltat, cum ar fi sanatatea, educatia, cultura si sportul si altele care au inceput sa se dezvolte mai recent cum ar fi turismul;

In cealalta extrema, exista sectoare cu o slaba dezvoltare cum ar fi distributia comerciala. In ceea ce privesc serviciile financiare, coexista intreprinderi cu sisteme moderne de management, alaturi de altele care au nevoie de reformare precum intermediarii financiari. Sectorul asigurari este practic inexistent. Comunicatiile telefonice sunt in curs de imbunatatire, la fel ca si transportul terestru.

2.1 SECTORUL PRIMAR

Agricultura

Pana in anul 2002 doar 50% din suprafata cultivabila era folosita, principala cultura fiind cea de trestie de zahar. Cuba poate creste productia agricola si zootehnica pentru a se autoaproviziona cu multe produse si pentru a exporta altele. Agricultura contribuie cu 3,5% din PIB, desi foloseste 20% din populatia ocupata. Nu satisface cererea nationala si este obligata sa recurga la importul multor produse, care ajung la cca. 70% din cererea totala de alimente, la un cost de 1.633 milioane US$ la ,nivelul anului 2012, in timp ce aproape 30% dintr-un total de 6,4 milioane ha de pamant sunt nelucrate.  

In 2009 guvernul a dat pamant  agricultorilor privati, pana la 40 de ha/agricultor, distribuind cca. 920.000 ha la cca. 100.000 solicitanti. In 2012, cu Decretul Lege 300 s-a ridicat la 67 numarul de ha care pot fi arendate pentru fiecare agricultor. Conform datelor oficiale, de la sfarsitul anului 2011 pana  in martie 2013 s-a dat pamant la 146.816 mici agricultori,  insumand 1,3 milioane ha, din care peste 70% se afla deja in exploatare, ceea ce presupune o crestere importanta a suprafetei cultivate in tara. Datorita lipsei unei dotari tehnice adecvate, rezultatele sunt modeste. Principalele produse:

Zahar – Productia de zahar a fost principalul sector al economiei cubaneze  incepand din secolul al XIX. In anii 70 s-a atins recolta record de 8 milioane tone. Incepand din perioada anilor 90 productia a inceputa sa scada notabil pentru ca in perioada 2006 – 2007 sa ajunga la 1,1 milioane tone, minimul realizat intr-un secol. Incepand din 2007 productia s-a stabilizat intre 1,1 – 1,3 milioane tone care sunt destinate consumului intern (600.000 tone) si pentru indeplinirea angajamentului istoric cu China de a furniza 400.000 t /an si livrarea cotei de import preferential acordata de UE, astfel ca Cuba nu a avut suficienta productie in 2009 pentru a beneficia de preturile internationale ridicate ale zaharului. Recolta 2011/2012 a fost de 1,4 milioane tone iar recolta 2012/2013 a atins cifra de 1,5 milioane tone.

Tutun – Este alt produs important al agriculturii cubaneze. Elaborarea de ,,puros,, este in mana statului si comercializarea o realizeaza HABANOS, o firma mixta creata cu franco – spaniola Altadis, care recent a fost achizitionata de firma engleza Imparial Tabacco. Cuba este principalul exportator de tigari de foi din lume cu o vanzare de cca. 234 milioane dolari in 2008. Habanos este cel mai mare distribuitor mondial de tigari de foi cu o cota de piata de peste 25%, in ciuda faptului ca nu este prezent pe piata SUA. Marcile lider sunt Cohiba, Partagás si Montecristo.

Citrice – Cuba este producator si exportator important  de sucuri.  Portocalele si grapefruit sunt principalele culturi iar concentratele de fructe sunt produsele elaborate cele mai importante. In 2004 productia a fost de 802.000 tone pentru ca in 2008 productia sa fie de numai 390.000 tone ca urmare a imbatranirii unor plantatii, lipsa produselor fitosanitare pentru combaterea daunatorilor si uraganele din 2008 care au distrus recolte de peste 135.000 tone. In 2009 productia a inregistrat o crestere de 6,7%, respectiv 418.000 tone iar cifrele din 2012 indica o productie de 182.600 tone. Nu se realizeaza exporturi.

Pescuitul – Pescuitul si piscicultura sunt importante, in special pentru export. Destinatia principala a exporturilor este Spania, cu peste 50% din total, urmata de Japonia, Franta si Canada. Principalele produse sant homar si creveti. Conditiile naturale pentru dezvoltarea industriei sunt foarte bune. In 2009 captura bruta a crescut cu 6,9% fata de anul anterior, atingand 65.000 tone.     In 2011 captura bruta totala a scazut cu 12% fata de anul anterior (care, la randul ei, a fost cu 15% mai mica decat in 2009), pana la 48.619 tone.

Cresterea animalelor – Sectorul a fost dur afectat de criza din anii 90 fapt care a generat numeroase probleme structurale pe care autoritatile au incercat sa le franeze prin masuri de control iar incepand din 2007 cu stimulente economice, precum cresterea preturilor la producator si plata partiala in devize a productiei de lapte. Acestea au condus la o crestere de 30% a productiei de lapte intre 2007 si 2010  si cresteri mai moderate la livrarile de animale pentru sacrificare si de oua. In 2011 cifrele se reduc la nivelul celor din 2009 iar in 2009 se inregistreaza o crestere modesta de 0,8%.

Produse de consum – In sectorul cosmetice si produse de curatenie exista productie nationala care, in majoritatea cazurilor, se realizeaza in colaborare cu firme straine. Ca urmare a crizei economice mondiale, multe intreprinderi din sector sunt paralizate datorita lipsei de materii prime.

Alimente – Exista productie nationala pentru o anumita gama de produse elaborate. Cele mai importante sunt: produsele din carne, conserve din vegetale si de peste si bauturi (bauturi racoritoare, bere si rom). In acest sector exista diferite firme straine pe piata si tendinta este de dezvoltare pentru aprovizionarea sectorului de turism si consum intern, concomitent cu reducerea importurilor.

2.2. SECTORUL SECUNDAR 

INDUSTRIA

In epoca sovietica, industria a fost un sector viguros al economiei cubaneze  si pe o piata protejata cu surse de energie la preturi subventionate, s-au dezvoltat intreprinderi mari, cu tehnologie destul de invechita si putin competitiva pe piata internationala, motiv pentru care a fost sectorul cel mai afectat de criza anilor ’90.

Incepand din 1995 are loc un proces de recuperare si de crestere pana in 2007. Cresterea inregistrata in 2007 a fost de 10%, evidentiindu-se industria nichelului, industria farmaceutica, biotehnologia si industria de alimente.  In 2009 industria cubaneza s-a vazut foarte afectata  de masurile luate de autoritati pentru reducerea cheltuielilor si aprovizionarea cu importuri din exterior. Cresterea a fost negativa -1,5%. Din acest ,o,emt se inregistreaza o crestere moderata dat constanta, respectiv: 0,6% in 2010, 3,2% in 2011 si 2,3% in 2012.

Sectorul serviciilor, avand ca lider initial turismul, iar in prezent exporturile de servicii medicale, a inregistrat o crestere importante si s-a transformat in activitatea  cea mai dinamica a economiei cubaneze.

Pe sectoare:

Minerie.- Principalele produse sunt nichelul (o treime din rezervele mondiale si al optulea producator mundial) si cobaltul (a doua tara din punct de vedere al rezervelor si exportador a 10% din productia mondiala). Nichelul este, de fapt,  prima sursa de devize pentru Cuba in ultima perioada, cu incasari de 2.700 milioane dolari (2007). Dupa o productie media de cca. 74.000 / 76.000 tone/an in mare parte din ultima decada, in 2008 si 2009 productia a scazut la 70.000 tone/an iar din 2010 pana in prezent  se estimeaza o productie sub 70.000 tone/an (guvernul nu furnizeaza date).

Doua din cele trei fabrici din Cuba sunt operate  de Cubaníquel si a treia de firma canadiana Sherritt Internacional. Incepand din 2004, s-au semnat alte acorduri pentru investitii in sector cu China si Brazilia care inca nu s-au materializat. In 2010 au inceput lucrarile de constructie a unei noi fabrici de feronichel, un joint-venture cubano-venezuelean Ferroniquel SA, care ar trebui sa fie finalizata la sfarsitul anului 2013 sau inceputul anului 2014 si avand o productie de 68.000 tone de ferronichel pe an.

In afara de nichel, unele firme straine au inceput prospectiuni pentru descoperirea altor minerale precum aur, argint, zinc si crom. De asemenea, exista rezerve de marmora si zeolita. Explorarile pe risc reprezinta forma tipica de operare.

Energia.- principalele surse de energie primara sunt  petrolul si gazul natural. Proiectele pentru folosirea energiei solare si hidroelectrice nu sunt semnificative. Energia eoliana ofera conditii naturale foarte favorabile pentru dezvoltare si exista mici parcuri industriale in exploatare dar lipsa unui cadru juridic adecvat, a conditiilor economice si financiare a impiedicat dezvoltarea la scara industriala.

Productia de petrol si gaz asigura cca. 50% din necesarul consumului intern, la o productie de  cca. 4 milioane de tone/an (3,9 milioane tone in 2011). Este un petrol greu care trebuie amestecat cu petrol mai usor. La  sfarsitul anului 2007 s-a dat in functiune rafinaria Cienfuegos, realizata de societatea mixta cubano-venezueleana CUPET-PDVSA, cu o capacitate de rafinare de 65.000 barili pe zi.

Cuba are 59 blocuri de explorare off-shore in golful Mexic, din care 22 sunt in explorare cu firme straine (intre care Repsol YPF, PEDVSA, PetroVietnam si Petrobras). De, asemenea, se negociaza explorarea altor 23 de blocuri cu companii ruse, chineze si angoleze.

Din anul  2000, si urmare acordului preferential semnat cu Venezuela, importurile petroliere provin, in principal, din aceasta tara. Livrarile actuale sunt in jur de 95.000 barili/zi si situiaza Venezuela ca primul exportator pentru Cuba.

Marea majoritate a energiei electrice s-a produs pana in 2005 in cele 6 centrale termoelectrice din tara. Sistemul, cu o capacitate instalata superioara la 4.200 MW, lucra mult sub aceasta capacitate, motiv pentru care intreruperile de curent erau foarte dese. Pentru rezolvarea situatiei s-a prevazut, din 2006, o schimbare substantiala a strategiei. Asa numita ,,Revolutie Energetica,, a avut in vedere cresterea puterii celor doua cetrale cu ciclu combinat precum si instalarea unei serii de grupuri diesel, conectate intre ele, si distribuite pe intreg teritoriul tarii, in apropierea zonelor deficitare si care reduceau substantial pierderile de transport.

Instalarea acestor grupuri electrogene, importate din Spania, Anglia si Corea de Sud, pentru o suma superioara la 1000 milioane dolari, a imbunatatit substantial sistemul de generare a energiei electrice. In prezent se realizeaza a doua faza a proiectului care consta in inlocuirea retelelor invechite. La nivel casnic se limiteaza consumul prin cresterea substantiala a tarifelor energiei electrice si se incurajeaza economisirea prin distribuirea de aparate electrocasnice si becuri cu consum redus, familiilor cubaneze.

Constructii – A fost unul dintre sectoarele cele mai dinamice in perioada anilor 90. In aceasta perioada proiectele de constructii s-au realizat in domeniile sanatatii, educatiei, locuintelor si in special turism, cu constructia de hoteluri si spatii extrahoteliere. Este unul din sectoarele care importa cel mai mult, deoarece productia nationala de materiale si utilaje de constructii este scazuta.

Anul 2008 a fost deosebit de nefavorabil, deoarece impactul celor 3 uragane a produs pagube foarte mari, respectiv 500.000 locuinte afectate din care 100.000 distruse in totalitate.  In 2009 s-au construit 35.085 locuinte, mai mult cu 9,6% decat numarul planificat pentru ca in 2012 numarul acestora sa fie de 32.103.

Informatica y electronica – Cuba dezvolta unele capacitati de productie de sofware pentru sectoare precum spitalele si hotelurile. De asemenea, se ansambleaza unele produse electronice in colaborare cu firme straine. Cuba dispune de o moderna Universitate de Stiinte Informatice.

Biotecnologia – Industria biotehnologica a inceput sa se dezvolte in ultimile decenii. Dintre produse, se evidentiaza vaccinul impotriva hepatitei B, anticorpi monoclonali, medicamente contra cancerului si retinita pigmentara care au impulsionat cresterea exportului de medicamente.

Exporturile industriei biotehnologice cubaneze reprezinta un importante aport pentru economie, comercializand cca. 38 de medicamente in 40 de tari. Conform cifrelor oficiale, exporturile de produse medicinale si farmaceutice depasesc suma de 546 milioane dolari in 2011 (inca nu exista cifre pentru 2012).

In afara productiei de inalt nivel tehnologic, de mai multi ani, se actioneaza pentru a dezvolta productia de medicamente de baza pentru reducerea importurilor si aprovizionarea farmaciilor si spitalelor cubaneze.

2.3 SECTORUL TERTIAR

Servicii.

Sectorul serviciilor, avand initial ca lider turismul si in prezent exporturile de servicii medicale, a avut o crestere semnificativa si s-a transformat in activitatea cea mai dinamica a economiei cubaneze, reprezentand deja cca. 80% din PIB.

Turism.-

In 2007, Cuba a primit 2,15 milioane turisti, cu un aport de 2.209 milioane dolari. In 2008 numarul de vizitatori a crescut la 2,35 milioane  (crestere de 9,3% fata de 2007) iar incasarile brute au atins la 2.741 milioane dolari. In 2009 numarul turistilor a fost de  2,42 milioane, insa incasarile au scazut la 2.613 milioane dolari. In  2012 Cuba a primit 2,84 milioane de turista si incasari de 2.613 milioane US$.

In turism, forma de participare a firmelor straine variaza de la societati mixte pana la contracte de administrare hoteliera, care este forma cea mai folosita in prezent. Principalul partener in acest sector este Spania care administreaza peste 90% din hotelurile de 5 stele si 60 % din cele de 4 stele. Sectorul are bune perspectiva de dezvoltare, avand in vedere ca pe termen mediu, autoritatile americane vor autoriza calatoriile turistilor americani in Cuba. Guvernul cubanez a anuntat noi investitii, atat in sectorul hotelier cat si in infrastructura complementara: terenuri de golf, parcuri tematice, etc.

Sanatate – Cuba are un sistem gratuit de asistenta sanitara pentru intreaga populatie. Indicatorii speranta de viata la nastere, mortalitate infantila, continua sa fie cei mai buni din America Latina.

Dintre serviciile de sanatate se evidentiaza  asa numita ,, Operatiune Milagro,, care este un acord semnat intre Cuba si Venezuela, la care au aderat ulterior si alte tari: Bolivia, Nicaragua, Ecuador, etc. Consta in ingrijirea pacientilor de catre medici cubanezi, atat in tarile lor de origine cat si in Cuba. La  acest program s-a adaugat programul Cartiere Periferice, cu medici care acorda asistenta medicala in cartierele marginase din tarile mentionate mai sus.

Acest gen de servicii medicale au fost o importante sursa de devize incepand din 2005, iar in 2012 incasarile provenite din Venezuela pentru aceste servicii au fost in jur de 6.000 milioane dolari, volum echivalent cu incasarile obtinute din turism si exportul de marfuri, impreuna.

Telecomunicatii – Intreprinderea de telecomunicatii de stat Etecsa (mixta cu capital italian) continua procesal de modernizare a liniilor si centralelor, ajungand la un grad de digitalizare de 99,1% in 2012. Densitatea telefonica este scazuta: in 2012 a fost de 25,8 linii (doar 10,8 linii fixe)  la 100 locuitori, sub media din America Latina. Telefonia celulara este controlata tot de Etecsa dar sistemul nu este foarte raspandit datorita tarifelor mari. Din 2012 s-a implementat sistemul ,,cine cheama, plateste,, Pretul apelurilor locale la celular este de 0,35 US$/minut.

Exista 6 canale publice de televiziune, din care unul – Cubavisión

Internacional- transmite in exterior – si 15 Telecentre regionale cu emisiuni proprii locale. Internetul este putin raspandit la polulatie.

Transport – Cuba are cca. 15.000 km. de sosele. Cea mai importante este autopista centrala, conceputa sa traverseze insula de la est la vest dar care inca un este terminata.

Transportul pe sosele este alt sector care a resimtit efectele crizei mondiale ca urmare a lipsei de fonduri pentru renovarea flotei. In 2007 s-au facut investitii pentru cumpararea de autobuze urbane si interurbane din China si repararea tronsoanelor cele mai circulate. Se afla in curs de realizare un program de reabilitare a cailor ferate cu material din China si Iran. In ciuda acestor progrese, serviciile de transport continua sa fie foarte deficitare.

Transportul maritim este afectat de legea Toricelli care prevede ca orice vas care intra in porturile cubaneze nu poate intra in porturile americane timp de 6 luni. Portul Havana este cel mai important, urmat de Santiago, Cienfuegos si Matanzas. Se afla in faza de proiect, cu finantare braziliana, construirea unui superport  Mariel (la 40 de Km de capitala).

Cuba are mai multe aeroporturi internationale, cel mai important fiind Havana, urmat de Varadero, ambele primind peste 70% din zborurile internationale. Compania nationala este Cubana de Aviación. In sectorul transporturilor aeriene de marfa, Iberia participa cu o societate locala  care opereaza un Terminal de marfa pentru  zona Caraibe.

1. 3.           SECTORUL EXTER

Principalii parteneri comerciali –

Principalii parteneri comerciali ai Cubei in 2011 au fost Venezuela, China, Canada, Spania, Brazilia si Italia.

Principalii furnizor au fost Venezuela (42,3% din cota de piata) cu livrari de petrol in principal, urmata  de China (9,2% din total), Spania (7,3%), Brazilia (4,6%) si Canada (3,4%).

Principalele tari importatoare de produse cubaneze, in 2011, au fost: Venezuela (40,3% din cota de piata), China (13,0%), Canada (11,98%), Olanda (10,9%) si Spania (2,7%). Olanda este centrul de import al nichelului care, ulterior este reexportat.

Sursa: Oficiul National de Statistica al Cubei; Anuarul Statistic 2011

Principalele produse importate si exportate

Atat importurile cat si exporturile se realizeaza prin intreprinderi de stat.

Principalele produse de import sunt: combustibili, masini si echipamente de transport, diverse produse manufacturate, si produse alimentare.

Principalele produse de export sunt: niche, tutun, fructe de mare, rom si in mai mica masura produse ale biotehnologiei.

Sursa: Oficiul National de Statistica al Cubei; Anuarul Statistic 2011

Sursa: Oficiul National de Statistica al Cubei; Anuarul Statistic 2011

Balanta de plati.-

Cuba are un deficit comercial care in trecut era finantat de URSS iar in prezent cu venituri din serviciile medicale, turism si trimiterile de bani din exterior (remesas). La aceste surse de venit trebuie adaugat nichelul ca principal produs de export.

Autoritatile cubaneze nu furnizeaza date referitoare la balanza de plati din 2006. Ultimele date partiale disponibile in Panorama Economica si Sociala 2009, vorbesc doar de balanza de bunuri si servicii si prezinta un sold negativ al comertului cu bunuri si servicii in 2008, de 2300 milioane CUCs si un sold pozitiv in 2009 de 1.149 CUCs.

Datoria externa

Dupa suspendarea platilor in 1986, Cuba trebuie inca sa renegocieze datoria sa publica pe termen lung cu Clubul de la Paris (datoria privata este discutata cu Clubul de la Londra). Conform ultimelor date oficiale furnizate de Banca Centrala a Cubei in 2008, datoria activa se radica la  11.591 milioane dolari –un 25% este datorie pe termen scurt, in timp ce datoria  imobilizata, care nu a fost obiect al restructurarii din 1986, se radica la 7.592 milioane dolari, din care 60% apartine Datoriei Oficiale a creditorilor Clubului de la Paris. Conform datelor Economist Intelligence Unit  – EIU -, datoria Cubei in 2007, 2008 si 2009 a fost de 17.829 milioane US$, 19.041 milioane US$ si  respectiv 20.006 milioane dolari. La randul sau, Clubul de la Paris a informat ca datoria Cubei fata de  membrii sai ar fi 30.500 milioane dolari la sfarsitul anului 2010, dar mai mult de 20.000 milioane dolari din aceasta datorie corespunde datoriei cu Uniunea Sovietica, pe care Cuba nu o recunoaste.

In ultimii ani, China a devenit cel mai mare creditor al Cubei (fara a lua in calcul datoria cu Venezuela care este necunoscuta), o datorie pe care expertii o estimeaza in jur de 5.000 milioane dolari. Cuba a restructurat datoria sa cu China si a cautat acorduri bilaterale similare cu alti creditori.

Dupa China, Japonia este principalul creditor, urmata de Argentina, Spania si Franta. Cu Germania, la momentul respectiv, datoria s-a reprogramat in afara Clubului de la Paris, decizie considerata de ceilalti membri ai Clubului, incorecta. In ciuda acestui fapt, si alte tari au renegociat datoria pe termen scurt. In acest moment negocierile cu Clubul de la Paris sunt inghetate. Datoriile cele mai recente sunt rezolvate in forma selectiva. Au existat acorduri de renegociere si amanare a datoriei cu Japonia, Franta si Rusia iar Cuba se afla in prezent in mari dificultati  pentru a face fata termenelor de plata convenite. Aceasta situatie contrasteaza cu cumpararile de alimente pe care Cuba le realizeaza din SUA si pe care le plateste cash, precum si operatiunile cu institutiile financiare private, carora li se plateste la termen. Creditul privat, cand exista garantii specifice din partea cumparatorilor, s-a scumpit ca urmare a previziunilor riscului de tara.

Schimburile comerciale cu Romania: 

a) Evoluţia schimburilor comerciale

                                                                 -milioane USD-

Din analiza situatiei schimburilor comerciale billaterale in perioada 2005 – 2010, se observa o evolutia constant descrescatoare a volumului total al schimburilor, de la 9,33 milioane dolari in 2005 la 0,54 milioane dolari la nivelul anului 2010. Aceasta scaderea a fost generata, in principal, de scaderea importurilor de la 6,75 milioane dolari in 2005, la 0,24 milioane dolari in 2010.

Incepand din  anul 2011 se observa o revigorare a schimburilor, datorata, in principal cresterii semnificative a importurilor. In 2011 volumul total al comertului bilateral a fost de 3,38 milioane dolari, din care 2,63 milioane dolari export romanesc. In 2012 volumul total al schimburilor a inregistrat o valoare istorica, 33,58 milioane dolari, din care 33,32 milioane dolari import din Cuba, format din doua produse: zahar 32,01 mil. dolari si tigari de foi 1,2 mil. dolari.

La nivelul lunii august 2013 se observa o diminuare drastica a importurilor (-97,8%), exporturile mentinandu-se, in general, la valorile inregistrate in perioada analizata.

  Exporturile romanesti in Cuba au depasit un milion de dolari doar in anii 2005 (2,58 mil. US$) si 2011 (2,63 mil. US$) iar balanta comerciala a fost mereu negativa, cu exceptia  anului 2007 cand s-a inregistrat un neinsemnat sold pozitiv (+0,05 mil US$) si 2011 (+1,88 mil. US$).

          În  2007, valoarea totala a schimburilor comerciale bilaterale a fost de 1,854 milioane dolari, din care exporturile au insumat 0,95 milioane, iar importurile  0,90 milioane cu un sold pozitiv pentru Romania de 0,05 milioane dolari. Fata de aceeasi perioada a anului 2006,  din punct de vedere numeric, atat exporturile cat si  importurile au crescut.

          În  2008 exporturile  au fost de 0,3 milioane dolari, iar importurile de 1,240 milioane dolari SUA.

          În 2009, volumul total al schimburilor româno-cubaneze a fost de 1,083 milioane dolari SUA, din care exporturi în valoare de 0,154 milioane dolari şi importuri de 0,929 milioane dolari

În 2010, volumul total al schimburilor bilaterale a fost cu cca. 36 % mai mic decat in aceiasi perioada din 2009. Exporturile au crescut cu 36% iar importurile au scazut cu cca. 58%. Balanta comerciala este echilibrata.

În 2011, volumul total al schimburilor bilaterale a inregistrat o crestere de 525,9%, exporturile au crescut cu 776,7%, importurile au crescut cu 212, 5% iar soldul balantei comerciale a fost pozitiv (+1,88 mil. US$).

În 2012, volumul total al schimburilor bilaterale a crescut de 9,93 ori, exporturile au scazut cu – 90.11%, importurile au crescut de 44,43 ori iar soldul balantei comerciale a fost negativ (-33,06 mil. US$).

In 2013 (august), volumul total al schimburilor a scazut cu 97,2% fata de valoarea inregistrata in august 2012, ca urmare a scaderii importurilor cu            97,8%. Exporturile au inregistrat o crestere de 15,8%.

NOTA: trebuie avut in vedere ca un contract negociat si semnat cu partea cubaneza pentru echipamente energetice (turbine cu aburi), se deruleaza prin Venezuela, intrucat o derulare directa nu era posibila. In aceasta situatie, exporturile destineta Cubei, apar raportate pe relatia Venezuela. In 2010 s-au exportat parti de turbine cu aburi, destinate Cubei, in valoare de 8,39 milioane dolari iar in 2012 de 4,94 milioane dolari.

b) Structura schimburilor comerciale bilaterale:

– La export:  parti de turbine cu aburi, materiale plastice, anvelope, motoare electrice, p/s autoturisme, produse siderurgice, scule de mana s.a.

– La import: zahăr brut (peste 95% din totalul importurilor româneşti), produse alcoolice, tutun, rom, sucuri de fructe, s.a.

Cooperarea economică bilaterală:

a)   Acţiuni realizate:

1) În România: –  societate comerciala care are ca obiect de activitate importul şi îmbutelierea de rom Havana Club prin cooperarea dintre firma românească GEEN S.R.L. şi societatea Havana Club Internacional.

In cursul anului 2005 s-a intensificat cooperarea dintre firma cubaneza  Habanos SA si partenerul din Romania  SC Brands International SRL, in domeniul importului si comercializarii in Romania a tigarilor de foi.

2) În Cuba: – nu sunt

În baza Convenţiei Interguvernamentale Multilaterale din mai 1975 şi a Convenţiei Bilaterale din septembrie 1982, România a participat la construirea în Cuba a combinatului de fabricare a feroaliajelor de nichel şi cobalt de la “Las Camariocas”. Livrările româneşti pentru acest obiectiv au fost suspendate în 1990, iar personalul român aflat pe şantier a fost retras.

La data suspendării livrărilor, din plafonul de credit convenit, de 84 milioane ruble transferabile, erau efectuate livrări în valoare de 59,3 milioane ruble.

În baza Protocolului Interguvernamental semnat la 19 septembrie 1992 şi ca urmare a semnării în februarie 1995 a Protocolului între Guvernele celor două ţări, privind rambursarea cotei de participare a României la realizarea complexului “Las Camariocas”, România a continuat livrările de utilaje, situaţia actuală prezentându-se astfel :

Stadiul livrărilor de echipamente româneşti:

Valoarea totală a contractului (inclusiv asistenţa tehnică) a fost de 84 milioane ruble transferabile = 113 milioane USD.

La data de 31 decembrie 1997 era livrată întreaga cantitate de furnitură industrială, partea română mai având de asigurat asistenţa tehnică, conform convenţiei, în valoare de 400.000 USD.

Conform prevederilor Protocolului semnat la 5 februarie 1995 la Havana, plata trebuia efectuată prin livrări de nichel şi cobalt, începând cu semestrul 2 al anului 1997, odată cu punerea în funcţiune a primei linii de fabricaţie. Datorită lipsei surselor de finanţare, punerea în funcţiune a combinatului s-a amânat şi odată cu aceasta şi începerea livrărilor. În protocolul semnat cu ocazia lucrărilor celei de a treia reuniuni a Comisiei Interguvernamentale româno-cubaneze de colaborare economică, comercială şi tehnică se specifică la capitolul II (cooperare economică): partea cubaneză confirmă că îşi va îndeplini angajamentele asumate faţă de partea română, în legătură cu combinatul de producere a nichelului “Las Camariocas”, începând cu data de punere în funcţiune a acestuia – situaţie nerezolvată până în prezent.

Autorităţile cubaneze au anunţat oficial, la începutul anului 2003, că renunţă la proiectul Las Camariocas.

Partea română depune eforturi pentru a se întâlni şi conveni cu partea cubaneză modalităţile de recuperare a creditelor româneşti rezultate în urma livrărilor de utilaje la Combinatul Las Camariocas.

În perioada 2003 – 2008   Ambasada României a realizat intervenţii la Ministerul Industriei Bazice (coordonatorul investiţiei Las Camariocas), pentru ca o delegaţie de specialişti români să se deplaseze în Cuba în vederea evaluării stării utilajelor livrate şi a identificării de modalităţi de soluţionare a recuperării contravalorii acestora.

Cu lipsa de interes şi nepăsarea specifică, instituţia cubaneză nu a dat nici un răspuns la solicitările părţii române.

b) Acţiuni în negociere:

1) În România: –

2) În Cuba:

• Existenta in Cuba de camioane Roman si autoturisme ARO care necesita reparatii si piese de schimb, ar permite  fie reluarea exporturilor de produse complet montate sau de componente si piese de schimb, fie convenirea unei linii de montaj in Cuba, un deziderat mai vechi al partii cubaneze. Obstacolul principal continua a fie lipsa resurselor valutare, fenomen pe care il resimt si firmele din tarile occidentale care au servit ca intermediari ai firmelor romanesti in operatiuni anterioare. Remotorizarea unor camioane existente în parcul auto din Cuba prin cooperarea între S.C. ROMAN S.A. şi grupul UNECAMOTO (camioanele fac parte din parcul auto al Ministerului Zahărului din Cuba). Au fost livrate, pentru probe, 2 autocamioane şi 2 motoare Diesel. Deşi rezultatele testelor au fost pozitive, negocierile   s-au blocat la capitolul condiţiilor şi termenelor de plată, partenerul cubanez solicitând credite pe 3 ani.

     Investiţii

a) Societăţi mixte în România : la 31 iulie 2009 erau înregistrate   5     societăţi cu participare de capital cubanez, cu un capital total exprimat in echivalent valuta de 75,1 mii dolari, din care  subscris in valuta 75 mii dolari (locul 113)

b) Societăţi mixte în Cuba: –

c) Acţiuni în negociere: acţiunile de cooperare menţionate mai sus.

1. INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT

Comunicatii pe cale aeriana

Exista 12 aeroporturi internationale si 9 nationale. Cuba este legata direct, pe aceasta cale, cu 33 de tari din America de Nord si America de Sus, Europa si Asia prin intermediul a 51 de companii aeriene, multe dintre acestea, cu zboruri regulate.

Exista 4 companii nationale: Cubana de Aviación, Aerocaribean, Aerovaradero si Aerogaviota; Cubana de Aviación este cea mai mare, mai veche si care deserveste aproape toate destinatiile nationale cu zboruri regulate. Celelate companii realizeaza zboruri cherter, desi au si unele zboruri regulate.

Principalele companii care zboara intre Europa si Cuba sunt Iberia, Air Europa, Cubana de Aviación si Air France. Nu exista zboruri directe din SUA (cu exceptia zborurilor destinate familiilor de cubanezi de la Maiami). Legaturile cu restul continentului american sunt frecvente, cele mai practice fiind prin Panama, Cancum si Ciudad de Mexico.

Comunicatii pe sosele

Transportul in autobuz si automobil este cel mai folosit. Reteaua de sosele insumeaza 71.500 Km., din care 28.000 Km. sunt sosele asfaltate si autostrazi.

Exista urmatoarele tipuri de drumuri:

– Autostrazi. Portiunile de autostrazi in cea mai buna stare sunt: Havana-Matanzas (Vía Blanca), Matanzas-Varadero si  Havana-Pinar del Río.

– Sosele principale. Reprezinta baza infrastructurii rutiere, cu o banda pe fiecare sens si o limita de viteza de 80 km/h. Traficul este destul de intens, in special pe Soseaua Centrala.

– Alte sosele. Drumuri cu o un singur sens si limita de viteza intre 60 si 80 Km/h.

– Drumuri. Rute cu suprafata de pamant compactat, tranzitabile sau nu functie de perioada ploiasa.

Comunicatii pe calea ferata

Cuba a fost una dintre primele tari din lume care a avut cai ferate. In prezent are peste 9.300 Km de cale ferata. Totusi dezvoltarea cailor ferate a suferit un proces de stagnare care a condus la o distantare enorma de standardele europene. In ultimii ani se realizeaza procese de reabilitare, impreuna cu un important program de investitii pentru recuperare.

Comunicatiile via maritima

Exista diferite linii regulate directe cu Mexicul si cu Europa, in afara diferitelor linii care fac trasbordare in Jamaica. Exisa unele linii regulate cu Spania, cu o periodicitate de 2  – 4 saptamani si o durata a transportului de 12 – 15 zile. Costurile sunt ridicate datorita unui trafic insuficient precum si datorita restrictiilor impuse de Legea Torricelli (vasele care intra in porturile cubaneze nu pot intra in porturile americane timp de 6 luni).

E.    STABILIREA IN TARA

1.      Piata interna

Este vorba despre o piata mica in marime absoluta (11 milioane de locuitori) si o putere de cumparare scazuta. Importurile de produse in Cuba se realizeaza in forma centralizata, fiind statul cel care determina prioritatile, functie de necesitatile si obiectivele acestuia. In practica, importurile sunt realizate de intreprinderi de stat cu activitate de comert exterior.  Din punct de vedere al exporturilor romanesti este de luat in consideratie faptul ca, pentru anumite operatiuni, Cuba poate sa actioneze ca intermediar de cumparari pentru alte tari latinoamericane ce apartin aliantei ALBA: Venezuela, Bolivia, Ecuador.

2.      Canalele de distributie

Distributia  de produse in Cuba este strict limitata la intreprinderi cubaneze. Nicio firma straina nu este autorizata sa participe in procesul de distributie, nici angro, nici vanzare cu amanuntul.

Pana la inceputul anilor ’90 comertul exterior era realizat de un numar restrans de intreprinderi de stat apartinand Ministerului Comertului Exterior, specializate sectorial si autorizate expres pentru fiecare grupa de produse sau servicii. Majoritatea acestora si-au pierdut importante dupa  1990.

Descentralizarea din anii ’90 a permis intreprinderilor producatoare si de comercializare, care dispuneau de incasari in devize, sa actioneze ca importatori directi. In 2003, conform cifrelor Camerei de Comert a Cubei, cca. 500 intreprinderi cubaneze aveau licenta pentru a realiza operatiuni de comert exterior. Din 2003 a existat un control mai mare a activitatii de export si import. Au fost anulate licentele la un numar important de intreprinderi si a crescut controlul asupra celor care au ramas. Acest proces s-a materializat printr-o rationalizare a resurselor pentru importuri. Datorita crizei economice cu care se confrunta Cuba de la sfarsitul anului 2008, Banca Centrala si Ministerul Economiei si Planificarii au aplicat un control foarte sever asupra devizelor si se reunesc periodic pentru a repartiza valuta limitata diferitelor ministere, in functie de prioritatile din fiecare sector. La randul lor, ministerele impart devizele intreprinderilor pe care le coordoneaza, functie de prioritati.

Trebuie reamintit ca orice posibil interlocutor comercial apartine statului care este clientul final in orice operatiune comerciala. Totusi, riscurile fiecarei operatiuni pot fi mult diferite functie de resursele de care dispune si de capacitatea sectorului de a fi considerat prioritar pentru guvern.

Corporatiile. – Marea lor majoritate au aparut ori s-au dezvoltat in anii ’90.

Functioneaza ca instrumente ale unor ministere sau apartin direct de Consiliul de Stat sau Fortele Armate. Au forma de societati anonime iar unele sunt inregistrate ca societati straine in Cuba. Aceste Corporatii constituie in practica un holding de intreprinderi, cu activitate intr-un domeniu vast de sectoare: financiar, imobiliar, turism, distributie, etc. Multe dintre acestea desfasoara activitate de distributie a produselor de consum catre populatie in CUC’s (“asa numita zona a dolarului). Cele mai importante sunt: Corporación Cimex (lantul Tiendas Panamericana), apartinand Consiliului de Stat si Magazinele de Recuperare a Devizelor (TRD), apartinand Ministerului Fortelor Armate.  Aceste corporatii se ocupa cu distributia  cu amanuntul si cu ridicata a tuturor tipurilor de alimente si bunuri de consum. Alte corporatii sunt Caracol, Palacio de Convenciones (Palco) si Habaguanex.

Intreprinderi de comert exterior. – Sunt intreprinderi intermediare, specializate pe sectoare economice care realizeaza toate operatiunile de comert exterior. In cadrul acestora participa o firma straina si o intreprindere cubaneza, cu sarcini de conducere impartite.

3. Importanta economica a Cubei in regiune

Cuba, cum s-a mentionat anterior,  continua sa detina un rol   proeminent in regiune. In sectorul sanitar, de exemplu, este o piesa de baza in momentul selectionarii furnizorilor de cadre medicale pentru cetrele sanitare ale tarilor din zona. Joaca un rol important in sectorul invatamant, in cel al serviciilor informatice, energie, etc., de unde si importante Cubei ca intermediar in multe domenii din tarile regiunii.

4. Perspective de dezvoltare economica

In 2009, cresterea PIB, recunoscuta de autoritati, a fost de 1,4%, compusa din cresterea sectorului servicii si sectorului de transport (4%), o crestere zero a comertului, o crestere a productiei agricole de 4,3% si o crestere negativa – 2% a productiei industriale.

Declaratiile oficiale ale autoritatilor cubaneze prevad o crestere de 1,9% a PIB pentru 2010 Variabilele de care  depinde dezvoltarea economiei cubaneze sunt: turismul, cotatiile internationale ale nichelului si dezvoltarea relatiei cu Venezuela, factori asupra carora Cuba are un control foarte limitat.

5. Oportunitati de afaceri

Situatia economica actuala, presupune ca firmele interesate sa faca afaceri cu Cuba, sa fie foarte precaute in momentul in care se hotarasc sa intre pe piata. Determinarea sectorului cel mai potrivit (cu capacitate de a dispune de devize), a intreprinderilor cu posibilitati mai mari de a  alege o forma de plata corecta, poate insemna succesul sau esecul unei operatiuni. Cunoasterea tarii sau patrunderea pe piata impreuna cu cineva care o cunoaste, reprezinta o problema de importanta vitala in actuala situatie. Factorii decisivi pentru realizarea unui import au fost in permanenta pretul si conditiile de finantare, ramanand pe plan secund (cu unele exceptii), preblemele legate de calitate si serviciile post-vanzare. In prezent, mai mult ca oricand, trebuie avut in vedere cu cine se negociaza si in special, daca contractul respectiv are aprobate devizele necesare de autoritatile centrale.

In ultimii ani au aparut oportunitati punctuale de contractare cu statul, in sectoarele prioritareale acestuia, precum investitiile in infrastructura electrica, aprovizionarea cu apa, echipamente medicale, mijloace de transport si materiale si echipamente pentru constructia de locuinte.

Achizitiile publice.-

Toate achizitiile in Cuba sunt cumparari publice  si sunt supuse la diferite mecanisme de control. Acest lucru duce la sisteme de registre de furnizori, concursuri si licitatii la care se adauga necesitatea  ca oricarei comenzi noi sa i se aloce o Capacitate de Lichiditati (CL) din partea Bancii Centrale si a Ministerului Economiei si Planificarii pentru a putea fi concretizata.

a. Sectoare cu cerere potentiala de import.-

Prioritatea principala in cadrul achizitiilor actuale sunt pentru domeniul sanatate, furnizarea de alimente de baza, planul de economisire a energiei si proiecte comerciale sau industriale gestionate de Fortele Armate sau Ministerul de Interne. Pe langa acestea, de la inceputul anului 2010, exista si alte prioritati complementare. Este vorba de acele sectoare generatoare de devize, carora li s-a dat posibilitatea de a retine parte din incasarile realizate in devize pentru acoperirea propriilor nevoi de import si functionare. Printre acestea sunt incluse urmatoarele sectoare: Turism ( poate retine 56% din incasarile in devize), Tutun: 25%, Níquel: 25%, Centrul Stiintific pentru exportul de medicamente, Telecomunicatiile, etc.

In ceea ce privesc oportunitatile de investitii, acestea au fost reglementate, in permanenta, de trei variabile principale: volumul capitalului aportat, tehnologia si efectul pe piata (cresterea exporturilor sau reducerea importurilor). In ultimii ani, preferinta a fost pentru proiecte din China si Venezuela, de valori mari.

Recent a fost creat  Departamentul de Promovare Comerciala si Dezvoltare Industriala in cadrul Camerei de Comert a Cubei, care are ca principala atributie promovarea acelor investitii in care Cuba este interesata in participare straina. In acest sens, se afla in curs de elaborare un Portofoliu de Investitii care include proiecte specifice pentru a fi ofertate investitorilor straini interesati. Intre proiectele anuntate cu anticipatie se afla: diferite sectoare din turism, contracte de explorare pe risc in domeniul petrolului, prospectiuni miniere, diferite posibilitati in cadrul industriei nichelului si cobaltului, instalarea de surse de energie eoliana, productia de panouri solare, productia de recipienti/ambalaje din plastic, productia de fiole pentru medicamente, etc.  Forma de societate agreata de autoritati este societatea mixta.

b. Concesionari, Privatizari si altele.-

Nu sunt prevazute in actuala legislatie.

c. Sectoare potentiale pentru investitii straine.-

Prioritatile guvernului cubanez sunt axate pe acele sectoare care implica reducerea importurilor. Cum insa Cuba este o tara foarte dependenta de exterior, aproape toate sectoarele sunt potentiale pentru realizarea de investitii straine.

F.    IMPORTURILE  – REGIMUL DE COMERT EXTERIOR

1. Formalitatile de import

In Cuba nu exista regimuri de import diferentiate, fiind necesara, in orice caz, obtinerea licentei de import, emisa de Ministerul Comertului Exterior. Aceste licente care, in multe cazuri, au forma unor licente globale, se acorda in exclusivitate, unui numar limitat de intreprinderi cubaneze si mixte pentru fiecare produs in parte.

Acest aspect, impreuna cu controlul exclusiv al corporatiilor asupra vanzarilor cu amanuntul, fac imposibil accesul firmelor straine la toate canalele de import si distributie. Nici unei firme straine, ca are sau nu domiciliul comercial in Cuba, nu i se acorda licenta de import. Exista unele exceptii cum ar fi cazul importurilor temporare.

2. Taxele vamale si Regimurile economice vamale

Sistemul tarifar cubanez a fost aprobat prin Decretul Lege 124 din 1990 si completat prin reglementarea Nr. 4/2007 a Ministerului Finatelor si Preturilor si Ministerului Comertului Exterior care stabileste taxele vamale pentru urmatorii 5 ani. Tariful vamal, care este ad valorem, indeplineste rolul de colectare de fonduri sau de aparare comerciala, insa intr-o forma destul de moderata, motiv pentru care nu reprezinta un obstacol grav in calea exporturilor catre Cuba. Taxa vamala medie pentru tarile membre OMC este in jur de 10%. Numai cand exista productie locala pentru unele produse sensibile se aplica taxe mai mari care pot ajunge pana la 30%. Taxa vamala se poate plati in pesos cubanezi neconvertibili sau in CUC’s, dupa tipul de intreprindere care realizeaza importul. In cazul societatilor mixte (cu partener strain), plata se face numai in devize sau CUC’s, ceea ce implica un dezavantaj comparativ fata de intreprinderile cubaneze care pot plati in moneda nationala.

Ca un impozit indirect aplicat  vanzarilor cu amanuntul de produse de consum in CUC’s, trebuie mentionat ca  intreprinderile de stat care comercializeaza aceste produse, aplica adaosuri comerciale  intre 80% (pentru produsele locale) si 240% (pentru produsele de lux).

Zonele libere au fost aprobate in decada anilor ’90 si au fost de mare interes pentru firmele straine care s-au instalat in zona libera cu scopuri comerciale si nu productive. Ca urmare, in 2005 guvernul cubanez a luat masura, fie de inchidere , fie de transformare a acestora in parcuri industriale.

3. Norme si cerinte tehnice

Entitatea care propune, organizeaza si executa in practica politica statului in materie de standardizare, metrologie si calitate este Oficiul National de Standardizare (www.nc.cubaindustria.cu), condus de Ministerul Stiintei, Tehnologiei si Mediului Inconjurator. Reprezinta tara in fata organismelor si  organizatiilor internationale si regionale in activitatile de standardizare, metrologie si calitate, asumandu-si obligatiile si angajamentele derivate din acestea si controleaza participarea economiei nationale la elaborarea  si adoptarea de norme ale acestor organisme si organizatii internationale, precum:

Organizatia Internationala de Standardizare (ISO)

Comisia Codexului Alimentar (Codex)

Organizatia Internationala de Metrologie Legala (OIML)

Comisia Electrotehnica Internationala (IEC)

Biroul International de Greutati si Masuri (BIPM)

Comisa Panamericana de Norme Tehnice (COPANT)

Cooperatia Interamericana de Acreditare (IAAC)

Conferinta Internationala de Acreditare a Laboratoarelor (ILAC)

Cooperatia Euroasiatica a Institutiilor Nationale de Metrologie (COOMET)

Fundatia Iberoamericana pentru Managementul Calitatii (FUNDIBQ)

Obstacole Tehnice in Calea Comertului al OMC (OTC/OMC)

Exista unele reglementari tehnice pentru importul unor produse concrete (unele echipamente electrice sau mecanice care trebuie probate in laboratoare de tropicalizare sau, in cazul alimentelor si cosmeticelor, este obligatorie obtinerea Registrelor Sanitare. Registrul Sanitar se obtine prin trimiterea de mostre si caracteristici tehnice ale produsului la Institutul National de Igiena a Alimentelor din Cuba.

4. Reglementari de incasari si plati la exterior

Din vara anului 2009 s-a introdus un nou tip de autorizatie, numita Capacitate de Lichiditati in Devize (CL).  Un Comitet, din care fac parte Banca Centrala si Ministerul Economiei si Planificarii, in masura disponibilitatilor de devize, atribuie fiecarui minister si organism statal o cantitate de devize care constituie disponibilitatea acestora pentru luna urmatore. Ministerele si organismele de stat, la randul lor, import aceste devize limitate intreprinderilor subordonate, functie de necesitati si de prioritatile de prima urgenta.

Toate operatiunile financiare realizate din vara anului 2009, independent de formatul utilizat (acreditiv,  polita, transfer contra documente, etc.), trebuie sa aiba un CL anterior aprobat pentru ca operatiunea sa fie fiabila si sa existe o garantie ca, in principiu, exista devizele convertibile disponibile pentru cumpararea respectiva, ca asigurare a incasarii contravalorii marfii/servicului.

In practica, furnizorii straini si-au asumat riscul incasarii, prin acordarea de credite furnizor.

Experienta arata ca pot exista intarzieri in efectuarea platilor si chiar neplata marfurilor la care se adauga experienta din anul trecut cu blocarea transferurilor de devize in exterior, ceea ce implica faptul ca o firma straina poate incasa in Cuba, in contul sau bancar, dar nu poate transfera suma in exterior sau plati exportatorii. Prin infiintarea CL se pretinde controlarea acestui gen de situatii.

Firmele straine au cautat diferite mecanisme pentru a opera in aceste conditii de risc. Dintre acestea mentionam: stabilirea unui plafon maxim al creditului acordat clientilor cubanezi, operarea din antrepozite vamale sau contracte in consignatie, care permit o mai mare fracmentare a cererilor si livrarilor, controlarea riscului la zi si un control mai bun al incasarilor.

In ceea ce priveste creditul pe termen scurt, exista diferite institutii oficiale si private care il acorda. Intre cele private sunt bancile si companiile financiare stabilite in Cuba.

In ceea ce priveste creditul pe termen mediu si lung, situatia generala este similara. Cuba nu este membra a niciuneia din institutiile financiare internationale multilaterale precum FMI, Banca Mondiala sau Banca Interamericana de Dezvoltare. Creditul privat pe termen mediu sau lung se acorda pentru a finanta proiecte cu garantii  cu scheme financiare de tipul  “project finance” sau “escrow accounts”. Sunt utile pentru sectoare precum turism, minerie sau energie care pot genera valuta. O ultima consideratie este evitarea platilor in US$ sau transferul printr-un corespondent din SUA deoarece legea embargoului blocheaza plata.

5. Achizitii publice

In ciuda naturii centralizate a economiei, nu exista o reglementare specifica in ceea ce privesc achizitiile publice. In general, exista niste contracte tip, elaborate de Ministerul Comertului Exterior si Investitiei Straine. Clauzele contractului sunt negociabile. Normal, contractarile se realizeaza prin negocieri directe cu o lista restransa de furnizori. Tendinta actuala este de a se incheia contracte direct cu fabricile si a elimina intermediarii (ceea ce nu este posibil in toate cazurile). In mod exceptional se organizeaza concursuri deschise si publice, asimilate cu licitatiile internationale, cu conditii prestabilite. Acest lucru are loc atunci cat intermediaza un asociat strain si impune acest lucru sau in cazul proiectelor finantate prin programe de ajutor al Natiunilor Unite, Uniunii Europene sau donanti bilaterali.

G.    INVESTITII STRAINE/ FACILITATI PENTRU INVESTITII

Investitiile straine au aparut la sfarsitul anilor ’80 ca un raspuns necesar la noua situatie economica si au fost impulsionate in perioada anilor ’90 prin Legea 77/1995, care admite investitii in toate sectoarele, mai putin in sanatate, educatie si aparare. In realitate exista si alte sectoare, cum ar fi comertul cu amanuntul, care sunt excluse. In general, participarea straina intr-o societate mixta, foarte rar se autorizeaza peste 50%.

Principala variabila care trebuie avuta in vedere de investitorii straini este caracterul centralizat al economiei si faptul ca statul stabileste prioritatile economice si obiectivele fiecarei intreprinderi. Prin urmare, relatiile investitorilor straini cu institutiile publice sunt esentiale, atat din punct de vedere al realizarii investitiei cat si a obiectivelor de zi cu zi a intreprinderii.

Avand in vedere necesitatea de modernizare a infrastructurii economice, exista multe sectoare de interes potencial pe termen mediu si lung, de la agricultura, la servicii si industrie.

Pentru moment, principalele investitii straine s-au concentrate in turism, industria usoara, energie (petrol si electricitate), minerie (nichel), ciment, industria sideromecanica, industria alimentara, agricultura (tutun) si telecomunicatii.

In sectorul agricol, cresterea animalelor si pescuit exista multe oportunitati pe termen lung pentru acoperirea cererilor de consum local si ale turismului, substituind importurile, de care tara este in prezent foarte dependenta.

In industria alimentara exista diferite intreprinderi mixte.

In minerie si metalurgia cele mai bune oportunitati se afla in domeniul nichelului, cu o puternica prezenta canadiana si cu investitii chinezesti aprobate. In domeniul energiei, exista oportunitati in generarea de electricitate pe baza de pacura, gaz sau biomasa, energia eoliana, solara sau fotovoltaica. Industria sidermecanica si industria, de asemenea,  ofera multe oportunitati pentru imbunatatirea tehnologiei.

In servicii, pe termen lung, exista bune oportunitati datorita slabei dezvoltari a majoritatii sectoarelor si nedeschiderea altora.  In comunicatii si servicii financiare , investitiile straine au aparut in diferite arii. In turism exista oportunitati pentru construirea de hoteluri in regim de societati mixte si de administrare a hotelurilor proprietate a statului cubanez. Eliminarea restrictiilor pentru turistii nord americani este marea perspectiva o sectorului.

Activitatile extra hoteliere (restaurante, parcuri tematice, terenuri de golf, etc.) reprezinta alt sector potencial in care guvernul cubanez a manifestat interes in ultimul timp.

Foarte recent a fost creat Departamentul de Promovare Comerciala si Dezvoltare Industriala, apartinand de Camera de Comert a Cubei si responsabil cu promovarea  investitiilor in domeniile in care tara este interesata. Acest Departament pregateste un portofoliu de investitii care va cuprinde proiecte concrete pentru a fi prezentate investitorilor straini.

In momentul in care se intentioneaza realizarea unei investitii in Cuba, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

a)   Negocierile sunt de multe ori lente si birocratice. Prin urmare este indicat sa se verifice interesul real al autoritatilor cubaneze inainte de a continua cu negocierile care pot fi lungi si complexe, respectiv sa se cunoasca opinia Ministerului Comertului Exterior si Investitiei Straine precum si a Departamentului de Promovare Comerciala si Dezvoltare Industriala din cadrul Camerei de Comert a Cubei;

b)   Negocierea si semnarea acordului trebuie sa se refere la costurile in detaliu care urmează să fie suportate: infrastructura, furnizarea de materii prime şi servicii consumabile, transport, comunicaţii, personalul local, autorizaţiile, impozitare, etc.

c)   În cele din urmă, este recomandabil să beneficiezi de o consultanţă de specialitate care sa clarifice  toate punctele în negocierea şi sa faciliteze semnarea documentelor.

Listen

Read phonetically

1. Cadrul Legal

Investitia straina in Cuba este reglementata de legea 77/95 care stabileste posibilitatea de a primi investitii straine, practic, in toate sectoarele. Legea impune o aprobare individuala si specifica pentru fiecare proiect de investitii care se prezinta.  In realitatea s-au aprobat doar societati mixte cu o participare straina de maxin 49 – 50% si in caz exceptional o participare straina de 100%.

Investitiile pot lua forma de societati anomime cu capital integral strain (cazuri foarte rare), intreprinderi mixte (societati anomime cu capital 50%-50%) sau contracte de asociere economica internationala (fiecare parte ramane cu personalitatea sa juridica/nu se formeaza o noua persona juridica). Intreprinderile se creaza pe perioade de 10 pana la 25 de ani, cu posibilitate de renovare pe o noua perioada sau se lichideaza daca nu mai exista interes din ambele parti.

Ministerul Comertului Exterior si Investitiei Straine coordoneaza negocierile cu posibilii parteneri straini, impreuna cu Departamentul de Promovare Comerciala si Dezvoltare Industriala (DPCDI) din cadrul Camerei de Comert a Cubei.

Investitorul strain se poate adresa direct DPCDI pentru a fi ajutat in canalizarea proiectului, o data ce a fost confirmat interesul guvernamental pentru acesta. Cand este vorba de o investitie 100% cu capital strain trebuie sa se obtina si aprobarea ministerului responsabil de sectorul in care urmeaza sa se faca investitia.

Intre investitiile straine din Cuba se include si Cooperarile in Productie si Contractele de Administrare. Cooperarile in Producte sunt contracte intre o intreprindere cubaneza si o firma straina, pentru realizarea in comun de activitati productive. Pentru ca incepand din 2004 s-au limitat foarte mult avantajele firmelor straine, numarul acestor cooperari in productie a scazut foarte mult, in prezent functionand doar 14.

In ceea ce privesc Contractele de Administrare, acestea se pot pune in practica in mai multe sectoare, insa aproape toate s-au realizat in sectorul turism si presupune administrarea unui hotel cubanez de catre un lant de hoteluri din strainatate.

2. Repatriera capitalului/ controlul schimbului de valuta

Legea 77/95 a investitiilor straine stabileste ca statul garanteaza investitorului strain transferal liber in exterior, in moneda liber convertibila, fara plata de impozite sau alte taxe legate de respectivul transfer, pentru:

a) utilitatilor nete sau dividentelor obtinute din investitie  si

b) cantitatile pe care va trebui sa le primeasca investitorul in cazul vanzarii participarii sale, finalizarea perioadei de valabilitate a intreprinderii sau exproprierii pe motive de necesitate publica sau interes social.

De asemenea, in cazul cetatenilor straini care presteaza servicii in orice forma de intreprindere relationata cu o investitie straine si daca nu sunt rezidenti permanenti in Cuba, au dreptul de a transfera in exterior salariile pe care le primesc, in cadrul cantitatilor si conform cu celelalte reglementari ale Bancii Centrale a Cubei. Acest transfer liber de devize in exterior s-a vazut afectat ca urmare a lipsei de devize  cu care se confrunta tara de la sfarsitul anului 2008.

3. Stimulente pentru investitii

Filozofia Cubei, referitoare la investitiile straine, nu este cea obisnuita in alte tari. Aici este vorba de ,, autorizarea investitiei straine’’, circumscrisa aprobarii punctuale a acesteia functie de necesitatile si interesele tarii si nu de un sistem de stimulente pentru investitiile straine. Prin urmare nu exista stimulente generale pentru firmele straine care intra pe piata. Totusi, legea investitiilor straine permite exonerari fiscale si tarifare temporare, precum si regimuri speciale pentru unele investitii, doar daca exista interes guvernamental pentru acestea. In orice caz, total este supus negocierii intre parti.

4. Stabilirea de companii

In momentul instalarii in Cuba trebuie stabilit daca se face cu scop productiv (care implica asocierea cu o intreprindere de stat cubaneza) sau din punct de vedere comercial (cumpararea sau vanzarea de produse in Cuba, pentru care nu este necesara asocierea cu o intreprindere cubaneza).

Formalitatile de instalare in cele doua cazuri sunt diferite. In cazul activitatii productive in Cuba, sunt valabile cele mentionate anterior la capitolul referitor la investitiile straine in Cuba. In cazul activitatilor comerciale, formele cele mai utilizate de stabilire in Cuba sunt: sucursala, contractul de agentie si consignatia marfurilor.

4.1. Reprezentanta comerciala (cunoscuta sub numele de Sucursala in Cuba), este forma cea mai uzuala de implementare pentru o firma straina care exporta sau importa produse din Cuba.

La deschiderea unei sucursale in Cuba, nu i se da dreptul acesteia sa importe sau sa exporte direct, nici sa distribuie sau sa transporte marfuri pe teritoriul nacional. Licentele sucursalele se aproba pentru un nomenclator concret de produse, care sunt singurele pe care le poate vinde.  Intre cerintele pe care trebuie sa le indepineasca firma straina pentru a deschide o sucursala sunt:

–      firma straina sa aiba minim 5 ani de la infiintare si un capital social de minim 50.000 US$;

–      firma straina sa aiba cel putin 3 ani de relatii comerciale cu Cuba, cu valori ale vanzarilor superioare la 500.000 US$/an;

–      trebuie sa prezinte o serie de ,,garantii comerciale,, din partea unor intreprinderi sau organisme cubaneze, semnate la cel mai inalt nivel, pentru a sprijini deschiderea sucursalei. Licenta are o valabilitate de 5 ani si posterior se reinnoieste pe perioade de 3 ani.

4.2. Alta posibilitate de implementare este folosirea unui Agent Comercial care promoveaza operatiuni in numele unei firme straine. Agentul este o intreprindere cubaneza, specializata pe sectoare economice concrete care, la fel ca sucursala, un poate realiza direct operatiuni de import.

In decadele trecute existau mai mute intreprideri care actionau ca agenti comericali pentru firmele straine. In prezent, marea lor majoritate sau grupat  intr -una singura denumita ,,Representaciones Platino’’, apartinand Ministerului Comertului Exterior si Investitiei Straine.

4.3 Depozitele vamale sunt magazine situate in teritoriul cubanez, dar asimilate unei zone libere cu specifiic comercial si nu productiv.

4.4. Contractele de consignatie sunt forme de stabilire pe piata foarte folosite in ultimii ani. Firma straina (Expeditor) livreaza unei intreprinderi de stat cubaneze (Destinatar) marfurii care vor fi lichidate periodic, pe masura ce se comercializeaza. Platile se realizeaza in conturile bancare ale Expeditorului din Cuba si daca nu se dispune de un CL aprobat, banii exista in bancile din Cuba dar nu pot fi transferati in exterior, din acest motiv contractele in consignatie traverseaza serioase dificultati in ultima perioada.

5. Tipuri de societati

Formele de societati cele mai frecvente, pentru firmele straine care se instaleaza in Cuba, din punct de vedere productiv, sunt:  societatile mixte, asociatii economice internationale, cooperarea in producttie si contractele de administrare, explicate anterior.

6 Proprietatea intelectuala

Oficiul Cubanez de Proprietate Industriala (www.ocpi.cu), apartinand de  Ministerul Stiintei, Tehnologiei si Mediului Inconjurator (CITMA), este entitatea care reglementeaza activitatea legata de proprietatea industriala, registrele de marci si patente. Firmele straine care doresc sa-si protejeze marcile si patentele pe piata cubaneza pot sa o faca prin intermediul unor birouri de avocati, specializate in acest sector (Lex, Claim, Consultoría Jurídica y Conas).

H.    SISTEMUL FISCAL

1. Structura generala

Legea 73 este baza sistemului  de impozitare cubanez. Stabileste o serie de impozite, taxe si contributii. Conform legii 73 sunt obligati sa plateasca impozite, urmatorii:

a) persoanele fizice si juridice de nationalitate cubaneza;

b) persoanele fizice si juridice straine, in conformitate cu o obligatie fiscala generata pe teritoriul Republicii Cuba. Sunt scutite de la prevederile acestei legi: societatile mixte, asociatiile economice, cooperarile in productie si contractele de administrare hoteliera care se supun legislatiei specifice lor, continuta in legea  77/95.

Se considera din surse cubaneze, veniturile obtinute din activitatile desfasurate, bunuri sau drepturi folosite din punct de vedere economic in Republica Cuba.

2. Sistemul impozitiv

Impozitele, taxele si contributiile sunt reglementate de Legea 73/94 si, in cazul investitiilor straine, de Legea 77/95.

3. Impozite

3.1. Societati

Legea 73 stabileste un impozit asupra veniturilor, la care sunt obligate persoanele juridice cubaneze si straine, indiferent de forma de organizare sau regimul de proprietate, care desfasoara pe teritoriul Cubei activitati comerciale, industriale, constructive, financiare, agrozootehnice, piscicole, de servicii, miniere sau extractive in general si oricare alta activitate cu caracter lucrativ.

Persoanele juridice cubaneze sunt obligate sa plateasca impozit asupra tuturor veniturilor, indiferent de tara de proveniente, in timp ce persoanele juridice straine doar asupra veniturilor obtinute in Cuba.

Rata de impozitare este de 35% asupra venitului net impozabil. Plata se face conform unei declaratii pe proprie raspundere in trimestrul urmator perioadei de expirare a termenului de plata.

3.2. Persoane fizice

Prin Legea 73 se stabileste un impozit pe veniturile persoanelor fizice.

Persoanele fizice cubaneze trebuie sa plateasca acest impozit pentru toate veniturile obtinute, indiferent de tara de origine a acestora, iar persoanele fizice straine cara raman in tara mai mult de 180 de zile, din anul fiscal respectiv, pentru veniturile obtinute in Cuba.

Plata se face in moneda nationala sau in devize, dupa cum este cazul; strainii platesc numai in devize.

Baza impozitiva este formata din urmatoarele venituri:

a) venituri din activitati comerciale: venituri obtinute din munca proprie sau a angajatilor, activitati intelectuale, artistice, de creatie, interpretare, etc.;

b) castiguri de capital: veniturile obtinute ca dividente si participari la beneficiile intreprinderilor, inchirierea de bunuri proprii mobile si imobile;

c) venituri in moneda liber convertibila, inclusiv cele provenite din salarii si pensii;

d) alte surse, nementionate mai sus care genereaza venituri.

Nu se impoziteaza:

a) trimiterile de bani, ca ajutor familial, care se primesc din exterior;

b) retributiile functionarilor diplomatici straini acreditati in Republica Cuba, primite de la guvernele respective, cand exista reciprocitate de tratament a diplomatilor cubanezi;

c) retributiile strainilor, reprezentanti ai organismelor internationale, din care Cuba face parte si,

d) donatiile catre statul cubanez sau catre institutii care nu au caracter lucrativ.

Persoanele fizice sunt obligate sa prezinte o Declaratie pe proprie raspundere asupra veniturilor obtinute, in fiecare an.

Rezolutia 24/95 stabileste normele concrete aplicabile strainilor in Cuba:

Sunt supuse platii impozitului pe venit persoanele fizice straine care raman mai mult de 180 de zile pe teritoriul cubanez si obtin venituri din surse cubaneze.

Impozitarea este progresiva si merge de la 10% pentru venituri pana la 2.400 CUC, pana la un maxim de  50% pentru persoanele care obtin venituri superioare la 60.000 CUC /an.

3.3. IVA (TVA)

Nu exista IVA in Cuba.

3.4. Altele

Impozit pe vanzari– se aplica asupra bunurilor destinate folosintei si consumului care fac obiectul vanzarii – cumpararii, importate sau produse in Cuba (impozit ce se aplica doar o singura data). Sunt exceptate materiile prime pentru industrie sau bunurile destinate exportului.

Impozit special pe produse – Se aplica bunurilor destinate folosirii sau consumului (mai putin cele destinate exportului) precum: bauturi alcoolice, tigari, tutun, combustibil, autovehicole, electrocasnice si articole de lux.

Impozite asupra serviciilor publice – se aplica asupra serviciilor publice de telefonie, radiotelegrafie, de electricitate, apa, transport, gastronomice, de cazare si recreere, sau alte servicii care se presteaza pe teritoriul nacional.

Impozite asupra proprietatii sau posesiei anumitor bunuri – Impozite asupra locuintelor, fermelor, ambarcatiunilor, etc.

Impozit pe terenurile virane care, nejustificat, nu se folosesc.

Impozit pe transportul terestru – se aplica asupra proprietatii vehicolelor de transport terestru (afecteaza si persoanele straine).

Impozit de transfer de proprietate sau mostenire – greveaza bunuri mobile sau imobile.

Impozit asupra documentelor – timbre fiscale

Impozit pentru folosirea fortei de munca – se aplica pentru folosirea fortei de munca angajata si este platit de orice persoana física sau juridica , cubaneza sau straina.  Baza impozitiva este formata din salarii, sporiri si alte remuneratii platite angajatilor. Rata impozitiva este 25%

Impozit pentru folosirea sau exploatarea resurselor naturale si pentru protectia mediului inconjurator.

Contributie pentru securitatea sociala.

Taxa de sosea –  se stabileste o taxa de sosea la care sunt obligati conducatorii cubanezi sau straini de vehicole.

Taxa de aeroport – se plateste in moneda liber convertibila si numai pentru zborurile internationale.

Taxa pentru anunturi si propaganda comerciala – se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, cubaneze sau straine, care aseaza placi, afise, postere, banere, panouri publicitare in stop de propaganda si publicitate comerciala.

3.5. Tratamentul fiscal al investitiilor straine

Intreprinderile mixte si asociatiile economice internationale sunt supuse regimului fiscal specific, stabilit prin Legea 77/95.

Sunt supuse urmatoarelor obligatii fiscale:

Impozit pe venit – rata impozitiva este de 30% asupra venitului net impozabil (35% pentru intreprinderi cu capital 100% strain). In situatii de interes nacional, Comitetul Executiv al Consiliului de Ministri, poate scuti partial sau total de la plata impozitului, veniturile care se reinvestesc in tara.

Impozit asupra folosirii fortei de munca si contributia pentru securitate sociala de 11% si respectiv 14%

Taxe vamale si alte obligatii de platit in vama – Se platesc in CUC, cu exceptia cazurilor stabilite de Comitetul Executiv al Consiliului de Ministri. Pot fi acordate facilitati speciale in ceea ce privaste regimul vamal.

Impozit pe transportul terestru.

Impozit pe documente.

Strainii asociati in societati mixte sau contracte de asociere economica internationala sunt scutiti de plata impozitului asupra veniturilor personale obtinute in cadrul afacerii.

I.    SISTEMUL FINANCIAR

Principalele elemente ale sistemului financiar sunt:

1. Banca Centrala  care initial avea atributii de politica monetara si supraveghere bancara precum si administrarea finatelor externe ale tarii, dar care, in prezent, s-a transformat, impreuna cu Ministerul Economiei si Planificarii in principala institutie de politica economica si de control financiar si administrativ a intreprinderilor cubaneze si straine.

2. Un sistem de banci comerciale care au diferite specializari pe produse si segmente de piata dar care aplica in practica normele stabilite de Banca Centrala  in ceea priveste rata dobanzilor si comisioanele, motiv pentru care nu exista practic nicio concurenta intre ele.

– Banco Popular de Ahorro, care are reteaua cea mai extinsa de sucursale in tara si este institutia aferenta depozitelor bancare ale persoanelor fizice.

– Banco Financiero Internacional care opereaza in devize si este principala banca pentru tranzactiile comerciale.

– Banco Nacional de Cuba, depozitarul datoriei externe a Cubei .

– Grupal Nueva Banca care controleaza diferite institutii: Banca

   Internationala de Comert S.A. (BICSA), Banca de Investitii Internationale, Banca Metropolitana,  Financiara Nationala, CADECA (Casele de schimb) si Banca Externa.

3. Un sistem de asigurari dependent de Ministerul Finantelor compus din Grupo CAUDAL, care reuniste firmele de asigurari: ESICUBA, ESEN, INTERMAR, ASISTUR si INTERHOLDING.

4. O serie de entitati financiare mixte in cadrul carora se asociaza  o banca cubaneza cu o banca straina. Realizeaza operatiuni de finantare cu sprijinul bancii sau institutiei financiare straine. Activitatea acestora se concentreaza in sectoarele cele mai dinamice ale economiei nationale si care pot prezenta garantii dincolo de riscul de tara.

5. Representante ale bancilor straine. Actioneaza ca birouri de reprezentare a intereselor bancii principale avand in vedere ca nu pot opera direct pe piata financiara cubaneza. Dintre aceste mentionam: Caja Madrid, Banco de Sabadell, BBVA, Caja de Ahorros del Mediterráneo.

Linii de credit, acorduri multilaterale de finantare

In principiu un exista.

J.    LEGISLATIA MUNCII

Exista diferite norme care reglementeaza legislatia muncii in Cuba. Ne vom referi doar la cele legate de firmele si oamenii de afaceri straini si care afecteaza persoanele particulare sau firmele care doresc sa se stabileasca in Cuba.

Orice lucrator strain, contractat sa lucreze in Cuba, fie de catre un organism local, o societate mixa sau o sucursala a unei firme straine, are nevoie de un permis de munca care trebuie solicitat Ministerului Muncii din Cuba.

Solicitarea si formalitatile pentru permisul de munca trebuie facute de intreprinderea care il contracteaza. Permisul trebuie actualizat in fiecare an.

Cuba nu este semnatara a unor acorduri internationale de Asigurari Sociale. Lucratorii straini nu sunt inclusi in regimul local de asigurari sociale de care beneficiaza, in exclusivitate, doar lucratorii cubanezi.

De la 1 mai 2010 este obligatoriu ca orice lucrator strain, cu permis de munca in Cuba, sa aiba o asigurare privata pentru asistenta sanitara in tara. Aceasta asigurare se poate contracta direct in Cuba cu compania Asistur (www.asistur.cu)

Formalitatile  ca o firma straina cu sediul in Cuba sa contracteze personal local sunt destul de specifice. Nu exista contractarea directa, firma straina trebuind sa contacteze o firma de stat angajatoare care faciliteaza oferirea de forta de munca firmei straine. Firma straina plateste lunar in CUCs agentiei locale un tarif stabilit prin norme de stat, pentru fiecare categorie profesionala si fiecare tip de intreprindere. Agentia plateste lucratorului cubanez un salariu in moneda neconvertibila, echivalent cu cca. 5% din tariful platit de firma straina agentiei de stat.

1. Contractele

Cum s-a mentionat, firmele straine, atat in cazul societatilor mixte cat si a filialelor, nu pot contracta direct forta de munca locala ci prin intermediul unor agentii de stat. Acest fapt impiedica firma straina sa ia decizii proprii de selectare a personalului sau de concediere.

Un alt aspect al contractului de munca  pentru personal cubanez se refera la contractarea personalului pentru lucrul in exterior.  Nici in acest caz nu exista posibilitatea contractarii directe, libere de catre firma straina ci se foloseste intermedierea unei firme de stat cubaneze care verifica contractele si stabileste conditiile. Si in acest caz salariile platite de firma straina nu sunt primite integral de personalul contractat, o parte fiind retinuta de firma cubaneza angajatoare.

2. Lucratorii straini

Strainii care lucreaza in Cuba au nevoie de un permis de munca, acordat de Ministerul Muncii. Formalitatile pentru obtinerea permisului pot fi realizate prin Camera de Comert a Cubei in cazul filialelor firmelor straine, prin Banca Centrala a Cubei in cazul  angajatilor din sistemul bancar sau prin ministerele sectoriale corespunzatoare in cazul societatilor mixte, cooperarilor in productie sau contractelor de administrare.

3. Salarii, ore de lucru

Saptamana de lucru este de 44 ore.

Salariile pentru marea majoritate a populatiei sunt intre 15-18 €/luna

4. Relatiile colective, sindicate, greva

Exista un singur sindicat autorizat, Centrala Muncitorilor din Cuba (CTC),

care raspunde  orientarilor guvernamentale. Desi pot fi prevazute, in practica nu exista cazuri de greve.

5. Asigurarea sociala

Asigurarea sociala pentru muncitorii cubanezi, angajati de firmele straine, se plateste de catre firma straina respectiva ca parte din salariul global, aportat intreprinderii de stat angajatoare.

K.    INFORMATII PRACTICE

1. Informatii generale

1.1. Formalitati de intrare si iesire

Pentru a intra in Cube este nevoie de viza. Viza obisnuita este cea turistica care se acorda pentru o perioada de 30 de zile, cu posibilitate de prelungire pentru inca 30 de zile. Pentru afaceri este nevoie de o viza exploratorie (daca un exista afaceri comerciale anterioare) sau o viza comerciala. Desi unii oameni de afaceri pot sa nu aiba probleme cand calatoresc cu viza turistica, exista posibilitatea de a nu fi primiti de intreprinderile cubaneze la negocieri daca un au viza exploratorie sau viza comerciala.

Vizele turistice se obtin de forma imediata la Agentiile de Turism sau in unele aeroporturi. Vizele comerciale se obtin in consulatele Cubei din strainatate pe baza unui aval din partea unei intreprinderii sau organism cubanez, trimis la consulat.

Pentru iesirea din tara nu sunt necesare alte formalitati decat cele vamale si plata taxei de aeroport de 25 CUC. In schimb, strainii rezidenti in Cuba (cu exceptia unor reprezentanti de sucursale comerciale si directori de societati mixte), au nevoie de un permis de iesire din tara care se obtine contra unei plati la autoritatile cubaneze de emigrare.

De la 1 mai 2010, in aeroporturi, la intrarea in tara, se cere o asigurare de calatorie care sa acopere evenimentele neprevazute pe teritoriul cubanez. Aceasta asigurare de calatorie se poate cumpara si din aeroport, la sosire.

1.2. Ora locala, perioada de vacanta si zile de sarbatoare

Exista o diferenta orara de 7 ore cu Romania.

Perioada obisnuita de vacanta este in lunile iulie si august cand activitatea de munca scade.

Zilele de sarbatoare sunt: 1 Ianurie, 1 Mai, 26 Iulie, 10 Octombrie si 25 Decembrie.

1.3. Orarul de lucru

Orarul de lucru incepe devreme, fiind posibila realizarea de intalniri incepand de la 8:30 a.m. pana la 5:00 p.m. Zile nelucratore sunt duminicile si fiecare a doua sambata. In mod exceptional se pot organiza intalniri  de lucru sambata dimineata.

Magazinele functioneaza in intervalul  10.00 a.m. – 19.00 p.m., in timp ce bancile sunt deschise de la  8.30 a.m. la 15.30 p.m. Ultima zi din luna, bancile sunt deschise publicului pana la ora 12:00.

1.4. Comunicatiile

Telecomunicatiile – Telefoanele si fax-ul functioneaza corect. Accesul in exterior din reteaua cubaneza, functioneaza corespunzator.

Tarifele au fost reduse substantial. In prezent, o convorbire cu Europa din Cuba costa 1,50 US$/min, de la telefonul fix si 1,95 US$, de la mobil. Telefoanele mobile pot functiona in Cuba prin sistemul “roaming”.

Telefonia mobila se dezvolta tot mai mult. Din 2008 s-a permis persoanelor particulare cubaneze sa aiba telefoane mobile. Tarifele de conectare sunt ridicate si plateste atat  cel care suna cat si cel care primeste.

Comunicatiile prin posta electronica functioneaza bine. Principalele hoteluri au centre de afaceri unde exista acces la Internet.

Comunicatiile aeriene – Principalele companii care zboara intre Cuba si Europa sunt: Iberia, Air Europa, Cubana de Aviación, Air France, Virgin Atlantic.

IBERIA: Centro de Negocios Miramar, Edificio Santiago; 5ª Ave. esq.

76. Tel: (537) 204 3444; 204 3445. Fax: (537) 204 3461. havuu@iberia.es

AIR EUROPA: Centro de Negocios Miramar, Edificio Santiago; 5ª Ave.

esq. 76. Tel: (537) 204 6904. Fax: (537) 204 6905. ofic.cuba@aireuropa.com

1.5. Moneda

In Cuba exista 2 monede, pesos-ul cubanez convertibil (CUC) si pesos-ul cubenez neconvertibil (CUP). CUP este moneda in care se realizeaza anumite tranzactii interne si in care se platesc salariile si pensiile. CUC are voloare doar in interiorul Cubei. A fost creat in decada anilor ’ 90 si pana in 2005 era la paritate cu dolarul american. In 2005 s-au produs doua reevaluari. Pe de o parte s-a produs o reevaluare de 7% a pesosului cubanez (CUP) fata de pesosul convertibil (CUC) si, pe de alta parte, pesos-ul convertibil (CUC) a fost reevaluat cu 8% fata de dolar si cu acelasi procent fata de celelate valute, ajungandu-se la o paritate de schimb de 1 CUC = 1,08 US$ (1 CUC = 24 CUP). Este recomandat sa se efectuieze schimbul doar in locuri autorizate (banci, case de schimb si hoteluri).

Din 2005, utilizarea dolarului in Cuba este penalizata deoarece in momentul efectuarii schimbului in moneda locala, in afara cursului de schimb si comisioanelor, se incaseaza o penalizare de 10%. Prin urmare nu este recomandat sa se calatoresca in Cuba cu dolari ci cu Euro. Euro se schima in moneda locala fara nici o penalizare. De asemenea, in anumite puncte turistice, euro pe poate folosi direct ca moneda de plata.

Cartile de credit (care nu sunt emise in SUA sau de banci americane) sunt acceptate in principalele hoteluri si centre ca mijloace de plata dar se aplica un comision de cca. 12% , motiv pentru care sunt putin folosite.

1.6. Limba oficiala

Limba oficiala este spaniola si un exista nici un tip de dialesc sau limba regionala.

2. Alte date de interes

Masuri de precautie sanitara – In general, Cuba este o tara cu un bun nivel de igiena si o clima benigna. Totusi, este indicat sa se ia masuri de precautie cu consumul de apa. Se recomanda sa se bea numai apa minerala. De la 1 mai 2010 este obligatoriu sa se calatoresca in Cuba cu asigurare medicala. Asigurarea se poate contracta si pe aeroporturile cubaneze de la compania de asigurari Asistur. Asistenta sanitara pentru straini nu este gratuita.  Medicamentele pentru straini se platesc in devize convertibile si sunt mult mai scumpe decat in Europa.

Siguranta publica – Siguranta publica este ridicata insa trebuie avut grija cu furturile, asalturile pe strada (in zone bine definite). Prezenta politiei este constanta si Cuba este promovata ca o destinatie sigura.

Scoli – Invatamantul este public si un exista scoli private pentru populatia cubaneza. Pentru straini exista posibilitatea de a frecventa cele trei scoli private din Havana: Colegio Spaniol,  Colegio Francez si Colegio International (predare in limba engleza)

Curentul electric – Tensiunea este de 110V iar in hoteluri exista si tensiune de 220V.

Sanatate – Asistenta medicala este publica si  gratuita pentru cubanezi. In situatia strainilor rezidenti sau turisti, exista diferite spitale care ofera asistenta medicala contra platii in CUC sau in baza asigurarii medicale contractate.

3. Adrese utile

3.1. In Romania

3.1.1 Ambasada Republicii Cuba în România

Cancelaria: Bucureşti, Str. Mihai Eminescu Nr.44-48, et.2, ap.5,  Sector 1
Telefon: (0040-21) 211.87.39; 211.87.95
Tel/Fax: (0040-21) 211.89.16
E-mail: embajada@embacuba.ro
Program de lucru: luni-vineri 9.00-17.00

Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar: E.S.Dna Marta Caridad Fajardo Palet

3.1.2  Ministerul Afacerilor Externe
Adresa: Aleea Alexandru nr. 31, Sector 1, Bucureşti, cod 011822
Telefon: (40 21) 319.21.08 sau 319.21.25
Fax: (40 21) 319.68.62

E-mail: relatii_cu_publicul@mae.ro

Departamentul Consular
Adresa: Aleea Alexandru nr. 24, sector 1, Bucureşti
Telefon secretariat: (004) 021.319.68.70
Fax: (004) 021.319.68.69

E-mail: drco@mae.ro
Centrul Naţional de Vize
Telefon secretariat: (004) 021.232.55.07
Fax: (004) 021.232.55.78
E-mail: cnv@mae.ro

3.1.3  MINISTERUL ECONOMIEI

Departamentul de Comert Exterior si Relatii Internationale

Adresa : Calea Victoriei nr. 156, Bucureşti, Sector 1

Telefon: 02140.10.504

Fax: 02140.10.594

E-mail: dgre@dce.gov.roE-mail: dgre@dce.gov.ro

Centrul Roman pentru Promovarea Comertului si Investitiilor Straine

Adresa:  Apolodor 17, Sector 5, Bucuresti, Romania, 050741
Telefon: +40 21 318 50 50
Fax: +40 21 311 14 91
Email: office@traderom.ro Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina.

3.2. In Cuba

3.2.1. Ambasada României în Republica Cuba

Adresa: Calle 21, no. 307 entre H e I, Vedado, La Havana
Telefon: 00-53-7- 214.49.22; 00-53-7-214.49.23

Telefon mobil: 00535 279 5760
Fax: 0053- 7- 214 4949

E-mail: havana@mae.ro

Ambasador: dl. Dumitru PREDA

3.2.2. Principalele organismo ale Administratiei publice

Camara de Comert a Cubei – Calle 21 No. 661 e/ Paseo si A, Vedado, C. Habana. Tel: (537) 8381321/22/24. Fax: (537) 8326810.

relint@camara.com.cu / www.camaracuba.cu.

Ministerul de Comert Exterior si Investitii Straine. Calle Infanta nº 16 esq.23, Vedado. Habana. Tel.: (537) 8380404. Fax: (537) 8380456.

maura.fernandez@mincex.cu / www.mincex.cu.

Ministerul Relatiilor Externe. Calle Calzada esquina a G,Vedado, C. Habana. Tel.: (537) 8364500. Fax: (537) 8328068

rotocolo@minrex.gov.cu / www.cubaminrex.cu/

Departamentul de Promovare  Comerciala si Dezvoltare Industriala. Calle 21 No. 661 e/ Paseo y A, Vedado, C. Habana. Tel: (537) 8322693.

anaiza@camara.com.cu /www.camaracuba.cu

3.2.3. Organizatii industriale si comerciale:

Cimex: distributie comerciala cu amanuntul, benzinarii, imobiliar, logistica si transport, gastronomie, agentii de voiaj, si inchirieri auto, muzica, fotografii si financiar. Edificio Sierra Maestra Calle 1ª y 0, Miramar, C.Habana. Tel.: (537) 2039486. Fax: (537) 2041201. www.cimexweb.com

Magazine de Recuperare a Valutei (TRD): Distributie cu amanuntul  a produselor de consum si alimentelor. Calle 3ra. y Final, edificio La Puntilla. Tel: (537) 201 2100.

Cubanacán: Hoteluri, agentii de voiaj si servicii conexe. Calle 23 nº 156 e/ N y O, Vedado, C.Habana. Tel.: (537) 8334090. Fax: (537) 8334090. www.cubanacan.cu

Habaguanex: dezvoltare si exploatare hoteliera, extrahoteliera si comerciala a centrului istoric al Havanei. Calle Oficios nº 110 e/ Amargura y Lamparilla, Habana Vieja, C.Habana.

Tel.: (537) 8605987. Fax: (537) 8608336. www.habaguanex.com

Copextel: electronica si tehnologie. Centro de Negocios Miramar, edif. Habana, Miramar, C.Habana. Tel.: (537) 2042699. Fax: (537) 2043491. www.copextel.com.cu

Centrul de Conferinte: Organizare evenimente si targuri, distributie cu amanuntul si hoteluri. Calle 146 No. 1107, Cubanacan, C. Habana Tel: (537) 2026011/ Fax: (537) 2041700 www.cpalco.com

3.2.4. Sanatate

Spitalul Cimeq. Calle 216 esq. A 13B, Siboney, C. Habana. Tel: (537) 2718403. Fax: 2729815 www.sld.cu/sitios/cimeq

Clinica Centrala Cira García. Calle 20 nº 4101 esq. A ave 41, Miramar, C. Habana.

Tel: (537) 2042673. Fax: (537) 2041633. www.cirag.cu

3.2.5. Hoteluri

Principalele hoteluri recomandate in calatorii de afaceri sunt:

Hotel Meliá Cohiba (*****), Calle Paseo e/ 1ª Y 3ª, Vedado, C. Habana. Tel: (537) 8333636.

Fax: (537) 8333946. reservas1.mco@solmeliacuba.com.

Hotel Meliá Habana (*****), Ave 3ª e/ 76 y 80, Miramar, C. Habana. Tel: (537) 2048500.

Fax: (537) 2043902. melia.habana@solmelia.com.

Hotel NH Parque Central (*****), Calle Neptuno e/ Prado y Zulueta, Habana Vieja, C. Habana. Tel: (537) 8606627. Fax: (537) 8627934. reservations@nh-hoteles.cu.

Hotel Tryp Habana Libre (****), Calle L entre 23 y 25, Vedado, C. Habana. Tel: (537) 8346100. Fax: (537) 8346366. ventas1.thl@solmeliacuba.com.

Hotel Occidental Miramar (****), Ave. 5ª Y 72, Miramar, C. Habana.

Tel: (537) 2043584. Fax: (537) 2043583. reserva@miramar.co.cu.

Hotel Santiago (****) (en Santiago de Cuba) Tel: (5322) 687070, Fax: (5322) 687170. reservas1.msc@solmeliacuba.com.

Exista multe alte hoteluri de 4 si 5 stele dar majoritatea se dedica activitatii turistice.

3.2.6. Altele: presa, inchirieri de auto, etc.

 Exista sase  canale de  televiziune. In Cuba ziarul cel mai citit este Granma, urmat de  Juventud Rebelde. Exista, de asemenea, doua saptamanale: Trabajadores y Opciones. Nu se vinde presa straina.

• Granma: http://www.granma.cubaweb.cu/
• Juventud Rebelde: http://www.juventudrebelde.cu/
• Trabajadores: http://www.trabajadores.cu/
• Opciones: http://www.opciones.cubaweb.cu/

Taxiuri si inchirierea de autoturisme: In Havana exista un bun serviciu de taxi precum si posibilitatea de a inchiria autoturisme. Este bine de retinut ca este un oras extins si transportul public este problematic. Folosirea taxiului public sau privat, sau dispunerea de un auto inchiriat , sunt esentiale pentru deplasarea prin oras. Unele dintre companiile de taxi sunt: Havanataxi

(537 8555555) si Cubataxi (537 2086666). Intre companiile de inchiriere de auto sunt: Transtur (537 8317333) www.transtur.cu, si Rex (537 6830303) www.rex.cu.

Aeroportul  International José Martí: Situat la cca. 15 km de Havana, este principala poarta de intrare a turistilor in tara. Tel: (537) 2664133

3.3.    Pagini  web cubaneze:

Pagina guvernului cubanez: www.cubagov.cu; www.cuba.cu

Ghidul turistic al Cubei: www.dtcuba.com

Camera de Comert a Cubei: www.camaracuba.cu

Industria cubaneza: www.cubaindustria.cu

Boletinul Oficial al republicii, legislatie: www.gacetaoficial.cu

Banca Centrala a Cubei: www.bc.gov.cu

Oficiul National de Statistica: www.one.cu

ANEXE

08 Noiembrie 2013

Localizare, suprafata si informatii generale:

Suprafata 110.861 km².
Populatie 11.394.043 locuitori.

Circulatia in Cuba:

Ziua nationala si sarbatori oficiale:

Ziua Nationala a Cubei marcheaza Triumful Revolutiei, din 1 Ianuarie 1959.
Sarbatori oficiale: 1 ianuarie Ziua Eliberarii si Aniversarea Revolutiei
1 mai Ziua Muncii
26 iulie Aniversarea atacului asupra cazarmei Moncada
10 octombrie Aniversarea razboiului de independenta din anii 1868 – 1878
25 decembrie Craciunul.

Geografia si natura:

Obiceiurile si religia:

Limba oficiala: spaniola.

Obiective turistice, capitala, orase importante:

Obiective turistice:

Informatii viza:

Informatii utile:

Comunicatii:

Tel/fax: +53
Internet: .cu .

Clima:

Clima este tropicala, imblanzita de vanturi regulate. Este un sezon uscat din noiembrie pana in aprilie si unul ploios din mai pana in octombrie.

Contacte:

Ambasada Cubei in Romania:
Str. Mihai Eminescu Nr.44-48, et.2, ap. 5, Bucuresti, Romania
Telefon: +40-21-211-8739; +40-21-211-8795
Fax: +40-21-211-8916
E-mail: embacuba@kappa.ro
Program de lucru: luni-vineri 9.00-17.00
Program de lucru cu publicul: marti si vineri: 9.00-12.00

Ambasada Romaniei in Cuba
Adresa: Calle 21, no. 307 entre H e I, Vedado, La Habana.
Tel.: +53-7-833-3322; +53-7-833-3325
Fax: +53-7-833-3324
E-mail: erumania@ceniai.inf.cu

Relatiile diplomatice:
Relatiile diplomatice intre Romania si Republica Cuba au fost stabilite, la nivel de legatie, la 13 aprilie 1927. Intrerupte la 27 septembrie 1942, relatiile diplomatice au fost restabilite, la 26 octombrie 1960, la rang de ambasada. Ambasada Romaniei din Cuba este condusa de un insarcinat cu afaceri a.i., Vasile Macovei (decembrie 2008) Ambasada Cubei in Bucuresti este condusa, de domnul ambasador Manuel Ismael Hermida Medina (noiembrie 2005).