Cultura si traditia Romaneasca

Trimisul special al AGERPRES, Florian Copcea, transmite: Asociația Banat Cult din Almăj a distribuit marți primul număr al revistei de cultură și spiritualitate românească ”Românii din Timoc” membrilor minorității românilor din Serbia de nord-est.

Directorul acesteia, prof. Gheorghe Rancu, a declarat pentru AGERPRES că este pentru prima oară când o publicație, scrisă de și pentru românii din Timoc, Morava și sudul Dunării, reușește să ajungă în casele unei părți din cei 300.000 de români care trăiesc în aceste regiuni istorice.

Mai multe detalii pe agerpres

Bienala Internațională de Ceramică, manifestare ce va prilejui diverse evenimente dedicate artei ceramice, începe joi la Cluj-Napoca. Bienala, ajunsă la ediția a doua, este un festival care cuprinde 6 expoziții de artă ceramică, un târg al meșterilor olari și o competiție a ceramiștilor din întreaga lume la care participă peste 100 de artiști din 37 de țări. Lucrările vor fi evaluate de un juriu internațional.

Din cadrul evenimentului nu vor lipsi proiecțiile de filme documentare despre ceramică, workshop-uri, conferințe și dezbateri publice.

De asemenea, în cadrul manifestării vor avea loc o serie de expoziții adiacente bienalei dincolo de granițele orașului Cluj. Astfel, expoziții vor avea loc și în alte localități: Sibiu, Ciucea și București.

‘La Sibiu în luna septembrie au fost prezentate, în Galeria UAP, cele mai bune lucrări ale ediției precedente, la Ciucea, în Muzeul Memorial Octavian Goga, Institutul Francez din România la Cluj în parteneriat cu UAD Cluj-Napoca și ENSA Limoges va propune o expoziție transversală, ceramică și fotografie, care celebrează tânăra creație în contextul Clujului Capitală Europeană a Tineretului, iar la București Galeria Galateea va găzdui lucrările premiate ale prezentei ediții a Bienalei’, se arată într-un comunicat transmis joi AGERPRES.

Potrivit organizatorilor, Bienala Internațională de Ceramică Cluj este o acțiune sinergică a unei serii de evenimente culturale simultane, care, pe lângă componenta artistică, vizează un dialog intercultural, precum și un act de educație culturală în domeniul artelor vizuale.

Bienala Internațională de Ceramică Cluj este organizată de Fundația Ceramart în parteneriat cu Muzeul de Artă Cluj, UAD Cluj, Liceul de Artă Cluj, UAP România, Institutul Cultural Francez, UAP România, Galeria Horeb, Galeria IAGA, Galeria Quadro, Centrul de Cultură Urbană Cazino.

Expozițiile vor fi găzduite de Muzeul de Artă, Galeria Casa Matei, Galeria IAGA, Galeria Horeb, Galeria Quadro, Galeria Liceului de Artă Romulus Ladea. Evenimentul are loc în perioada 8 — 30 octombrie la Cluj-Napoca.

AGERPRES/(AS — autor: Elena Stanciu, editor: Mihai Simionescu)

History of Romania part 1 / Istoria Romaniei partea 1 – Intro

History of Romania part 2 – Prehistory / Istoria Romaniei partea 2 – Preistorie

History of Romania part 3 – Thracians / Istoria Romaniei partea 3 – Tracii

History of Romania part 4 – Dacians 1 / Istoria Romaniei partea 4 – Dacii 1

History of Romania part 5 – Dacians 2 / Istoria Romaniei partea 5 – Dacii 2

History of Romania part 6 – Culture / Istoria Romaniei partea 6 – Cultura

History of Romania part 7 – Continuity / Istoria Romaniei partea 7 – Continuitate

History of Romania part 8 – Hungary 1 / Istoria Romaniei partea 8 – Ungaria 1

History of Romania part 9 – Hungary 2 (Szeklers) / Istoria Romaniei partea 9 – Ungaria 2 (Secuii)

History of Romania part 10 – Leaders / Istoria Romaniei partea 10 – Conducatori

History of Romania part 11 – 19th century / Istoria Romaniei partea 11 – Secolul 19

History of Romania part 12 – WW1 / Istoria Romaniei partea 12 – Primul Razboi Mondial

History of Romania part 13 – WW2 a) / Istoria Romaniei partea 13 – Al 2lea R.M. a)

History of Romania part 14 – WW2 b) / Istoria Romaniei partea 14 – al 2lea R.M. b)

History of Romania part 15 – Holocaust / Istoria Romaniei partea 15 – Holocaust

History of Romania part 16 – present / Istoria Romaniei partea 16 – prezent

Cel mai cunoscut obicei din perioada sărbătorilor de iarnă din Țara Făgărașului, care se mai păstrează în multe sate din această zonă, este Ceata de feciori.

Foto: (c) GEORGE CALIN / AGERPRES ARHIVA

“Am intrat în posesia unui document care atestă faptul că aceste cete de feciori din Țara Făgărașului sau zona Rupea datează de la 1765. El prevede că au fost înființate pentru întâia oară cetele de tineri, care erau organizate în preajma solstițiului de iarnă. De asemenea, acest document arată că în Comăna de Jos de lângă Făgăraș obiceiul “Obcina” se ținea la o gazdă unde se juca. Se mai precizează unele amănunte legate de port. Acestea erau straie românești, cioareci, zeche, căciulă și ceea ce era extrem de interesant este faptul că menționează că bărbații purtau părul înodat în două părți. Sigur că în timpul acelor vremuri bărbații aveau părul lung, motiv pentru care era purtat împletit în cozi”, a precizat, pentru AGERPRES, Ioan Pumnea, etnograf.

Cetele de feciori se constituie în ajunul Sf. Nicolae și se desfac în ziua de Sf. Ioan când în municipiul Făgăraș are loc festivalul cetelor de feciori, anul viitor va avea loc a X-a ediție.

Ceata este compusă din tineri, care își aleg o gazdă, de regulă din rândul celor care formează ceata de feciori, gazda fiind locul de întâlnire până la Sf. Ioan.

În ziua de Sf. Nicolae se aleg funcțiile pe care le îndeplinește fiecare fecior din ceată: vătaf, purtătorul de steag, specific fiecărei cete de feciori, responsabil cu organizarea balurilor de Crăciun și de Sf. Vasile, casier și alte funcții care sunt îndeplinite cu mare strictețe. Când ceata este la gazdă, steagul, care de regulă este o prăjină foarte înaltă, decorată cu diverse ștergare cu motiv național, este amplasat la poartă, cât mai bine ancorat pentru a nu fi furat de alți tineri, care nu fac parte din ceata de feciori.

În seara de Crăciun se umblă la colindat în tot satul începând de la casele celor mai importanți oameni din sat, primar, preot, apoi la fetele nemăritate, până se termină toate familiile. Ceata de feciori este însoțită la colindat de unul, doi lăutari.

În prima zi a Crăciunului, Ceata de feciori merge la slujba de la biserică unde colindă, apoi organizează un mare bal la Căminul Cultural, la care de regulă participă toată comunitatea. Poate fi organizat și a doua și a treia zi de Crăciun, dacă tinerii din ceată nu sunt obosiți, având în vedere că încep pregătirile pentru a merge cu uratul în 31 decembrie, după care în ziua de Sf. Vasile se organizează din nou un bal la Căminul Cultural.

“Este cel mai bine păstrat obicei din Țara Făgărașului. Am observat că tinerii încă se preocupă destul de mult pentru ca acest obicei să se păstreze în continuare așa cum l-au lăsat strămoșii lor. Anul trecut au participat la festivalul cetelor de feciori de la Făgăraș un număr de 34 de cete, ceea ce este extraordinar, în condițiile în care știm foarte bine că o mare parte a tinerilor de la sat studiază sau lucrează la oraș și nu mai au timp pentru acest obicei”, a precizat pentru AGERPRES, Adrian Vălușescu de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brașov.

În ziua de Sf. Ioan toate cetele de feciori participă în municipiul Făgăraș la festivalul dedicat acestui obicei. Înainte de parada cetelor, acestea participă la slujba de Sf. Ioan de la Catedrala ortodoxă, unde fiecare cântă câte un colind specific zonei de unde vine.

Obiceiul colindatului de ceată bărbătească a fost inclus pe lista patrimoniului imaterial mondial UNESCO, în luna decembrie 2013. Municipalitatea din Făgăraș încearcă să acceseze fonduri europene pentru înființarea unui muzeu al cetelor de feciori, pentru costume, dar și pentru editarea textelor colindelor specifice fiecărui sat din zona Făgărașului.

AGERPRES/(AS-autor: Jana Pintili, editor: Diana Dumitru)

Poetul, dramaturgul și gazetarul român Matei Vișniec, autorul volumului “Negustorul de începuturi de roman”, apărut la Editura Cartea Românească, 2013, este câștigătorul Premiului literar “Augustin Frățilă”- romanul anului 2013, acordat de compania Philip Morris Trading, în cadrul unei festivități desfășurate, marți seară, la Sala Floreasca.

Foto: (c) GEORGE CALIN / AGERPRES ARHIVA

Prin telefon de la Paris, Matei Vișniec a menționat că a primit știrea în biroul de la Radio France Internationale și a mărturisit că premiul este unul important fiind pentru un roman.

El a adăugat că, de câțiva ani, a intrat “în zodia romanului”. “Sunt fericit că de la distanță am putut să păstrez un contact cu limba română în așa fel încât să și conving oameni foarte exigenți, bloggeri care m-au citit și pe distinșii membri ai juriului, care au găsit că limba română poate fi conservată și păstrată, trăită și la distanță “, a spus scriitorul.

Matei Vișniec a mărturisit că acest premiu înseamnă pentru el “enorm”, pentru că “nu s-a îndepărtat niciodată de cetățenia, viața și identitatea” sa și anume limba română.

“Când am plecat din România am luat un singur lucru cu mine — limba română”, a subliniat Vișniec.

În opinia acestuia, “literatura română va fi recunoscută în străinătate, atunci când romanul românesc va cuceri lumea”. “Și are șanse să o cucerească”, a mai spus el.

Și reprezentantul Editurii Polirom, Dan Croitoru, și-a exprimat speranța că, grație acestui premiu, romanul lui Matei Vișniec va ajunge la cât mai mulți cititori.

În deschiderea evenimentului, președintele UER, Mihai Penescu, directorul Editurii ALL, a amintit că, împreună cu Augustin Frățilă, a publicat zeci de volume, regretatul scriitor, al cărui nume îl poartă acest premiu, fiind “un mare iubitor de cultură și un suflet deosebit”.

Despre sistemul de jurizare, Penescu a spus că și-a dorit să fie al “cititorilor obișnuiți”, bloggerii fiind aceia care au ales din “romanele ofertate”.

Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociației Editorilor din România, a afirmat că un astfel de premiu, “Goncourt-ul nostru”, “ar putea să crească atractivitatea cărții pentru tineri”.

Mitrică și-a exprimat speranța că președintele ales al României, Klaus Iohannis, a cărei carte lansată recent a realizat cifre record de vânzări, va contribui la dezvoltarea industriei de gen din România.

Președintele juriului criticilor, Alex. Ștefănescu, a declarat că premiul este unul care a instituit “deja o tradiție în România”.

“Cad guverne, se suspendă președinți, dar Premiul ‘Augustin Frățilă’ merge mai departe!”, a spus Ștefănescu, pentru care faptul că acesta a ajuns la a treia ediție este o probă că nu este împiedicat nici de “cutremure”, “în România, trei ani fiind deja o tradiție”.

Potrivit criticului Daniel Cristea Enache, autorii nominalizați “sunt în afara oricăror problematizări privind valoarea lor literară”, festivitatea urmând să intre în rândul “evenimentelor de istorie literară”.

Pentru Tudorel Urian, evenimentul a constituit “o ocazie de a celebra un prieten din anii ’80 — Augustin Frățilă”, în timp ce Roxana Popescu, reprezentanta juriului de bloggeri, a fost de părere că “acest premiu a reușit să promoveze romanul românesc”.

Scriitorul Radu Aldulescu, câștigătorul de anul trecut al competiției literare, a spus că aceasta este cea mai importantă din România. “Câtă vreme va exista acest premiu și vor apărea altele asemănătoare, literatura română are șansa minimă de a o apuca pe o cale ascendentă”, a adăugat Aldulescu.

Celelalte patru romane finaliste ale competiției au fost: “Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, București, Editura Polirom, 2013; “Kinderland”, de Liliana Corobca, București, Editura Cartea Românească, 2013; “Jurnalul unui cântăreț de jazz”, de  Bujor Nedelcovici, București, Editura Allfa, 2013; “Boala și visul”, de Dan Stanca, București, Editura Tracus Arte, 2013.

Acestea au fost selectate de juriul de specialitate format din criticii literari Alex. Ștefănescu, Tudorel Urian și Daniel Cristea-Enache din cele 65 de romane înscrise în competiție, iar un juriu format din 24 de bloggeri a ales câștigătorul premiului, acordând puncte de la 1 la 5 fiecărui roman finalist.

În valoare de 10.000 de euro, Premiul literar “Augustin Frățilă” — romanul anului 2013, aflat la a treia ediție, este organizat de Uniunea Editorilor din România, cu sprijinul Asociației Casa de cultură, Editurii ALL, Companiei de Librării București și Aqua Carpatica.

La precedentele ediții ale competiției, romanele câștigătoare ale acestui premiu sunt: “Cronicile genocidului”, de Radu Aldulescu — romanul anului 2012; “Matei Brunul”, de Lucian Dan Teodorovici — romanul anului 2011.

Scriitor și cantautor, Augustin Frățilă (1953-2010) a fost un apropiat al lui Nichita Stănescu și membru al Cenaclului de Luni. A publicat în cele mai importante reviste culturale, iar între 1995 și 2010 a fost redactor-șef al Editurii ALLFA, departamentul de literatură al Grupului Editorial ALL.

UER, care sărbătorește anul acesta 20 de ani de activitate, este o organizație patronală și profesională, care desfășoară numeroase programe în domeniul educațional și în cel cultural. AGERPRES/(AS, A — autor: Daniel Popescu, editor: Claudia Stănescu)

Violonistul Alexandru Tomescu va fi decorat miercuri cu Ordinul “Steaua Italiei” în grad de Cavaler pentru merite deosebite în promovarea culturii italiene.

Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES ARHIVĂ

Potrivit unui comunicat al Ambasadei Italiei la București, distincția îi va fi oferită din partea președintelui Italiei, Giorgio Napolitano, de către ambasadorul Italiei în România, Diego Brasioli, momentul făcând parte din concertul prin care se celebrează preluarea de către Italia a Președinției rotative a Consiliului European.

Alexandru Tomescu va interpreta Concertul nr. 2 de Niccolo Paganini pentru vioară și orchestră, miercuri, la Ateneul Român sub bagheta dirijorului Gian Luigi Zampieri, în cadrul unui program alcătuit exclusiv din lucrări semnate de compozitori italieni.

Cu ocazia concertului de inaugurare a președinției italiene a Consiliului Uniunii Europene, Ambasada Italiei dorește să reamintească activitatea organizației “Hope and Homes for Children” care de 15 ani se implică în susținerea copiilor defavorizați din România. Peste 24.000 de copii au fost sprijiniți de această fundație care le-a redat o casă și o familie.

Alexandru Tomescu este Ambasador HHC România încă din 2012, reușind prin Turneul Național Stradivarius să strângă fonduri care s-au îndreptat către proiecte destinate luptei împotriva abandonului, se mai arată în comunicatul Ambasadei Italiei.

Legătura dintre Alexandru Tomescu și cultura italiană este una strânsă și datează de mult timp.

În 1995, Alexandru Tomescu a câștigat Concursul Internațional “Niccolo Paganini” de la Genova, Italia, de-a lungul anilor violonistul consacrând multe ore de studiu diferiților compozitori italieni, totul culminând cu proiectul “Paganini — înger sau demon” prezentat în Turneul Național Stradivarius din 2011, când cele 24 de Capricii de Paganini — cântate fără întrerupere — au fost combinate cu scurt metraje.

Totodată, versiunea oferită de Alexandru Tomescu Concertului nr. 2 de Niccolo Paganini se regăsește pe o înregistrare recomandată de prestigioasa revistă Classica (Franța) la rubrica “Descoperirea lunii” în 1999.

AGERPRES/(AS — autor: Daniel Popescu, editor: Florin Marin)

Arthis – Casa de cultură belgo-română organizează, pentru a noua oară, pe 26-27 aprilie 2014, Festivalul Primăverii Românești la Bruxelles. Acest eveniment, devenit din ce în ce mai cunoscut, este dedicat culturii și tradițiilor românești, bogăției și frumuseții patrimoniului său, dar și promovării imaginii României ca stat membru al Uniunii Europene. Regiunea Vâlcea, invitata de onoare a acestui an, va fi reprezentată de numeroși artiști și meșteri populari talentați.

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/ AGERPRES ARHIVA

Festivalul va găzdui numeroase standuri, expoziții și artiști renumiți veniți din România special pentru această ocazie. Meșterii populari își vor prezenta creațiile lor: ceramică, costume tradiționale, covoare ți scoarțe artizanale, pictură pe sticlă și pe lemn și ouă încondeiate. Veți avea ocazia să apreciați specialități tradiționale, însoțite de savuroasele vinuri românești.

Muzica și dansurile tradiționale vor fi reprezentate de către grupul folcloric Ť Haiduciiť, din Amărăști, condus de Constantin Drăghici, grupul muzical instrumental format din membri ai Ť Rapsodiei vâlceane ť, cu soliștii Cristina Udrea și Alin Pavelescu și grupul folcloric belgo-român Vitrifolk.

Muzica pop va fi de asemenea prezentă în programul acestei zile. Vor fi prezenți pe scenă: Lorena Arrivas — cântăreață belgo-italiană, Quentin Val — cântăreț-compozitor belgo-român, Mihai Imbarus și Liuba Gordievsky și binecunoscutul interpret român de muzică ușoară, Gabriel Cotabiță.

AGERPRES/(AS — operator: Diana Borș, editor: Mariana Ionescu)

Nesfarsitul Univers i-a inmanat fiecarui reprezentant din zodiac o responsabilitate karmica extrem de importanta pentru umanitate pe care nativul trebuie sa o implineasca…

Distracţia nu s-a născut azi şi nici măcar ieri, ea există întotdeauna, iar lipsa tehnologiei actuale îi împingea pe oameni la adevărata socializare. Petrecerile la palat, balurile boierilor erau principalele moduri în care se distrau românii altădată.

În Bucureştiul de altădată una dintre cele mai importante distracţii existente erau balurile. Se ţineau la casele marilor boieri, fie chiar la Teatrul Naţional, invitaţii erau dintre burghezi sau chiar dintre personalităţile vremii.

Baluri de sezon, baluri cu spectacol teatral, baluri cu muzică, baluri mascate, unele erau mai liberale, altele, de obicei clasic.

Indiferent de anotimp sau de ocupaţie, bucureştenii iubeau viaţa şi se distreau de cele mai multe ori până de dimineaţă. „Balurile bucureştene erau împărţite după nivelurile de importanţă. De exemplu, după Postul Paştelui, primul bal se ţinea în casa familiei Şuţu, era primul bal al sezonului. Ei erau mai liberali spre deosebire de alte familii boiereşti, acceptau şi persoane politice, artistice, nu neapărat de viţă nobilă. Nimic nu era întâmplător, se trimiteau invitaţii din timp.

Ulterior a apărut acel Almanach de High Life, scos de cronicarul monden Claymoor, pe numele real Mişu Văcărescu. Publicist la ziarul «L’Independance roumaine», Claymoor era cel care publica cronica acestor evenimente, descria vestimentaţia doamnelor, atmosfera de la bal, muzica. În acel almanah apărea o listă a păturii mondene, cu adresele lor, cu ziua în care primesc invitaţi şi aşa mai departe”, povesteşte istoricul bucureştean Cezara Mucenic.

Cum l-a uimit Barbu Lăutarul pe celebrul pianist Franz Liszt în casa lui Alecu Balş

În prima jumătate a secolului XIX, familiile boiereşti din Iaşi se întreceau în lux, şi petreceri costisitoare. O astfel de petrecere rămasă în istorie a fost cea în care celebrul pianist Franz Liszt s-a înclinat în faţa românului Barbu Lăutarul. “Eşti un adevărat artist”, îi spunea Franz Liszt românului Barbu Lăutarul, după un concert susţinut de pianist în casa boierului Alecu Balş. Toată lumea bună a Iaşului se adunase la acea petrecere găzduită de Balş, unul dintre cei mai bogaţi boieri din zona Moldovei, proprietar peste suprafeţe impresionante de pământ.

După ce audienţa a fost încântată de acordurile la pian ale lui Franz Liszt, a urmat o scurtă reprezentaţie a lui Barbu Lăutarul, figură des întâlnită la petrecerile boiereşti din Iaşi din sexolul XIX.

Lăutarul a reprodus la lăută câteva dintre acordurile şi improvizaţiilşe executate de Liszt la pian. A făcut-o cu atâta măestrie, încât vedeta marele compozitor a rămas impresionat. La aceeaşi petrecere, Franz Liszt a mai cunoscut şi alte figure importante ale Iaşului din acea perioada, cum ar fi Vasile Alecsandri, Costache Negri sau Gheorghe Asachi.

Cetatea Făgăraşului, locul celebrelor baluri organizate de Doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazu

Cetatea Făgăraşului a fost iniţial cetate de apărare. Abia la 1528 cînd a fost preluată de principele Ştefan Mailat a devenit reşedinţă boierească şi locul unde s-au ţinut multe din celebrele baluri nobiliare.

De la Ştefan Mailat cetataea a ajuns la contele Bathory şi întreg neamul lui şi a fost extinsă.  Ulterior, ajuns domn, Mihai Viteazu preia cetatea de la Făgăraş, uzând de un vechi drept al principilor transilvăneni. O donează Doamnei Stanca, soţia lui, pe care o instalează aici. Un an de zile Stanca locuieşte în Cetate ca stăpână. Aşa a ajuns castelul de la Făgăraş locaţia cea mai căutată pentru Dietele şi balurile Transilvaniei. A fost perioada de glorie a edificiului.

„Când auzi ceardaş, chiar dacă eşti pe moarte te ridici şi să dansezi“

Scriitoarea scoţiană Jane Emily Gerard, cea care l-a inspirat pe Bram Stoker în scrierea celebrului roman „Dracula“, a publicat în 1888 lucrarea „Ţara de dincolo de pădure: fapte, cifre şi fantezii din Transilvania”. Pe lângă descrierea superstiţiilor şi a obiceiurilor ardelene din acea vreme, cartea are un capitol dedicat Carnavalului de la Cluj.

Scriitoarea povesteşte despre patru zile de carnaval petrecute în Cluj la sfârşitul secolul al XIX-lea. „Carnavalul de duminică a adunat întreaga înaltă societatea în saloanele comandantului militar, baronul Y (numele au fost anonimizate de autoare-nr), a cărui Oaspete am fost atunci. Au fost treizeci – treizeci şi şase de cupluri de dansatori şi primul lucru pe care l-ar remarca orice străin la intrarea în sala de bal a fost că nu am văzut nici o singură figură inexpresivă. Aproape toate fetele tinere tinere erau frumoase, unele dintre ele remarcabil de frumoase;

Frumuseţi întunecate cu o băgăţie de păr negru împletit, ochi expresivi, ten strălucitor, cu mâini mici şi cu picioare armonioase“, povesteşte Jane Emily Gerard.

Cazinoul, primul „club“ al Constanţei

Cel mai frumos loc de petrecere al Constanţei a fost de la început Cazinoul. Localnicii contribuiseră la ridicarea edificiului pe care îl voiau un simbol al urbei, dar şi un centru al distracţiei. Aici aveau loc principalele reuniuni ale notabilităţilor, dar şi ale orăşenilor de rând pentru care promenada la malul mării se termina inviariabil ascultând muzica militară. Fanfara cânta în fiecare seară despre desfătarea publicului, iar orchestra de pe terasa Cazinoului era acompaniată de valurile mării. „În fiecare seară, în sălile Kursaal-ului (n.r. prima denumire a Cazinoului) au loc baluri sau concerte la care publicul se distrează până la ore târzii din noapte“, notează ziarul L’Independence Roumaine la 14 august 1881 (citat de Doina Păuleanu în volumele sale dedicate istoriei oraşului), în al doilea an de funcţionare a cazinoului.

Protipendada Constanţei era un amestec de oficialităţi locale de diferite naţii, care îşi primeau bucuroase oaspeţii din cancelariile Balcanilor, Occidentului sau Răsăritului. Reprezentantele sexului frumos îmbrăcau cu mândrie portul naţional, etalat în Dobrogea recuperată în urma Războiului de Independenţă.

La baluri se dansa până în zori şi se conversa în mai multe limbi ale pământului.

Craiova a avut faima unui oraş boieresc

Divertismentul în prima jumătate a secolului al XIX-lea în Bănie, era mai mult privat decât public, iar balurile şi concertele erau găzduite de casele boiereşti. Craiova a avut în perioada respectivă faima unui oraş boieresc.

Oamenii susţin că balul dădea la vremea respectivă tonul noilor tendinţe.

Toată lumea trebuia să ştie mai multe de 20 de tipuri de dansuri ca să nu se facă de râs, iar domnişoarele apăreau tot timpul la un astfel de eveniment cu o ţinută nouă.

”Balurile şi petrecerile erau considerate o adevărată instituţie de socializare şi de etalare a ţinutelor scumpe. Foarte populare în Craiova au fost balurile mascate.

Casele boiereşti au fost locul de întâlnire pentru înalta societate.Gazda se pregătea cu o lună înainte scoţând argintăria, tacâmurile de argint, porţelanurile. Erau petreceri unde invitaţi de onoare erau ambasadori sau intelectuali, însă acest gen de distracţii nu aveau loc în spaţiul public. Erau foarte clar circumscrise unui spaţiu în funcţie de statutul social.”,a  spus Toma Rădulescu, istoric.

Petreceri de altădată: proprietarii minelor de aur din Apuseni se distrau în săli de lux decorate cu oglinzi veneţiene

Luxul petrecerilor era, pe vremuri, în legătură directă cu bogăţia locurilor. În zona judeţului Alba, cele mai “tari” petreceri se organizau în localităţile unde se exploata aur în Apuseni, Abrud şi Roşia Montană. Era perioada de sfârşit a secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX, până la instaurarea regimului comunist.

Atât la Abrud, cât şi la Roşia Montană existau locuri special amenajate pentru distracţia localnicilor. La Roşia Montană, în centrul comunei, există şi astăzi clădirea denumită “Casina”, unde se organizat baluri celebre. De la simple întâlniri pentru destindere până la baluri mascate, aici aveau loc cele mai frumoase evenimente. Casina avea, printre altele, o sală mare decorată cu oglinzi veneţiene, dar şi săli pentru poker, biliard şi alte jocuri de noroc. Clădirea a fost constrită în perioada 1890 – 1900.

După 1948 a fost naţionalizată iar, în prezent, este monument istoric. Locuitorii din zonă invitau aici toate persoanele, indiferent de confesiunea lor religioasă sau de naţionalitate. Petreceau împreună cu voie bună şi legau prietenii trainice, fără să ţină cont de statutul social diferit al invitaţilor. Timpul petrecut în mină i-a unit printr-un puternic sentiment de fraternitate. Tot aici s-au înfiripat şi poveşti de dragoste, mai târziu concretizate în căsătorii.

Casina se afla în proprietatea unei familii înstărite, Barta, ai carei membri au transformat-o într-o veritabilă atracţie a Apusenilor.

Toalete sofisticate şi lecţii de dans la balurile boierilor din Neamţ

Casele boiereşti din Neamţ au fost multă vreme locul preferat de întâlnire şi de petrecere al celor care proveneau din categoriile sociale mai bogate. Petrecăreţii erau atraşi de muzica de salon, interpretată de formaţii de tip occidental. Dansul, dialogurile lungi şi ţinutele sofisticate erau indispensabile.

La petrecerile organizate în casele boierilor nemţeni nu lipseau de pe masă pelteaua de coarne, de agrişe, de fragi şi ciocolată şi nici şerbetul de trandafiri. Invitaţii erau serviţi cu friptură, pepene murat şi pâine făcută în ţest. Un alt desert cu care se desfătau oaspeţii din înalta societate era cozonacul decorat cu migdale sau plăcintele româneşti. Cireaşa de pe tort era un fel european de mâncare, adus de maeştri bucătari care făcuseră şcoala în străinătate.

Un bal era pregătit cu migală, cu aproape 30 de zile înainte. Gazda scotea tacâmurile de argint, porţelan şi paharele de cristal. Aşezarea şi întinderea meselor erau atent gândite de slujitori, îndrumaţi de boieri. Importanţa petrecerilor era dată de rangul familiei gazdă şi de dispoziţia invitaţilor. Cheltuielile făcute pentru o petrecere reuşită erau foarte mari.

Petrecerile l-au făcut să-şi piardă castelul, pe un prinţ care locuia în Pâncota

La castelele din judeţul Arad odinioară se trăia intens. Se organizau atât petreceri, cât şi vânători şi degustări de vinuri. Vorbim despre castelul Dietrich-Sukowski unde astăzi se află sediul primăriei din oraşul arădean Pâncota şi despre Castelul Mocioni din Bulci care a fost transformat în sanatoriu.

La Castelul de la Pâncota, acoperişul este realizat din solzi de ţiglă smălţuită în diferite culori, care prin felul cum sunt aşezaţi formează motive geometrice multicolore.

Însă interesantă este istoria castelului devenit Primărie.

Conacul Bolomey din inima Bărăganului, loc de socializare pentru nobilii bucureşteni ai secolului XX

Moşia boierului Bolomey din localitatea ialomiţeană Cosâmbeşti era locul de întâlnire al protipendadei bucureştene. La fiecare sfârşit de săptămână caleştile boiereşti  băteau drumurile Bărăganului pentru ca nobilii să participe la cele mai rafinate petreceri.

Construit undeva la finele secolului al XIX-lea, de o anume familie Gheţu, al cărui nume se pierde în istorie, ajutată de câţiva meşteri italieni, conacul a fost cumpărat, în 1932, de boierul Constantin Bolomey, originar din Elveţia.

„Conacul în sine, prin materialele de construcţii folosite, poartă amprenta specifică începutului de secol XIX“, spune Elena Pacală, coordonatorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Ialomiţa. Clădirea, una masivă, s-a impus în Bărăgan ca o construcţie unică.

Mai mult decât atât, o legendă referitoare la această construcţie, vorbeşte despre faptul că boierul Bolomey  era atât de extravagant, încât a preferat să îmbrace acoperişul conacului cu monede de aur. Nobili, scriitori şi intelectuali ai secolului XX participau la petrecerile rafinate care se desfăşurau aici. Meniul era bogat, iar distracţia dura câte trei zile şi trei nopţi.

Nunta boierească ce l-a ucis pe vestitul cronicar român, Miron Costin

În tradiţiile poporului român, nunţile au avut întotdeauna o însemnătate aparte, fiind, practic, momente de manifestare ale unei întregi comunităţi cu un mare impact social.

Primele relatări despre astfel de venimente le datorăm lui Dimitrie Cantemir, originar din arealul actualului judeţ Vaslui, din ţinutul istoric al Fălciului. În „Descriptio Moldaviae“, acesta descrie în amănunţime ritualul nunţii, ritual care, în linii mari, era cam acelaşi şi la boieri şi la ţărani.

Exista, totuşi, o mare deosebire, deoarece nunţile ţăranilor ţineau trei zile şi aveau o importanţă locală, pe când nunţile boiereşti ţineau două săptămâni şi aveau implicaţii de ordin politic pe lângă alianţele dintre familii.

Desfăşurarea lor era fastuoasă şi, pe măsură ce pătrundea influenţa orientală, la nunţile boierilor cântau, pe lângă lăutari, şi acele fanfare împrumutate din tradiţia turcească.

La acest articol au contribuit Ionuţ Ungureanu, Cezar Pădurariuu. Anca Sevastre, Remus Florescu, Dorin Ţimonea, Andreea Mitrache, Ionuţ Balaban, Sînziana Ionescu, Claudia Untaru, Mădălin Sofronie, Simona Suciu.

Sursa: Adevarul