Romani celebri – muzica
Povestea românului care a devenit unul dintre marii dirijori ai lumii: “Tata a făcut Madrigalul când eu aveam doi ani jumate. Era ca un frate mai mic”
October 14th, 2015 |
de Roxana Petrescu
Am fost la două concerte la ediţia de anul acesta a Festivalului George Enescu, dar mi-au rămas în minte O Fortuna a lui Carl Orff, parte din colecţia Carmina Burana, şi Concertul pentru pian şi orchestră numărul trei al lui Rahmaninof. Nu am nicio pretenţie, abia învăţ abecedarul muzicii clasice, dar cele două opere menţionate m-au făcut să-mi înfig mâinile în scaunele ponosite ale Sălii Palatului, să mi se dilate pupilele de extaz şi să nu-mi revin minute bune după ce toată experienţa se terminase. Niciun alt fel de muzică nu generează astfel de trăiri şi am încercat să le experimentez pe toate. Aveam impresia că bagheta dirijorului ţese valuri de mătase. Acel sunet avea o consistenţă aproape palpabilă. Te îmbrăca.
Un astfel de „ţesător“ acustic este Ion Marin, unul dintre cei mai cunoscuţi dirijori la nivel global, prezent pentru a doua oară la Festivalul Enescu, unde a dirijat două concerte.
„Este foarte greu să spun care este prima amintire legată de muzică. Probabil eram în formă intrauterină“, spune dirijorul, pe chipul căruia se putea citi efortul după cele două concerte. Ceea ce spune Ion Marin despre începuturile sale muzicale nu este nicio exagerare. Tatăl său a fost Constantin Marin, omul care a fondat Madrigalul, unul dintre cele mai valoroase produse muzicale ale României.
„Nu-mi amintesc ceva care să nu fie legat de muzică. Asta pot să vă spun sigur. Pe la trei sau patru ani ascultam discuri cu operă acasă, eram fascinat. Tatăl meu a fost unul dintre cei mai mari muzicieni români. Tata a făcut Madrigalul când eu aveam doi ani jumate. Este ca un frate mai mic. Sună foarte bine chestia asta, dar duce la o logică destul de primitivă. Nu înseamnă că dacă te naşti în casa unui muzician, devii un mare muzician. Asta ar fi lipsă de respect faţă de sutele de mii de ore de muncă pe care le-am făcut.“
Dar dincolo de influenţa tatălui şi a orelor de muncă, a mai fost ceva care poate, măcar la nivel simbolic, a decis soarta lui Ion Marin.
„Aveam vreo cinci ani jumate. Tata a devenit directorul Operei din Bucureşti. Ce ţin minte este că chiuleam de la grădiniţă şi mă duceam la absolut toate repetiţiile la operă. Mă duceam şi la spectacole şi eram fascinat de lucrul acesta. Tâmplarul de acolo, văzându-mă că mişcam, mi-a făcut o mică baghetă de lemn. Nu o mai am din păcate. Stăteam la repetiţii şi participam în felul meu. Era joaca mea preferată. Vezi unde te poate duce joaca? După aceea a venit partea foarte serioasă.“
Îşi face studiile la Academia de Muzică George Enescu, pe care şi le completează cu filosofie şi cu istoria religiilor. La 21 de ani devine director muzical al Filarmonicii Transilvania. În 1986 decide însă să plece din România şi alege Viena pentru a o lua de la capăt.
„Muzica are nevoie de câteva lucruri esenţiale, iar unul dintre ele este libertatea de spirit. Nu se poate face muzică sub constrângere. Era un aşteptat al luminii, dar care nu era lumina de la capătul tunelului, ci chiar trenul care venea din cealaltă direcţie. Ştiam ce este în partea cealaltă, ştiam că nu mă aşteaptă nimeni cu un covor roşu, ştiam că va fi cumplit de greu. Un violonist care pleacă poate să arate imediat ceea ce face. Ca dirijor ai nevoie de o condiţie esenţială, de o orchestraă. Viaţa este un dat personal. Trăitul cu gloata într-un fel de mizerie călduţă mi se pare o impietate faţă de cadoul pe care-l primim de la Dumnezeu în momentul în care ne naştem. Atunci am decis să-mi asum existenţa ca pe un dat personal. Pentru cei tineri este un lucru esenţial de înţeles.“
Românul fugit de acasă se transformă însă într-un cetăţean universal şi ajunge să conducă Opera de Stat din Viena. Mai departe, de bagheta lui au ascultat Luciano Pavarotti sau Jose Carreras. De multe ori m-am întrebat însă dacă violoniştii, oamenii care scot magia din violoncel sau acele mici instrumente cum ar fi clopoţeii chiar au nevoie de prezenţa unui dirijor. O orchestră poate cânta şi fără omul cu bagheta?
„Instrumentiştii nu citesc partituri. Partitura arată aşa. Este o pagină care are 20-30 de rânduri. Primul rând de sus scrie în stânga flaut, al doilea rând este piccolo, al treilea rând este oboiul, al patrulea rând este cornul englezesc şi aşa mai departe. Sunt voci complet diferite. Asta este partitura. Fiecare grupă de instrumente are în faţă numai vocea lui. Cine cântă la vioară are linia lui de vioară. El nu ştie ce are de cântat trompeta. Ei nu au niciun control. Ei au vocea lor, cu pauzele lor, dar ce se întâmplă în restul orchestrei ştie numai dirijorul. O lucrare muzicală se face în momentul în care este executată.“
Practic, dacă ai asculta aceeaşi operă cu doi dirijori diferiţi, cel mai probabil experienţa va fi complet diferită.
„Trebuie să sune diferit. Dacă ascultaţi şi aceeaşi arie cu aceeaşi persoană în două seri diferte trebuie să sune diferit. Diferenţele vin din esenţa artei interpretative. A interpreta înseamnă a-ţi asuma un text muzical şi a-ţi introduce sângele şi viaţa ta în el. Dacă vorbim de o scenă de iubire, interpretarea ajunge în zona asta unde trebuie să-ţi pui iubirea proprie. Nu avem unităţi de măsură pentru stările emoţionale şi pentru stările afective. Nu ştii dacă tu eşti îndrăgostit de cineva de 500 de grame, iar celălalt te iubeşte de un kilogram şi 200. Acolo intervine interpretarea. Arta este individuală.“
Spune că nu are opere preferate, ci că atunci când dirijează ceva, în acel moment, aceea este cea mai frumoasă muzică din lume. „Ieri am dirijat Simfonia a cincea de Mahler. În acel moment, aceea era cea mai frumoasă muzică din lume. Cu o seară înainte am dirijat Pasărea de Foc de Stravinsky, care era cea mai frumoasă muzică din lume.“
La Festivalul Enescu a dirijat două concerte şi este pentru a doua oară când participă la acest eveniment.
„Este un festival foarte bun, un lucru extraordinar, este un grand slam. Dar ce ar fi foarte bine ar fi ca acest proiect să nu mai fie evenimentul, ci normalitatea. Să genereze şi alte evenimente şi să creeze o continuitate pentru că o dată la doi este extraordinar, dar ce se întâmplă între o ediţie şi alta? Acolo se măsoară calitatea vieţii culturale. În România se măsoară în ceea ce se întâmplă în fiecare zi, nu o dată la doi ani.“
Dar cum aduci mai ales tinerii în sala de concerte, cum îi faci că în afară de stadion sau Piaţa Constituţiei să se ducă şi la Ateneu? Muzica clasică trebuie să coboare în piaţă? Ion Marin refuză această idee.
„De multe ori, muzica clasică a fost demonizată ca fiind o artă a elitelor. De ce merg tinerii la teatru? Pentru că înţeleg limba. Aici trebuie să dai un pic timpul înapoi şi să te uiţi la bagajul pe care sistemul de educaţie dintr-o ţară îl dă tinerilor. Dacă îi ţii complet rupţi de muzică, nu se vor duce pentru că este o limbă pe care nu o cunosc. Acolo este de căutat. Dacă pe un tânăr care nu a văzut niciodată artă îl pui în faţa unui tablou de Picasso, o să aibă reacţia aceea clasică. A, păi asta pot să fac şi eu. Totul este o chestie de educaţie. Nu arta trebuie să coboare în piaţă. Nu este nici un turn de fildeş, este acolo unde a fost mereu.“
În plus, Ion Marin mai spune ceva, un lucru care deşi este absolut evident, are greutatea unei descoperiri.
„Ateneul nu este un turn de fildeş. Ateneul are o casă de bilete.“
Atât de simplu!
Sursa: zf
Articol din 
PORTATIV ROMÂNESC: Carmen Rădulescu
October 6th, 2015 |
Carmen Gabriela Rădulescu s-a născut la 29 ianuarie 1964 în Onești, județul Bacău și a apărut prima oară pe scenă la vârsta de trei ani. A fost pregătită de maestrul Titel Popovici. De la 14 ani a început să participe la diferite festivaluri interjudețene de muzică ușoară din țară.
Sursa foto: Facebook/CarmenRadulescuOfficial
În 1979 a participat la concursul TV ”Steaua fără nume”. După cea ajuns în a treia etapă a concursului acesta s-a întrerupt. În 1983 obține Premiul II la secțiunea Interpretare a Festivalului de la Mamaia, iar un an mai târziu a început colaborarea cu compozitorul Șerban Georgescu, prima piesă fiind ”Speranță dă-mi speranță”, pe versurile poetului Dan Verona.
Tot în 1984 a câștigat Premiul I la Festivalul ”Steaua litoralului” din Constanța și devine angajată a Teatrului ”Fantasio” timp de un an. A participat la concursul ”Melodii ’84” cu piesa ”Hai iubește” (Ion Cristinoiu/Eugen Rotaru). În același an efectuează un turneu în Bulgaria și participă la secțiunea Creație a Festivalului de la Mamaia cu piesa ”Senin” (Edmond Deda/Aurel Storin).
Obține Premiul Tinereții, în 1985, la emisiunea ”Șlăgare în devenire” cu piesa ”Același vis” (Șerban Georgescu). Tot în 1985, piesa ”Muzica te cheamă” (Șerban Georgescu/Dan Verona) obține mențiune la Concursul de muzică de dans de la Costinești. În același an participă la secțiunea Creație a Festivalului de la Mamaia cu piesa ”Drumul spre noi” (Șerban Georgescu/Dan Verona), iar la concursul ”Melodii ’85” participă cu piesele ”Muzica te cheamă” — Premiul Tinereții, ”O floare de astă vară” și ”Același vis” (toate pe muzica lui Șerban Gerogescu și pe versurile lui Dan Verona).
Anul 1986 îi aduce primul disc single apărut la Electrecord — ”Același vis”. La concursul ”Melodii ’86”, piesa ”Nu știu” (Șerban Georgescu/George Țărnea) este distinsă cu titlul de Laureată. În cadrul concursului, Carmen Rădulescu cântă alături de alte vedete ale muzicii ușoare românești, piesa ”Deschideți poarta soarelui” (Anton Șuteu).
În 1987 îi apare la Electrecord albumul ”Muzica te cheamă” și efectuează un turneu de două luni, în Danemarca, împreună cu formația Electric-cord. Urmează o nouă participare la concursul ”Melodii ’87” cu piesa ”O clipă doar” (Șerban Georgescu/George Țărnea).
În 1988 s-a căsătorit cu Sorin Oprea, fiului dirijorului Paraschiv Oprea, iar la 22 ianuarie 1989 s-a născut fiul ei, Sorin.
A participat la secțiunea Creație a Festivalului de la Mamaia, în 1989, cu piesa ”Dorule, măi dorule” (Corneliu Meraru/Dan V. Dumitriu).
O perioadă destul de lungă, Carmen Rădulescu s-a dedicat fiului ei și familiei, aparițiile sale fiind destul de rare.
Împreună cu Irina Loghin
Sursa foto: Facebook/CarmenRadulescuOfficial
În 1993 a revenit cu un nou album — ”Lumina din gând” — urmat de un album de Crăciun — ”Sus la Poarta Raiului — Colinde și cântece de Stea”.
Dintre șlagărele lansate de Carmen Rădulescu amintim: ”Vise uitate”, ”Nu știu”, ”Întoarce-te”, ”Fericirea are ochii tăi”, ”O lume fără noi”, ”Nu-i un vis, e dragostea”, ”Din dragoste, întoarce-te”, ”De-aș uita iubirea ta”, ”Clipe de iubire”.
După 2000 a început colaborarea cu casa de discuri a lui Ovidiu Komornyk, lansând încă două albume — ”Suflet de român” (2003) și ”Poate” (2008).
În ultimii ani a participat la numeroase spectacole și festivaluri în țară, la emisiuni radio și de televiziune. Iubește natura, iubește călătoriile și își respectă mult publicul. Pregătește un nou album, cu cântece macedonești, alături de formația Samarina din Constanța.
Sursa foto: Facebook/CarmenRadulescuOfficial
”În fiecare zi apar momente frumoase, speciale, dacă ai învățat să separi urâtul de frumos și binele de rău! (…) Consider că viața însăși este un miracol, cu tot ceea ce ne este dat să trăim, că vrem sau nu să ni se întâmple!”, mărturisea artista într-un interviu în Jurnalul Național, în februarie 2015.
AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)
La nouă ani, la facultate! Adolescenta care face ca România să fie remarcată în lume
October 1st, 2015 |
Vezi galeria fotoLa nouă ani a cântat, în Grecia, ca solistă cu orchestra. În numai un an (2010) a luat Marele Premiu la trei mari concursuri: Lira de Aur, Remember Enescu şi Paul Constantinescu (2010), precum şi alte premii întâi şi premii speciale. A participat la mai multe cursuri de măiestrie cu monştrii sacri ai muzicii: Şerban Lupu, Ida Haendel, Igor Oistrah, Gabriel şi Ioana Croitoru, Alexandru Tomescu, Florin Paul, Mihaela Costea. A concertat cu orchestrele filarmonicilor din Iaşi, Ploieşti, Botoşani, Bacău şi a susţinut numeroase recitaluri. Acum, la 16 ani, este remarcată de foruri academice, de media culturală, recent de Timpul. Alături de Nicolae Voiculeţ, A.G. Weinberger sau Alexandru Tomescu este considerată o româncă “ce face să existe România”. Un român pentru o lume.Din clasa a IV-a, la Conservator
Mălina, cu o maturitate ieşită din comun, îi privea pe colegii săi cu stânjeneală, chiar o amuzau stângăciile lor specifice vârstei. Am întrebat-o cum s-a simţit atunci când la nouă ani a fost invitată să participe la Conservator la cursurile destinate studenţilor la vioară. “Acesta a fost momentul decisiv care m-a făcut să-mi doresc să cânt ca solistă alături de mari orchestre. Profesorul pe care l-am avut la şcoală m-a încurajat să merg pe acest drum, dându-mi pentru studiu piese din ce în ce mai dificile, ce depăşeau programa şcolară. La vârsta de nouă ani am ajuns să iau lecţii şi cu profesori de la Conservator, încât mă pot mândri că eram şi elevă şi studentă la Conservator. Mă simţeam printre colegii mei de la şcoală, mă refer şi la cei mai mari, ca o româncă într-o clasă de străini, unde limba română era unul din obiectele de studiu şi mă amuzam de stângăciile lor. Acest lucru nu prea le-a convenit unora, dar premiile I câştigate anual la Olimpiadele de vioară, cât şi la alte concursuri le-au dovedit de ceea ce sunt în stare”, a spus Mălina. “Am ajuns să fiu studentă la Conservator în anul 2008 la sugestia violonistului Şerban Lupu, venit la Iaşi din Statele Unite ale Americii, unde era profesor (la University of Illinois), pentru a susţine cursuri de masterclass la Universitatea de Arte George Enescu. Participând la acestea am fost remarcată, încât m-a recomandat regretatului violonist Anton Diaconu, prof. dr. univesitar la acelaşi conservator şi violinist în Cvartetul Voces. M-am simţit extraordinar să fiu îndrumat de un profesor universitar; la vârsta de nouă ani am ajuns astfel să fac cunoştinţă cu mulţi studenţi ai Conservatorului. Aceasta a fost aventura mea ca “studentă” la Conservator. Sunt amintiri frumoase din perioada de început a lansării mele ca violinistă cu potenţial. Spun acest lucru deoarece multă lume se minunează de mine, păcat că nu m-au şi sprijinit pe cât m-au apreciat. Pe vremea aceea, de începuturi, credeam că totul este posibil, că voi ajunge imediat să cânt pe mari scene ale lumii. Tot la nouă ani am cântat, în Grecia, ca solistă cu orchestra. Acest lucru m-a ambiţionat foarte mult. De atunci, visul meu este de a cânta ca solistă pe mari scene. Am muncit enorm pentru a-mi îndeplini visul şi nu sunt prea departe, deja am susţinut concerte cu orchestre profesioniste din ţară şi chiar din străinătate, cu ocazia Concursului International “Young Talents with orchestra”, Italia – 2013, unde am câştigat premiul întâi. De fiecare dată când voi vorbi de începuturile mele ca violinistă, voi aminti sprijinul deosebit acordat de Fundaţia Salvaţi Copiii. Datorită programului BCR Speranţe am avut posibilitatea să particip la masterclass-uri şi concursuri în străinătate, un lucru extraordinar pentru cineva care vrea să facă performanţă, aşa cum îmi doresc eu. Din păcate, sprijinul din partea fundaţiei a încetat şi de atunci încerc să obţin diverse sponsorizări, pentru a putea să particip la vreun concurs în străinătate sau la un curs de masterclass. Nu îmi este uşor, mulţi fac promisiuni, dar majoritatea nu se ţin de cuvânt, deoarece fără sprijin nu poţi progresa, aprecierile vor rămâne doar în amintire, cu regretul că nu ai putut da mai mult, ştiind că poţi. Acesta este cel mai mare regret al meu, având în vedere felul în care am debutat, fiind şi ‘studentă’ la Conservator”, a mai povestit Mălina pentru Jurnalul Naţional.
Nu a avut bani să dea admitere la Conservatorul din Koln
Concertul care i-a adus Mălinei cele mai mari satisfacţii a fost cel susţinut cu orchestrele reunite ale Filarmonicilor din Iaşi şi Chişinău, cu ocazia Zilelor FIE de la Iaşi. Ecourile performanţelor sale au fost mediatizate, în presa scrisă şi cea audiovizuală, la nivel local şi naţional. Mica violinistă are un palmares extraordinar: peste 100 de concerte şi recitaluri, mai mult de 40 de premii, între care şi Premiul I la Concursul Internaţional “Young Talents with Orchestra” (Italia), Premiul Special al Juriului EMCY Fa. H. Wanka la Concursul Internaţional Kloster Schonta, Premiul 1 la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, distincţie pe care a obţinut-o cinci ani consecutiv. Din păcate, situaţia ei financiară a constituit întotdeauna o piedică. În 2013 Mălina nu a reuşit să onoreze invitaţia să susţină examenul de admitere la Conservatorul din Koln. Însă acest lucru nu a împiedicat-o să participe la concerte caritabile pentru a ajuta pe alţi copii aflaţi în situaţii dificile, asemănătoare. Anul acesta, în calitate de bursier al Fundaţiei Principesa Margareta a României, Mălina a participat la concertul “Benclinov & Associates” şi la concertul “Seara Palatului Elisabeta dedicată Fundaţiei Principesa Margareta a României”.
România a câștigat locul I la concursul internațional de canto “Vox Artis”
September 28th, 2015 |
Alexandru Chiriac (România) a câștigat concursul internațional de canto “Vox Artis” din cadrul singurului festival de operă din țară, “Sibiu Opera Festival”, și va putea fi văzut pe scenă, duminică seara, la Sala Thalia, potrivit unui comunicat remis AGERPRES.
Locul doi la “Vox Artis” este ocupat de Elisabeth Bailey (Marea Britanie), iar locul trei de către Natalia Tanasiciuc (Republica Moldova).
Publicul sibian îi va putea asculta pe cei trei câștigători, duminică, de la ora 19.00, la Sala Thalia, în cadrul concertului de gală al laureaților. Pe scenă, alături de câștigătorii concursului, se va afla Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat Sibiu condusă de dirijorul italian Orazio Baronello.
‘Am avut o participare bogată atât din străinătate, cât și din România și, la fel ca și anul trecut, surpriza a venit din partea unui concurent român foarte tânăr. Alexandru Chiriac a convins juriul printr-o interpretare deosebită și o voce de mare viitor câștigând, detașat, premiul I’, a declarat prof. Theodore Coresi, director artistic Art Cor Agency Viena, co-organizatorul concursului.
Biletele pentru acest concert s-au pus în vânzare la Casa de bilete a Sălii Thalia și pe www.bilet.ro. Prețul unui bilet este de 16 lei. Se acordă reducere de 50% pentru elevi, studenți și pensionari.
AGERPRES/(AS—autor: Isabela Paulescu, editor: Mihai Simionescu)
Andre Rieu – Romanian Moments (Maastricht 2015)
September 21st, 2015 |
PORTATIV ROMÂNESC: Marina Voica
September 21st, 2015 |
Solista de muzică ușoară Marina Voica (Nikolskaia) s-a născut la 3 septembrie 1936, în orașul Ivanovo (Rusia). În casa artistei erau multe instrumente muzicale – pian, acordeon, chitară, mandolină, balalaică, banjo, chiar o garmoska – tradiționala armonică rusească, deci atât ea, cât și fratele său Surik au studiat muzica.
A absolvit Școala de muzică — clasa vioară. A absolvit liceul în 1954, tot la Ivanovo. Într-o zi a văzut un film argentinian, ”Vârsta dragostei” cu Lolita Torres. De atunci repertoriul ei și cântecele spaniole au intrat în repertoriul ei.
Părinții au hotărât să o trimită la facultate la Moscova, la Institutul de Finanțe, unde l-a cunoscut pe românul Marcel Voica, primul său soț, cu care s-a căsătorit din vremea studenției. După finalizarea studiilor, artista și-a urmat soțul venind în România. În București s-a adaptat repede, o vreme a lucrat la ADAS — Direcția Generală, conform site-ului www.marinavoica.ro.
”Într-o zi, o prietenă mi-a adus în casă un tânăr care lucra la Televiziune, ca să mă asculte cântând. M-am așezat la pian și am cântat tot repertoriul lui Lolita Torres, iar din când în când luând castanietele și dansând prin cameră. Cred că l-am cucerit pe tânărul de la TV, fiindcă peste câteva zile am fost invitată la o emisiune de-a lui. Mi-am croit și mi-am cusut singură o rochie pe care o am și acum (…). Am avut un succes cu apariția mea. Tânărul regizor, care era nu altul decât Valeriu Lazarov, mi-a spus să uit că sunt o economistă, că acum s-a născut o nouă stea”, povestește artista pe site-ul personal.
Într-una dintre emisiuni, cineva a avut ideea de a face un duet cu Marina Voica și tânăra — pe atunci — Margareta Pâslaru. A fost ales un cântec din repertoriul Lolitei Torres — ”Pe aripa vântului”. Drept urmare, începând cu Revelionul TV din 1960, cele două au cântat împreună. După câțiva ani, când erau artiste consacrate, Radu Șerban a compus pentru ele ”Balada”, lansată la Festivalul de la Mamaia.
În 1962, s-a recăsătorit cu Viorel Teodorescu, cel pe care l-a numit adesea ”iubirea vieții mele”. Din păcate, acesta s-a stins din viață în 1981.
Primul compozitor care i-a încredințat o piesă în limba română a fost Ion Cristinoiu, piesa ”Încredere” cucerind la Mamaia marele Premiu.
Apoi a colaborat cu mulți compozitori și oameni de radio și televiziune — Marius Țeicu, Marcel Dragomir, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Ionel Tudor, Titus Munteanu, Ovidiu Dumitru, Paul Urmuzescu, Ioana Bogdan, Aurora Andronache, Tudor Vornicu, Dan Mihăiescu.
A participat la numeroase show-uri TV în țară și peste hotare, festivaluri naționale și internaționale, i-au apărut discuri, a efectuat turnee în țară și peste hotare: Polonia, Cehia, Bulgaria, Germania, Turcia, Cuba, Israel, Rusia, Canada, USA.
Împreună cu Margareta Pâslaru și Ovidiu Lipan Țăndărică la deschiderea Festivalului Cerbul de Aur 2008.
Curând a început să compună și să scrie texte, între creațiile proprii numărându-se ”Mama”, ”Cântecul meu”, ”Dor călător”, ”Micuță stea”, ”Într-un colț de cafenea”, ”Bucureștiul e micul Paris”, ”Apartament 23”, ”Și afară plouă, plouă”.
Este deținătoarea diplomei acordate de revista engleză Music Week — Star of the year (1974). De-a lungul anilor a primit numeroase premii și distincții — Premiul pentru interpretare la Concursul Mamaia 1972, “Diploma de suflet” din partea sindicatului interpreților și compozitorilor din România, Premiul pentru întreaga carieră — Revista Actualitatea Muzicală 2002, Premiul pentru întreaga carieră Festivalul RBA 2002, Premiul Performanței din partea Revistei Actualitatea Muzicală, Diploma de onoare din partea TVR cu ocazia aniversării a 40 de ani de festival “Cerbul de Aur”,
Diploma de excelență din partea festivalului de la Mamaia 2001 obținută pentru întreaga activitate profesională, Diploma de excelență din partea VIP, Diplomă pentru colaborarea cu formațiile muzicale are Armatei României.
La spectacolul dedicat actorului Florin Piersic cu prilejul împlinirii a 50 de ani dedicați scenei și cinematografiei românești, 2010.
La 12 martie 2009, i s-a decernat Premiul ”O viață dedicată cântului”, cu prilejul Galei Premiilor Revistei Actualitatea Muzicală. La cea de-a VII-a ediție a Galei premiilor muzicale Radio România Actualități (RRA), desfășurată la 15 martie 2009, i-a fost acordat premiul de excelență.
De mai mulți ani artista locuiește la Breaza. ”Toate televiziunile au venit să-mi filmeze casa și curtea și toți au fost încântați de peisaj. Tot aud că Marina Voica ‘s-a retras, s-a retras, s-a retras’. Nici vorbă. Eu am fugit de căldura din București, pe care o suportam din ce în ce mai greu. Continui să compun, să apar la TV. Sunt înconjurată de oameni, de vecini buni și nu mă simt nici singură și nici retrasă. În casa mea răsună muzică și cântec!”, scrie Marina Voica pe site-ul personal.
AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)
POP ROCK ROMÂNESC: Alexandra Stan
September 12th, 2015 |
Cântăreața Alexandra Stan s-a născut la 10 iunie 1989, în Constanța. A învățat la Liceul Traian, după care s-a înscris la cursurile Facultății de Management din cadrul Universității ”Andrei Șaguna”.
Captură Foto: (c) Alexandra Stan / YouTube
Și-a lansat primul său single, intitulat ”Lollipop (Param Pam Pam)”, în decembrie 2009. Melodia a fost difuzată pe posturile de radio mainstream americane la începutul anului 2010, când a ocupat locul 18 în topuri.
A urmat mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, cu care a cunoscut consacrarea internațională, după ce piesa a fost vândută în peste un milion de exemplare în mai puțin de un an și s-a clasat în primele cinci poziții în topurile a peste 20 de țări, precum Noua Zeelandă și Marea Britanie. În Australia s-a poziționat în top 10, iar în Canada și SUA — în top 30. Melodia s-a menținut pe primul loc în topurile 100 din România timp de opt săptămâni consecutive. ”Mr. Saxobeat” este al doilea hit românesc care a ocupat prima poziție în Germania, de la ”Dragostea din tei” a celor de la O-Zone, din 2004. Pentru mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, Alexandra Stan a primit discul de platină în Australia, Spania, Danemarca, Suedia și Italia. Videoclipul piesei a fost vizualizat de peste 190 de milioane de ori pe YouTube.
Albumul său de debut se numește ”Saxobeats” și a fost lansat la 29 august 2011, inițial în Franța, apoi în Germania, Elveția, Norvegia, Spania, Polonia și Italia. Din cele opt piese și cinci remixuri, două compoziții au fost extrase pe single: ”Get Back (ASAP)” (locul 1 în Slovacia) și ”1.000.000”, aceasta din urmă fiind interpretată alături de rapperul german Carlprit.
La 12 iunie 2012 a lansat, în format digital, un nou single, ”Lemonade”. Șlagărul s-a vândut în peste 15.000 de exemplare în Italia, a ocupat primul loc în topurile bulgare, iar videoclipul său a fost accesat pe YouTube de aproximativ 50 de milioane de ori. Compozitorii pieselor interpretate de Alexandra Stan au fost Marcel Prodan și Andrei Nemirschi.
La 10 octombrie 2013, a apărut cel de-al doilea album al său, intitulat ”Cliche (Hush Hush)”. Materialul a ajuns pe locul 53 în vânzările din Japonia. În paralel, a lansat cinci piese pe single: cea care a dat și titlul albumului, alături de ”All My People”, ”Thanks for Leaving”, ”Cherry Pop” și ”Dance”. Acesta din urmă este cel mai recent, datând din 18 iulie 2014.
În anii 2011 și 2012, Alexandra Stan a obținut patru premii: ”Best Romanian Act” la 2011 MTV Europe Music Awards și ”European Border Breakers Award”, categoria omonimă. În 2012, a obținut premiul RRA la categoria ”Best Pop-Dance Song” cu piesa ”Get Back (ASAP)” și premiul Romanian Music Awards, categoria ”Best Female”.
De la lansarea sa, la finalul anului 2009, și până în prezent, Alexandra Stan a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate.
La 18 iunie 2013, cântăreața Alexandra Stan a formulat plângere împotriva managerului său, Marcel Prodan, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța au constituit o cauză penală pe baza plângerii depuse, precizând că “din conținutul plângerii se reține că, pe fondul unor neînțelegeri preexistente, partea vătămată a fost amenințată și lovită, în zilele de 14 și 15 iunie, de către făptuitor, pentru a o determina pe aceasta să renunțe la pretențiile materiale solicitate ca urmare a prestațiilor sale artistice și încasate de societatea al cărei administrator acesta era”. La 19 iunie 2013, artista a fost audiată de polițiștii constănțeni, în prezența avocatului, timp de mai bine de trei ore, în privința agresiunilor suferite. Audierea a avut loc chiar în salonul de la Secția Neurologie a Spitalului Municipal Medgidia, iar avocatul artistei a susținut că tânăra își menține acuzația.
În iunie 2014, Marcel Prodan a fost scos definitiv de sub urmărire penală, în dosarul în care Alexandra Stan l-a acuzat de șantaj. Dar acesta este cercetat, în continuare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și lovire.
AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)
POP ROCK ROMÂNESC: Inna
September 12th, 2015 |
Elena Alexandra Apostoleanu s-a născut la 16 octombrie 1986 în Mangalia. Dragostea pentru muzică i-a fost insuflată de familia sa, care a susținut-o în permanență. În copilărie, bunicul său o alinta ”Inna”, iar ulterior ea a hotărât ca acesta să fie numele său de scenă.
Foto: (c) Sorin LUPSA/AGERPRES ARHIVA
De la vârsta de opt ani Inna a urmat cursuri de canto. A urmat cursurile Liceului economic din Mangalia. După susținerea și promovarea examenului de bacalaureat, Inna a urmat cursurile universitare în Constanța, unde a absolvit Facultatea de Științe Politice.
La finele anului 2007, în încercarea de a se afirma pe plan muzical, Inna i-a întâlnit pe membrii proiectului Play & Win. Beneficiind de sprijinul acestui grup de producători, a început înregistrările pentru albumul său de debut. După câteva luni de lucru cu echipa Play & Win, discul single de debut al Innei a fost lansat la 12 august 2008, la postul radio Vibe FM. Intitulat ”Hot”, cântecul a început să fie promovat sub reprezentarea casei de înregistrări Roton. La scurt timp, piesa a beneficiat de un videoclip, lansat în premieră pe pagina radio21.ro în noiembrie 2008.
La finele aceluiași an, ”Hot” ocupa prima poziție în clasamentul românesc al difuzărilor radio realizat de Nielsen Media Research.
Concomitent, piesa a obținut locul cinci în ierarhia compilată de APC-stats, surclasând șlagăre ale unor interpreți precum Rihanna, Morandi sau Blaxy Girls. Fiind nemulțumită de prima variantă a videoclipului, Inna a hotărât să filmeze o nouă versiune pentru ”Hot”. Noua versiune a avut premiera pe 19 decembrie 2008 și a început să fie difuzată la scurt timp de cele mai importante posturi de televiziune din România.
La începutul anului 2009, piesa ”Hot” se afla pe poziții fruntașe în clasamentele radio din țări precum Polonia, Rusia, Turcia, Ungaria și Bulgaria.
Cel de-al doilea single al Innei, ”Love”, a avut premiera la 16 februarie 2009, la Radio 21. Trei luni mai târziu, videoclipul piesei a fost difuzat pentru prima oară pe pagina web a postului radio. Piesa s-a bucurat de succes în România, ocupând locul patru în ierarhia realizată de Nielsen Media Research.
În aprilie 2009, ”Hot” a fost nominalizat la categoria ”Cea mai bună piesă internațională” în cadrul ceremoniei Premiilor Eska.
Pe 15 aprilie 2009, Inna a semnat un contract de management cu una dintre cele mai importante case de înregistrări din Statele Unite, Ultra Records. Prin semnarea acestui acord, compania se angaja să promoveze materialele discografice ale cântăreței în SUA, Regatul Unit și Canada.
Pe 12 mai 2009, organizatorii premiilor Romanian Music Awards au nominalizat-o pe Inna la patru categorii principale: ”Cel mai bun album dance”, ”Cel mai bun debut”, ”Cel mai bun show” și premiul special ”Border Breaker”.
Toate cele patru trofee au fost adjudecate de interpretă odată cu decernarea premiilor, ce a avut loc pe 6 iunie 2009, în Craiova. În aceeași perioadă, Inna devenea celebră în Islanda, țară în care a susținut și un concert.
În primăvara anului 2009, Inna a colaborat cu interpretul Bogdan Croitoru pentru înregistrarea celui de-al treilea disc single din cariera sa, intitulat ”Deja Vu”. Piesa a devenit un succes în România, câștigând poziția cu numărul 7 în ierarhia realizată de Nielsen.
În iunie 2009, piesa ”Hot” a câștigat prima poziție în clasamentele de specialitate din Spania și a primit discul de platină, fiind comercializată în peste 40 000 de exemplare.
Cel de-al patrulea disc single al Innei, intitulat ”Amazing” a avut premiera la 5 august 2009 pe site-ul revistei Bravo. Videoclipul piesei a fost filmat în ultima parte a lunii august în Portugalia, regizor fiind Tom Boxer. În august 2009, Inna a participat la festivalul de la Sopot din Polonia, șlagărul interpretei, ”Hot”, clasându-se pe poziția secundă în clasamentul final al concursului.
În august 2009, primul său disc single câștiga prima poziție în clasamentul Ukraine Top 40. La începutul lunii septembrie același an, Inna a obținut un trofeu la premiile MTV Europe Music Awards, la categoria ”Cel mai bun interpret român”. Înregistrarea ”Amazing” s-a bucurat de difuzări masive din partea posturilor de radio și televiziune, lucru ce a avut drept rezultat o poziționare pe locul întâi în ierarhia națională din România.
La începutul lunii decembrie 2009 a început comercializarea celui de-al cincilea disc single al interpretei, intitulat ”I Need You For Christmas”, care a beneficiat și de un videoclip filmat în regia lui Tom Boxer. La începutul anului 2010 piesa ”Hot” câștiga prima poziție în clasamentul Hot Dance Airplay din SUA, Inna devenind prima cântăreață româncă care reușește o astfel de performanță.
Cel de-al șaselea single al Innei, intitulat ”10 minutes” a avut premiera la 25 ianuarie 2010, pe site-ul postului Radio 21, dar și pe pagina web a interpretei.
La gala premiilor Romanian Music Awards 2010, Inna a câștigat cinci trofee la categoriile ”Best website”, ”Cel mai bun artist internațional”, ”Best female”, ”Best album” și ”Best show”.
La începutul anului 2011, Inna a susținut mai multe concerte în primul său turneu, ”INNA en Concert”, în țări precum Franța, Spania, Germania, Turcia, Liban și România, dar și alte state europene. În iunie 2011 a susținut concerte în Marea Britanie. Din 4 până în 14 iulie, Inna s-a întors în Franța pentru promovarea albumului ”Club Rocker”, care a fost lansat la 17 mai 2011.
În concert la Arenele Romane
Foto: (c) Sorin LUPSA/AGERPRES ARHIVA
La Premiile muzicale MTV România 2011 ținute la Brașov, Inna a câștigat trei premii: ”Best female”, ”Cel mai bun site web” și premiul special al revistei OK!.
La 9 ianuarie 2012, Inna a lansat un remix al cântecului ”Ai Se Eu Te Pego” al artistului brazilian Michel Teló, iar în 17 februarie 2013, Inna a susținut un recital televizat în cadrul ceremoniei de deschidere a Festivalul Olimpic de Iarnă al Tineretului European, Brașov 2013.
AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)
Soprana Angela Gheorghiu împlinește 50 de ani
September 7th, 2015 |
Soprana Angela Gheorghiu s-a născut la 7 septembrie 1965, la Adjud, județul Vrancea. A urmat Școala de Muzică din București și a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București (1990), unde a studiat cu Mia Barbu. Vocea unică și prezența scenică au transformat-o curând într-un nume de rezonanță al scenei lirice internaționale.
Angela Gheorghiu, căreia i s-a spus ”diva”, prin interpretarea unor roluri precum Mimi, Julieta, Butterfly și Tosca, a confirmat talentul și originalitatea sa. Vocea ei este considerată de critica internațională drept o combinație între vocile a două celebre cântărețe de operă, Maria Callas și Renata Tebaldi.
Angela Gheorghiu și-a făcut debutul internațional în 1992, la Royal Opera House în ”Boema” de Puccini. În același an a debutat la Metropolitan Opera New York și la Opera de Stat din Viena. La Royal Opera House a cântat pentru prima dată ”Traviata” în 1994, legendara reprezentație pentru a cărei transmitere în direct BBC Radio și-a întrerupt programul obișnuit. La una dintre repetiții, dirijorul Sir George Solti a spus: ”Mi-au dat lacrimile. A trebuit să ies. Fata este minunată. Poate să facă orice”, conform site-ului artistei,www.angelagheorghiu.com.
De atunci, soprana Angela Gheorghiu a fost o prezență constantă în săli de operă și de concert din lumea întreagă: New York, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Viena, Salzburg, Madrid, Barcelona, Valencia, Praga, Montreal, Toronto, Moscova, Taipei, San Juan, Ljubljana, Shanghai.
Alături de Vlad Miriță, acompaniați de Orchestra Filarmonicii și Corul Acustic, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, în concert cu ocazia evenimentului ”București — 550 de ani”, 2009.
Artista a semnat primul ei contract exclusiv cu Decca în 1995, casa de discuri pentru care a realizat mai multe înregistrări: pe DVD — ”Traviata” cu orchestra Royal Opera House, ”L’elisir d’amore” cu orchestra Operei din Lyon, ”La Boheme” cu orchestra Teatrului Scala din Milano — și pe CD — ”Arias” cu orchestra Teatrului Regio din Torino, ”Verdi Heroines” cu Orchestra Simfonică ”Giuseppe Verdi”, ”My World” și ”Mysterium” cu London Philharmonic Orchestra.
Următorul contract de exclusivitate a fost semnat în 1998 cu EMI Classics. A înregistrat un album de duete și arii cu tenorul francez Roberto Alagna și cu Orchestra Royal Opera House, ”La Rondine” cu London Symphony Orchestra și ”Romeo et Juliette” de Gounod cu Orchestre National du Capitole de Toulouse. Pentru al doilea album de duete cu Roberto Alagna, ”Verdi per due”, a lucrat împreună cu Filarmonica din Berlin dirijată de Claudio Abbado.
Toate albumele au fost bine primite de critica de specialitate și au fost răsplătite cu numeroase premii — Gramophone, Echo, Diapason d’Or, Choc du Monde de la Musique în Franța, Premiul Cecilia în Belgia, Deutsche Schallplattenkritik-Preis în Germania, Musica e dischi Foreign Lyric Production în Italia, premiul Criticilor Americani și altele. Angela Gheorghiu a primit titlul de ”Artista Anului” la Premiile Classical Brit în 2001 și în 2010.
Pianistul Dan Grigore și soprana Angela Gheorghiu pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” din Bacău, în deschiderea celei de-a VIII-a ediții a Festivalului Internațional ”Gala Star”, 2013.
În 1999, a participat la concertul ”Michael Jackson și prietenii” în Munchen. A cântat la redeschiderea Royal Opera House (decembrie 1999), a Teatrului Malibran din Veneția (mai 2001) și a Operei din Valencia, în prezența Reginei Sofia a Spaniei (octombrie 2005). A participat la spectacolul care a marcat jubileul reginei Elisabeta a II-a, Prom at the Palace (iunie 2002), concert disponibil pe DVD. A cântat pentru Alteța Sa Prințul Charles în diferite ocazii. În 2003, a luat parte la concertul organizat cu ocazia decernării Premiilor Nobel.
În decembrie 2000, Angela Gheorghiu a interpretat rolul principal în ”Tosca”, filmul regizat de Benoit Jacquot. Soprana a participat la lansarea filmului în cadrul Festivalului de la Veneția în 2001. De asemenea, a interpretat rolul Julietei în filmul ”Romeo et Juliette”, lansat pe DVD de Online Classics.
Concert de Gală organizat cu ocazia decernării Ordinului ”Steaua României” în grad de Comandor, sopranei Angela Gheorghiu, 2010.
Printre cele mai importante apariții în ultimii zece ani se numără ”La Rondine” și ”Pagliacci” de la Royal Opera House, ”Romeo et Juliette” la Choregies d’Orange și la Festivalul de la Salzburg, ”Faust” la Metropolitan Opera New York, Royal Opera House și Opera din Monte Carlo, ”Simon Boccanegra” la Royal Opera House. A susținut recitaluri la Salzburg în cadrul Festivalului, la Viena (Miskverein) și concerte la Amsterdam (Jubileul Reginei Beatrix), New York (concertul de Anul Nou în compania Orchestrei Filarmonice New York), Philadelphia (cu Orchestra Filarmonică din Philadelphia), Los Angeles, Vancouver și Toronto (aprilie 2011), Seul, Shanghai, Valladolid (mai 2011), la O2 Arena din Londra împreună cu Placido Domingo (iulie 2011), concertul de deschidere a Amfiteatrului grecesc de la Katara, Doha, Qatar în decembrie 2011 (unde a interpretat piese compuse de Vangelis special pentru acest eveniment), concert în Oman (aprilie 2012) și un concert de gală la Teatro Colon din Buenos Aires, împreună cu Roberto Alagna.
În ianuarie 2006, a cântat ”Traviata” la Metropolitan Opera din New York. Trei luni mai târziu, în aprilie, a debutat la Scala din Milano cu un recital, iar în mai a deschis Festivalul de Film de la Cannes. În iunie 2006, a debutat în ”Tosca” la Royal Opera House. A revenit la Metropolitan Opera New York pentru ”Simon Boccanegra” și un spectacol de gală cu ”Traviata” (martie 2007) și la Opera de Stat din Viena pentru ”La Boheme” (noiembrie 2007).
Angela Gheorghiu a apărut din nou pe scenă cu ”Traviata” la Roma și la Milano în 2007. În același an, a deținut rolul principal în premiera mondială a operei ”Marius et Fanny” de Vladimir Cosma la Opera din Marsilia. Spectacolul ”La Boheme” de la Metropolitan Opera New York a fost transmis în cinematografe și a fost văzut de peste un milion și jumătate de spectatori. Printre alte spectacole transmise în cinematografe s-au numărat ”Traviata” de la Milano și Roma și ”La Rondine” din San Francisco și New York.
În 2010, a debutat în ”Adriana Lecouvreur”, o nouă producție a Royal Opera House. În iulie 2011, a interpretat rolul principal în ”Tosca” pe scena londoneză, într-o distribuție de excepție, sub bagheta lui Antonio Pappano. În septembrie 2011, a revenit la Londra pentru reluarea producției ”Faust”, spectacol transmis în direct în cinematografe din întreaga lume. În iunie 2012, Angela Gheorghiu a sărbătorit 20 de ani de la debutul pe scena Operei Regale din Londra, interpretând rolul principal din ”La Boheme”.
Împreună cu tenorul Placido Domingo, la Madrid, unde au susținut, în 2010, trei reprezentații ale operei ”Simone Boccanegra” de Giuseppe Verdi.
În Franța, a fost decorată cu titlul de ”Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor” și ”Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor”. În 2001, cu ocazia decernării premiilor Classical Brit Award, a obținut titlul de ”cea mai bună voce feminină a anului”, iar în 2010 a câștigat premiul pentru cea mai bună artistă a anului, în cadrul aceleiași gale. În anul 2004, Ministerul Afacerilor Externe i-a acordat premiul Diplomației prin Cultură.
Soprana Angela Gheorghiu a primit, la 10 decembrie 2010, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Arte ”George Enescu” din Iași. Angela Gheorghiu a fost sărbătorită la 30 decembrie 2010, într-un spectacol desfășurat în Sala Mare a Teatrului Național București, cu ocazia decernării Ordinului ”Steaua României”, în grad de Comandor. La 28 octombrie 2011, a interpretat pe scena Teatrului Balșoi din Moscova un fragment în limba rusă din opera ”Dama de pică”, de Piotr Ceaikovski. Soprana a fost invitată de președintele rus, Dmitri Medvedev, să participe la seara de gală dedicată redeschiderii Teatrului Balșoi, după cea mai amplă reconstrucție din istoria instituției.
Ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Arte ”George Enescu” din Iași, sopranei Angela Gheorghiu, 2010.
A fost aclamată, la 3 martie 2012, la Washington, pentru debutul ei la Opera națională a capitalei americane, după 20 de ani de la lansarea carierei sale internaționale la Londra. De asemenea, la 25 aprilie 2012, a concertat, alături de Filarmonica ”George Enescu” din București, la Royal Opera House din Muscat, capitala sultanatului Oman. În octombrie 2012, a primit decorația regală ”Nihil Sine Deo” din partea Majestății Sale Regelui Mihai I, pentru promovarea culturii românești peste hotare.
Cu prilejul concertului pe care Andrea Bocelli, unul dintre cei mai cunoscuți tenori din lume, l-a susținut, la 25 mai 2013, în România, la București, Angela Gheorghiu a interpretat ”Habanera” din opera ”Carmen” de Georges Bizet. În 2013, a lansat primul său album de colinde românești, ”O, ce veste minunată!”, piesele fiind înregistrate în același an la Sala Radio, alături de Orchestra Națională Radio, Corul Național de Cameră Madrigal și Corul Accoustic. În același an, acceptă, alături de Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci și naistul Nicolae Voiculeț, să devină ambasadori onorifici ai turismului românesc, în cadrul programului ”Promovarea României prin valori”.
Concert susținut de Andrea Bocelli, unul dintre cei mai cunoscuți tenori din lume, cu participarea sopranei Angela Gheorghiu și a reprezentantului României la Eurovision 2013, contratenorul Cezar Ouatu.
La 16 februarie 2014, a avut loc premiera absolută a spectacolului “Adriana Lecouvreur” pe scena Operei de Stat din Viena, cu Angela Gheorghiu în rol titular, primită cu ovații ale publicului. Soprana și-a lansat oficial un album de colinde internaționale intitulat “Guardian Angel”, în cadrul unei conferințe de presă, la Teatrul Național București (TNB), la 20 noiembrie 2014. La acest album, a colaborat cu două dintre formațiile muzicale ale Radio România: Orchestra Națională Radio (dirijor: Tiberiu Soare) și Corul de copii Radio (dirijor: Voicu Popescu). Este cetățean de onoare al orașului natal, Adjud (2006).
Soprana Angela Gheorghiu și dirijorul Ion Marin, în concert cu ocazia manifestării ”Zilele României la Luxemburg”, 2005.
Cele mai recente apariții discografice ale sopranei includ operele complete ”Madame Butterfly” de Giacomo Puccini (EMI, distinsă cu un premiu Gramophone), ”L’amico Fritz” de Pietro Mascagni și ”Fedora” de Umberto Giordano (ambele CD-uri produse de Deutsche Grammophon). Spectacolele live cu ”La Rondine” de la Metropolitan Opera (2009) și ”Faust” de la Royal Opera House (2004) au fost lansate pe DVD de EMI Classics în 2011. ”Adriana Lecouvreur” (o producție Royal Opera House, filmată în 2010) a fost lansată pe DVD în 2012. În noiembrie 2011, Angela Gheorghiu a lansat ”Homage to Maria Callas”, o colecție de arii din creații foarte cunoscute din repertoriul italian și francez, inspirată de cariera și înregistrările Mariei Callas, fiind acompaniată de Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Marco Armiliato.
În martie 2015, Warner Classics a lansat o colecție aniversară, 25 de ani de carieră, cuprinzând 8 CD-uri și 1 DVD, intitulată ”Autograph”. Tot în martie 2015, a debutat în ”Werther”, la Opera de Stat din Viena, sub conducerea muzicală a lui Frederic Chaslin.
Soprana Angela Gheorghiu la conferința de presă de la Teatrul Național București, cu prilejul lansării albumului de colinde internaționale ”Guardian Angel”, 2014.
Între proiectele artistei, se numără concerte în Statele Unite ale Americii (Los Angeles și Indiana) în septembrie 2015), primul turneu în Australia, cu concerte la Melbourne și Sydney, în octombrie 2015 și producții de operă la Salzburg (Werther), New York, Londra și Viena, mai precizează site-ul www.angelagheorghiu.com.
AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)