Acest rafinat produs se putea cumpăra doar la cofetăria din centrul satului sau pe stradă, la vânzătorul ambulant.

În comuna Răchita aflăm rețeta acelor ani.

“Avem nevoie de 3 ouă întregi, 1/2 litri lapte, 120 gr. zahăr pudră, 1 praf vanilat. Acestea le amestecăm și le batem bine cu telul. Vasul se pune la foc potrivit și amestecăm în continuare conținutul cu telul, până se îngroașă. Încercăm consistența prin introducerea unei linguri în cremă. Dacă lingura rămâne îmbrăcată în cremă, înseamnă că e gata. Lăsăm să se răcească complet și turnăm în tăvițele frigiderului, unde lasăm să se răcească”, a dezvăluit rețeta înghețatei de casă, pentru AGERPRES, Doina Jivan din Răchita.

Vă aduceți aminte de frigiderele Fram, care aveau tăvițele acelea mici pentru gheață? Ca desert, se puneau în pahar/cupă câte două-trei cubulețe, nu mai mult. Și copiii se mulțumeau cu atât…

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Diana Dumitru)

În această săptămână vă propunem ”Ouă surpriză cu sos picant” și ”Prăjitură ardelenească”, rețete care au fost publicate în volumul ”Bufet rece și cofetărie” (1936) scris de doamna Lucreția Dr. Opreanu, profesoară de gospodărie la Liceul ”Regina Maria” din Cluj, licențiată în științe.

Ouă surpriză cu sos picant
Cantități: 6 ouă, 30 gr. unt, 1 lingură șuncă tocată și trecută prin sită, 1 linguriță pastă de sardele, 1 linguriță capere tocate mărunt, 1 linguriță muștar, 1 linguriță pătrunjel verde tocat, sare, piper, 2 pahare cu sos picant.

Ouăle fierte bine se curăță de coajă. Dela baza oului (adică dela partea mai lată) se taie o felie din albuș până să ajungem la gălbenuș. Acum cu ajutorul unei rondele foarte mici (cu care se scobește și gulia) se scoate cu mare grijă gălbenușul așa ca albușul să rămână întreg și să nu se strice.

Untul se freacă spumă, se adaugă gălbenușul trecut prin sită și cele mai amintite mai sus cu cari se amestecă bine. Compoziția se pune în cornet. Din acest cornet prin apăsare, se umplu albușele de ou. În farfurie se pune sosul, ouăle se așază în farfuria cu sos în formă de zigzag. Se garnisește după gust.

Prăjitură ardelenească




Cantități pentru foi: 250 gr. unt, 100 gr. zahăr praf, 350 gr. făină, 1 gălbenuș de ou, o jumătate de linguriță praf vanilat. Cele de mai sus puse pe planșetă se amestecă și se frământă bine. Coca se împarte în două și se întinde de grosimea muchiei de la cuțit. O parte din ea se pune în tavă, iar peste ea se întinde următoarea compoziție: 8 gălbenușe, 15 linguri zahăr praf, puse în castron de porțelan, se freacă bine cu lingura de lemn. Se adaugă zeama dela o jumătate de lămâie, 2 linguri de pesmet, 3 linguri griș, 4 linguri smântână, 100 gr. stafide, spuma dela albușe de ou bătută tare și amestecată ușor. După ce aceasta e pusă în tavă și întinsă ușor, deasupra punem a doua foaie întinsă, străpungem puțin cu furculița și coacem la foc potrivit. Se taie în bucăți de lățimea a două degete și deasupra se pudrează cu zahăr praf. Cantitatea se poate reduce la jumătate.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Daniela Cerba ne asigură că cine o gustă o dată o va trece în meniul duminical sau în cina din serile mai răcoroase.

Avem nevoie de 300 gr de carne de porc tocată, două cepe, două ouă, orez, apă, zarzavat (morcovi, pătrunjel, păstârnac, țelină), 200 ml zeamă de varză murată, 50 gr smântână, sare, piper, o legătură de frunze (pătrunjel, mărar, leuștean).

‘Se pune apa la fiert cu o ceapă și cu zarzavatul, toate tocate mărunt. Între timp, tocăm carnea și preparăm perișoarele: carnea tocată o frământăm cu orezul, ceapa tăiată mărunt, oul, sarea, piperul și verdeața (frunzele de pătrunjel). Se fac perișoarele mici și se pun la fiert în ciorbă’, afirmă Daniela Cerba.

După 20-30 de minute, se verifică dacă orezul este fiert.

”Se gustă de sare și adăugăm zeama de varză cu gălbenușul de ou bătut cu smântână. Apoi, se adaugă leușteanul tocat mărunt și mai lăsăm un clocot-două, după care se poate servi”, ne asigură Daniela Cerba.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Mihai Simionescu)

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Săptămâna aceasta vă propunem ”Jumări cu cartofi și ceapă” și ”Mărunțișuri”, ambele rețete fiind publicate în ”Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări” (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Jumări cu cartofi și ceapă 
Rumenește în unt câteva cepe tăiate felii, după un minut adaogă aceiași cantitate de cartofi tăiați ca paiul. De îndată ce aceste legume s-au copt, mai pune și aceiași cantitate de pătlăgele roșii fără pieliță și semințe și un cățel de usturoi. Coace până ce se va fi evaporat lichidul.

Bate bine ouăle, pune sare și o lingură de lapte (unii adaugă și malaiu). Adaogă ouăle bătute în proporția următoare: o linguriță de tocătură pentru două sau trei ouă.

Mărunțișuri
Dospește împreună 250 grame făină, 2 ouă întregi, o lingură de zahăr pisat, două degete sare, un ou de unt, o lingură de coniac sau o lingură de apă de trandafiri. Pasta să fie plină, dar moale la pipăit. Întinde-o cu vergeaua. Tai în bucăți de 1 centimetru pe 2. Fă noduri, funde, orice figură poți. Aruncă-le în unt fierbinte. Lasă-le până ce se auresc. Presară-le cu zahăr și servește-le calde.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Gheorghe PIETRAR/ AGERPRES

Silviu Zetea a declarat că noile praline au ingrediente 100% naturale și prind destul de bine alături de celelalte produse de lux sau premium pe care le face.

“Ca element de noutate, a apărut pe piață pralina Silvoriu, un produs Zetea. Mai nou am lansat pe piață un produs Silvoriu, care este o denumire proprie pentru un lichior din prune care are la bază țuica, concentratul din prune și mierea de albine, după o metodă proprie de mixare a acestora. Acest produs a prins foarte bine și în Asia și interesul a mers mai departe. Pentru prima dată s-au făcut Silvoriu praline, adică praline cu lichior de tipul acesta, în sensul că în miezul pralinei este o cremă 33% lichior. Este foarte apreciată. Este un parteneriat cu o fabrică de ciocolată”, a declarat, pentru AGERPRES, Silviu Zetea.

Noile praline, primele de acest gen, se regăsesc deocamdată în câteva magazine.

“A apărut deja pe piață, dar urmează să mai fie listat de foarte multe magazine de către producătorul de ciocolată. Această fabrică de ciocolată a făcut acest parteneriat cu noi datorită calității lichiorului și preluând numele nostru”, a mai spus Zetea.

AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Georgiana Tănăsescu)

Salcâm înflorit
Foto: (c) Marina Bădulescu / Arhiva AGERPRES

Unul dintre aceștia, Georgică Filip, a declarat pentru AGERPRES că mâncarea respectivă nu numai că este gustoasă, dar se păstrează bine, deci nu se alterează, în condițiile în care niciun apicultor nu poate avea în respectivele zone izolate un frigider.

Rețeta de preparare pentru trei chiftele este foarte simplă. Se culeg 13 flori de salcâm cu petalele desfăcute. De pe fiecare ciorchine se desprind corolele albe cu pistil cu tot și se pun într-un castron. Peste ele se adaugă șase ligurițe de ulei, cinci de făină de grâu, una de zahăr, sare după gust și o jumătate de pliculeț de praf de copt. Se amestecă până compoziția devine consistență și se poate face turtițe. Acestea se introduc în tigaia cu ulei încins la foc molcom și se lasă la fript până se rumenesc.

Apicultorul a mai arătat că floarea de salcâm are calități terapeutice — ea vindecă arsurile gastrice, poate trata insomnia și combate stresul și tusea.

Potrivit lui Georgică Filip, în bucătării, chiftele se pregătesc în același fel, doar că în pasta obținută se poate adăuga un ou și un păhărel de lapte.

AGERPRES/ (A-autor:Florian Copcea, editor: Diana Dumitru)

Foto: (c) Gil PIETRAR / Arhiva AGERPRES

În această săptămână vă propunem ”Pesmeți (posmagi)” și ”Mușchiu cu macaroane după moda italiană”, rețete care au fost publicate în seria ”Buna Menajeră — Carte de bucate, practică” (1907) scrisă de doamna Ecaterina Colonel Steriad.

Pesmeți (posmagi)

Se ia trei kilograme și 600 grame de făină picluită, pusă într’o copăiță bine uscată; apoi se măsoară trei măsuri polonice drojdie de bere și 300 grame lapte cald și se pun la un capăt al copăiței. Amestecându-se la un loc, se face plămădeala, lăsând-o să dospească; după aceea se frământă, punând înăuntru 13 ouă cu albușuri cu tot, bătute foarte bine, și atâta lapte cât cuprinde făina, 300 grame de unt proaspăt topit, 240 grame de zahăr pisat, sarea trebuitoare și 60 grame de sakâz pulverizat, și apoi se frământă până când începe să ridice bășici; se lasă iar să dospească frumos; pe urmă; adunându-l, îl faci în bucăți ca un sul.

Acelor suluri de aluat le faci măsura cât vrei să fie pesmeții de lați, iar dacă îi vrei rotunzi mai mici, faci aluatul ca grosimea unei chifle. Apoi le faci semn cu cuțitul, îi așezi prin forme și se lasă iar puțin să dospească; apoi, ungându-l deasupra cu ou, se pun în cuptor (cuptorul să fie ca pentru cozonaci). După ce se coace, se lasă de se răcește și se taie în felii cu cuțitul, după semnele făcute, și se mai pun în cuptor, la foc moale, ca să se mai usuce.

Mușchiu cu macaroane după moda italiană

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Ia un mușchiu mare de vacă, așază-l într ‘un vas curat, pune în el o ceapă întreagă, două linguri de unt, o bucățică de usturoiu, puțină scorțișoară, cuișoare pisate, ienibahar, puțin piper pisat și sarea necesară. Pune toate acestea la prăjit cu o bucățică de morcov, împreună cu carnea, aruncând în ele și două foi de dafin.

După ce se rumenesc bine, toarnă apă în carne câtă vei crede că trebue, ca să fearbă, și să treacă de trei degete deasupra. După ce va scădea și carnea va fi feartă, scoate carnea din zeamă, strecoar-o din toate acelea, pune zeama în alt vas curat, pune 600 grame de vin alb și trei linguri de bulion de pătlăgele, mai dă-i un clocot două, pe urmă pune 600 grame de macaroane stătute puțin în apă caldă, ca să fearbă cu sosul acesta până când va trebui să le dai la masă.

Dacă ai sos mai mult, toarnă-le într ‘o strecurătoare, pune-le apoi pe farfurie, presară un rând de parmezan ori de cașcaval bun, iar macaroane și parmezan ori cașcaval, și iar macaroane și parmezan deasupra, și îndată pune mușchiul la o parte de macaroane, taie-l felii, toarnă-i deasupra sosul rămas în tingire, și servește.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) Bogdan BĂRBULESCU / Arhiva AGERPRES

Pentru acest preparat, este nevoie de o știucă de cel puțin un kilogram și jumătate de pe care, cu ajutorul unei linguri sau al unui cuțit, se scoate pielea.

‘Această operațiune (scoaterea pielii de pe știucă n.red.) trebuie făcută cu foarte mare grijă să nu se rupă carnea. Se scot apoi șira spinării și carnea știucii, doar ultima fiind tocată prin mașină. Se adaugă ceapă, un morcov, un cartof răzuit, condimente, piper și sare, care se călesc la foc mic timp de cinci sau zece minute’, spune Mihaela N., în vârstă de 30 de ani, din satul Murighiol.

După ce umplutura călită s-a răcit, se umple știuca, apoi se coase acolo unde peștele s-a tăiat pentru a fi umplut, iar totul se dă la cuptor. ‘Din când în când, știuca se unge cu ulei din tavă pentru a nu prinde crustă’, afirmă Mihaela.

Preparatul, potrivit sursei, se servește rece, cu lămâie, ca aperitiv, sau caldă cu garnitură de legumă, ca fel principal, alături de un pahar cu vin alb sec sau demisec, după preferința celui ospătat.

AGERPRES / (A — autor: Luisiana Bîgea, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) Cristian NISTOR / Arhiva AGERPRES

Săptămâna aceasta vă propunem ”Ouă cu spanac” și ”Prăjitura de Savoia” rețetele fiind publicate în ”Carte de bucătărie — 1501 feluri de măncări” (1935), cu o prefață de Constantin Bacalbașa.

Ouă cu spanac 
Pentru 250 gr. de spanac întrebuințezi 8 ouă. Ouăle coacele fără coajă în apă. Fierbe spanacul în apă cu sare, apoi scurge apa din el apăsând în sită. Toacă spanacul mare și trece-l prin unt fierbinte.

În fundul unei cratițe pune spanacul și netezește-i suprafața; apoi așază ouăle, acopere totul cu sos Bechamel cu smântână, presară cașcaval sau șvaițer ras, stropește cu unt topit și lasă să se gratineze puțin.

Foto: (c) Radu TUȚĂ / Arhiva AGERPRES

Prăjitura de Savoia
Pune într ‘o cratiță 7 gălbenușuri de ouă și bate-le tare cu lingura, apoi adaogă treptat, 250 gr. praf de zahăr, puțin miez de portocale, sau miez de lâmâe ras, sau praf de vanilie. Amesteci mereu. Când amestecul s ‘a albit și întărit puțin, mai pui și cele 7 albușuri de ouă bătute ca zăpada.

Amesteci 100 gr. de feculă și 100 gr. de făină și, împreună, le presari ca ploaia.

Într ‘o formă untată unde ai presărat făină torni aluatul ca să umple cam două treimi a formei. Coci la coptor domol un ceas.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) ROMULUS BRUMA / Arhiva AGERPRES

Rețeta este de nedespărțită de legenda ei scoasă de sub colbul anilor de Eufrozina Greoneanț din Nikolinci (Serbia) pentru cercetătorii etnologi ai Universității de Vest Timișoara, în cadrul proiectului european “Living Heritage” pentru descoperirea tradițiilor din Banatul românesc și cel sârbesc.

Rețeta este mai laborioasă, dar când vă apucați să o faceți imaginați-vă că trăiți într-o gospodărie înstărită dintr-un sat așișderi, de prin anii ’30 ai veacului trecut, că aveți suficient timp la dispoziție și că la geamul bucătăriei spațioase vă bat în geam crengile de cireși înfloriți și că se apropie o nuntă sau un botez. Iar de munca dumneavoastră se vor bucura toți cei care vor gusta o “ramură” din “Arborele” dulce.

“Se fac două blaturi, fiecare din 6 ouă. 6 albușe se bat spumă. Se adaugă 6 linguri de zahăr, 6 gălbenușuri, 6 linguri de nucă măcinată și o lingură de făină albă. Aluatul se pune în tava tapetată și se coace. Când se scoate se pune pe o hârtie, până când le vom folosi la ruladă”, spune Eufrozina Greoneanț.

Între timp, se face crema din 9 ouă întregi. La fiecare ou se pun două linguri și jumătate de zahăr. Se freacă bine și se fierbe pe aburi. Când este suficient de groasă, se lasă la răcit.

Separat se freacă două margarine. Se topesc 100 de grame de ciocolată și se pune totul în cremă. Se mai poate pune lămâie sau suc de lămâie. După preferințe, se mai poate adăuga în cremă o mână de nuci măcinate. Se lasă puțină cremă de o parte pentru decorat copacul.

“Se ung foile cu cremă și se fac ruladă. O bucată de ruladă se lasă întreagă, cealaltă se taie oblic pentru ramurile arborelui. La cel tăiat se lasă să se vadă interiorul, un fel de imitație a inelelor de la arbore. Se unge cu crema rămasă și se zgârie cu furculița scoarța. Se topește ciocolată și se aruncă deasupra ca să formeze linii. Ca să fie arborele ‘cum trăbă’, se înfig rămurele de asparagus”, spune Eufrozina.

Tot ea dezvăluie că la nunțile de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, pe când era copilă, “se făceau patru-cinci feluri de prăjituri, depinde cât de înstărită era familia. Viitoarea soacră venea cu cineriu (farfuria — n.r.) cu colaci. Se făceau prăjituri, nu tort”. “Arborele” era adus doar de rudele mirilor. De aceea, are o semnificație aparte.

Doamna Greoneanț își amintește că prăjiturile servite pe-atunci “de obște” la respectivele evenimente erau în Banatul istoric “prăjitura tare cu pigmez (magiun — n.r.), prăjitură simplă cu pigmez, colaci d-ai dă tri dzâle (mai tari, de trei zile — n.r.), dă-i cu miere dă stup”.

AGERPRES/(AS — autor: Otilia Halunga, editor: Cristian Anghelache)