Ildiko Edita Mezei, mamă a două fete, cu talent de gospodină moștenit și cizelat prin grija mamei sale, pune în practică aproape la fiecare sfârșit de săptămână cele mai diverse prăjituri, bine primite de musafirii care trec pragul casei Mezei la sfârșit de săptămână sau la sărbători. Ea mărturisește că, în timp, și-ar dori să-și transforme pasiunea pentru realizarea prăjiturilor într-o mică afacere de familie.

Pregătirea prăjiturii cu miere de albine nu e deloc complicată și poate fi la îndemâna oricărei gospodine. Ai nevoie de făină albă, miere de albine, smântână, nuci, zahăr pudră și vanilie și puțină untură.

”Amestecăm făina cu ouăle, nucă măcinată, zahăr, puțin bicarbonat, sare, un pic de untură, miere de albine ușor încălzită, dar și un pic de smântână. Din toate aceste ingrediente se alcătuiesc cinci foi care apoi se coc pe dosul tăvii aragazului. Crema e ingredientul special — se face din smântână, zahăr pudră, vanilie și nucă măcinată. Crema se poate face manual sau folosind mixerul. Se amestecă până devine subțire ca frișca. După ce foile au fost coapte atât cât să prindă scoarță sunt scoase din mașina de gătit. Calde fiind se întinde crema pe foile gata pregătite. Nuca și mierea de albine cât și smântâna ajută foile să devină moi, dau un un gust mai aparte prăjiturii (…) În urmă cu ani, când nu aveam mixer, mama mă punea să frec peste o jumătate de oră zahărul pudră cu smântâna până devenea cantitatea dublă. Când totul era terminat, se adăuga nuca și vanilia’, a spus Ildiko Edita Mezei.

Aceasta a spus că prăjitura cu miere de albine este o delicatesă a sărbătorilor de iarnă, dar și în momentele când avem un eveniment în familie, când avem invitați la masă sau când dorim să ne facem un sfârșit de săptămână mai dulce.

AGERPRES /(AS-autor: Leontin Cupăr, editor: Diana Dumitru)

Captură foto: YouTube

În această săptămână vă propunem ”Scrumbii de Dunăre proaspete” și ”Gelatină de smeură”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907), scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Scrumbii de Dunăre proaspete

Spală și curăță scrumbiile, sară-le, pune în ele foi de dafin și unge-le cu untdelemn bun. Când vrei să le dai la masă, unge un grătar cu untdelemn, pune-l pe pară de mangal puțin potolită, învelește scrumbiile în hârtie unsă cu untdelemn și pune-le pe grătar ca să se frigă pe o parte și pe alta; apoi pune-le îndată într’o farfurie lungă, toarnă peste ele zeama dela șease lămâi, 150 grame de apă, puțină sare, piper și foi de pătrunjel; tăvălește scrumbiile în sos și dă-le calde la masă înainte de supă.

Tot astfel poți prepara și plăticele mari, făcându-le un sos de lămâe, ca la friptura de cegă și crap.

Gelatină de smeură

Stoarce 600 grame de smeură printr’o petică deasă și ia zeama strecurată dela trei lămâi; moaie 180 grame de zahăr cu 75 grame de apă și cu un albuș de ou, pune să fearbă și strecoară în zeama smeurei.

Apoi pregătește 30 grame de cleiu de morun rupt în bucățele și muiată cu 45 grame de apă și cu un gram și jumătate de vanilie; dă-i o fertură, strecoară totul împreună printr’un șervet și pune să dea vre-o câteva clocote cu foc iute, până ce se va lega; așează apoi într’o formă ca vre-o 20 de boabe mari de smeură, toarnă gelatina aceea printr’o strecurătoare sau printr’un șervet, pune forma pe ghiață și apoi răstoarn-o în farfurie.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Săptămâna aceasta vă propunem ”Salată orientală” și ”Prăjitura Balmoș”, ambele rețete fiind publicate în ”Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări” (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Salată orientală

Iei cartofi tăiați în bucăți, ceapă tăiată felii, ardeiu gras tăiat ca fideaua, fasole verde, pătlăgele roșii tocate rotogoale, măsline, sardele de Lissa curățate și tăiate bucățele. Le pui într’un castron cu sare și piper. Cartofii și fasolea să fie fierte, iar celelalte legume crude. Adaogi oțet și untdelemn, amesteci și dai la masă.

Aceste salăți cu pătlăgele roșii, nu trebue mâncate înainte de a fi trecut o oră după ce au fost făcute, și nu mai târziu de cinci ore. Mai înainte de o oră, pătlăgeaua roșie nu-i pătrunsă de sos, iar mult mai târziu, e pătrunsă prea mult.

Prăjitura Balmoș

Cantități: 1 kil. făină, 200 gr. zahăr, 100 gr. smântână, coajă de lămâe, 500 gr. brânză de vaci, 200 gr. unt.

Modul de preparare: Se face o cocă ca pentru tăieței din 2 ouă și 200 gr. făină, iar din restul de făină se face o foaie de plăcintă grecească. În timpul acestei preparări, brânza o dai prin sită apoi o amestecăm cu unt, cu puțină smântână, cu coajă de lămâe și zahăr în praf. Amestecă până devine o cremă. Pe urmă tapetăm o formă cu unt, punem o foae de tăeței, care a fost fiartă în apă cu sare, punem și foi de plăcintă grecească și stropim cu unt; după ce am pus vre-o 10 foi punem și brânză. Când se termină punem pe deasupra o foaie grecească. Se dă la coptor și pe deasupra se presară zahăr pisat.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

Săptămâna aceasta vă propunem ”Castraveți prăjiți” și ”Peltea de caise”, ambele rețete fiind publicate în ”Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări” (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Castraveți prăjiți 
Curăță castraveții, taie-i în mai multe bucăți și aruncă-i 4-5 minute în apă fierbinte. Scoate-i și scutură-i bine de apă. Pune o lingură de peșmete și bate’l cu un ou întreg adăogând și ceapă tocată mărunt. Când totul s’a împreunat bine pune înăuntru bucățele de castravete. Apoi în unt fierbinte introduci bucățele de castravete ca să se rumenească pe toate fețele.

Peltea de caise
Fierbi un kgr. de caise foarte curate și o mână de sâmburi fărâmați într’un litru de apă limpede; în urmă torni o jumătate de litru din această zeamă peste un kgr. de zahăr, lași să se topească, pui puțină vanilie și îl pui pe foc iute, adaogi zeama dela o jumătate de lămâe, apoi torni pelteaua caldă în borcan. Poți pune sâmburi de caise, când torni în borcan; sâmburii vor fi curățați cu mâna, iar nu opăriți.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

“Se aleg castraveți de mărime potrivită, se spală cu apă rece apoi se pun într-un vas cu apă rece peste care se presară aproximativ o mână de sare, și se lasă 24 de ore. Se aruncă apoi zeama lăsată și se așează în borcan pentru iarnă. Din grădină aduc câteva frunze de vișin, frunze de țelină, un morcov sau mai mulți, după câte borcane avem cu castraveți, un strugure—doi necopți, hrean proaspăt, usturoi, cimbru, mărar, un măr, pătrunjel rădăcină, foi de dafin și piper. Toate se pun în borcan printre castraveți, iar deasupra crenguțe de cimbru și mărar.

Se încălzește apoi apa, care nu se fierbe, doar se încălzește, iar la un litru de apă pun două linguri de sare și o lingură de zahăr. Torn compoziția în borcane care se lasă descoperite, fără capac sau celofan, 10 zile, timp în care, în fiecare zi se aruncă spuma care se face deasupra castraveților, în urma fermentației. După 10 zile, când compoziția se limpezește, borcanele se leagă la gură și se păstrează fără probleme chiar și doi ani”, a precizat, pentru AGERPRES, Caroline Fernolend.

În cazul în care se pune oțet în loc de apă, în compoziție se pun două linguri de zahăr și una de sare, foi de dafin și piper, iar deasupra borcanului fire de hrean, fără alte condimente. Rețetele sunt valabile și în cazul în care punem gogonele la murat, în loc de castraveți.

AGERPRES /(A — autor: Jana Pintili, editor: Mihai Simionescu)

În această săptămână, vă propunem ”Supă de verdețuri” și ”Pătlăgele prăjite”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907), scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Supă de verdețuri 
Ia o bucată de țelină și o bucată de morcov și dă-le pe răzătoare; jumătate praz tăiat rotund, un cartof mic tăiat tot așa, o bucățică de varză tăiată mărunt și zeama dela cinci pătlăgele roșii. Pune-le să fearbă cu puțină zeamă de carne, împrospătează-le din când în când cu zeamă de carne și când vrei să dai supa la masă, ia felii de franzelă subțiri muiate în ou și prăjite în unt sau rumenite la foc, împărțite în bucățele foarte mici; aruncă-le în castron, toarnă supa și dă-o la masă.

Pătlăgele prăjite
Taie în două pătlăgele mici de aceeași mărime, scoate-le miezul în forma unei copăițe (covățele), sară-le și lasă-le să stea o jumătate de oră; apoi spală-le de sare și pune-le să fearbă până ce se vor înmuia.

Pregătește o tocătură din 900 grame de carne de vițel feartă și pisată foarte bine; pune-o în piuliță și piseaz-o cu o felie de franzelă muiată în lapte, 240 grame de parmezan ras, piper, sarea necesară, o ceapă tăiată foarte mărunt și prăjită cam albicios în unt și o lingură de unt. Pisează bine toate acestea în piuliță, pune-le într’o strachină, cu răzătura dela o lămâe și câteva foi de pătrunjel; amestecă toate acestea bine, umple pătlăgelele scobite, și așează frumos carnea deasupra, muind mâna în ou bătut.

Când vrei să le dai la masă, moaie-le tot în ou bătut, presară pesmete deasupra tocăturei, prăjește-le în unt, în grăsime sau în untdelemn, și dă-le la masă ferbinți.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Andreea Onogea)

In cadrul acestei rubrici vă prezentăm rețete culinare vechi, preluate din diferite ”tratate” de specialitate, precizând, de fiecare dată, sursa.

În această săptămână vă propunem ”Omletă cu spanac sau trufe” și ”Înghețată de piersici”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907) scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Omletă cu spanac sau trufe
Ia patru ouă, bate-le cu totul, pune zahăr pisat pe vanilie cât măsura ouălor, adică patru linguri de zahăr și o lingură de făină bună picluită uscată și puțină sare; apoi ia un vas ca cel de mai sus, uns gros cu unt proaspăt, spre a se coace omleta sau omletele; bate toate acestea peste un sfert de oră treptat, întâiu ouăle, apoi zahărul și în fine făina, amestecă-le bine cu răzătura dela o lămâe, toarnă-le în vas, dă-le la cuptor și observă până ce se va coace; apoi scoate-o și deșart-o pe o masă curată și uscată; pregătește de mai ‘nainte spanac curățit, spălat, opărit, scurs și sărat puțin, tocat și amestecat cu smântână și cu unt proaspăt; ferbe-l să scadă după trebuință și câtime; dacă vrei însă cu trufe, pregătește 360 grame de trufe tăiate mărunt, o lingură bună de unt, 210 grame de Maderă, piper și puțină sare; pune-le să șeadă acoperite și, când vei vrea, pune îndată omleta în două și dă-o caldă la masă.
Dacă vrei să fie dulce, pune orice fel de compot, mere crețești sau pere pergamute, pregătite cu zahăr, și când o dai la masă, mai presar-o cu puțin zahăr. La omleta cu spanac, de mai sus, suprimi zahărul.

Înghețată de persici
Curăță bine 1.200 grame de persici de coajă, taie-le felii, presară-le cu zahăr, toarnă 300 grame de vin peste ele și lasă-le să stea trei sau patru ore, dă-le apoi prin sită și leagă-le cu 900 grame de zahăr și 600 grame de apă; stoarce zeama dela șease lămâi în zahăr și amestec-o cu persicile; pune apoi această compoziție în mașină și las-o să înghețe.
Pentru înghețate trebue să ai o mașină de tinichea sau de cositor bun, nestricată, cu capac bine potrivit ca să nu pătrundă sarea cu ghiața înăuntru, fiindcă atunci se strică gustul înghețatei, și un ciubăr cu apă, având un cep pentru ca să poți scoate apa, când se topește ghiața.
Înainte de a pune mașina în ciubăr, trebue să așezi într ‘însul un rând de gheață tăiată în bucăți și vre-o două-trei kilograme de sare pisată cam gros, apoi iar gheață și iar sare până sus.
În mijloc se lasă loc pentru așezat mașina, iar împrejurul ei se mai pune gheață și sare până aproape de capac. Apoi învârtește mereu înghețata și amestec-o și pe dinăuntru cu o lopțică de lemn, fiindcă în aceasta stă ca să se facă înghețată. Acoper-o apoi cu gheață și las-o să stea o oră. După aceea poți să o dai la masă.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Unul dintre cei mai cunoscuți chefi din Transilvania, Cosmin Toma, nu s-a limitat doar la a inventa sau a reinterpreta diverse rețete, ci a și realizat un “periplu culinar” prin Alba, în diverse sate, în urma căruia a așternut pe hârtie modul în care, din fericire încă, se mai prepară mâncăruri altădată de bază în gospodăria țărănească. Odinioară, oamenii se hrăneau în general cam cu ce aveau în jurul gospodăriei, având astfel la dispoziție o gamă de ingrediente destul de limitată. Un astfel de ingredient de bază era făina de mălai, care era transformată în mămăligă, ce putea fi folosită în mai multe feluri.

Din volumul “Atelierul lui Toma” am aflat câteva rețete ale unor astfel de feluri de mâncare.

Pentru topșă este nevoie de un litru și jumătate de apă, o jumătate de kilogram de făină de mălai, o jumătate de kilogram de brânză de oaie, 20 de grame unsoare de porc și sare.

“Într-o oală se pune apa la fiert împreună cu sarea. Când începe să dea în clocot se adaugă făina de mălai și se lasă la fiert la foc potrivit, timp de 20 de minute. Se ia oala de pe foc, se scurge cirul și se amestecă mămăliga. În tot acest timp se adaugă din când în când cir atât cât vrem de moale sau de vârtoasă să fie mămăliga. După ce este gata amestecată se mai pune pe foc mic până dă un clocot, după care se ia jos și se răstoarnă pe cârpător (dog de lemn — n.r.). Se ia o cratiță în care se pune unsoare de porc. Se taie mămăliga cu ajutorul unui fir de ață în felii groase de 2-3 centimetri, care se pun peste unsoare de porc, acoperind-o ca și o pătură, după care se presară un strat de brânză și iar se acoperă cu mămăligă și iar un strat de brânză, astfel încât ultimul strat să fie de mămăligă. Se nivelează cu o lingură de lemn și se pune la cuptor preț de 15 minute. Se servește de preferință caldă”, menționează Cosmin Toma.

Produsele necesare pentru miezurei sunt unsoare de porc — 150 de grame, ceapă albă — 300 de grame, o jumătate de kilogram de mămăligă și 30 grame de sare.

“Se pune unsoarea de porc într-o cratiță la încins, după care se adaugă ceapa tăiată mărunt, se călește și se adaugă sarea. Se ia o bucată de mămăligă preparată anterior și se sfarmă cu mâna, după care se adaugă peste ceapa călită în unsoare de porc, fiind gata de servit caldă”, explică modul de preparare Cosmin Toma.

O altă rețetă tradițională pe bază de făină de mălai este cea de “mămăligani”, care necesită pentru preparare doi litri și jumătate de apă, 800 de grame de făină de mălai, 300 de grame de brânză telemea, 300 de grame slănină, 10 grame de unsoare de porc și 20 de grame de sare.

“Într-o cratiță se pun apa cu sarea la fiert. Când apa dă în clocot, se adaugă mălaiul în ploaie, amestecând continuu până se îngroașă. Când mămăliga este gata o lăsăm să se odihnească. Slănina se taie mărunt și se prăjește. Se ia o altă cratiță, care se unge în interior cu unsoare de porc și se pune un strat de mămăligă, un strat de brânză sfărâmată, iar un strat de mămăligă, iar un strat de brânză sfărâmată, astfel încât ultimul strat să fie de mămăligă, iar deasupra se pune slănina prăjită. Se dă la cuptorul încins cinci minute. Se mănâncă cu varză murată”, precizează chef Toma.

AGERPRES/(AS — autor: Marinela Brumar, editor: Cristian Anghelache)

“Vă voi prezenta un desert, care mie îmi place foarte mult, fiind apreciat și de toți cei care l-au gustat. Este vorba de tortul de spumă sau de bezea”, spune autoarea de cărți de bucate.

Se bat spumă opt albușuri, la care se adaugă, încet, sub formă de ploaie, 500 grame de zahăr farin și vanilie. La final se adaugă o lingură de oțet și se mai bate puțin. Cantitatea se împarte în trei părți și se coc încet, trei foi de bezea, între trei sferturi de oră și o oră, fie pe spatele unei tăvi dreptunghiulare, fie rotundă, pe foaie de copt. Focul nu trebuie să fie foarte iute. În timpul coacerii, ușa cuptorului se lasă un pic întredeschisă, pentru ca bezeaua să se usuce și să nu devină cleioasă. Când sunt coapte foile, se ung cu marmeladă de coacăze ori caise”, explică Viorica Cheregi.

Pentru cremă, se iau cele opt gălbenușuri rămase și se amestecă cu opt linguri de zahăr farin și un 15 ml de cafea foarte concentrată. Cafeaua se face în felul următor: se pune apa, se adaugă zahăr și cafea și se fierb astfel încât să rezulte un lichid concentrat. Când este gata, se ia de pe foc și se pun două — trei picături de apă rece, pentru a decanta. Aceasta se adaugă la gălbenușuri. Crema se pune la fiert, pe plită, iar când s-a îngroșat se mai freacă puțin și se lasă la răcit. Se adaugă, treptat, 400 grame de unt frecat, din care, în prealabil s-a scos apa. Se mai adaugă și un ou întreg, crud, și se freacă foarte bine, cu putere, pentru a deveni mai spumoasă.

Pe prima foaie se pune cremă, pe cea de-a doua, marmelada de coacăze, apoi din nou cremă.

“Este un tort foarte bun, dar foarte dulce, ceea ce înseamnă că o felie de persoană este de ajuns. De câte ori prepar și servesc o felie din tortul de spumă, îmi aduc aminte de tot ce a fost frumos în viața mea. Eu sper ca toți cei care ne citesc să aibă plăcerea să îl încerce”, spune Viorica Cheregi.

AGERPRES/(AS — autor: Paula Neamțu, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) www.szalmakalapmuzeum.ro

Muzeul este adăpostit de o casă țărănească tradițională aparținând fondatorului muzeului, Szocs Lajos, cel a cărui familie se ocupă de patru generații de confecționarea pălăriilor de paie și care s-a decis să arate tainele acestui meșteșug înființând acest muzeul în anul 2001.

Prima încăpere expune aproximativ 150 de modele de pălării de paie din România. În a doua încăpere pot fi văzute diverse obiecte decorative sau de uz caznic precum: decorațiuni pentru pomul de Crăciun, sacoșe, coșuri și tăvi.

Foto: (c) korispatak.ro

În ultima încăpere vizitatorul este familiarizat cu tehnica de realizare a pălăriilor de la seceratul paielor până la produsul final — pălăria gata de purtat. Tot aici sunt prezentate diverse utilaje vechi și moderne folosite la confecționarea pălăriilor din paie.

Foto: (c) korispatak.ro

Atracția muzeului este ce mai mare pălărie purtabilă din lume. Aceasta are un diametrul de doi metri și o greutatea de 2,65 kilograme, iar la fabricarea ei s-au folosit 500 metri de împletitură de paie și 1,5 kilometri de ață. Pălăria poate fi probată de toți cei care trec pragul muzeului.

Vizitatorii pot admira, de asemenea, în curtea muzeului și o impresionantă colecție de pietre sculptate de natură, provenind, în starea lor naturală, din albia pârâului Cușmed ce curge în apropierea muzeului. Peste 600 de astfel de exemplare se află expuse aici și au forme dintre cele mai variate, de la rață și porumbel, până la chipuri umane și chiar pălării sau șepci.

Tot în curte se află peste 400 de indicatoare, care arată locurile de unde au venit oaspeții pentru a admira muzeul, acest obiectiv turistic inedit, cel mai îndepărtat loc din lume de unde au venit vizitatori fiind Shanghai, China.

Vizitatorii pot achiziționa și suveniruri de la magazinul amplasat în curtea muzeului care este vizitat în fiecare an de sute de turiști.

Anual, la Muzeul Pălăriilor de Paie din Crișeni se organizează tabere de împletit paie și confecționare de pălării în care participanții sunt introduși în acest univers deosebit, iar în luna iulie are loc și un festival al pălăriilor de paie.

AGERPRES/(Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Mariana Zbora-Ciurel)