Orice hotărâre ce poate fi executată în România va putea fi executată în orice stat membru, iar orice complicaţie cu procedurile de executare specifice fiecărei jurisdicţii în parte au fost eliminate, se arată în noua normă europeană intrată în vigoare la data de 10 ianuarie.

„Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului este aplicabil acţiunilor judiciare intentate sau tranzacţiilor încheiate începând cu această dată. Scopul acestei acţiuni este de a asigura funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne prin asigurarea recunoaşterii şi executării rapide într-un stat membru al Uniunii Europene a hotărârilor pronunţate într-un alt stat membru al acesteia”, a informat ieri firma de avocaţi comerciali McGregor & Partners S.C.A.

Regulamentul desfiinţează actuala procedură intermediară de exequatur şi se aplică hotărârilor pronunţate în materie civilă şi comercială. Sunt excluse din sfera de aplicare ale acestuia hotărârile pronunţate în materie fiscală, vamală, administrativă, a răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorităţii publice, a stării civile şi capacităţii persoanelor fizice, a falimentelor, a securităţii sociale, a arbitrajului, a obligaţiilor de familie şi a succesiunilor.

“Practic, hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru se recunosc şi se execută în celelalte state membre fără a fi necesară vreo procedura specială.

---

Executarea directă în statul membru solicitat a unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru fără o hotărâre de încuviinţare a executării nu pune în pericol respectarea drepturilor la apărare, deoarece persoana împotriva căreia se solicită executarea poate să solicite refuzarea recunoaşterii sau a executării unei hotărâri, precum şi orice alte motive de refuz disponibile în temeiul legislaţiei naţionale, în termenele prevăzute în legislaţia naţională respectivă. Suntem de părere că persoanele fi­zice şi cele juridice vor avea posibilitatea să îşi recupereze astfel creanţele într-un mod mai rapid, mai facil şi chiar mai eficient din punct de vedere al costurilor”, qa explicat Boiana Berchi, Partener McGregor & Partners.

Pentru a obţine executarea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru, persoana interesată  trebuie să furnizeze autorităţii competente de executare o copie a hotărârii şi un certificat eliberat în conformitate cu dispoziţiile europene.

De asemenea, partea interesată poate solicita instanţelor din statul membru în cauză dispunerea unor măsuri provizorii şi de conservare prevăzute de legislaţia unui stat membru, chiar dacă o instanţă dintr-un alt stat membru are competenţa să judece cauza pe fond.

Cu toate acestea, instanţele be­neficiază în continuare de posibilitatea de a bloca procedura de executare a hotărârilor judecătoreşti, la cererea oricăreia dintre părţile interesate în cazul în care executarea este vădit contrară ordinii publice sau în cazul în care hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Regulamentul aduce îmbu­nătăţiri în materia asigurărilor conferindu-i deţinătorului unei poliţe de asigurare posibilitatea de a acţiona în Justiţie asiguratorul în faţa instanţelor de la domiciliul său. De asemenea, un asigurator cu se­diul în oricare stat membru poate fi acţionat în Justiţie în oricare stat membru dacă este coasigurator, iar instanţa a fost sesizată în legătură cu acţiunea introdusă împotriva asiguratorului principal.

Potrivit Regulamentului, consumatorul care a achiziţionat un bun de la o persoană care nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, dar care comercializează produse pe teritoriul UE, are posibilitatea să îl acţioneze pe acesta în faţa instanţelor din statul unde îşi are reşedinţa, nemaifiind nevoit să apeleze la instanţele naţionale ale vânzătorului.Aceste dispoziţii îi avantajează direct pe consumatori, care îşi vor proteja mai bine drepturile şi interesele atunci când achiziţionează bunuri de la comercianţii care nu au sediul şi/sau domiciliu pe teritoriul unui stat membru.

Regulamentul acordă posibilitatea unui angajat să introduca o acţiune în justiţie împotriva unui angajator care nu are sediul pe teritoriul unui stat membru înaintea unei instanţe dintr-un stat membru unde angajatul îşi desfăşoarăîn mod obişnuit activitatea, sau în faţa instanţelor de la locul în care este sau a fost situată întreprinderea angajatorului.

În interesul administrării armonioase a Justiţiei, Regulamentul limitează apariţia procedurilor concurente pentru a evita pronunţarea în statele membre a unor hotărâri ireconciliabile.

autor: Afrodita Cicovschi / afrodita.cicovschi@curierulnational.ro

Sursa: curierul national