Idei de afaceri
O poveste de succes MADE IN ROMANIA! Uite cum a reușit un ROMAN să devină milionar într-o vară!
March 25th, 2017 |
Secretul succesului în afaceri a fost deconspirat de mult: o idee extraordinară, multă ambiție și muncă. Ioan Iakob din Ocna Mureșului, județul Alba, le-a avut pe toate. Și a reușit! Este miliardar, iar profitul a fost obținut după prima recoltă de „lavandă”. De atunci au trecut șapte ani.
A început afacerea cu ”aurul mov” după ce și-a dat seama că având posibilitatea de a lua doar o suprafață mică de teren și nefiind mecanizat, singura sa șansă de profit în agricultură era să se orienteze către o cultură profitabilă, dar de nișă. Așa a ajuns să investească în cultura de lavandă!
În 2009 a descoperit „aurul mov”
Ioan Iakob a cumpărat câteva semințe de lavandă pe care le-a adus din Franța. După mai multe încercări, unele încununate de succes, altele sortite eșecului, Iakob a reușit să-și facă butașii de care avea nevoie pentru a înființa 1,7 hectare de lavandă.
”Am încercat diverse metode de obținere a butașilor din semințe de lavandă: am pus semințele la germinat în seră, în solar și în cele din urmă mi-am dat seama că cel mai bine le merge în câmp deschis, acolo am obținut cel mai mare procent de germinare. Am încercat să plantez semințele toamna și primăvara și cel mai bine a fost în câmp deschis.
Exercițiu de sinceritate: „Totul a fost un experiment!”
Acum șapte ani când m-am apucat eu nu prea aveam de unde să mă informez, am mers mai mult pe experiment. Am încercat din pas în pas până am ajuns unde sunt acum. Încă de atunci am mers numai pe soiul Lavandula Angustifolia True sau Vera. Aici unde am pus lavanda am cumpărat terenul cu 2.400 lei pentru 1,7 ha la vremea respectivă”, a declarat pentru Agrointeligența Ioan Iakob, cultivator de lavandă din Ocna Mureș.
Povestea cultivatorului de lavandă din Alba a inspirat și pe alți Români. Lavanda este extrem de căutată de cumpărători, mai ales de producătorii din industria cosmetică și a uleilor aromatice.
Sursa: onlinepeulita
|
Satul în care toți locuitorii au găsit rețeta succesului cu plantațiile de trandafiri | Profitul uriaș pe care îl obțin anual
June 18th, 2016 |
Renumitii trandafiri atrag inclusiv turisti si aduc profit de zeci de mii de euro, anual.
Pe valea Muresului, la 30 de km la nord de Alba-Iulia, in Ciumbrud infloresc in aceasta perioada peste o suta de feluri de trandafiri. Campurile se coloreaza in zeci de nuante si imprastie pana departe parfumul delicatelor flori. In aceasta gradina, de exemplu, intalnim peste 45 de soiuri de roze pe un singur hectar, scrie stirileprotv.ro.
Stefan Tamas, cultivator: „Meseria asta sau cum sa zic am mostenit-o de la parinti, de la bunici, de la rude. Ii mai profitabil ca alte culturi, dar intr-adevar este lucru foarte mult.”
Cel mai frumos trandafir – de un galben aprins – a fost plantat anul trecut de acest domn.
Csaba Kadar, cultivator: „Din asta traim, lucrul il facem in familie. Calitatea, soiuri multe, soiuri bune, soiuri rezistente.”
Mai toti satenii planteaza trandafiri si au clienti inclusiv din strainatate. La aceasta familie cautat este trandafirul hocus-pocus.
Iuliu Csiki, cultivator: „Trandafirii nostri au ajuns sa fie cunoscuti si in strainatate in Italia, in Polonia.”
Eugen Bratucu, client: „Au o calitate foarte buna, pretul este foarte bun, respecta culoarea.”
Ca sa vanda tot anul, satenii fac si dulceata si sirop.
Anual peste 1 milion de fire de trandafiri pleaca din Ciumbrud sa infrumuseteze parcurile si curtile clientilor. La sfarsitul lunii iunie localnicii dedica si o sarbatoare trandafirului.
Sursa: nasultv
Centrala ecoHORNET – invenția românească ce reduce costurile la încălzire cu până la 80%
January 19th, 2016 |
de Romulus Cristea
Un dispozitiv brevetat pentru arderea biomasei stă la baza unei afaceri cu centrale termice dezvoltate de doi fraţi. Cu un randament superior, centralele produse de Aurel și Iuliean Horneţ au ajuns la mare căutare chiar şi în Germania. Fermierii care le-au instalat în sere și solarii se declară mulțumiți de economia făcută în anotimpul rece.
Ideea de a construi o centrală termică eficientă de uz casnic, care să coste puţin, să aibă un randament foarte mare şi să utilizeze un combustibil banal le-a venit fraţilor Iuliean şi Aurel Horneţ în anul 1994. Retras la casa de la ţară, de lângă Brăila, fostul inginer metalurg de la Institutul de Cercetări Metalurgice (ICM) Aurel Horneţ a căutat o soluţie pentru a-şi incălzi locuinţa. După o perioadă în care a experimentat posibilităţi de încălzire a casei fie electric, fie cu brichete de rumeguş, Aurel Horneţ împreună cu fratele său Iuliean (fost cadru militar şi fost angajat la ICM) s-au gândit cum ar trebui să fie o centrală termică care să doteze o locuinţă: să nu scoată fum, să aibă randament foarte mare, să fie automatizată. Apoi, şi-au fixat ca obiectiv să construiască o instalaţie termică care să fie atât de eficientă, încât lumea să stea la coadă pentru a o cumpăra.
Gigacalorie ieftină din deşeuri
„Am avut nişte ţinte clare şi am pornit să găsim o soluţie deosebită de producere a energiei termice într-o perioadă în care nu existau multe alternative. După sute de încercări, verificări, investiţii, am obţinut în 2008 un brevet de invenţie şi am omologat un arzător gravitaţional. Energia termică se obţine din arderea biomasei granulare sub formă de peleţi (deşeu lemnos deshidratat şi comprimat). Cercetarea şi dezvoltarea proiectului pentru centrală au necesitat o investiţie de un milion de euro, dar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate”, ne-a declarat Iuliean Horneţ.
“După ce ne-am luat certificările a venit și prima comandă mare: 800 de centrale pentru un distribuitor din Germania. Omul a venit personal să vadă centrală pentru că nu îi venea să creadă ce specificații tehnice avem”; Iuliean Horneţ, inventator.
Pentru că nu au întârziat să apară comenzile, cei doi fraţi au deschis ulterior şi o unitate de producţie lângă Bucureşti, la Chiajna.
Bune și-n gospodăria fermierului
”Pentru fermieri și nu numai, ecoHORNET propune o nouă abordare în dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și urbane prin conversia biomasei: gunoaie, resturi și deșeuri vegetale, agricole, forestiere, silvice, agrozootehnice, selecție de deșeuri menajere, plante energetice, tocătură lemnoasă, în special a lemnului degradat și uscat din pădurile și terenurile necultivate, rumeguș de lemn sau în amestec. Această biomasă, compactată și granulată sub formă de peleți este transformată de centralele noastre în cea mai ieftină și curată energie termică și electrică. toate echipamentele ecoHornet sunt produse în România de către compania noastră”, ne-a declarat Iuliean Horneț, inventatorul sistemelor.
Centrale accesibile pentru sere sau crescătorii de animale
Din oferta de toamnă a companiei fac parte centrale termice pe peleți cu puteri între 20 și 350 kw, ce pot fi folosite pentru încălzirea locuințelor, a blocurilor, a serelor, a crescătoriilor de animale sau oricărui spațiu ce necesită un regim de temperatură și apă caldă.”94 – 97% randamentul centralei și peste 98 % randamentul arderii, situează centralele ecoHORNET printre cele mai eficiente din lume, așa cum rezultă din testele efectuate de laboratoare de specialitate fiind încadrate în clasa 3, clasa care indică o eficiență maximă, cu emisii minime și deplină siguranță în exploatare”, asigură oficialii companiei.
Pentru încălzirea spațiilor înainte, precum sunt halele, bisericile, sălile de sport, hangarele sau centrele expoziționale, compania propune un sistem unic:arzătoarele cu peleți pentru tuburi radiante 20-60kw. ”Încălzirea cu tuburi radiante este cea mai eficientă variantă pentru spațiile înalte deoarece se obține încălzirea obiectelor, a persoanelor aflate în aria de acoperire a radiațiilor infraroșii transmise de tuburile radiante, identică cu încălzirea produsă de razele solare, și nu a unui volum de aer imens. Arzatoarele ecoHORNET cu peleți pentru tuburi radiante oferă acestor mari consumatori posibilitatea obținerii unei energii termice ieftine, ecologică și eficientă”, mai spune Iuliean Horneț.
Tot în oferta ecoHORNET se află și arzătoarele cu peleți tip injector care înlocuiesc injectoarele pe gaz, motorină, păcură sau GPL. Acestea se utilizează la cetrale termice, generatoare de aer cald, generatoare de abur, cuptoare de pâine, uscătoare de cereale sau chiar pentru producția de energie electrică prin aplicarea la cazane de abur cu turbine.
Costul de încălzire în sere, redus cu 20 – 80%
Montarea centralelor ecoHORNET în cadrul serelor de plante și legume reprezintă un avantaj foarte mare pentru agricultori care pierd foarte mult din producție, deoarece legumicultura românească stagnează pe timp de iarnă datorită costurilor ridicate cu încălzirea. Reducerea costurilor nu se realizează doar din producerea energiei, ci și din distribuția acesteia, arzătoarele ecoHORNET reducând foarte mult pierderile. În această situație, agricultorul nu întrerupe activitate, aceasta putând fi continuată și pe perioada iernii la costuri minime.
Recomandată legumicultorilor, centrala ecoHORNET face minuni pentru buzunarul acestora. În cazul unei sere moderne, construită după standardele europene, cu o suprafață de 3.000 mp2, aceasta are nevoie de un necesar de căldură de circa un MW. Proprietarii ecoHORNET au realizat, acum doi ani, un experiment, încălzind sera atât cu gaz, cât și cu peleți. Într-o primă fază a fost montată o centrală de 60 KW, acoperind doar o parte din necesarul de încălzire unei sere de dimensiuni foarte mari. Mulțumit de rezultatele pe care le-a obținut și de reducerea costurilor, proprietarul serei dorește să renunțe la încălzirea pe gaz, alegând încălzirea pe bază de peleți. Totodată, acesta a achiziționat și o instalaţie de fabricat de peleți din resturile și deșeuri vegetale, tulpini de flori, pe care le are la dispoziție de pe terenul propriu. ,,Așadar, costul de încălzire se va reduce cu până la 80%”, a explicat administratorul SC Ecohornet SRL pentru eco-ferma.ro.
Avantajele utilizarii centralei termice pe peleți ecoHORNET:
– eliminerea spatiului vitrat (obligatoriu la centralele pe gaze);
– diminuarea poluării și a încălzirii globale;
– eliminarea pericolului de explozie;
– eliminarea costisitorului coș de fum ( functionare cu tiraj forțat);
– poate fi montată în toate zonele unde exista o sursă de curent electric de minim 200 wați;
– economii financiare de la 30% până la 80% în raport cu alți combustibili;
– produce cel mai ieftin kilowat;
– perioada de exploatare îndelungată.
Foto: adevarul.ro
sursa: agrointel
Articol din Idei de afaceri, Romani azi, Romani celebri - cercetare, Romani celebri - toti | 
Comments Closed
Micul ghid al Mocăniței, disponibil pe smartphone
January 9th, 2016 |
Micul ghid al trenului cu aburi Mocănița, care străbate Valea Vaserului în Munții Maramureșului, va fi disponibil pe smartphone, grație unui proiect comun realizat de Google Culture Institute Paris și Căile Ferate Forestiere (CFF) din Vișeu de Sus, a declarat joi, pentru AGERPRES, unul dintre administratorii CFF, Daniel Andreica.
Foto: (c) CFF Viseu de Sus
“Aplicația va fi cât de curând disponibilă pe Magazin Play, iar pe 11 ianuarie 2016, prestigiosul Google Culture Institute pregătește lansarea mondială cu cele mai frumoase galerii de artă, muzee și desigur vestita Mocăniță de pe valea Vaserului. Până în prezent, institutul a generat un număr de 270 milioane de vizualizări din întregul mapamondul”, a spus Daniel Andreica.
Mai multe detalii pe agerpres
Singura fabrică de ulei de cânepă din Europa funcționează la Salonta
December 26th, 2015 |
Fabrica de la Salonta este singura din Europa și își exportă produsele pe întreg mapamondul
„La noi este vorba despre cânepa industrială, acea cânepă care are un proces de substanţă halucinantă foarte mică, sub 0,01%. Concentrarea pe o singură materie primă ne-a permis să devenim foarte specializaţi pe fiecare aspect al procesului de producţie, de la selecţia seminţelor de cânepă, depozitarea, procesarea şi până la ambalarea lor. Vindem produsele noastre vrac sau ambalate”, precizează Oana Suciu.
România, codaşa culturii de cânepă
Obţinerea unei materii prime de calitate este marea durere a investitorilor fabricii. Dacă la începutul anilor 90 la sută din ţara noastră se putea lăuda cu o producţie de cânepă ce o clasa pe primul loc în Europa, fabrica din Salonta a ajuns să importe materie primă din Franţa sau China pentru a-şi asigura necesarul. Doar 1% din necesar este cumpărat din România.
Din cele 60.000 de hectare cu cânepă cultivate în urmă cu mai bine de 20 de ani în România, acum , în ţara noastră, abia se mai cultivă 120 de hectare. „Din România cumpărăm cam 1% din necesarul de cânepă. Restul o importăm din Franţa sau China. În China găsim cea mai bio cânepă, iar calitatea este una superioară şi asta pentru că la ei atât însămânţarea, cât şi colectarea, dar şi selcţia se produc manual”, susţine Oana Suciu.
Cânepa este cultivată mai mult pentru tulpină, mai ales în Franţa unde există o industie a hârtiei fine foarte bine dezvoltată, iar seminţele sunt produsul secundar şi ajung hrană pentru păsări. „Prospeţimea, calitatea şi gustul sunt principalele proprietăţi ale alimentelor pe care noi le producem din cânepă.
Produsele noastre au trei beneficii majore. Sunt foarte bogate îm Omega 3 şi Omega 6, în proteină completă, fiind o sursă de proteină neprocesată şi, în acelaşi timp, sunt non alergice, fiind recomandate în bolile de piele, dar şi în sistemul cardio vascular”, ne-a măturisit Oana Suciu.
Singuri în Europa
Produsele de la Salonta ajung peste tot în lume, iar 85% iau drumul exportului. Ulei, seminţe, pudră proteică, făină, fibre, loţiune cu ulei, batoane ecologice sau ciocolată cu seminţe. Toate acestea sunt produse la Salonta, din cânepă. „Avem cerere în SUA, Australia, Israel, oriunde în Europa.Anglia este cel mai mare client al produselor noastre. În aceast an nevoia pentru materia primă ajunge undeva la 850 de tone, iar cererea pentru produse creşte de la un an la altul. În momentul de faţă livrarea produselor solicitate în luna octombrie o putem face doar în noiembrie. Dacă am procesa mai mult nu s-ar pune problema să nu avem unde vinde”, ne-a mărturisit Oana Suciu, bussines development manager.
Când vine vorba despre concurenţă, investitorii de la Salonta nu au de ce să-şi facă griji. Singura lor concurenţă directă o au peste Ocean. în Canada. Calitatea şi efectele benefice, susţine Oana Suciu, a fost cea mai bună promovare a acestor produse, care, susprinzător şi pentru ei, câştigă teren şi în România.
„Piaţa din România a avut o evoluie surprinzătoare pentru noi, în principal datorită faptului că nu am investit în promovare. Creşterea am avut-o de la 2% la 15% din vânzări în România, ceea ce ne-a surprins. Promovarea cea mai sănătoasă funcţionează cel mai bine în cazul nostru”, susţine Oana Suciu.
Proiectul de la Salonta a fost realizat prin fonduri SAPARD, valoarea investiţiei depăşind 2 milioane de euro.
Idei de afaceri 2016. Cum îți înființezi o mică păstrăvărie – modelul unei ferme piscicole de succes din județul Bacău
December 25th, 2015 |
Gabriela Gimbășanu »
Păstrăvăria este una dintre ideile de afaceri cu șanse mari să vă aducă profit. Cererea de pește este tot mai mare, iar cu o minimă procesare, poate o rețetă tradițională, veniturile pot asigura un trai mai mult decent pentru o familie din satele și comunele de munte.
Pentru a afla mai multe despre ce înseamnă afacerea cu păstrăvi, Agrointeligența a stat de vorbă cu familia Paliștan, din satul Ciugheș, cumna Palanca, județul Bacău. Cei doi soți – Ionela și Mihai sunt cei care, în această iarnă, au reușit să obțină atestat de produs tradițional pentru păstrăvul afumat în hârzob de brad pe care îl prepară din propria ”recoltă” de pește.
Cel mai important lucru care deosebește păstrăvul familiei Mihai și Ionela Paliștan de restul păstrăvilor de pe piață este faptul că acesta are o creștere naturală ajungând la 220-250 grame în 2,5-3 ani, iar bazinele în care se cresc păstrăvii imită mediul lor natural. De asemenea, rețeta pe care Ionela Paliștan o folosește pentru a obține păstrăvul afumat în hârzob de brad are o vechime de peste 95 de ani.
Au început în anul 2005
Ideea de a crește păstrăvi în propria gospodărie s-a născut tocmai din pasiunea lui Mihai Paliștan pentru pești și pentru pescuit. Așa că în anul 2005 familia Paliștan a construit primul bazin de creștere a păstrăvilor, într-un mediu cât mai apropiat de mediul în care trăiesc în mod natural.
”Păstrăvăria noastră este localizată în creierii munților, la Palanca, la limita județului Bacău cu Harghita, la poalele munților Ciuc, unde avem o altitudine de 850 metri. Păstrăvul crește în apă de izvor. Am început să ne ocupă de creșterea păstrăvilor, undeva de prin anul 2005. Am început cu pași mărunți după care ne-am dezvoltat. Prima dată am facut un bazin, după ce am mai pus deoparte ceva bănuți am mai făcut încă un bazin. Am ajuns acum să avem 4 bazine în care creștem păstrăvul”, a declarat pentru Agrointeligența Ionela Paliștan, cea care se ocupă alături de soțul ei de creșterea păstrăvilor în comuna Palanca, din județul Bacău.
Produc anual 3 tone de păstrăv
Păstrăvul pe care familia Paliștan îl crește în curtea casei este crescut într-un mediu care imită foarte bine mediul lor natural, iar creșterea este realizată într-un ritm normal, astfel că peștele nu este forțat să ia în greutate printr-o hrană specială.
”Cea mai mare diferență între păstrăvul pe care îl creștem noi și cel crescut în alte păstrăvării este legată de faptul că, noi nu avem o rețetă de furajare. Tocmai de aceea, capacitatea de producție este destul de limitată. Din cele 4 bazine producem undeva la maxim 3 tone de păstrăv în decursul unui an. Nu le dau nimic stimulator să le forţez creşterea. Îi hrănesc cu granule de făină de pește (că au vitamine şi îi feresc și de boli), cu mămăligă, pâine şi, cel mai important, au apa de izvor naturală. Prima mâncare a păstrăvului e apa! Să ştiţi de la mine că atunci când vedeţi un peşte mare la corp, dar cu capul mic, acela a fost forţat să crească”, ne-a explicat băcăuanca, cum se crește păstrăvul la ei în bătătură.
Bazinele sunt zidite cu piatră
Bazinele în care cresc păstrăvi nu sunt betonate, ci sunt zidite cu piatră de râu, în așa fel încât peștele crește într-un mediu cât mai natural.
”Noi încercăm să hrănim păstrăvul cât mai natural. Bazinele sunt construite de așa manieră încât să simuleze mediul lor natural. Bazinele nu sunt betonate, sunt zidite cu piatră. Tocmai din această cauză, la fundul bazinului izvoarele lucrează”, a adăugat micul producător de păstrăv afumat în hârzob de brad.
Puietul este hrănit cu ouă fierte și brânză de vaci
Atunci când sunt mici, păstrăvii nu prea știu să-și procure hrana din bazin și tocmai de aceea întreprinderea familială Paliștan I. Mihai din județul Bacău, suplimentează hrana puitului cu ouă fierte de la găinile din gospodărie și cu brânză de vaci.
”Bineînțeles că, atunci când sunt mici, puieții de păstrăv primesc suplimentar ouă fierte și brânză de vaci. Atunci când nu este hrană în bazine, în special în lunile de iarnă, folosim o hrana specială, granulată, care conține o concentrație aparte de făină de pește și organe de animale pentru că păstrăvul este un carnivor”, ne-a vorbit Ionela Paliștan despre hrana pe care o administrează suplimentar.
Păstrăvul ajunge în 2,5-3 ani la 220-250 gr
Tocmai pentru că este hrănit cât mai natural și nu este forțat prin hrană să ia în greutate, păstrăvul familiei Paliștan ajunge la 220-250 grame în peste doi ani și jumătate.
”Noi întârziem în creșterea păstrăvului. Cine forțează păstrăvul, într-un an jumătate are un pește de consum. La noi păstrăvul are o creștere naturală, la 2,5-3 ani acesta ajunge la greutatea de maxim 220-250 grame, numai bun pentru comercializare. Avantajele de a lăsa păstrăvul să se dezvolte natural sunt foarte mari. Păstrăvul nostru este mult mai mic decât cel din păstrăvăriile foarte comerciale și prin creșterea naturală, păstrăvul și păstrează gustul dulce al apei de izvor”, ne-a vorbit băcăuanca, despre avantajul de a crește în mod natural păstrăvul.
Atestatul l-au obținut destul de greu
Atunci când familia Paliștan a luat decizia de a înregistra păstrvul afumat în hârzob de brad ca produs tradițional, principala piedică a fost să dovedească faptul că această rețetă este folosită de zeci de ani în comuna Palanca.
”Procesul de obținerea a atestatului de produs tradițional pentru ”păstrăvul afumat în bârzob de brad” a fost destul de dificil pentru mine, pentru faptul că nu prea găseam hârtiile sau înscrisurile care să ateste faptul că rețeta pe care noi o folosim este una veche. Până la urmă am căutat la bibliotecă, la primărie și la parohie și am găsit o carte scrisă în care se atestă că întradevăr, cu zeci de ani în urmă se făcea păstrăv afumat la noi în zonă. Bineînțeles că în procesul legislativ de obținere a atestatului am fost foarte sprijiniți de la cei de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care ne-au ajutat în acest demers, ne-au învățat ce trebuie să facem”, ne-a mărturisit Ionela Paliștan.
Rețeta atestată din 1920
Rețeta folosită pentru păstrăvul afumat în hârzob de brad este destul de veche, atestată, încă din 1920. ”Noi am învățat această rețetă de la un bătrân al satului, care ne-a dezvăluit toate secretele obținerii unui păstrăv afumat de cea mai bună calitate. Bătrânul satului m-a învățat cum să fac păstrăvul afumat, cum și cât să-l condimentez, ce tip de condimente să folosesc pentru a nu strica gustul natural al peștelui. Am mai lucrat și eu puțin la rețetă, mi-am pus amprenta, dacă pot spune așa și i-am dat gustul pe care cumpărători îl caută”, ne-a spus micul producător de păstrăv.
Păstrăv afumat cu lemn de măr, pun și cireș
Pentru obținerea păstrăvului afumat în hârzob de brad, familia din Bacău folosește doar ingrediente naturale.
”Păstrăvul este pescuit din bazin, curățat de organe și afumat cu lemn de: măr, de prun, de cireș, ca să-i dăm o aromă mai deosebită. După ce peștele este afumat și se lasă să se răcească se învelește în hârzob de brad (cetină – n.r.). Peștele nu se afumă cu cetină, pentru că cetina este cancerigenă. Păstrăvul afumat se învelește în hârzob de brad, pentru gust. Cu cât stă mai mult timp învelit în cetină de brad cu atât prinde aroma de brad. Păstrăvul afumat în hârzob de brad are un termen de valabilitate de 14 zile conform normelor DSV”, ne-a vorbit băcăuanca despre tehnologia folosită pentru obținerea peștelui cu atestat de produs tradițional.
Zacuscă și cârnați din păstrăv
În afara produsului-vedetă, familia Paliștan mai produce și cârnați de păstrăv, zacuscă din păstrăv și cașcaval și brânză de vaci.
”Rețeta de zacuscă este cea tradițională, cu legume naturale, crescute la noi în grădină și la care adăugăm file de păstrăv. În ceea ce privește rețeta pentru cârnații de păstrăv, pot spune că este o rețetă concepută în totaliate de mine. Am avut mai multe încercări până am ajuns la această rețetă. La cârnații de păstrăv folosesc doar carne de păstrăv și câteva condimente naturale, nimic altceva. Secretul stă în cantitățile pe care le folosești”, ne-a mărturisit Ionela Paliștan.
Brânza care seamănă cu șvaițer-ul elvețian
În afara produselor din pește mici producători din județul Băcău aduc pe piață și o brânză specială care seamănă foarte mult cu o celebra brânză- șvaițer.
”De fapt brânza noastră nu este altceva decât un cașcaval din lapte de vacă. Pe lângă păstrăvărie am ales să ne dezvoltăm puțin și zona de zootehnie. Avem în prezent 12 vaci de lapte. Din laptele materie primă facem cașcaval, brânzeturi. Acum fiind iarnă, cantitatea de lapte este mai puțină și tocmai de aceea producem doar cașcaval”, ne-a spus Ionela Paliștan.
O afacere de familie
De păstrăvărie, dar și de creșterea animalelor din gospodărie se ocupă soțul Mihai Paliștan, iar de obținerea preparatelor din pește se ocupă soția Ionela Paliștan.
”Nu am facut o estimare pentru ceea ce înseamnă investiția efectuată în păstrăvărie și în aria de zootehnie. Practic tot ce încasăm din vânzarea produselor la târguri, investim puțin și colo și colo. Avem o afacere de familie de care ne ocupăm împreună, atât eu cât și soțul meu. Eu mă ocup cu obținerea produselor, soțul meu se ocupă de creșterea păstrăvului și a animalelor din gospodărie. Ne dorim să lăsăm moștenire copiilor noștri această mică afacere de familie”, ne-a mărturisit Ionela Paliștan.
Cumpărătorii apreciază foarte mult păstrăvul afumat în hârzob de brad pentru că are un gust diferit față de orice altceva se găsește pe piață. Încă de prima dată când am ieșit cu peștele pe piață am respectat în tocmai rețeta și nu am făcu rabat de la calitate. Produsele noastre pot fi găsite la Facultatea de Agronomie din București, unde bucureștenii ne pot găsi în fiecare sâmbătă și duminică” – Ionela Paliștan, proprietar de păstrăvărie și producător de preparate tradiționale din județul Bacău
Sursa: agrointel
Nu au concurenta! Afacere de milioane inceputa din propria curte
October 3rd, 2015 |
O familie de localnici din Păuliş, Arad, a reușit să pună pe picioare o super-afacere doar cu câteva sfaturi de pe Internet și cu o idee fără concurență în zonă. Doina şi Ioan Ciuban cultivă şi vând mirodenii precum salvie, rosmarin, busuioc, coriandru, echinaceea, oregano, iar îndeletnicirea le aduce venituri frumoase.
Cei doi aveau până nu demult cu totul alte job-uri. Bărbatul muncea în construcții, iar Doina avea acasă deschis un salon de coafură
„În timpul liber lucram grădina casei pentru a ne produce legume pentru noi, iar surplusul îl vindeam la vecini sau la clienţii din coafură. Am hotârit să ne facem un solar mai mare şi eu fiind acasa să mă ocup şi de agricultură pentru a ne suplimenta veniturile. Pe lângă solar am mai luat în arenda două hectare de teren agricol la 5 kilometri de casă unde am încercat să punem varză, ardei, porumb. Căram apă cu butoaie în maşină Dacia şi udam cu căniţa la fir. După trei ani în care nu am câştigat nimic am cheltuit tot ce mai faceam în coafură şi soţul în construcţii, am acumulat datori şi la prieteni. Cu timpul, am renunţat şi am luat în arendă o grădină lângă casă şi am pus doar legume. Suprafaţa pe care o lucrăm este de aproximativ 25 de ari”, spune Doina Ciuban, pentru Adevarul.ro.
Cei doi declară că primele vânzări le-au făcut către apropiați, vecini și magazinele din zonă. Ce-i diferențiază de ceilalți este faptul că pe fiecare dintre produsele lor poți vedea de unde sunt, când au fost recoltate şi un număr de telefon pentru”sesizări”
„Volumul de muncă a crescut şi nu găsim oameni care să vină pe bani la lucru, aşa că am renunţat amândoi, eu la coafură şi soţul la construcţii şi facem treaba doar noi. Câte 8 -10 ore pe zi în sezon, iar iarna avem doar două luni de pauză în care pregătim terenul, solarul şi seminţele pentru noul an. De la piaţă ne rămâne marfă nevândută, iar eu cum urmăresc postul TV Paprika am văzut că se folosesc foarte mult la mâncare mirodenii proaspete şi uscate. Atunci am încercat prima dată să usuc ceapă verde şi usturoi verde pe calorifer. A durat ceva dar au ieşit super, aşa că am continuat cu mărar, pătrunjel, ardei iute, busuioc, ce am mai găsit în grădină, în noiembrie. Am cumpărat borcanele şi am pus etichete. Le-am arătat la câtiva clienţi şi pe internet. Toate s-au cumpărat rapid, comenzile au început să curgă, iar eu nu aveam marfă suficientă aşa că am facut o reorganizare a grădinii în primăvară”, mărturiseşte Doina.
sursa: CYD
După 15 ani în Italia, au revenit acasă pentru a-și întemeia o afacere cu lavandă, nuci și alune
July 9th, 2015 |
Una din puținele culturi de lavandă din Sălaj a fost înființată în toamna anului trecut într-o mică localitate din apropiere de Zalău de o familie de tineri fermieri care, după ce au muncit 15 ani în Italia, s-au întors acasă pentru a-și investi toate economiile în agricultura ecologică.
În urmă cu 15 ani, Adi și Cristina Dârjan luau drumul Italiei, cu speranța că vor câștiga mai bine ca în România, pentru a-și putea asigura astfel un viitor mai bun, pentru ei și pentru copilul ce era la vremea respectivă doar în gândurile și în sufletele lor. Așa a și fost. Banii au venit, totul părea perfect dar amândoi erau conștienți de faptul că lipsea ceva. Lipsea sentimentul de “acasă”. Anii treceau, între timp a apărut și un băiețel în familie, iar sentimentul dezrădăcinării a devenit tot mai puternic.
Cei doi tineri au început să cumpere, treptat, mici suprafețe de teren în satul natal al Cristinei, Fetindia, în ideea de a investi banii câștigați cu greu în Italia. Mai întâi un hectar, apoi încă unul, până ajuns la cinci hectare de teren. Dacă tot aveau pământ, nu s-a îndurat să-l lase necultivat și așa a apărut prima idee de afaceri. În urmă cu doi-trei ani, după ce au studiat puțin piața, ținând cont și de faptul că terenurile în pantă nu se pretau la culturi de cereale, s-au gândit să înceapă să planteze nuci și mai apoi aluni.
În toamna anului trecut și-a luat inima în dinți, au pus punct aventurii italiene și s-au întors în țară, la Fetindia, la casa părinților Cristinei.
“În timp am început să cumpărăm teren. Am avut doar 20 de ari moștenire de la bunici, în rest l-am cumpărat. Am cumpărat un hectar, am mai cumpărat unul și acum avem cinci hectare din care două plantate cu nuci. Am mai pus 250 de aluni, mai punem 150 de nuci și 150 de cireși din Italia. Ne-am gândit la ceva nu se găsește pe piață, ceva ce se cere. N-am investit în casă sau mașină, ci am vrut să investim în ceva care să ne asigure un trai decent și mai apoi vom vedea și de restul. În Italia am fost din 2000 până anul trecut, în toamnă. Ne-am întors ca să fim acasă. Ne-am întors să muncim pentru noi, nu pentru alții. Crește piticul, crește cu bunici, cu verișori, cu un unchi, cu mătuși și nu e în regulă. Face cinci ani în octombrie”, povestește Adi Dârjan.
Dacă Adi s-a ocupat de nuci și aluni, Cristina și-a îndreptat atenția spre lavandă, o plantă mai puțin cultivată, dar din ce în mai căutată la noi și în străinătate. N-a știut prea multe la început, dar s-a îndrăgostit pur și simplu de floarea frumos mirositoare și a stat nopți întregi pe internet, după ce și-a culcat copilul, pentru a găsi informații despre lavandă.
“Lavanda am plantat-o în octombrie anul trecut și suntem în primul an. Avem 70 de ari cu lavandă, adică circa 13.500 de butași. Acum am mai plantat două soiuri noi, de culoare albastră și albă și în toamnă am făcut deja comandă pentru lavandă galbenă și roz. Toate culturile noastre sunt ecologice. De când m-am îndrăgostit de lavandă, n-am făcut altceva decât să-mi culc copilul și să stau noaptea pe net”, spune Cristina.
În această vară au recoltat primele flori și, deși afacerea e la început, ideile de valorificare a lavandei nu lipsesc, pornind de la simple buchețele cu flori, până la uleiul ce se vinde la prețuri mari, mai ales în străinătate.
“Odată ce am terminat cu recoltatul, sperăm să începem să valorificăm lavanda. Ne-am gândit la început la un mic spațiu în Zalău, atât cât ne mai permite bugetul și, bineînțeles, prin distribuitori. Facem săpunuri naturale 100%, un pic de sirop de lavandă, apă — și cea alimentară și cea industrială, anumite scrub-uri pentru față și pentru corp, am în proiect și o cremă naturală, clasicii săculeți și clasicele buchete cu lavandă, săruri de baie, aranjamente”, spune tânăra întreprinzătoare.
Planurile de viitor sunt și mai îndrăznețe și includ o hală la care deja se lucrează, în care să funcționeze o linie de procesare a lavandei, pentru obținerea uleiului, dar și o linie de procesare a nucilor și alunelor.
“Ținta noastră este exportul, pentru că în țară nu vom obține niciodată prețuri bune. De exemplu, aici nuca se vinde cu circa 20 de lei kilogramul de miez, iar în Austria e 20 de euro. Și uleiul de alun se vine foarte bine, respectiv 100-120 de euro pentru un litru. Uleiul de lavandă se vinde și în țară cu 10 lei pentru 10 mililitri”, precizează Adi Dârjan.
Investițiile de până în prezent ale familiei Dârjan în micul sat din apropierea Zalăului au depășit deja 50.000 de euro, dar ei speră că va veni în curând și vremea profitului de pe urma acestor investiții, fiind convinși că producția este cea care va avea succes întotdeauna.
“Munca noastră de 15 ani în Italia e aici, între nuci, aluni, lavandă. Tot ce am făcut acolo e acum aici, prin betoane și prin livezi. Noi am vrut să facem ceva. Acolo am fost. A fost bine din toate punctele de vedere, dar a fost altceva, altă lume. Aici e mult mai greu, te bați cu toți și cu toate sistemele. E greu să pornești, e multă hârțogărie, multe piedici din toate punctele de vedere, dar am zic că încercăm”, conchide Adi Dârjan.
AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Mihai Simionescu)
O familie de intelectuali din Bihor cultivă 74 de soiuri tradiționale de roșii din lumea întreagă
February 16th, 2015 |
O familie din Oradea cultivă 74 de soiuri de roșii tradiționale, românești, dar și din țări precum Germania, Anglia, Statele Unite și Rusia pe care le-au cultivat în propria grădină și le-au înmulțit.
Fotografii: (c) Ovidiu MĂRCUȘ
Din pasiune pentru cultura tomatelor, Ovidiu și Adriana Mărcuș vor să ajungă să cultive cel puțin 300 de soiuri tradiționale, din cele aproape 14.000 de soiuri tradiționale câte se cunosc în prezent pe mapamond.
‘Ne plac roșiile autohtone fiindcă sunt foarte bine adaptate și întotdeauna se obțin producții deosebite, iar gustul este excelent. Deja știm, de câțiva ani, care sunt cele mai bune pentru bulion, care sunt mai bune pentru pastă.
Dar am dorit să aducem și alte soiuri tradiționale, de pe alte plaiuri, care au gust, arome și culori deosebite. Așa am ajuns să ne pregătim, pentru iarnă, un suc de roșii cu un gust nemaipomenit, din roșii galbene, verzi, negre, care au cu totul alt gust decât un bulion obișnuit’, a declarat, pentru AGERPRES, Adriana Mărcuș.
Ecologiști convinși, orădenii Adriana și Ovidiu Mărcuș se pregătesc pentru o nouă producție de roșii în culori inedite. Anul trecut, ei au cultivat și recoltat, din propria grădină, nu mai puțin de 74 de soiuri de tomate naturale cu arome, gusturi și culori greu de imaginat: albe, galbene, negre, portocalii, verzi sau bicolore — roșu cu galben, roșu cu mov, verde cu galben etc.
De profesie ingineri tehnicieni, soții Mărcuș sunt pasionați de grădinărit. În urmă cu trei ani, au luat în arendă o suprafață de teren în comuna Cetariu, în apropiere de Oradea, unde și-au propus să cultive legume pentru a obține o hrană cât mai naturală din semințe tradiționale proprii.
Au început să se documenteze și să aprofundeze subiectul. Căutând pe internet, au descoperit că la nivel internațional există o rețea de grădinari serioși care fac schimb de semințe tradiționale, povestesc între ei ce producții au obținut în condițiile de sol și climă din diverse țări și împărtășesc cunoștințe legate de cultivarea plantelor în sistem sută la sută natural.
‘Am ales să cultivăm roșii care sunt soiuri naturale, tradiționale, care nu sunt hibrizi moderni. În zona noastră temperată sunt o mulțime de soiuri tradiționale. Peste 14.000 de soiuri.
La noi în țară sunt vreo 15 soiuri. Așa cum există la noi roșiile acestea gustoase țărănești, există și în alte țări, soiurile lor tradiționale.
Și acolo, ca și la noi, grădinarii autentici încearcă într-un fel sau altul să salveze produsele autohtone din fața invaziei de semințe hibrid produse în instituțiile de ameliorare, pentru care noi, micii grădinari, oricum nu avem condițiile necesare să le cultivăm. Acelea cresc la peste doi metri înălțime, în sere etc, nici nu se pretează pentru legumicultura pe suprafețe mici, în aer liber’, a precizat Ovidiu Mărcuș.
El a explicat că soiurile tradiționale aduse de peste mări și țări au capacitatea de a se adapta foarte repede, fiind rezistente la condițiile de mediu. ‘Noi nu folosim mai nimic pentru tratarea plantei, rupem frunzele care sunt atacate, dar în rest… Eventual, stropim cu zeamă bordeleză’, a explicat Ovidiu.
Inginerii orădeni au intrat în rețeaua grădinarilor internaționali oferind la schimb semințe românești: inimă de bou roz, grasa românească, uriașe, cornu dracului etc.
‘Câteva semințe le-am primit chiar de la o bătrânică de aici din sat, care chiar m-a impresionat cu câtă grijă le păstra, învelite atent într-o pânză albă pe care scrisese denumirea soiului’, a mărturisit inginera.
Soții Mărcuș, care și-au propus să aducă în Bihor peste 300 de soiuri de tomate tradiționale de pe toate continentele lumii, apreciază existența Băncii de gene de la Suceava, unică la nivel național, dar care, din cauza resurselor limitate și a fondurilor restrânse, nu poate să facă față solicitărilor.
Cultivatorii bihoreni de roșii își asigură semințele pentru noua producție fie din recolta proprie a anului anterior, fie din rețeaua comercială oficială, unde firmele din țară și cele mai multe din străinătate își vând mărfurile.
‘Noi recunoaștem, cu titlu de sămânță, doar produsul certificat. Care este comercializat printr-o rețea de comercializare autorizată. Atât cei de la Unitatea fitosanitară, cât și cei de la Inspectoratul teritorial pentru controlul calității semințelor verifică aceste unități. Noi pentru asta garantăm și doar asta recomandăm.
La mine acasă, în grădină, pot să fac ce vreau. Dar noi, ca instituție publică, nu recomandăm și nici nu încurajăm așa ceva’, a declarat, pentru AGERPRES, ing. Nicolae Hodișan, directorul Direcției pentru Agricultură Bihor.
O eventuală investiție într-un proiect la nivel județean de păstrare și multiplicare a semințelor tradiționale este considerat de directorul Hodișan ca ‘un lucru sensibil, pe care nu poate să-l facă oricine’. Cu atât mai mult cu cât, în județul Bihor, nu există nici măcar ferme specializate care să producă semințe de legume.
‘În țară avem doar Buzăul care produce semințe, dar nu putem să o considerăm ca o bancă de semințe, e prea mult spus. Sunt doar câteva colecții de semințe românești la Buzău’, a mai precizat directorul.
AGERPRES / (A — autor: Eugenia Pașca, editor: Marius Frățilă)