ROMANIA

Istorie

WHO ARE THE ROMANIAN PEOPLE

January 13th, 2013 |

Havila din textul biblic idem Valahia noastra !!!

January 13th, 2013 |

Părintele Arsenie Papacioc: Pentru adevăr trebuie să ştii să mori

Capitolul 2, versetul 11 de la Facere

In capitolul 2, versetul 11 de la Facere se spune ca Dumnezeu a facut raiul. Iar din Eden iesea un rau care uda gradina raiului si se impartea in patru brate (Tigru, Eufratul, Gosen şi Phison). Numele unuia dintre ele era Phison. Acesta inconjura toata tara Havila in care se afla..Arheologii sustin sus si tare ca raul acesta este Dunarea si ca tara asta, Havila, este Valahia noastra. Asta inseamna ca avem de-a face cu prima mentiune a unei tari, a unui tinut in Sf. Scriptura. Exista studii intregi despre textul acesta, versetul 11 cap.2 Facere. Asta ca sa vorbim mai adânc e mai complicat. Pentru ca daca este asa, e greu de Europa, de Uniunea asta Europeana Pentru ca atunci nu mai trebuie sa intram noi la ei si trebuie sa vina ei la noi Ca vechimea noastra inseamna ca este 7500 si un pic de ani. Dar mai multe lucruri sunt asa si nu se iau in seama. Spre exemplu Sarmisegetuza are 3000 de ani vechime, î.H., iar Roma are 749.Va sa zica Sarmsegetuza e mai veche decat Roma cu 2300 de ani.

Asta inseamna ca noi de la romani nu am avut ce lua. Pentru ca ei nici n-au avut o civilizatie. Ei au fost niste barbari care au impus si-atat. Daca-i asa suntem foarte obligati .

Spre exemplu invatam la scoala ca cea mai veche scriere, este scrierea sumeriana. Tablitele de la Tartaria langa Sibiu sunt mult mai vechi decat scrierea sumeriana, asta vorbesc de ce afirma oamenii de stiinta. Foarte putini stiu asta. Sfantului Apostol Andrei i s-a spus in limba romaneasca Nemiest. Adica, de aici incolo nu mai este populatie la care sa predice evanghelia. Unde i s-a spus asta? …langa Campulung. La Manastirea de astazi Namaieşti (Nemaiest). Sfantul Apostol Andrei care a venit cu corabia, dupa Inaltarea Domnului la cer, la Tomis, la Constanta de astazi. Asta este foarte important. Pentru ca am fost crestinati acum 2000 de ani. Iar vechimea limbii si a poporului nostru nu este de 2000 de ani. Nici de 1000 de ani. Vechimea este pierduta in negura vremii.

Din pacate aceste lucruri nu ne scuza. Nu ne inalta decat in masura in care ne prezentam la inaltime. Noi spunem: Suntem botezati de 2000 de ani, suntem crestini de 2000 de ani. Pe cand ungurii sunt de 1000 de ani si rusii tot de 1000 de ani. Sa fim seriosi, suntem crestini fiecare de la botezul nostru propriu si putem sa facem caz de asta in masura in care ne insiram si noi in sirul acesta de ctitori si voievozi, de oameni seriosi in Romania. Părintele Nicolae Tănase

ROMÂNII ÎN CĂRŢILE SACRE ALE OMENIRII

Pentru a circumscrie domeniul slujirilor ce ne-au fost încredinţate, de la începutul lumii şi ca atare până la sfârşitul ei, se cuvine să rememorăm felul în care Cărţile Sacre se referă la neamul valahic al cărui nume îl mai purtăm:Ţara Havilah (Fac. 2.11) consemnată şi de Scrierile Vedice cu numele de Havila este Valahia în care trăim şi astăzi. Numai steagul vlahilor negri, românii de astăzi, este asemănător curcubeului, semnul legământului lui Dumnezeu cu oamenii de după potop (Fac. 9.8-17). Foarte important este faptul că în şirul neamurilor de la Sem la Avram este înscris neamul valahic al lui Peleg ca întemeietor al lumii civilizate (Fac 10.25). Reiterarea aceluiaşi arbore genealogic în I Cronici (1,24-27), dar şi în Evanghelia Apostolului Luca (3,34-36) prin dublarea numelui de Peleg cu cel de Falec (a se citi Valac), şi prezenţa vârfului Peleaga în munţii Retezat fac indubitabilă identificarea. Sintagma teonimică arhetipală Vilah-Vilah, regăsită şi în mitonimul vedic Valak-Hilya atribuit unui mare grup de iluminaţi, a fost codificată de înţelepciunea ebraică sub forma tetragramei sacre YHWH. Pe seama cuvântului „Dlac” al sintagmei teonimice Volco-Dlac a apărut etnonimul de sine stătător „trac” regăsit în antroponimul Terah, tatăl lui Avram. Tot de la cuvântul „Dlac” derivă etnonimul „dac” sacralizat prin mitonimul vedic Dakşa considerat strămoşul primordial al tuturor fiinţelor lumii şi adorat ca personificare a forţei divine de creaţie. Citit de la dreapta la stânga, acelaşi cuvânt Dlac, al sintagmei Volco-Dlac, a generat denumirea regatului „Caldeea” (Fac. 11,28-31) şi cuvântul „Caldei” cu înţelesul de teologi (Daniel 2,2-10; 4,4; 5,7; 5,30), ceea ce dovedeşte că regatul a fost întemeiat şi condus de teocraţia Vlahilor Negri.Teonimul Volco-Dlac, purtând toate sensurile sintagmei teonimice arhetipale Vilah-Vilah de la care provine, justifică atât forma cât şi înţelesul de Marele Preot al cuvântului Vlă-Dică. Cu acelaşi înţeles s-a mai format cuvântul Vesco-vo (= posco-po = episcop = bishop = évęque …) desprins direct din sintagma originară Vlosco-Vlosc. Numele de al-Ilah, astăzi Allah adorat de urmaşii lui Ismail, primul fiu al lui Avram şi fratele lui Isac, provine tot de la sintagma arhetipală Vilah-Vilah prin omiterea (afereza) literei (fonemului) V. Sintagma „Fiul Omului” prezentă atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament nu are înţeles în lume decât dacă Fiul este considerat Fiul Unicului Dumnezeu, adică Fiul Celui întruchipat pe vârful Omul din Bucegi, după cum se vede Kogaion al lumii, cuvântul Sfinx având chiar înţelesul de întruchipare. Atât prin caracteristicile sale de preot al Dumnezeului celui Prea Înalt, care l-a întâmpinat cu pâine şi vin pe Avraam, cât şi prin numele său, Melchisedec aparţine de asemenea complexului religios valahic. Tot în acest context mai trebuie menţionat că Vaç, numele vedic pentru suflul universal cu atribuţii cosmogonice derivă de la acelaşi arhetip primordial Valac-Valac, bine ilustrat nu numai de simbolurile ci şi de toponimele pământului pe care trăim ca români. Ceea ce astăzi redescoperim cu neîncredere, încă, pe baza postulatului lui Casirrer, Scrierile Vedice consacrau cu 4000 de ani în urmă prin zeificare. Cuvântul Vaç, respectiv Valah, este cifru al logosului universal, atâta doar că ei i-au spus „sufletul lumii” sau „suflul universal”. Datorită unor descifrări de ultimă oră pe care le datorăm domnului Adrian Bucurescu, limba română trebuie considerată continuatoarea directă a Limbii Curate numită ORO MANISA îndeplinind funcţia de Grai Divin utilizat de zeii geţi (a se înţelege marii preoţi geţi) cu peste 3000 de ani în urmă. Despre toate acestea la un loc, prin a căror reunire se alcătuieşte un sistem armonios cu centrul în spaţiul carpato-danubiano-balcanic, nimeni nu va mai putea spune „simple coincidenţe”, aşa încât respingerea lor, chiar şi numai prin ignorare, devine un gest culpabil căci, dacă avem de dat Cezarului ce este al Cezarului, avem de dat şi lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu. Aşadar, prezenţi, sub o formă sau alta, în Scrierile Vedice, în Vechiul Testament şi în Noul Testament, dar şi în Coran românii nu mai pot împărţii cu nimeni responsabilitatea demersurilor care se impun pentru a aşeza pe baze ontologice mişcarea pentru unitatea credinţei ca singura formă de a trăi în mod real sacrul. Avem a ne asuma la nivelul fiecărui individ rolul pentru care trăim în lume, fără de care devenim inutili, numai buni pentru a fi dispreţuiţi, ocărâţi şi hăituiţi de cei care ne sug. Ar trebui să fim „Grădina Maicii Domnului”, dar 80% din avuţia „Grădinii” am dat-o pe mâna jefuitorilor şi continuăm să dăm prosteşte în schimbul promisiunilor deşarte. De prea multă vreme ne tocăm între noi oferindu-ne pradă Înaltelor Porţi, tocmai fiindcă ne-am pierdut idealul pentru care să ne coaguleze ca naţiune respectată pentru menirea şi aportul ei în lume. Îmbuibarea, oricare ar fi ea, nu poate înlocui IDEALUL, tot aşa după cum sărăcia nu îl poate distruge. Te naşti pentru a deveni om, trăieşti ca om şi mori ca om numai crezând în IDEAL. Restul nu sunt decât mijloace pentru a-l sluji. Nu putem înlocui idealul cu mijloacele, iar IDEALUL nostru ni s-a dat de la Facerea Lumii, în sensul concret al cuvântului. Suntem singurii care mai putem restitui prezentului istoria sacră a vetrei originare ca primă condiţie pentru Schimbarea la faţă a Europei. În ceea ce ne priveşte întrebarea ni se pune tranşant: a fi sau a nu fi? Ştim să slujim pentru a deveni utili şi respectaţi pentru calitatea prestaţiei sau vom fi desconsideraţi în continuare ca nevolnici?

George Liviu Teleoacă

sursa: http://vestitorul.blogspot.ro/2008/03/capitolul-2-versetul-11-de-la-facere.html

Valahia – prima ţară după Eden Anul acesta pe 2 iulie se vor comemora 498 de ani de la moartea Sfântului Ştefan cel Mare, corect aşa ar trebui să-l numim, şi 7.500 de când “ne numărăm” anii prin “Leat”. După cât ştiu această cronologie este cu aproape 2.000 de ani mai veche decât cea ebraică. Ei sînt prin anul 5700-5800. Comform Genezei biblice: 2.10. Un rîu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făceau patru braţe. 11.Numele celui dintîi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. 12.Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. 13.Numele rîului al doilea este Gghihon; el inconjură toată ţara Cuş. 14.Numele celui de al treilea este Hidchel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea este Eufratul.Din aceste fraze termenii Eden, Pison, Havila, şi Eufrat rămân în atenţie. În 1999 papa Ioan Paul al II-lea confirma ceea ce este scris în Biblie, prin expresia: “România este Grădina Maicii Domnului”. Eden, are rezonanţă atât romănească E(ste) DEN (sau DIN – acest loc) şi franţuzească (est dans, se pronunţă e- dan nazal), cât şi în sumeriană (ţară care importa aurul numai dintr-un anume loc, căci din subsolul asiatic era” blestemat”, iar aurului îi spuneau ZARAND, adică ZA(legătura cu) RA(soarele), cu care se aseamănă în …RÂND sau ca ţară LAND. “Eden – grădina raiului” se regăseşte în…Mioriţa: “Pe-o gură de rai.” Havila este anagrama VALAHIEI, rămasă în memoria ramurilor nordice-germanice, sub numele de Walhala, raiul eroilor căzuţi în luptă. HA-VI-LA, ne spune: HA+LA şi VI(aţă), rotacismul l-r face ca HAL să devină HAR(ul) vieţii sau izvorul vieţii. VALAHIA, “ne vorbeşte” de…VAL sau WAL, care ascunde prin rotacismul dintre b şi v BAL – ceea ce defineşte alb, în Bălai şi bălan. Cine sînt “Bal”?… Oamenii BĂLAI, îmbrăcaţi în alb, care au dus în lume LUMINA spirituală – care este tot ALBĂ. În concept indoeuropean ALBUL este simbolul castei sacerdotale. De aici şi citit invers, dreapta-stînga, rezultă AI-HAL®-A(L)- V(ieţii), sau “ai har alb”, pentru că se mai spune şi vlah-blah. Dacă lăsăm semantica la o parte, observăm că cel mai mult se vorbeşte de Havila. Pentru a sublinia confluenţa dintre continente şi diferenţa rasială a spaţiul euro-asiatic şi african se pomenesc cele mai mari fluvii, şi deşi cea mai cunoscută civilizaţie este Egipteană se precizează cea Cuş, pentru că ea este neagră, specifică izvoarelor Nilului şi Africii în general, apoi vin asirienii, dar atenţie; până la Tigru, ceilalţi din jurul Eufratului sau EU-FRATElui nu mai este cazul să fie precizaţi, căci sînt tot cei… din Havila. Cum spunea cineva: “principiul cercului”. Lucru ştiut şi de Nostradamus când se exprimă direct, fără tălmăciri, “popor român, Dacia şi Mesopotania Europei”- adică la fel de veche şi strălăcitoare ca şi cea din Asia. De ce Pison pentru Dunăre? Pentru că, pronunţat “moldoveneşte”, PI-ISON relevă apa care este în armonie (pe ison) vibraţională cu ţara pe care o însoţeşte. Există o vorbă: “Cine bea apă din Dunăre, nu mai pleacă”. Sursa: Carlakia’s Blog

Articol din Istorie |

Comments Closed

SARMIZEGETUSA. AGITATIE MARE IN JURUL SARMIZEGETUSEI.

January 8th, 2013 |

SARMIZEGETUSA. AGITATIE MARE IN JURUL SARMIZEGETUSEI. SE FOLOSESTE TEHNOLOGIE DE VARF, DAR SE PASTREAZA SECRETELE. ORASUL SECRET DE SUB SARMIZEGETUSA? BBC ŞI DISCOVERY, SCANEAZĂ SARMIZEGETUSA ASCUNSĂ! MINISTRUL CULTURII, SE AGITA SI EL. CE SA FIE TOTUSI?

In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacicede la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidentafaptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic,un ansamblu militaro – civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati.

Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona clasei politice.

Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.

In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o ancheta. In mod uluitor,numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur.

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistoricenecunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradisteas-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea.

Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.

Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei.

„La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.

Un oras predacic subteran. Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezintaincintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmisegetuza.Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.

„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, eimpanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.

Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO.Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori.

Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de mare. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial.

„Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“,

este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza?

Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea mai mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Sursa:

marea enciclopedie a geto dacilor GOANA DUPA AURUL SARMISEGETUSEI.COMORILE DACICE SUNT FURATE CU HART…

Celebrul post britanic de televiziune a folosit sateliţii şi o tehnologie numită LIDAR cu care a scanat împrejurimile incintei sacre din capitala dacică. Aşa a descoperit o echipă de la BBC în Sarmizegetusa Regia urme ale construcţilor romane. Rezultatele suntspectaculoase, spun cei de la BBC, dar preferă deocamdată să păstreze secretul asupra descoperirii lor. Arheologii români vor primi o copie a hărţii obţinute astfel doar dupădifuzarea documentarului, la sfârşitul verii.

Filmările pentru coproducţia BBC – Discovery Channel s-au derulat şi la Sarmizegetusa Regia, după ce indicii interesante, ce rămân deocamdată secrete, le-au fost oferite producătorilor de o scanare din satelit.

BBC lucrează de anul trecut la acest proiect despre Imperiul Roman şi despre cumtehnologia prin satelit îi ajută pe arheologi să descopere noi situri arheologice romane. Filmările la documentar au început în martie şi, de cinci săptămâni, echipa BBC s-a plimbat de-a lungul fostului imperiu şi a filmat în Italia, Tunisia, Iordania, iar, la final, a poposit în Munţii Orăştiei, la Sarmizegetusa Regia, fosta capitală a dacilor, cucerită de romani în urma a două războaie grele:

“BBC e aici pentru că lucrăm la un documentar despre Imperiul Roman şi despre cum tehnologia prin satelit ne ajută să descoperim noi situri arheologice în tot imperiul. În România, şi în special, în această parte a României, există o moştenire culturală foarte bogată şi suntem foarte interesaţi să descoperim urmele romane”,

spune Louise Bray, producătorul documentarului. Coproducţia BBC-Discovery va avea 90 de minute şi este dedicată special Imperiului Roman, o temă foarte bine primită de telespectatorii posturilor. Proiectul a demarat în septembrie 2011, dar filmările efective au început de-abia în luna martie. Munca de teren se finalizează odată cu cadrele filmate sus, în Munţii Orăştiei, iar partea interesantă apare în documentele la care deocamdată are acces doar “staff-ul” documentarului. De altfel, membrii echipei au fost îndeajuns de secretoşi pe toată durata vizitei lor şi au preferat să oprească filmările de îndată de ziariştii români au ajuns în zonă.

Contractul de confidenţialitate încheiat cu autorităţile şi arheologii români i-a împiedicat şi pe aceştia să dea prea multe date despre materialul BBC, dar entuziasmul specialiştilor care au fost alături de echipa de filmare e relevant:

“Sigur că acest documentar e foarte important pentru arheologi, pentru că această colaborare cu BBC-ul nu înseamnă doar o colaborare cu o televiziune superprofesionistă, care dă informaţie curată, care promovează în felul acesta situl, dar ne oferă şansa să avem şi rezultatele investigaţiilor făcute cu noua tehnică LIDAR privind situl de la Sarmizegetusa. Şi, din punct de vedere ştiinţific, asta va fi un pas mare înainte”,

a declarat profesorul universitar Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de laSarmizegetusa Regia.

Cu laserul prin istorie

Producătoarea documentarului, Louise Bray, este arheolog şi pasionată de istoria veche. Pe teren, la cetăţile dacice, a însoţit-o chiar şeful de şantier de pe sit, profesorul universitardr. Gelu Florea, cea mai autorizată sursă în ceea ce priveşte Sarmizegetusa Regia. Toţi românii trebuie să aştepte însă difuzarea coproducţiei pentru detalii. Cert este că ziariştii britanici au folosit sateliţii postului pentru a “scana” teritoriul fostului imperiu în căutarea de situri care nu şi-au spus încă ultimul cuvânt. “Ceva” a atras atenţia lor către Sarmizegetusa Regia şi nu către ruinele romane de la Ulpia Traiana.

Louise Bray, producătoarea documentarului, observă că bogăţia Munţilor Orăştiei nu se rezumă la comorile arheologice, ci cuprinde atât natura, cât şi oamenii.

Louise Bray a decis să includă situl din Munţii Orăştiei în proiectul ei şi, pentru a obţine detalii interesante asupra a ceea ce pământul ascunde în zonă, a închiriat un avion pecare s-a montat echipamentul LIDAR – Light Detection and Ranging. “BBC foloseşte acum un tip de tehnologie numită LIDAR, în care postul a investit sume importante, şi aceasta ne-a descoperit o nouă imagine, o imagine foarte largă a pădurii care înconjoară acest sit. Este o descoperire foarte interesantă, parte din ea se cunoştea dinainte, este vorba despre o structură romană de apărare, credem noi, dar nu suntem siguri 100%.

Descoperirea este foarte importantă pentru că este pentru prima dată când această structură poate fi observată integral, deci putem vedea marele plan al cetăţii pentru prima dată”. Este tot ce a dezvăluit producătoarea britanică despre descoperirea din sol apărută după ce tehnologia LIDAR a “bombardat” solul sitului cu impulsuri luminoase, oferind o imagine clară a ceea ce ascunde natura. Dacă echipa BBC a “decupat” din harta obţinută din satelit doar o structură romană, arheologii români cred că tehnologia LIDAR le va aduce detalii si despre ruinele dacice: “Imediat după difuzarea filmului, din august încolo, vom primi aceste hârtii. Aşteptăm să vedem imaginile şi sunt convins că această nouă tehnică pune în evidenţă tot felul de structuri care altminteri din fotografie aeriană nu se văd. Trebuie să vă imaginaţi tot acest deal fără vegetaţie, văzut de la înălţime, ceea ce din punctul nostru de vedere spune foarte mult, mult mai mult decât ce se vede cu ochiul liber, de la nivelul solului”, crede profesorul Gelu Florea. Doar din toamnă vom şti, după ce arheologii români vor viziona imaginile, dacă descoperirea BBC schimbă teoriile în ceea ce priveşte istoria capitalei dacice.

Promovare pentru patrimoniu

Louise Bray a ajuns în luna februarie pentru prima dată în România, în “recunoaştere”:

“Era zăpadă multă şi atunci nu am reuşit să văd mare lucru, dar acum sunt entuziasmată de ceea ce este aici. Această parte a României este frumoasă, ne bucurăm de clipele trăite, oamenii sunt superbi, arheologii sunt minunaţi, timpul – uitaţi este o zi însorită perfectă, deci trăim un timp minunat şi suntem mulţumiţi că am venit. Avem şi noi în UK o mulţime de monumente, dar aici totul este inedit, situl şi natura. Noi nu mai avem nici lupi, nici urşi şi nici suprafeţe atât de mari de asemenea pădure”,

spune producătoarea a cărei echipă a fost mereu însoţită în teren de un vânător cu puşca în spate.

“Echipa de cercetare a vrut să includă Sarmizegetusa Regia în film şi nu ne pare deloc rău. Am început să citim despre sit şi apoi am luat legătura cu domnul Gelu Florea. Pentru acest program am filmat în alte trei ţări: Imperiul Roman se întindea mai demult pe o suprafaţă unde acum sunt 16, chiar mai multe ţări. Noi am ales doar patru ţări dintre acestea unde să ne filmăm documentarul, am filmat în Tunisia, în Africa de Nord, am filmat în Iordania şi, de asemenea, în Italia. România este a patra ţară unde filmăm”.

Pe directorul Parcului Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina (PNG), Lucian Stratulat, adresa BBC l-a surprins: nici că se putea promovare mai bună atât pentru monument, cât şi pentru întreaga zonă protejată: “Când am văzut prima dată adresa de la BBC prin care ne cereau acceptul să filmeze în cetăţi am rămas plăcuţi impresionaţi, pentru că nu ne-am aşteptat ca parcul să fie promovat în acest fel, şi prin folosirea unei tehnologii de vârf. Bineînţeles că ne-am dat acceptul imediat, chiar am promis echipei de filmare că îi vom sprijini cu tot ce se poate. Acest documentar înseamnă foarte mult nu dar pentru cetăţile dacice, dar şi pentru Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina. Vă daţi seama că prin realizarea acestui documentar se realizează o conexiune între biodiversitate, tradiţie şi istorie. Zona este încărcată de istorie, iar promovarea cetăţilor implică promovarea parcului natural a cărui valoare este de necontestat.

Arheologii români au spus demult că doar 3 la sută din vestigiile vechii capitale a Daciei au fost până acum scoase la lumină, restul rămânând ascunse sub pământ.

Tehnologia specială folosită poate oferi şi specialiştilor parcului date despre biodiversitatea din zonă”; în timp ce preşedintele Consiliului Ştiinţific al PNG, cercetătorul Radu Stelian, care a discutat minute bune cu englezii despre minunăţiile naturale din zonă, crede:

“Pe lângă siturile arheologice, până şi natura de aici, care e magnifică, are şi ea valenţe de patrimoniu UNESCO. Europa descoperă că românii au şi ei ceva interesant, că România are o cultură şi o civilizaţie veche”.

Vestea că o televiune precum BBC filmează în cetate, a făcut turul sitului. Toţi turiştii au tras de departe cu ochiul la echipa care se plimba şi filma la pas în pădurea din jurul incintei sacre şi toţi au sperat că documentarul va îmbunătăţi imaginea României în lume.

Audienţă de milioane

Documentarul va fi difuzat în luna august de BBC, apoi în septembrie de Discovery SUA, aşa că zeci de milioane de oameni vor afla informaţii şi vor vedea imagini din fosta capitală a Daciei, Sarmizegetusa Regia:

“Noi avem o audienţă estimată de 30, până la 40 de milioane de oameni în întreaga lume: în UK, America, Europa, Asia şi Australia, practic peste tot în lume, deci e o ocazie minunată de a arăta lumii ce parte minunată a României este aceasta şi să le dea de înţeles cât de importantă era această lume în vremea romanilor”,

crede Louise Bray. O lume despre care ştiu puţine până şi turiştii români – în lipsa unei finanţări continue şi suficiente, la care se adaugă condiţii de lucru primitive, arheologii au făcut puţine descoperiri, dar şi datele publicate nu are cine să le expună turiştilor interesaţi în lipsa unui ghidaj de specialitate în cetăţile dacice.

Câţi dintre români ştiu de exemplu că:

“Situl de la Sarmizegetusa este foarte mare: ultima ridicare topografică pe care am terminat-o toamna trecută, cu ajutorul profesorului Rus de la Facultatea de Geografie din Cluj, ne arată un sit care are şase kilometri lungime pe ax, peste 250 de terase antropogene, amenajate în antichitate, se întinde pe aproape 400 de hectare de teren plan, deci vă daţi seama că e mult şi de-abia acum avem o dimensiune reală a tot ce s-a întâmplat aici în antichitate”,

spune universitarul clujan, care aşteaptă cele 10 milioane de lei alocate deocamdată pe hârtie de fostul Executiv: “Sumele alocate de Bucureşti ne ajută foarte mult, este vorba de acel program multianual anunţat de Ministerul Culturii şi care sperăm să-l putem pune în aplicare din această vară cel târziu, pentru patru ani şi, dacă toate lucrurile merg bine, vom lucra şi la Sarmizegetusa, dar şi în alte centre dacice din zonă”.

Lipsei de informaţie i se adaugă şi infrastructura deficitară, pentru că drumurile numai trasee turistice nu par. Louise Bray a caracterizat accesul către Sarmizegetusa Regia ca fiind “bumpy”:

“Drumul către sit este plin de hârtoape şi este un pic peste mâna turiştilor să vină aici. Au nevoie de o maşină 4×4, dar este un sit atât de frumos încât cu certitudine aş face efortul să vin aici, dacă aş fi un turist care ar vizita România şi în mod special aceasta parte a ţării. Este un sit minunat, iar drumul n-ar trebui să-i impiedice pe oameni să vină”.

Englezii chiar glumesc – cu siguranţă, pe vremea romanilor, drumurile erau mai bune.

Tehnologia LIDAR

Light Detection and Ranging (LIDAR) este o tehnică activă de teledetecţie cu ajutorul căreiase pot obţine date de o acurateţe ridicată despre topografia terenului, vegetaţie ori diverse structuri şi construcţii. Potrivit specialiştilor, această tehnologie foloseşte trei sisteme de bază – scanarea laser care măsoară distanţele cu precizie, plus sistemul de poziţionare global (GPS) şi Inertial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientării. Tehnologia presupune folosirea de calculatoare cu capacitate ridicată de stocare şi calcul. Cu ajutorul scanării laser, sunt înregistrate diferenţele de timp dintre impulsurile laser trimise din avionul ce efectuează zborul şi cele reflectate de suprafaţa topografică. Un receptor GPS montat pe avionul care transportă tehnologia înregistrează poziţia continuă a acestuia.

În teren, este amplasată o staţie GPS pentru a corecta diferenţele, iar traiectoria de zbor să fie înregistrată extrem de precis. Sistemul IMU măsoară continuu înălţimea şi acceleraţia avionului. Datele despre topografia terenului cu sistemul LIDAR se obţin prin recepţionarea impulsurilor laser într-un anumit interval de lungime de undă, cunoscut ca “banda infraroşu apropiat”.

Avantajul tehnologiei LIDAR apare datorită fasciculului laser care penetrează vegetaţia indiferent cât este de densă. Aceeaşi tehnologie a fost folosită de arheologii care au descoperit oraşul maiaş Caracol – în acest caz, oamenii de ştiinţă au apelat la LIDAR, adicăau folosit semnale laser care au penetrat jungla şi au reflectat dinspre pământ o imagine 3D a sitului Caracol, unul dintre cele mai mari oraşe din istoria maiaşă. Au fost îndeajuns 10 ore de măsurători cu ajutorul laserului, făcute în patru zile, pentru ca tehnologia să pună la dispoziţia arheologilor o hartă mult mai detaliată decât ce obţinuseră specialiştii după un sfert de secol de cercetări la sol. Folosită în arheologie, tehnologia LIDAR arată exact mărimea sitului, limitele lui şi construcţiile în terase.

BBC şi Discovery scanează Sarmizegetusa ascunsă.

http://www.replicahd.ro/?p=4188

Ministrul Culturii atenţionează că cetăţile dacice riscă să fie sco…

Ministrul Culturii, Mircea Diaconu, a atras atenţia, vineri seara, 25 mai, într-o conferinţă de presă, la Alba Iulia, că dacă nu se acţionează cu maximă urgenţă, cetăţile dacice riscă să fie scoase de pe lista UNESCO.

“Riscul este foarte mare, dacă vin şi văd că nu am făcut nimic”, a declarat ministrul Culturii, care a vizitat în cursul zilei de vineri Sarmizegetusa Regia, despre care a spus că este“ştampila, sigiliul naţiunii noastre”.

“Chestiunea e gravă”, a afirmat Diaconu, care a adăugat că “arborii de acolo par mai importanţi decât vestigiile”. “E de neînţeles lucrul acesta”, a adăugat demnitarul.

“Cetăţile dacice sunt protejate UNESCO. Ce facem noi cu asta? Nimic. Şi dacă cumva vine un control UNESCO? Pierdem statutul. Deci, dacă nu facem ceva cu urgenţă maximă, pierdem statutul de protecţie UNESCO pentru cetăţile dacice”, a punctat oficialul.

Diaconu criticat ‘’suprapunerea” de orgolii personale, nesfârşite, între specialişti, administratori. ”Eterna problemă a României. Al cui e locul, obiectul, cine e şeful, cine comandă aici. Unii zic că sunt ei, alţii că-s ei”, a mai spus Diaconu, care a adăugat că trebuie ‘’sparte” orgoliile.

Ministrul a afirmat că vrea să-i pună la aceeaşi masă pe cei din administraţia publică locală, de la Consiliul Judeţean Hunedoara, pe specialişti şi Ministerul Culturii, până va fi găsită o soluţie.”Lucrurile mi se par extrem de simple şi de rezolvat imediat. Adică, să înceapă să lucreze toţi, fiecare pe meseria lui”, a spus acesta. “Fiecare să facă ceva şi de maximă urgenţă”, a adăugat Diaconu, care a apreciat că “e absolut dureros ce se întâmplă acolo”. Ministrul a mai spus că va organiza peste două săptămâni şi jumătate o conferinţă de presă la Sarmizegetusa Regia.

Oficialul a precizat că sunt fonduri, fiindcă investiţiile sunt absolut minime. “Investiţiile nu sunt mari, problema e a noastră – de organizare, de coordonare”, a spus acesta.

“Noi, ca stat, nu am făcut nimic, avându-le deja înscrise în UNESCO. (…). Riscul este foarte mare dacă vin şi văd că nu am făcut nimic. (…). Problema se pune exact aşa şi cu Brâncuşi. Ziceau să aducem osemintele lui Brâncuşi acasă. Am zis întâi să-l merităm pe Brâncuşi. Câtă vreme neglijăm total tot ce înseamnă ce a mai rămas de la Brâncuşi, cele două bârne sub care s-a născut. Şi alea sunt cumpărate de cineva. (…). Câtă vreme noi nu facem aici cultul Brâncuşi, noi nu-l merităm pe Brâncuşi. Întâi să-l merităm şi după aceea promit, mă zbat, mă duc, mă lupt, orice e legal de făcut ca să vină Brâncuşi acasă”, a declarat Mircea Diaconu.

Nu comentez, dar ceva se intampla!

La noi romanii, orice este posibil!

Sper ca graba, sa nu strice treaba!

Sa urmarim cu atentie!

Sursa: Romania megalitica

Articol din arheologie, Istorie, Localitati |

Comments Closed

Se pregătea Ceauşescu de RĂZBOI NUCLEAR? Dezvăluiri ŞOCANTE: România putea să fabrice BOMBA ATOMICĂ

December 9th, 2012 |

“Din punct de vedere tehnic, dispunem de capacitatea de a fabrica arme nucleare”, îşi începea fostul lider comunist, Nicolae Ceauşescu, declaraţia rostită la Plenara Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, în mai 1989. Cuvintele dictatorului au fost preluate de aproape toate ziarele străine, printre care “Washington Post” şi “The Times”. Şapte luni mai târziu Ceauşescu era executat…

Ruşii au afirmat că în anii ’70, România, sprijinită de Statele Unite, ar fi început să lucreze la propria armă atomică, proiectul fiind aproape de finalizare în vara anului 1989. Mai precis, publicaţia Rossiiskaia Gazeta aborda în anul 2009, în ediţia sa electronică, un subiect incendiar: programul nuclear al lui Nicolae Ceausescu.

Citește și: O TEORIE UIMITOARE răstoarnă ISTORIA antică a Europei. Leagănul civlizației OCCIDENTALE este la poalele CARPAȚILOR, chiar în ROMÂNIA – VIDEO

În articolul intitulat “Bomba din Carpaţi”, publicaţia rusă nota că în urmă cu două decenii “România a fost cât pe ce să se doteze cu arma nucleară”, dar acest lucru nu ar fi fost, desigur, în beneficiul URSS. Potrivit Rossiiskaia Gazeta, deja la mijlocul anilor ’70 România începuse să lucreze la propria sa arma atomică, cu ajutorul SUA şi nu numai, iar în vara anului 1989, Bucureştiul era aproape de a obţine propria bombă atomică, deoarece reuşise să produca plutoniu în scopuri militare.

SPECIAL EVZ.RO: Adevărul despre ASASINAREA făuritorului PRIMEI UNIRI. Cum a fost ucis Mihai Viteazul | VIDEO

“Occidentalilor nu le păsa de regimul dictatorial al lui Ceauşescu, preferând să îl treacă deliberat cu vederea, deoarece avea interese”. Tot publicaţia rusească cita rapoartele declasificate de SVR (Serviciul de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse) în 1995, care dezvăluiau activităţile din platforma secretă de la Măgurele desfăşurate de un grup de fizicieni români din domeniul nuclear, cu sprijin internaţional.

A început în 1974

Potrivit unor date menţionate de publicaţia rusă, la sfârşitul anilor ’80 Ceauşescu ar fi solicitat RDG, Chinei şi Israelului să contribuie la grăbirea lucrărilor pentru fabricarea bombei atomice româneşti. Dând asigurări că astfel, România, RDG şi alte ţări din “lagărul sovietic”, se puteau apăra de perestroika lui Mihail Gorbaciov. “Este greu de imaginat că Bucureştiul ar fi devenit un aliat…nuclear al Moscovei şi al Tratatului de la Varşovia” mai nota Rossiiskaia Gazeta, care continua cu derularea poveştii începute se pare în 1974.

SPECIAL EVZ.RO: New York Times: “România este o ţară mutilată, o Românie unită va fi extrem de dificilă”

Când la Piteşti fusese înfiinţat Institutul de Cercetări Nucleare, iar Ceauşescu respinsese propunerea Moscovei cu privire la creşterea bugetului militar al ţărilor din Tratatul de la Varşovia. In acest context, Rossiiskaia Gazeta aminteste ca “România se opunea criticilor sovietice la adresa lui Stalin, Chinei, Albaniei, Israelului. Se pronunţase împotriva invaziei ‘trupelor frăţeşti’ în Cehoslovacia în 1968 (…)”.

DESCOPERIREA misterioasă a Serviciului SECRET American în Munţii BUCEGI | VIDEO

“Ceauşescu nu ezita să-i predea URSS pe separatişti”

Enumerarea publicaţiei continua: “…În anii ’70, Ceauşescu a sprijinit ideea Chinei privind crearea unei aşa-numite organizaţii de securitate în contrapondere la Tratatul de la Varşovia, din care urmau să facă parte România, Iugoslavia, Albania şi chiar a încercat să îndemne să adere la aceasta şi unele ţări socialiste prosovietice. În acelaşi timp, Ceauşescu nu ezita să-i predea URSS pe separatiştii din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.

A văzut trecutul, viitorul şi SFÂRŞITUL LUMII. Previziunile ultimului PROFET al omenirii | VIDEO

Inclusiv pe cei care pledau pentru România Mare nu doar cu Moldova vecină, ci şi cu regiunile care au intrat în componenţa Ucrainei sovietice, cu tot cu Insula Şerpilor în 1947″, mai amitea Rossiiskaia Gazeta. Ziarul menţionat încearcă să îşi surprindă cititorii cu adevărat: “Moscova răspundea prin susţinerea subterană a separatiştilor din Transilvania, încercând să îl răstoarne pe Ceauşescu la plenarele CC ale Partidului Comunist Român. În plus, URSS şi-a construit gazoductele şi oleoductele spre Europa ocolind teritoriul român.

PLANUL SECRECT. Armatele se pregătesc de INVAZIA EXTRATEREȘTRILOR | VIDEO

România lui Ceauşescu deţinea active în extracţia de cărbune în partea estică a SUA. Toată această situaţie a condus la adularea României în Occident, care îi returna serviciilor secrete române pe transfugii politici…”. Rossiiskaia Gazeta nota în continuare că “în confruntarea cu URSS, Ceauşescu a ales nici mai mult nici mai puţin decât bomba atomică, ca şi China în 1963″.

Data limită: anul 2000

Publicaţia vorbeşte despre arhivele sovietice, conform cărora în 1976 a fost creat un grup naţional de fizicieni din domeniul nuclear care erau ajutaţi de specialişti din SUA, China, Franţa şi Israel. Acest grup ar fi activat într-un centru secretizat, la Măgurele… În raportul Serviciul de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse, amintit de publicaţia rusă, se menţionează că “în 1985, autorităţile române îşi trasaseră ca sarcină studierea posibilităţii fabricării armei atomice, specialiştii români din domeniul fizicii nucleare însuşindu-şi tehnologiile de obţinere a plutoniului din combustibil nuclear prelucrat.

Veşti uluitoare din Coreea de Nord: Unicornii există! ARHEOLOGII spun că au făcut o DESCOPERIRE incredibilă

Informaţii referitoare la faptul că, în cadrul programului său de energie nucleară, România ar fi dispus de un proiect concret destinat fabricării, până în anul 2000, a bombei circulau încă din 1980″. Probabil că binecunoscutul refren “Noi în anul 2000, când nu vom mai fi copii” avea un tâlc anume…

Încercări pentru fabricare

Pe de altă parte, publicaţia rusă nu este prima care punea pe tapet aceste dezvăluiri şocante. În anul 2007, un jurnalist al Chicago Tribune, care a avut acces la arhivele Razboiului Rece, făcea dezvăluiri pe acelaşi subiect, dezvăluirile posibile datorită lui Armando Travelli- savant american de origine italiană care, la începutul anilor 60, a făcut recensământul tuturor reactoarelor nucleare care foloseau uraniu îmbogăţit în scopuri civile. Şi tot el a descoperit cum folosea regimul comunist din România uraniul furnizat de SUA.

Povestea lor se bazează pe evenimente reale? Răpiţi de EXTRATEREŞTRI. Mărturii sub hipnoză | VIDEO

“Faptele” descrise de el arată o America…înfricoşată de posibilitatea ca ţări pe care le-a ajutat, precum România, să devină puteri nucleare. Ideile principale ale mărturisirilor lui Travelli sunt următoarele: în anii 50, SUA au iniţiat un program de furnizare a uraniului îmbogăţit pentru ţările care voiau să îşi construiască centrale nucleare; În anii 70, programul a scapat e sub control, iar România a fost una dintre ţările în care uraniul a început să fie utilizat pentru fabricarea bombei atomice; Revoluţia din 1989 a pus capăt încercărilor României de a deveni o putere nucleară. Travelli a explicat şi cum a ajuns uraniul american în România.

O prostie imensă

Atoms for Peace este numele unui program al guvernului SUA, prin care Washingtonul a început să furnizeze în întreaga lume uraniu îmbogăţit. A fost iniţiativa administraţiei Eisenhower, la începutul anilor 50. Atunci, ţărilor care voiau să îşi construiască centrale nucleare, SUA le furnizau uraniu slab îmbogăţit, aproape imposibil de utilizat pentru realizarea bombei atomice. Dar în anii 60, când ţările partenere s-au plâns că acest tip de uraniu nu era eficient, guvernul SUA a început să le ofere ceea ce voiau.

Povestea celei mai uimitoare PREZICĂTOARE din lume. Previziunea pe care a făcut-o despre ROMÂNIA | VIDEO

“O prostie imensă – să le oferi materia primă pentru bombe nucleare”, a susţinut în Chicago Tribune Matthew Bunn, expert în fizică nucleară şi fost consilier al ex-preşedintelui SUA, Bill Clinton. Iniţial, SUA furnizau uraniul îmbogăţit doar după ce ţările partenere dădeau înapoi materia primă deja uzată. Dar, în 1964, administraţia Johnson a început să vândă uraniul fără această condiţie. Iar după ce India a detonat prima bomba nucleară, totul s-a schimbat. SUA au pus la punct un program de recuperare a uraniului odată cu venirea la putere a preşedintelui Jimmy Carter. Dar ţările partenere nu voiau să îl dea înapoi, pentru că era în proprietatea lor.Una dintre aceste ţări era România…

Aici s-a oprit

Armando Travelli a venit în România în anii 80, şi a realizat ce consecinţe a avut politica americana de cimentare a relaţiilor cu Ceauşescu prin intermediul uraniului îmbogăţit. “Românii începuseră să folosească tot mai puţin uraniul îmbogăţit pentru obţinerea de energie. În schimb, îl foloseau la separarea plutoniului – primul pas spre fabricarea bombei nucleare”, dezvăluia Travelli în 2007. Reporterul american care a scotocit prin arhivele Razboiului Rece nota că România a raportat la Agenţia Internaţionala pentru Energie Atomică tot ceea ce făcuse Ceausescu. Conform Chicago Tribune, “aici s-a oprit procesul de fabricare a bombei nucleare româneşti”…

Video Film

Autor: Roxana Roseti

Sursa: Evenimentul zilei

Articol din Istorie |

Comments Closed

Explosive investigation: Prince Charles really is Dracula’s descendant!

November 6th, 2012 |

When he said he was a descendant of Tepes, the British crown prince was not kidding. The Windsor family can be traced back to the dynasty of the Basarabi rulers of Muntenia. Our historiography did not pay attention to this aspect, while the Hungarian one, interested in outlining the Hungarian ancestors of the British royal house, blurred out the genealogic tree where it intersected with Romanian rulers. Using documentary sources, Formula AS magazine restored the historical truth. The British crown prince can call himself Charles of Romania and not as a joke!

Prince Charles: I have Transylvanian roots!

My genealogy shows I hail from Vlad Tepes (the Impaler), Prince Charles recently told a British journalist who had come to Transylvania to convince himself of the British crown prince’s passion for the region. “So I have some roots here,” the prince added. The journalist smiled and probably thought, “Prince Charles hails from the blood-thirsty Dracula! This will sound so good in the movie, British tabloids will rage about it before the launch!”

He was not wrong. The newspapers both in Romania and in the UK raged about it. All sorts of scenarios were published, some even suggested that he could claim the Romanian throne. Most, however, took Prince Charles’s words as an attempt to promote Transylvania with its most commercial “product,” Dracula’s myth.

Leo van de Pas: Vlad Tepes is certainly a great-great uncle of Charles

A genealogic investigation by Formula AS shows that this was not a marketing trick, but the naked truth: Prince Charles does hail from Vlad Tepes, also known as Dracula. The magazine resorted to the help of Leo van de Pas, coordinator of one of the most important genealogy databases in the world, collector of a vast library in the field and owner of the website www.genealogics.org.

The tenth generation before Queen Mary, grandmother of Queen Elizabeth II, led to the Draculesti family, to Vlad Tepes, his brother Vlad III Calugarul (the Monk), his father Vlad Dracul, Mircea cel Batran, going back to the 1300s, to Basarab Voievod.

“Nowaday, people use words like ancestor and descendant too easily. Genealogically speaking, the ancestor of Prince Charles is not Vlad Tepes, but his brother, Vlad the Monk. But yet, Vlad Tepes is certainly a great-great uncle of Charles,” van de Pas explained.

The genealogic tree drawn by van de Pas is also confirmed by an important work published in England in 1982, shortly after the birth of Prince Charles’s son William. “Royal Highness: Ancestry of the Royal Child” by reputed heraldic and genealogy specialist Sir Iain Moncreiffe of that Ilk clearly states that Prince Charles’s ancestry leads all the way to Stephen the Great and his ancestors, up to Bogdan I Voievod, through Lady Chiajna, the wife of Mircea Ciobanu Basarab.

Ancheta EXPLOZIVA : Prinţul Charles chiar este urmaşul lui Dracula !

Cand a spus ca este urmas al lui Tepes, mostenitorul tronului britanic n-a glumit. Familia regala a Windsorilor coboara genealogic pana la dinastia voievozilor Basarabi din Muntenia. Istoriografia noastra nu a dat importanta acestui aspect, in vreme ce istoriografia maghiara, interesata sa scoata la iveala stramosii unguri ai casei regale britanice, a obturat arborele genealogic, exact acolo unde el se intersecta cu domnitorii romani. “Formula AS” a refacut, din surse documentare, adevarul istoric. Mostenitorul monarhiei britanice isi poate spune, nu doar in gluma, “Charles de Romania”.

Printul Charles: Am radacini in Transilvania !

“Genealogia mea arata ca ma trag din Vlad Tepes”, i-a spus recent Printul Charles unui jurnalist englez, care venise pana in Transilvania, pentru a se convinge de pasiunea mostenitorului coroanei britanice pentru aceste locuri minunate. “Asa ca am ceva radacini pe aici”, a adaugat printul, plimbandu-si oaspetele in decorul de vis al gradinii sale. Nonconformistul jurnalist si-a varat mainile in buzunarele blugilor si a zambit. “Printul Charles se trage din sangerosul Dracula! Ce bine va suna asta in film, ce vor mai vui tabloidele britanice inainte de lansare! Ce reclama fantastica!”, si-o fi spus.

Nu s-a inselat. Ziarele au vuit, si in Romania, si in Marea Britanie. S-au tesut scenarii stiintifico-fantastice, unii de la noi l-au pus deja pe tronul Romaniei, apoi englezii l-au dat jos cat ai clipi, cu un sarcasm tipic, care nu mai mira pe nimeni. Multi au scris, putini au crezut. Majoritatea au luat vorbele Printului ca pe o gluma sau, cel mult, ca pe un gest de curtoazie la adresa Romaniei, ca pe o incercare cam stangace de promovare a Transilvaniei, prin intermediul celui mai comercial “produs” al sau, mitul lui Dracula.

Leo van de Pas : Vlad Tepes e in mod cert un unchi stravechi al lui Charles

O anchetă genealogică realizată de Formula AS arată însă că n-a fost vorba de un truc de marketing de promovare a Transilvaniei sau o afirmaţie hazardată, ci purul adevăr: prinţul Charles al Marii Britanii se trage din Vlad Ţepeş, supranumit Dracula. Jurnaliştii revistei autohtone au apelat la ajutorul lui Leo van de Pas, coordonatorul uneia dintre cele mai importante baze de date de genealogie din lume, colecţionar al unei vaste biblioteci de profil şi proprietar al site-ului de internet www.genealogics.org.

Intr-un arbore genealogic atat de stufos precum cel al familiei regale britanice, a zecea generatie de dinaintea Reginei Mary, bunica Reginei Elisabeta a II-a, e neverosimil de scurta, doar o “crenguta”. O bizarerie trecuta cu vederea. Caci nici unul dintre istoriografii maghiari care incercau sa demonstreze originea ardeleana a mostenitorilor coroanei britanice nu avea interesul sa arate ca acea “crenguta” ducea, intregita, tocmai la familia munteana a Draculestilor, la Vlad Tepes, la fratele sau Vlad al III-lea Calugarul, la tatal sau, Vlad Dracul, la Mircea cel Batran, pana hat, departe, pe la 1300, la Basarab Voievod! Printul Charles nu glumise. Chiar se trage din familia lui Vlad Tepes! Documentele o confirma!

“In ziua de azi, lumea foloseste cu prea multa lejeritate termeni ca “stramos” si “urmas”. In sens strict genealogic, stramosul Printului Charles nu e Vlad Tepes, ci fratele sau, Vlad Calugarul. Insa, da, Vlad Tepes e in mod cert un unchi stravechi al lui Charles”, a explicat Leo van de Pas.

Acesta a trimis si genealogia clara, cu descendenta Reginei Elisabeta a II-a si a Printului Charles din Vlad Dracul, prin fiul sau, Vlad al III-lea Calugarul, fratele vitreg, de tata, al lui Vlad Tepes. De la mijlocul secolului al XV-lea si pana la inceputul secolului al XVII-lea, vreme de cinci generatii, stramosii contesei Claudine Rhedey din Transilvania si, deci, si ai Printului Charles, au fost nobili munteni, voievozi si inalti dregatori din neamul Basarabilor.

Descendenta Printului Charles duce direct si spre Stefan cel Mare

Arborele genealogic oferit de Leo van de Pas e confirmat si de o importanta lucrare aparuta in Anglia in 1982, la scurt timp dupa nasterea Printului William, fiul lui Charles si al Dianei, urmatorul la coroana britanica pe linie succesorala, dupa Printul de Wales. “Alteta Sa: stramosii tanarului print” (“Royal Highness: Ancestry of the Royal Child”, in original), se cheama cartea semnata de Sir Iain Moncreiffe of that Ilk, un nume de referinta in domeniile genealogiei si heraldicii. Sir Iain a scris, practic, o carte-cadou la nasterea Printului William. ..Paginile 100-102 din cartea sa stau marturie. Ba mai mult: prin intermediul doamnei Chiajna, sotia lui Mircea Ciobanu Basarab, descendenta Printului Charles duce direct si spre Stefan cel Mare si inaintasii sai, pana la Bogdan I Voievod.

Istoricul clujean Tudor Salagean, specialist in istoria medievala a Transilvaniei si autor al unor lucrari referitoare la radacinile ardelene ale familiei regale britanice, sustine si el genealogia lui Iain Moncreiffe of that Ilk, despre care vorbeste Leo van de Pas. “Intr-adevar, personajele care fac legatura dintre Basarabi si nobilimea ardeleana apar la sfarsit de secol XVI, in jurul anului 1600. Este vorba, in special, de logofatul Ivan Norocea si de fiica sa Zamfira, cea care va deveni, mai tarziu, sotia lui Peter Racz de Galgo. Mama Zamfirei era nimeni alta decat Stanca Basarab, fiica domnitorului muntean Mircea Ciobanu si a cunoscutei doamne Chiajna” … prin casatoria Zamfirei cu marele ambasador al Transilvaniei la Inalta Poarta, Peter Racz de Galgo, Zamfira este cea care duce sangele Basarabilor munteni in spectaculoasa increngatura de relatii la capatul careia se gaseste azi Printul Charles.

Nici un strain nu a vorbit vreodata atat de mult si de bine despre Romania si nici o mare personalitate contemporana nu a dovedit atata tenacitate in sustinerea unor valori romanesti. Desi a vizitat prima oara tara noastra abia in 1997, devenind un obisnuit al evadarilor in Transilvania dupa 2004, Printul Charles, mostenitorul tronului Marii Britanii, este ambasadorul cel mai fervent, nu doar al frumusetilor Ardealului, de care este absolut fascinat, ci si al traditiilor, al patrimoniului si al comorilor naturale ale tarii noastre.

Ancheta EXPLOZIVA : Prinţul Charles chiar este urmaşul lui Dracula !

Ancheta EXPLOZIVA : Prinţul Charles chiar este urmaşul lui Dracula !

Cand a spus ca este urmas al lui Tepes, mostenitorul tronului britanic n-a glumit. Familia regala a Windsorilor coboara genealogic pana la dinastia voievozilor Basarabi din Muntenia. Istoriografia noastra nu a dat importanta acestui aspect, in vreme ce istoriografia maghiara, interesata sa scoata la iveala stramosii unguri ai casei regale britanice, a obturat arborele genealogic, exact acolo unde el se intersecta cu domnitorii romani. “Formula AS” a refacut, din surse documentare, adevarul istoric. Mostenitorul monarhiei britanice isi poate spune, nu doar in gluma, “Charles de Romania”.

Printul Charles: Am radacini in Transilvania !

“Genealogia mea arata ca ma trag din Vlad Tepes”, i-a spus recent Printul Charles unui jurnalist englez, care venise pana in Transilvania, pentru a se convinge de pasiunea mostenitorului coroanei britanice pentru aceste locuri minunate. “Asa ca am ceva radacini pe aici”, a adaugat printul, plimbandu-si oaspetele in decorul de vis al gradinii sale. Nonconformistul jurnalist si-a varat mainile in buzunarele blugilor si a zambit. “Printul Charles se trage din sangerosul Dracula! Ce bine va suna asta in film, ce vor mai vui tabloidele britanice inainte de lansare! Ce reclama fantastica!”, si-o fi spus.

Nu s-a inselat. Ziarele au vuit, si in Romania, si in Marea Britanie. S-au tesut scenarii stiintifico-fantastice, unii de la noi l-au pus deja pe tronul Romaniei, apoi englezii l-au dat jos cat ai clipi, cu un sarcasm tipic, care nu mai mira pe nimeni. Multi au scris, putini au crezut. Majoritatea au luat vorbele Printului ca pe o gluma sau, cel mult, ca pe un gest de curtoazie la adresa Romaniei, ca pe o incercare cam stangace de promovare a Transilvaniei, prin intermediul celui mai comercial “produs” al sau,

+mitul lui Dracula.

Leo van de Pas : Vlad Tepes e in mod cert un unchi stravechi al lui Charles

O anchetă genealogică realizată de Formula AS arată însă că n-a fost vorba de un truc de marketing de promovare a Transilvaniei sau o afirmaţie hazardată, ci purul adevăr: prinţul Charles al Marii Britanii se trage din Vlad Ţepeş, supranumit Dracula. Jurnaliştii revistei autohtone au apelat la ajutorul lui Leo van de Pas, coordonatorul uneia dintre cele mai importante baze de date de genealogie din lume, colecţionar al unei vaste biblioteci de profil şi proprietar al site-ului de internet http://www.genealogics.org/.

Intr-un arbore genealogic atat de stufos precum cel al familiei regale britanice, a zecea generatie de dinaintea Reginei Mary, bunica Reginei Elisabeta a II-a, e neverosimil de scurta, doar o “crenguta”. O bizarerie trecuta cu vederea. Caci nici unul dintre istoriografii maghiari care incercau sa demonstreze originea ardeleana a mostenitorilor coroanei britanice nu avea interesul sa arate ca acea “crenguta” ducea, intregita, tocmai la familia munteana a Draculestilor, la Vlad Tepes, la fratele sau Vlad al III-lea Calugarul, la tatal sau, Vlad Dracul, la Mircea cel Batran, pana hat, departe, pe la 1300, la Basarab Voievod! Printul Charles nu glumise. Chiar se trage din familia lui Vlad Tepes! Documentele o confirma!

“In ziua de azi, lumea foloseste cu prea multa lejeritate termeni ca “stramos” si “urmas”. In sens strict genealogic, stramosul Printului Charles nu e Vlad Tepes, ci fratele sau, Vlad Calugarul. Insa, da, Vlad Tepes e in mod cert un unchi stravechi al lui Charles”, a explicat Leo van de Pas.

Acesta a trimis si genealogia clara, cu descendenta Reginei Elisabeta a II-a si a Printului Charles din Vlad Dracul, prin fiul sau, Vlad al III-lea Calugarul, fratele vitreg, de tata, al lui Vlad Tepes. De la mijlocul secolului al XV-lea si pana la inceputul secolului al XVII-lea, vreme de cinci generatii, stramosii contesei Claudine Rhedey din Transilvania si, deci, si ai Printului Charles, au fost nobili munteni, voievozi si inalti dregatori din neamul Basarabilor.

Descendenta Printului Charles duce direct si spre Stefan cel Mare

Arborele genealogic oferit de Leo van de Pas e confirmat si de o importanta lucrare aparuta in Anglia in 1982, la scurt timp dupa nasterea Printului William, fiul lui Charles si al Dianei, urmatorul la coroana britanica pe linie succesorala, dupa Printul de Wales. “Alteta Sa: stramosii tanarului print” ( “Royal Highness: Ancestry of the Royal Child”, in original), se cheama cartea semnata de Sir Iain Moncreiffe of that Ilk, un nume de referinta in domeniile genealogiei si heraldicii. Sir Iain a scris, practic, o carte-cadou la nasterea Printului William. ..Paginile 100-102 din cartea sa stau marturie. Ba mai mult: prin intermediul doamnei Chiajna, sotia lui Mircea Ciobanu Basarab, descendenta Printului Charles duce direct si spre Stefan cel Mare si inaintasii sai, pana la Bogdan I Voievod.

Istoricul clujean Tudor Salagean, specialist in istoria medievala a Transilvaniei si autor al unor lucrari referitoare la radacinile ardelene ale familiei regale britanice, sustine si el genealogia lui Iain Moncreiffe of that Ilk, despre care vorbeste Leo van de Pas. “Intr-adevar, personajele care fac legatura dintre Basarabi si nobilimea ardeleana apar la sfarsit de secol XVI, in jurul anului 1600. Este vorba, in special, de logofatul Ivan Norocea si de fiica sa Zamfira, cea care va deveni, mai tarziu, sotia lui Peter Racz de Galgo. Mama Zamfirei era nimeni alta decat Stanca Basarab, fiica domnitorului muntean Mircea Ciobanu si a cunoscutei doamne Chiajna” … prin casatoria Zamfirei cu marele ambasador al Transilvaniei la Inalta Poarta, Peter Racz de Galgo, Zamfira este cea care duce sangele Basarabilor munteni in spectaculoasa increngatura de relatii la capatul careia se gaseste azi Printul Charles.

Nici un strain nu a vorbit vreodata atat de mult si de bine despre Romania si nici o mare personalitate contemporana nu a dovedit atata tenacitate in sustinerea unor valori romanesti. Desi a vizitat prima oara tara noastra abia in 1997, devenind un obisnuit al evadarilor in Transilvania dupa 2004, Printul Charles, mostenitorul tronului Marii Britanii, este ambasadorul cel mai fervent, nu doar al frumusetilor Ardealului, de care este absolut fascinat, ci si al traditiilor, al patrimoniului si al comorilor naturale ale tarii noastre.

• Romania’s image promoted across the ocean: Wild Carpathia documentary premieres in the US • Udrea: Prince Charles has done more for Romania than most Romanians • Udrea, on her visit to London: If Prince Charles loves the Carpathians, then why shouldn’t we, as well? • Shocking hypothesis! Return to monarchy: Prince Charles would become Romania’s king ! • Prince Charles, in a British documentary that promotes the Romanian tourism • British journalist says visit to Romania is like time travel, 100 years into the past • Daily Mail: Prince Charles could become king of Romania • Surprise Prince Charles-Elena Udrea meeting in London • Prince Charles promotes Transylvania again: People here have a sense of belonging, identity and meaning Sursa:http://www.bucharestherald.ro/dailyevents/41-dailyevents/30692-explosive-investigation-prince-charles-really-is-draculas-descendant

Printul Charles, urmasul lui Tepes

Ciprian Rus

* Arborele genealogic care dovedeste descendenta mostenitorului tronului britanic din familiile domnitoare romanesti *

De la Basarab I, voievodul Tarii Romanesti, si Bogdan I al Moldovei, o intreaga pleiada de domnitori romani apar in descendenta directa a mostenitorului coroanei britanice: Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Vlad Dracul, Vlad Tepes,

Stefan cel Mare.

Demonstratia ii apartine marelui genealogist si heraldist britanic, Sir Iain Moncreiffe of that Ilk, si este cuprinsa in cartea “Royal Highness: Ancestry of the Royal Child”, aparuta in 1982. Dupa cum se afirma si in reportajul publicat in numarul trecut al revistei “Formula AS”, timp de mai multe sute de ani, legaturile cultivate de marile familii domnitoare din Moldova si Tara Romaneasca au dus la descendenti care, la randul lor, unii manati de povesti de iubire, altii de interese politice sau de privilegii economice, s-au inrudit cu reprezentanti ai nobilimii maghiare, iar apoi ai celei germanice. De aici, in alte zeci de ani, urmasii primilor domnitori din Tarile Romane au ajuns in marea si respectata familie regala britanica a Windsorilor.

Interesat si poate amuzat de legenda descendentei sale din Dracula, Printul Charles a decis sa-si caute originile la “fata locului”. Mai intai, prin vizita la mormantul de la Sangeorgiul de Padure, in Mures, al Claudinei Rhedey, stra-strabunica Reginei Elisabeta a II-a, iar mai apoi, prin marturisirea publica, in cadrul unui documentar TV de larga circulatie, a ipotezei ca familia regala britanica l-ar avea printre stramosi pe insusi domnitorul Vlad Tepes al Tarii Romanesti. Prilej de glume in presa britanica si de suspiciuni in cea romaneasca, ipoteza este sustinuta de o dovada istorica: arborele genealogic, pe care il publicam in paginile de fata ale “Formulei AS”.

Chiajna, Zamfira si Claudine

Insa Vlad Tepes nu e singurul personaj romanesc memorabil din arborele genealogic al Printului Charles. Pe langa marii domnitori Mircea cel Batran si Stefan cel Mare, stramosi directi ai mostenitorului coroanei britanice, in trecutul Printului gasim, deopotriva, cateva domnite romantice, cu rol-cheie in frumoasa “legatura” dintre Charles si Romania. Mai intai, puternica doamna Chiajna a Moldovei, care prin casatoria sa cu Mircea Ciobanu, a legat boierimea moldoveana de cea munteana, in arborele genealogic al Casei Regale Britanice. Apoi, frumoasa Zamfira, nepoata Doamnei Chiajna si iubita, pentru o vreme, a lui Mihai Viteazul, care s-a casatorit cu marele ambasador transilvanean Peter Racz de Galdo, facand astfel legatura de sange cu nobilimea maghiara. Mai tarziu, o alta mare frumusete a Ardealului, Claudine Rhedey, a dus arborele genealogic in Europa Centrala, prin povestea sa de iubire cu ducele german Alexander Wurttenberg. Fiul lor, Franz, a intrat in familia regala britanica, prin casatoria cu printesa Mary Adelaide, iar fiica lor a devenit Regina Mary, consoarta Regelui George al V-lea si bunica Reginei Elisabeta a II-a. O spectaculoasa poveste intinsa pe durata a mai bine de sapte secole, ce pune intr-o noua lumina istoria veche a romanilor.

Sursa:

http://www.formula-as.ro/2012/1003/planete-culturale-30/printul-charles-urmasul-lui-tepes-14664

Noi dovezi că Prinţul Charles este descendentul lui Vlad Ţepeş: Un scriitor britanic a publicat arborele genealogic al familiilor celor doi

Vlad Ţepeş şi Prinţul Charles al Marii Britanii sunt rude.

Mai exact Charles este descendentul celui care pe teritoriul României era cunoscut sub apelativul de Dracula. Informaţia a fost facută publică iniţial chiar de prinţ, pentru ca ulterior să fie confirmată şi de scriitorului britanic David Hughes. Autorul a publicat patru variante ale arborelui genealogic în care sunt surprinse legăturile de familie dintre

Vlad Ţepeş şi prinţul Charles al Marii Britanii.

Domnitorul roman Vlad Tepes a avut doi fii: pe Vlad Ţepeluş şi pe Mihnea I cel Rău. Potrivit scriitorului britanic David Hughes, aceştia la rândul lor ar fi avut cate un copil fiecare, tot baieti. De-a lungul timpului, prin căsătorii succesive s-a ajuns ca fiii sau fiicele desprinse din Ţepeş să se înrudească cu diverşi membri ai unor familii de nobili maghiari sau de români maghiarizaţi.

Indiferent care din cele patru variante prezentate de autorul cartii „Cronicile Britanice” ar fi urmate, se ajunge la un punct comun si anume contesa Claudia von Rhedey, din Sângeorgiu de Pădure, Mureş. Aceasta a fost stră-stră-bunica lui Charles, pentru că nepoata ei, Mary de Teck, s-a casatorit cu rege Marii Britanii, George al V-lea. În acest fel, Mery de Teck a ajuns şi ea regina Marii Britanii, dar şi bunică a actualei regine a regatului unit, Elisabeta a II-a.

Asadar, rădăcinile printului Charles sunt adânc înfipte în pământul românesc. De aici şi ataşamentul pe care moştenitorul coroanei britanice îl are pentru ţara noastră.

http://www.b1.ro/stiri/externe/noi-dovezi-ca-prin-ul-charles-este-descendentul-lui-vlad-epe-un-scriitor-britanic-a-publicat-arborele-genealogic-al-familiilor-celor-doi-14612.htm WILD CARPATHIA FULL documentary subtitrat in romana –

http://www.rbnpress.info/wp/ancheta-exploziva-printul-charles-chiar-este-urmasul-lui-dracula/

surse: B1TV, Libertatea, genealogics.org, formula AS, bucharestherald.ro, alte surse rbnpress

Articol din Istorie |

Comments Closed

Sensational archeological discovery near Sibiu: A storm will raise in the international world ! DESCOPERIRE arheologică de SENZATIE langa Sibiu: Va stârni o furtună în lumea internaţională !

November 4th, 2012 |

Sensational archeological discovery near Sibiu: A storm will raise in the international world !

A ceramic piece engraved with unknown symbols that could prove the existence of writing in early Neolithic was discovered by archaeologists on site Orastie – Sibiu motorway, north of Miercurea Sibiului, has announced Mr. Sabin Luca, the manager of Brukenthal Museum. The ceramic piece was found in a housing complex dating from before the year 6000 BC.

The piece could prove that at that time there writing systems and, according to Sabin Luca, is “the only known fragment, in this moment, chronologically, with such symbols.”

“I am shocked … Obviously it’s a system of putting something in an order, with different types, and will be an opportunity for disputes. When it will appear in the international world, a storm will raise,” said the manager of the National Museum Brukenthal.

Housing complex was discovered in the archaeological site called “Miercurea Sibiului 2”, located in north of the city Miercurea Sibiului, on Valea Grabovei, and it sets the first wave of Neolithic in Romania.

“We had the chance to discover yet another site of the first wave of Neolithic in Romania. (…) This is due to some communities who came at that time from somewhere from Macedonia, the closest analogies for the discovered materials are in Serbian Macedonia and the Greek side of Macedonia, so northern Greece.It’s strange, but that is history. Scientifically speaking, it is a great discovery, “said Sabin Luca.

Archaeologists from Sibiu have explored the three dwellings, along with ovens and thousands of fragments of ceramic, but it could be, after their calculations, another three to four houses of this period which were left unexplored nearby.

“These findings show that these communities suddenly came with the new known technology from Neolithic: agriculture, animal raising, other types of architecture, other social relations, comparing to hunters who were standing by and they became the owners this area first – Oltenia, a part of Banat and the western half of Transylvania”, said Sabin Luca.

Excavations were done at a depth of about five meters, from March to June this year.

On site Miercurea Sibiului 2, 29 complexes with archaeological material were found, belonging to Early Neolithic – Starcevo-Cris culture, the first Iron Age and early medieval period.

DESCOPERIRE arheologică de SENZATIE langa Sibiu: Va stârni o furtună în lumea internaţională !

Un fragment ceramic inscripţionat cu simboluri necunoscute, ce ar putea dovedi existenţa scrisului în neoliticul timpuriu, a fost descoperit de arheologi pe şantierul autostrăzii Sibiu-Orăştie, la nord de Miercurea Sibiului, a anunţat, miercuri, directorul Muzeului Naţional Brukenthal, Sabin Luca.

Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat lucrările de cercetare arheologică pe traseul autostrăzii Sibiu – Orăştie – lotul 3, a prezentat, într-o conferinţă de presă, un fragment ceramic descoperit într-un complex de locuinţe datate de dinainte de anul 6.000 i. Hr.

Fragmentul ar putea dovedi că în perioada respectivă existau sisteme de scriere şi, potrivit lui Sabin Luca, este “singurul fragment cunoscut, din acest moment cronologic, cu astfel de simboluri”.

“Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozioane, am publicat nu ştiu câte volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar vă daţi seama că nu e ornament. E clar că e un sistem de punere a ceva într-o ordine, cu tipuri diverse şi va rămâne un prilej de dispute. Când va apărea în lumea internaţională va stârni o furtună”, a afirmat directorul Muzeului Naţional Brukenthal.

Complexul de locuinţe a fost descoperit în situl arheologic denumit “Miercurea Sibiului 2”, localizat la nord de oraşul Miercurea Sibiului, pe Valea Gârbovei, şi atestă primul val de neolitizare din România.

“Am avut şansa să descoperim încă un sit din primul val de neolitizare din România. (…) Acesta se datorează unor comunităţi care au venit în vremea aceea undeva dinspre Macedonia, cele mai apropiate analogii pentru materialele descoperite se află în Macedonia sârbă şi cea grecească, deci nordul Greciei. E ciudat, dar asta este istoria. Din punct de vedere ştiinţific este o descoperire deosebită”, a declarat Sabin Luca.

Arheologii sibieni au explorat trei locuinţe, alături de cuptoare şi mii de fragmente de ceramică, dar ar mai putea fi, după calculele lor, alte trei – patru locuinţe din această perioadă rămase neexplorate, în apropiere.

“Aceste descoperiri ne arată că aceste comunităţi au venit năvalnic cu noua tehnologie a neoliticului cunoscută: agricultură, creşterea animalelor, arhitectură de alt tip, alte relaţii sociale, faţă de vânătorii ce stăteau pe aici, şi au stăpânit locul, mai întâi în această zonă – Oltenia, o parte din Banat şi jumătatea de vest a Transilvaniei”, a explicat Sabin Luca.

Săpăturile au fost realizate la o adâncime de aproximativ cinci metri, în perioada martie – iunie a.c.

“Oricât ne-am fi căznit nu am fi reuşit să descoperim situl prin mijloace academice fiindcă au fost 4 – 5 metri adâncime, la un moment dat a căzut drumul tehnologic din cauza adâncimii mari a săpăturilor. Cu niciun mijloc de detecţie actual nu se putea descoperi acest sit. Nimeni nu sapă cu hârleţul la patru metri sperând că va descoperi ceva”, a mai spus directorul muzeului din Sibiu.

În situl Miercurea Sibiului 2 au fost găsite, în total, 29 de complexe cu material arheologic, ce aparţin neoliticului timpuriu – cultura Starcevo-Criş, primei epoci a fierului şi perioadei Evului Mediu timpuriu.

Articol din arheologie, Istorie, Romania azi |

Comments Closed

film despre stramosi

November 4th, 2012 |

UN FILM DOCUMENTAR EXCEPTIONAL, DE APROXIMATIV O ORA, DESPRE STRAMOSII NOSTRI, REALIZAT DE TELEVIZIUNEA NATIONALA “TVR 2” !

Emisiunea “Enigmatica Terra” (integrala) :

Da, dar…la pachet cu celalalt documentar:

dacia preistorica
Cu Lumina si Caldura

Articol din arheologie, Istorie |

Comments Closed

Noi i-am invatat pe egipteni sa faca piramidele

October 12th, 2012 |

Vineri, 22 Mai 1998 Conf. dr. Ioan Ticleanu face o dezvaluire senzationala: Noi i-am invatat pe egipteni sa faca piramidele. Piramida de pe Toaca din Ceahlau este mai veche decit piramida lui Keops.

Noi marturii vin sa ne reaminteasca cit de putin a fost investigata preistoria noastra. Cit de putin stim despre primii locuitori ai acestor meleaguri. Se vorbeste despre hiperboreeni, despre traci, geti si daci.
Dar cine erau ei? Cum traiau? Ce nivel de cunostinte aveau? In ce credeau? Marturiile istorice sint putine si noi nu facem nimic pentru a le valorifica si imbogati. Erau cei de pe aceste paminturi doar “cei mai viteji si mai drepti”, agricultori, mineri si crescatori de albine?
Cum ramine cu informatiile care vorbesc despre darul lor de vindecatori? Dar cu sanctuarul si calendarul astronomic de la Sarmizegetusa Regia? Cum au fost ziditi muntii, cum s-au realizat betoane si cuie care nu au ruginit pina astazi? Piramida lui Keops se inscrie perfect in reconstituirea piramidei de pe Toaca

Conf.dr. Ioan Ticleanu, de la Facultatea de geologie a Universitatii Bucuresti, este un pasionat al muntelui, iar Ceahlaul l-a fascinat intotdeauna.
Isi aminteste si acum un cintec despre Ceahlau, cintat de invatatorul sau la vioara, pe care ulterior nu l-a mai auzit niciodata.
Soarta a facut sa-si petreaca o parte din copilarie linga acest munte, cind s-a mutat la Bicaz pe santierul unde tatal sau era inginer constructor. Revenit in Bucuresti, nu si-a uitat prima dragoste, asa ca, in fiecare vara, face excursii cu familia in munti. In cursul unei astfel de expeditii, a facut o descoperire care, daca va fi confirmata, este cu adevarat senzationala.
Privind Ceahlaul dinspre Est, de pe soseaua ce margineste lacul de acumulare de la Bicaz, Ioan Ticleanu a fost surprins de aspectul piramidal al virfului Toaca, inalt de 1900 de metri.
Asa ca s-a apucat sa investigheze, impreuna cu sotia sa, ca orice cercetator care se respecta.
Geometric, virful este constituit la partea inferioara dintr-un trunchi de piramida, continuat cu un virf piramidal tesit.
Primul semn de intrebare l-a ridicat baza absolut patrata a trunchiului de piramida, cu latura de 296 de metri, inaltimea totala a acestei forme de relief fiind astazi de 107 metri. In al doilea rind, este aproape imposibil ca doua creste sa se intersecteze, in mod natural, la exact 90 de grade.
Si nu in ultimul rind, unghiul pantei de pe partea de Nord a virfului (mai ferita de eroziune decit celelalte) este de 52 de grade, acelasi ca si la faimoasa piramida a lui Keops.

Plecind de la acest unghi, s-a facut reconstituirea piramidei, asa cum arata ea initial. Similitudinile cu piramida lui Keops sint tulburatoare: constructia egipteana are una din fete aproape perpendiculara pe directia Nord, iar fata similara a virfului Toaca se abate cu doar 13 grade de la aceeasi directie, raportul intre lungimea laturii si inaltime, folosit de arhitectii egipteni, are aceeasi valoare cu cea in care se incadreaza si piramida reconstituita pe Toaca.
“Piramida lui Keops se inscrie perfect intr-o reconstituire a piramidei initiale de pe Toaca. Egiptenii au construit mai intii piramida in trepte, apoi asa-numitele piramide strimbe, apoi pe cele drepte.
Toate cele trei modele se regasesc pe Toaca.
Exista elemente care duc la ipoteza ca piramidele egiptene isi au arhetipul in Ceahlau.

Modelul piramidei ar fi putut circula similar cu motivul spiralei de pe obiectele de ceramica, acesta, potrivit unor cercetatori, pornind din zona dunareana, a trecut in Creta si dupa 3000 de ani a ajuns in Egipt”, spune Ioan Ticleanu.

Mai mult, piramida de pe Toaca ar putea avea o vechime de 10.000 de ani, pe cind piramida lui Keops este datata 2.500 de ani i.Hr. Cercetarile facute atit pe harta topografica, prin stereoscopie, cit si in teren, conduc la concluzia ca virful Toaca a fost modelat in forma de piramida.
Posibila interventie a omului este sustinuta si de faptul ca conglomeratele din care este format virful se pot ciopli mult mai usor decit granitul sau calcarul.

Ceahlaul a fost unul dintre muntii sfinti ai dacilor .

Multe sint pietrele si virfurile din Carpati care poarta nume cel putin ciudate: Omu, Sfinxul.
Linga Toaca se afla virful Panaghia si Piatra Ciobanului, toate trei asezate pe aceeasi axa.
Stinca Piatra Ciobanului se afla la Vest de Toaca, situata la fel ca si mormintul lui Osiris, divinitate suprema a egiptenilor, care era cioban, fata de templul aflat in apropierea sa.

Doar doi munti au, in Romania, cite o sarbatoare.

Daca Tirgul de fete de pe Muntele Gaina este mai cunoscut, datorita caracterului sau inedit, Ziua Muntelui, organizata in fiecare an pe 6 august in Ceahlau, are o semnificatie ce se pierde in negura timpurilor si nu poate fi confundata cu “Schimbarea la fata”, sarbatorita de ortodocsi la aceeasi data. Oamenii pleaca de cu noapte, pentru a ajunge in virf dimineata, cind rasare soarele.
Credinta spune ca daca vezi soarele rasarind peste munte, iti merge bine tot anul.
“Am motive sa cred ca Ceahlaul este unul dintre muntii sfinti ai dacilor.
Stramosii dacilor si chiar dacii insisi practicau, cum o arata numeroase dovezi arheologice, o religie in care Soarele ocupa un loc central.
Aceasta credinta ne-ar putea fi transmisa pina astazi prin cuvintul “raza”: RA – numele zeului (identic la egipteni) si ZA – zeu.
Apoi, intre credinta dacilor in viata de apoi, prezentata de Herodot si cea a egiptenilor antici, prezentata de Diodor, nu exista practic nici o deosebire” explica Ioan Ticleanu.
In Muntii Vrancei exista chiar o zona numita Valea Serapusului.
“Serapus” este un cuvint inexistent in limba romana, dar obisnuit in limba egipteana.
In conceptia popoarelor antice, zeii traiau sau intrau in legatura cu oamenii pe virful muntilor. Piramidele puteau reprezenta dorinta faraonilor de a fi cit mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui.

Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlaul.

Ceahlaul este inconjurat de asezari, vechi de 10.000 de ani (printre cele mai vechi din Europa), construite la inaltimi cuprinse intre 1300 si 1800 de metri.
“S-au descoperit margele, care puteau fi obiecte de cult.
Este posibil ca pe munte sa fi existat o comunitate de sacerdoti.
Traind in aceste asezari, dimineata aveau exact aceeasi priveliste, cea a Soarelui rasarind de dupa piramida de pe Toaca. Pe de alta parte, grecii spuneau despre hiperboreeni ca merg pe nori. Or, imaginea unui om care merge in diminetile cu neguri dese si albe pe platoul de pe Ceahlau este cea a unui calator pe nori”.
Ioan Ticleanu cauta indicii, semne, marturii in sprijinul ipotezei sale care, ca orice ipoteza, ramine in domeniul incert al posibilitatilor, pina la confirmarea stiintifica.
Nu neglijeaza, ca argumente in favoarea statutului special al Ceahlaului, nici cetatea dacica de la Piatra Neamt, care apara intrarea pe valea spre muntele sfint si nici faptul ca toate invaziile pe teritoriul vechii Dacii au ocolit Ceahlaul, desi era usor de trecut.

Stim prea putin despre trecutul nostru, ca sa ne grabim a contrazice o astfel de ipoteza, oricit de indrazneata ar parea, fara argumente la fel de puternice ca si cele care o sprijina.
Desi in sinea noastra sintem mindri ca sintem romani si ca traim in acest spatiu, ne-am resemnat, sau poate ne-au ajutat altii sa ne resemnam, precum ciobanul din Miorita, in fata sortii implacabile.
Romanul zice “noi nu vom ajunge niciodata ca ei”, “noi nu vom putea face niciodata ca ei”, “noi nu avem ce au ei”.
Poate ne vom explica aceasta lipsa de incredere in noi insine dupa ce vom explica cum am trecut de la faimoasa cultura Cucuteni, cu case mari si ferestre, la bordeiele sapate in pamint.

AUTOR: Florentina Ionescu

http://www.vavivov.com/art.php?id=97

Articol din arheologie, Istorie, Romania azi |

Comments Closed

Căciula dacilor – prezenţă în simbolistica mondială

October 9th, 2012 |

Puţini dintre noi cunosc astăzi faptul că, în simbolistica antică, medievală şi chiar modernă şi contemporană, anumite elemente îşi au originea in cultura dacilor.

Acestea sunt preluări si adaptări fie ale unor simboluri militare dacice, cum este cazul draconesului (despre care am vorbit într-un articol postat recent), fie a anumitor practici religioase ale acestora sau cu inspiraţie din elemente de vestimentaţie purtate de strămoşii noştrii daci.

Pileusul dacic, de pildă, caciulă cunoscută şi sub numele de “bonetă frigiană”, semn al nobleţei şi al statutului social, fiind purtat de tarabostes, numiţi în sursele antice şi pileati, poate fi regăsit, în prezent, în simbolistica drapelurilor şi a stemelor de stat sau militare a unei serii întregi de ţări şi instituţii.

Dacii şi frigienii erau înrudiţi

Numeroşi autori antici vorbesc despre înrudirea dinre daci şi frigieni, ca aparţinători ai aceluiaşi mare neam al tracilor. Amintiţi iniţial de Homer, în Iliada, frigienii locuiau în Anatolia, Turcia de azi.

Despre primii regi ai acestui popor, printre care şi Midas, aflăm că erau din Tracia. Lui Midas, printre altele, i se atribuie inventarea naiului, instrument atât de drag românilor de astăzi.

Mai mult, autori precum Diodor din Sicilia, Herodot, Hyginius, Plinius sau Xenofon atestă faptul că însuşi Priam, regele Troiei de la momentul confruntării militare a troienilor cu grecii, era şi el, la rândul sau, trac.

Istoricul Iordanes relatează că dacii de neam s-au numit, la început, tarabostes, (probabil termenul dacic iniţial) iar apoi pileati, iar dintre ei se alegeau regii şi preoţii.

Aceste informaţii, coroborate cu însăşi legenda descendenţei romane din traco-troienii lui Eneas, ne poate duce cu gândul că, în cultura romană mai târzie, boneta frigiana a rămas simbol la libertăţii şi nobleţei, simbol moştenit de la strămoşii lor traci.

Caciula purtată de daci şi frigieni a devenit, în zona Imperiului Roman, un simbol al libertăţii, fiind purtată de sclavi în ziua eliberării lor, simbol care, în epocile urmatoare, până în prezent, s-a propagat păstrându-şi mesajul şi semnificaţia iniţiale.

De asemenea, în primele secole ale creştinismului, căciula dacică pătrunde şi în simbolistica religioasă, multe fresce bizantine înfăţisându-i pe cei trei magi, de pildă, purtând pileusul, obiect vstimentar inconfundabil şi clar de origine daco-tracă.

Pileusul, ca simbol al revoluţiei franceze

Marianna este numele dat Republicii Franceze în amintirea societăţii republicane “La Marianne”, care a activat pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Era o societate secretă, călăuzită de un comitet democratic refugiat la Londra, în frunte cu Ledru – Rollin, unul dintre conducătorii burgheziei radicale în timpul şi după revoluţia de la 1848 din Franţa, condamnat la deportare pentru acţiunile conspirative.

Cum această grupare lupta pentru înlăturarea regalităţii (Napoleon al III-lea) şi instaurarea republicii, cercurile reacţionare au botezat republica franceză cu numele societăţii “Marianna”. Şi acest nume, după victoria republicanilor, s-a impus şi s-a păstrat. Marianna este grafic reprezentată printr-o semănătoare care poartă bonetă frigiană.

Această bonetă, de culoare roşie, a fost adoptată şi de revoluţionarii francezi ca un semn de patriotism, ca o emblemă a luptei pentru libertate.

Simbolul dac, preluat de SUA şi America de Sud

În zilele noastre, pileusul dacilor, ca simbol al libertăţii, nobleţei şi independenţei poate fi regăsit pe stemele unor instituţii extrem de importante, precum cea a Senatului Statelor Unite ale Americii, a statului Iowa sau cea a Departamentului Apărării din aceeaşi ţară. De altfel, pileusul este utilizat ca simbol de armata SUA încă din anul 1793.

De asemenea, imaginea căciulii dacice a fost preluată de multe ţări din America Latina şi de Sud, ca simbol al eliberării de sub domniaţia spaniolă.

De altfel, la nivelul întregului continent sud-american, simbolul despre care vorbim este unul asociat cu noţiunea de libertate, egalitate de şanse şi independenţă.

Dintre ţările ce folosesc astăzi acest simbol amintim Argentina, Nicaragua (stema adoptată în 1823), Haiti (simbol adoptat în 1986), El Salvador (simbol adoptat în 1912), Cuba (din 1906), Columbia (din 1834), Bolivia, dar şi Paraguay, stat ce a preluat, pe reversul drapelului său, imaginea despre care vorbim.

Referitor la pileusul dacic, mai trebuie să spunem că imaginea sa fost utilizată şi în cazul unor emisiuni monetare, mai ales în Mexic între sfârşitul secolului 19 şi mijlocul secolului 20.

De asemenea, imaginea căciulii dacilor poate fi regăsită, ca simbol, şi pe unele monede franceze din perioada contemporană.

un articol de Valentin Roman

Sursa: Adevarul despre daci

Articol din arheologie, Istorie |

Comments Closed

Împăraţii daci ai Romei

October 9th, 2012 |

Împăraţii romani de origine dacică sunt un subiect foarte puţin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacică s-a păstrat tăcerea.

De-a lungul timpului, cei mai mulţi istorici români, dar şi unii străini, le-au contestat originea, în ciuda documentelor care ne garantează obârşia lor dacică. Totuşi, fără aceşti daci ajunşi la cârma Imperiului, istoria Daciei, a Europei şi chiar a întregii creştinătăţi ar fi fost alta. Istoria oficială le contestă dacismul şi astăzi, din motive greu de înţeles.

Regalian, strănepotul lui Decebal?

Nu ştim ce s-a întâmplat cu dacii după cucerirea Daciei de către romani. Dacă ar fi să dăm crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid şi fără cale de întoarcere, în decursul a doar un secol şi jumătate. Totuşi, amintirea lui Decebal a rămas vie în secolele următoare, iar numele de “dac” este purtat cu mândrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. După constituţia lui Caracalla din 212, prin care toti cetăţenii imperiului născuţi liberi deveneau cetăţeni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetăţean roman putea urca în ierarhiile vremii.

Regalian este cel dintâi dac care a urcat în această ierarhie. Documentele epocii spun că dacul cel ambiţios a intrat în istorie în preajma anului 260 d.Cr. Şi susţineau că este un urmaş al lui Decebal, un strănepot al marelui rege martir. Poate fi întru totul adevărat, sau poate fi doar o genealogie imaginară. Ceea ce însă nu se poate pune la îndoială este originea dacică a lui Regalian.

În anul 260, în vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla în fruntea trupelor din zona Dunării, din Pannonia şi Moesia. Nu mult după anul 260, el pune la cale o rebeliune, în urma căreia este proclamat împărat de către trupele sale. Monedele emise de el şi de soţia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunăreană. După preluarea puterii, duce lupte împotriva sarmaţilor, dar Gallienus vine de la Roma împotriva lui şi îl invinge. Conform surselor scrise, Regalian este ucis într-un complot de propriii săi partizani, aliaţi cu roxolanii.

Dacia – abandonată sau eliberată?

Figura lui Regalian este deosebit de importantă în istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Deşi Aurelian este considerat autorul retragerii trupelor şi administraţiei romane din Dacia, totuşi, izvoarele istorice şi arheologice ne confirmă faptul că provincia Dacia a fost abandonată mai devreme, în vremea lui Gallienus, iar Aurelian nu a făcut decât să consemneze în acte un fapt deja consumat şi pe care oficialităţile multă vreme nu au avut curajul să-l recunoasca.

Scrierile vechi ne informează că “Dacia a fost pierdută” în vremea adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arată că tot în vremea acestui împărat au încetat inscripţiile romane din Dacia, precum şi baterea de monede. Acest moment coincide şi cu o serie de atacuri dure ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.

Contextul acesta este rareori invocat de istoricii noştri, care pun retragerea romanilor doar pe seama atacurilor pricinuite de barbari şi de goţi (chiar dacă izvoarele subliniază că este vorba de carpi, istoricii insistă că prin “carpi” trebuie să înţelegem “goţi”). Uzurparea puterii lui Gallienus în zonă, prin rebeliunea dacului Regalian şi atacurile dacilor liberi, ne poate sugera că retragerea armatei şi a administraţiei romane din provincie nu reprezintă un abandon al Daciei ci, din contră, o eliberare.

Deci, romanii au fost, efectiv, alungaţi din provincie de către daci şi au susţinut apoi, ca justificare, că Dacia este greu de apărat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat, în sudul Dunării, o altă Dacie, numită “Dacia Aureliana” şi mai apoi “Dacia Ripensis”, pentru a păstra aparenţa unei Dacii romane. Ce s-ar fi întâmplat dacă Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau dacă dacii liberi nu ar fi venit în ajutorul fraţilor lor din ţinutul ocupat de romani? Poate că Dacia ar fi continuat, pentru cine ştie câtă vreme, să fie provincie romană. În acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care romanii au fost nevoiţi să se retragă.

Aureolus, ciobanul din Carpaţi

Tot în vremea lui Gallienus a trăit şi Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el însuşi păstor în tinereţe. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: “Aureolus era din ţara getică, numită mai târziu Dacia, şi de neam obscur, fiind mai întâi păstor…”. Intrat ca soldat de rând în armata romanâ, a câştigat simpatia împaratului Valerianus şi a ajuns îngrijitor al cavaleriei. După ce a caştigat şi încrederea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de împărat în anul 265 să lupte împotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta împotriva împăratului de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de către armatele sale, în anul 268.

Totul se petrecea în plină criza politică a imperiului, celebra criză a secolului al III-lea, când s-au succedat la tronul Romei o mulţime de împăraţi, mai toţi provinciali, mai adesea sprijiniţi de armată. Gallienus a pornit împotriva celui de-al doilea dac autoproclamat împărat, Aureolus, care i-a cerut ajutor lui Postumus. Acesta însă l-a refuzat, trădând prietenia care îi lega. Totuşi, cel care a murit în asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reuşit să-şi păstreze titlul, până în vremea lui Aurelian, dar a fost trădat şi ucis, ca şi Regalian, de propriii lui soldaţi.

Împăratul Galeriu, “olteanul” care i-a răzbunat pe daci

Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocleţian, al cărui protejat a fost. S-a născut într-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mamă dacă, venita din nordul Dunării, din Dacia Traiană. Se crede că, după numele său romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia, din Dacia Malvensis, poate chiar din oraşul Romula (astăzi Reşca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul creştin care ne confirmă originea dacică a împăratului Galeriu, ne mai dă câteva informaţii uluitoare despre acest dac ajuns împărat.

În primul rând, a vrut să supună la obligaţia plăţii impozitelor Roma şi întreaga Italie, drept răzbunare pentru umilirea dacilor de către Traian, care le-a impus tribut dacilor. În al doilea rând, a vrut să schimbe numele Imperiului roman în Imperiul dacic. Înainte de a muri, împăratul s-a retras în satul său natal, care a fost numit Romulianum, după numele mamei sale. Galeriu a rămas în istorie pentru persecuţiile sale împotriva creştinilor, atât în vremea lui Diocleţian, cât şi după urcarea sa pe tron.

Totuşi, înainte de a muri, a dat primul edict de toleranţă din istoria creştinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul său de triumf de la Salonic apar figuri de daci cu steagul lor naţional în formă de şarpe cu cap de lup. Specialiştii încă nu s-au dumirit ce caută aceşti daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus că este vorba de soldaţi daci din regiunea natală a împăratului. Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel şi adversitatea sa faţă de romani şi de numele de “roman”, declarată deschis de împărat. Nu ar fi exclus ca seria lungă de documente ce relatau cucerirea Daciei, toate dispărute astăzi, să fi fost cenzurate sau distruse în vremea lui Galeriu sau a altor împăraţi de mai târziu, care au încercat să apere, astfel, memoria dacilor.

Daia şi Licinius

Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul împăratului Galeriu. S-a nascut în Dacia Aureliană, la sud de Dunare, având-o ca mamă pe sora împăratului. A ajuns să fie adoptat de unchiul său, dar chiar şi după adopţie, a ţinut să-şi păstreze numele dacic. În schimb, despre Licinius, izvoarele spun că se trăgea dintr-o familie de ţărani daci din Moesia Superior. S-a născut în anul 265 şi a ajuns prieten foarte bun cu Galeriu. Împăratul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” în vestul imperiului, în anul 308, în timp ce Daia, nepotul împăratului, şi Constantin (şi acesta de origine moeso-dacică) au fost numiţi “fiii augustilor”.

În felul acesta, toţi cei patru suverani care formau tetrarhia (formă de conducere cu patru împăraţi, doi de rang superior şi doi de rang mai mic), erau de origine dacică. După moartea lui Galeriu, în 311, Licinius şi-a împărţit imperiul frăţeşte cu Daia, dar în 313, s-a aliat cu Constantin, căsătorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin şi Licinius se reuniseră la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia creştină devenea egală în drepturi cu celelalte religii ale imperiului.

De cealaltă parte, Daia s-a aliat cu uzurpatorul Maxenţiu. Conflictul dintre Licinius şi Daia era previzibil. Daia a fost înfrânt şi, spun unele surse, a preferat să se sinucidă. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar trădarea a fost plătită. Licinius şi Constantin au intrat într-un conflict, în urma căruia cel din urmă a ieşit învingător şi a devenit unic împărat al imperiului. Cu aceşti patru împăraţi de origine dacică, ce au condus imperiul simultan, a început o nouă epocă în istoria Imperiului roman.

Constantin şi Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare împărat roman de origine dacică este Constantin, primul împărat creştin din istorie. S-a născut la sud de Dunare, la Naissus, în Serbia de astăzi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatăl său, împăratul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. În anul 325, în vremea conciliului de la Niceea, la Naissus este atestat un episcop care îşi spune “Dacus”. Prezenţa dacilor la sudul Dunării, atât înainte de cucerirea Daciei cât şi după aceea, este incontestabilă. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-dac.

Deşi nu ştim în ce fel dacismul său i-a influenţat acţiunile, ştim sigur un lucru: el este cel care, la doar două secole după cucerirea Daciei, spoliază monumentele din splendidul for al lui Traian. Marea friză de piatră a lui Traian, măsurând peste 30 de metri (după alţii mult mai mult) şi fiind a treia ca mărime din întreaga antichitate, este spartă în bucăţi de Constantin. Patru bucăţi sunt încastrate în arcul său de triumf de la Roma, după ce figura lui Traian este ştearsă din reprezentările reliefurilor. Mai mult, opt din grandioasele statui de daci, înalte de trei metri, care împodobeau forul lui Traian, sunt scoase de la locul lor şi urcate pe Arcul împăratului Constantin.

Ce logică să aibă dislocarea unor statui colosale de daci şi plasarea lor pe un monument al unui împarat roman, dacă nu faptul că acesta era născut tot în ţara dacilor? Cu siguranţă, Constantin avea o mare preţuire pentru strămoşii săi. Documentele ne spun chiar că ar fi încercat să aducă Dacia sub stăpânirea sa şi a refăcut podul de peste Dunăre. Totuşi, cum de a fost posibilă această “profanare” a forului lui Traian? Specialiştii spun că era nevoie de material de construcţie şi că, în acelaşi timp, nu mai existau artişti talentaţi ca în vremurile anterioare, arta romană aflându-se într-un declin evident.

E adevărat, pe lângă piesele luate din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin există şi reliefuri atribuite de specialişti epocilor lui Hadrian şi Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor săi. Iulian Apostatul ne povesteşte că, după ce a văzut pentru prima dată forul lui Traian, Constantin a fost abătut timp de mai multe zile, spunând că el nu va avea niciodată un for atât de grandios.

Dar nu este suficientă această explicaţie. Oricât de mare ar fi fost lipsa de materiale şi de artişti talentaţi, nici un împărat nu ar fi îndrăznit să distrugă monumentele unui predecesor, dacă acesta era preţuit, memoria sa era onorată şi făcea parte din galeria sacră a părinţilor Romei. Gestul atât de neobişnuit şi de şocant al plasării celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui Constantin îşi găşeste în acest fel o explicaţie. Statuile de pe arc simbolizează obârşia dacică, mândră şi iubitoare de libertate, a împăratului. Din această perspectivă, nu ar fi deloc absurd să ne gândim că scrierea de căpătâi a lui Traian despre cucerirea Daciei a dispărut, ca şi celelalte scrieri ce relatează acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin. Dacă Galerius nu a contribuit la dispariţia acestor scrieri, se poate să o fi făcut Constantin.

Constantin cel Mare este cel care a mutat capitala imperiului la Byzantion, numit, după moartea sa, Constantinopol, iar după cucerirea de către turci, în sec. XV, Istanbul. Orientul a devenit astfel izvorul spiritual şi cultural al întregii Europe. În vreme ce occidentul bâjbâia în întunericul în care barbarii migratori l-au aruncat, în orient străluceau luminile Bizanţului creştin, Noua Romă.

Cât de mult a contribuit dacismul lui Constantin la această transferare a gloriei romane în orient este foarte greu de spus. Dar dacii de pe Arcul lui Constantin veghează vechea Romă şi astăzi, semn al dăinuirii spiritului dac peste timp.

Elena, mama lui Constantin, era nascută, se pare, în Asia Mica, într-o familie foarte modestă. A avut o legătura neoficială cu Constantius Chlorus, viitorul împărat, şi l-a născut pe Constantin în teritoriul dacic de la sudul Dunării. Scrierile vechi spun că Elena a contribuit foarte mult la întărirea creştinismului ca religie a imperiului. Ea a primit titlul de Augusta. Călătorind la Ierusalim, se spune că a descoperit resturile crucii lui Isus, pe care le-a adus la Roma. Descoperirea s-a făcut în urma unor săpături pe care ea însăşi le-a comandat şi coordonat.

De aceea, astăzi, Sfânta Elena este patroana arheologilor. Sarcofagul său din porfir roşu egiptean se află la Muzeul Vatican, în sala numită “Crucea grecească”. Este ornamentat, în mod destul de bizar, cu scene de luptă. Între soldaţii reprezentaţi se disting cu claritate figuri de daci, cu inconfundabilele lor căciuli. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, prăznuiţi de Biserica Ortodoxă la 21 mai, au schimbat definitiv cursul istoriei.

Falsificarea istoriei

Se impune o întrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor în istoria imperiului roman? A existat şi continuă să existe o adevărată conspiraţie în jurul acestui subiect. Istoricii noştri, dar şi unii străini, în special maghiari, au făcut tot posibilul pentru a “demonta” originea dacică a unor personaje ajunse pe tronul împăraţiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus că era o barbară, ba roxolană, ba iliră, ba, în cazul cel mai bun, dacă romanizată, deşi sursele ne spun răspicat că era dacă de la nordul Dunării, chiar dacă avea nume latin.

Despre informaţiile pe care ni le dă Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus că nu merită să fie luate de bune. Despre cele din “Historia Augusta”, care ne atestă originea dacică a lui Regalian, la fel, că ar fi vorba de nişte născociri. De ce toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, în frunte cu A. Alfldi (1940), au vrut să demonstreze că, după abandonarea provinciei, în Dacia nu a mai rămas nici un dac şi că nu a existat nici un fel de continuitate de-a lungul mileniului “întunecat”, până la venirea maghiarilor în Transilvania.

Apariţia unor personaje istorice importante, de obârşie dacică, le încurcă socotelile, şi au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra că nu este vorba de daci autentici. Istoricii români, în schimb, au căutat să demonstreze că, după abandonarea Daciei, toată populaţia rămasă în provincie era deja complet romanizată. Prin urmare, şi împăraţii de origine dacică trebuiau să fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” să mai existe decât romani, eventual proveniţi din strămoşi daci romanizaţi.

Dar faptul că scrierile la care ne-am referit insistă asupra originii dacice a acestor împăraţi ne arată cu claritate că ei nu erau daci integral şi definitiv romanizaţi, ci originea lor etnică era foarte importantă. Cunoşteau, desigur, limba latină, erau integraţi în societatea romană provincială, dar obârşia lor era dacică. Dacă ar fi fost daci complet romanizaţi, fără să mai poarte vreo moştenire dacică, li s-ar fi spus romani, pur şi simplu, fără prea multă insistenţă pe originea etnică.

Probabil din acest motiv, istorici precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe şi alţii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius (despre Constantin nici nu se discută, dat fiind că s-a născut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a insistat asupra faptului că mama lui Galeriu, Romula, nu era dacă, ci provenea dintr-o familie de colonişti iliri stabiliţi în Dacia, deşi nici un document nu sugera aşa ceva. După trei decenii, într-o altă lucrare a aceluiaşi istoric, Romula “devenea” o dacă romanizată.

În schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia să-l numească pe Aureolus “hatmanul călărimii Avreulus Dacul”. Deci, atât pe istoricii maghiari, cât şi pe cei români, îi deranja existenţa unor daci după retragerea romanilor din Dacia. Şi într-un caz, si in celalalt, s-a dorit înlăturarea dacilor din istorie, prin încălcarea adevărului ştiinţific furnizat de izvoarele scrise. Această falsificare persistă până astăzi, iar istoria oficială nu recunoaşte originea dacică a acestor împăraţi. Ştergerea dacilor din istorie pare să fie urmarea unui blestem ce s-a născut demult, dar continuă şi astazi. Istoricii nostri desăvârşesc opera celor ce au ars scrierile despre daci şi i-au lăsat într-un întuneric ce pare să nu se mai sfârşească.

un articol de Aurora Peţan (preluat din Formula AS)

Articol din arheologie, Istorie, mitologie |

Comments Closed

Istorie

Share this:

Părintele Arsenie Papacioc: Pentru adevăr trebuie să ştii să mori

Sensational archeological discovery near Sibiu: A storm will raise in the international world !