Foto: (c) Stela Enache/Facebook

Pe lângă muzică, Stela Enache a fost pasionată de sport, actorie (făcea parte din cercul de teatru) și limba engleză.

În perioada 1964-1967 a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Reșița, secția Canto. După terminarea liceului, artista a trebuit să aleagă între teatru, muzică sau sport. În cele din urmă, s-a îndreptat spre muzică. Deși a dorit să studieze la București, părinții au insistat să meargă la Cluj, unde a și fost admisă, în perioada 1967-1972 urmând cursurile Conservatorului ”G. Dima” din Cluj-Napoca.

Artista în perioada studenției. 
Foto: (c) Stela Enache/Facebook

În urma unui examen, este acceptată în echipa Casei de Cultură a Studenților din Cluj. Tot la Cluj, Stela Enache cântă și cu formația Cromatic. În anul 1968, obține o mențiune la Festivalul Studențesc de la Iași.

În 1969 artista participă la Festivalul de Jazz ”Ploiești 69”. Un an mai târziu, în paralel cu Conservatorul, începe la București studiul cu maeștrii George Grigoriu și Fromi Moreno. Astfel, Stela Enache a început naveta Reșița-București-Cluj. L-a cunoscut pe compozitorul George Grigoriu prin intermediul unchiului său, scriitorul Ion Hobana. George Grigoriu a fost mentorul ei și compozitorul care i-a încredințat primul șlagăr — ”Pentru un sărut”.

Tot în 1970, îndrumată de Fromi Moreno, efectuează prima înregistrare la Radio România, celebra piesă ”Prieten drag” de Radu Șerban, lansată de Pompilia Stoian.

La ideea lui George Grigoriu, Stela Enache începe să cânte alături de solistul George Enache. Amândoi lansează un disc single la Electrecord, pe muzica lui George Grigoriu. În același an obține Premiul III la Festivalul Studențesc din Timișoara și Premiul III la Festivalul Studențesc din Târgu Mureș.

În 1971, după ce a fost la preselecțiile pentru concursul TV ”Steaua fără nume” și pentru Festivalul Cerbul de Aur, Stela Enache participă la secțiunea Interpretare a Festivalului Național de Muzică Ușoară Mamaia. Artista are succes și este distinsă cu Premiul II, interpretând piesele ”Să facem florile să cânte” (G. Grigoriu) și ”Ții minte” (Radu Șerban).

Stela Enache în concert, în anii ’80.
Foto: (c) Stela Enache/Facebook

În 1971 Stela Enache se căsătorește cu compozitorul Florin Bogardo. Momentul în care s-au cunoscut oficial a fost unul dintre cele mai emoționante din viața sa. Se întâmpla la Mamaia, în 1971.

”Mergând spre hotel cu domnul Grigoriu (George Grigoriu — n.r.) și cu soția dânsului, apare în fața noastră Florin Bogardo. Maestrul George Grigoriu a spus: ‘Florine, hai să-ți fac cunoștință cu o viitoare vedetă!’ Mie mi s-au tăiat picioarele, bineînțeles…”, povestea Stela Enache într-un interviu.

După numai trei zile a urmat o neașteptată cerere în căsătorie: ”El a plecat la București și eu am rămas la mare… Când am intrat în cameră nu era nimeni, geamantanul era în mijloc, cum l-am lăsat și pe geamantan era o scrisorică. Mi-a spus: ‘Dragă starule, despărțirile chiar și pentru puțină vreme nu-mi plac, dar dacă Dumnezeu vrea și tu vrei, iubirea noastră aș dori-o fără sfârșit!’. Și după câteva zile, când a venit la mare, a venit cu două verighete. (…) Pe 21 iulie ne-am cunoscut, pe 17 august ne-am logodit, iar pe 8 septembrie ne-am căsătorit”, mărturisea artista în interviu.

Din 1971, Florin Bogardo compune aproape în exclusivitate pentru Stela Enache. Stela Enache și Florin Bogardo au fost unul dintre cele mai de succes și longevive cupluri din muzica românească.

Stela Enache a înregistrat 76 de piese compuse de Florin Bogardo, cu un mare succes la public. Dintre acestea amintim ”Ani de liceu”, ”Apari iubire”, ”Balada pescărușilor albaștrii”, ”Ca un tren ne pare viața”, ”Cândva, o luntre albă”, ”Ce simți când ești îndrăgostit”, ”Cum pot să te conving și ce să fac”, ”Dansul e ca o vrajă”, ”Dăruiește-mi acest ceas de iubire”, ”Diminețile mele”, ”Dorul, flacără nebună”, ”E o poveste de amor”, ”Extemporal la dirigenție”, ”Hai, vino și stai lângă mine”, ”În numele iubirii”, ”Întâia oară”, ”Întrebare, întrebare”, ”La steaua”, ”N-ai să mă poți uita”, ”Printr-un sărut”, ”Să pot”, ”Trandafirul”, ”Vraja sărutului”, etc.

Vocea Stelei Enache, pe muzica lui Florin Bogardo, poate fi auzită și pe coloanele sonore ale unor filme românești. Cele mai cunoscute rămân coloanele sonore ale seriei ”Liceenilor”: ”Declarație de dragoste” (1985), ”Liceenii” (1986) și ”Extemporal la dirigenție” (1988).

De asemenea, Stela Enache a avut colaborări de succes și cu alți compozitori români: ”Ani fericiți” (Ion Cristinoiu), ”Ca frunzele târzii” (Gabriel Mărgărint), ”Când mi-e dor de tine” (Dan Dimitriu), ”Cântec pentru mama” (Mișu Iancu), ”Cântecul muzei” (Marcel Dragomir), ”Ceasul” (Vasile Veselovski), ”Dacă m-ai iubi” (Jolt Kerestely), ”De iubire” (Marcel Dragomir), ”Din atâtea iubiri” (Vasile V. Vasilache), ”Ești clipa mea de fericire” (Marcel Dragomir), ”Grea e dragostea” (Dan Stoian), ”Nu pleca” (Octav Firulescu), ”Până-n cea din urmă zi” (Edmond Deda), ”Pentru un sărut” (George Grigoriu), ”Pianul meu” (Dan Stoian), ”Plimbare prin ploaie” (Ionel Tudor), ”Romanță” (Ion Cristinoiu), ”Spună lumea ce o vrea” (Jolt Kerestely), ”Te iubesc numai pe tine” (Jolt Kerestely), ”Vom trăi și vom vedea” (Dan Dimitriu).

A înregistrat și piese din repertoriul internațional, majoritatea fiind adaptate în limba română: ”Ce-i iubirea?”, ”Doar mama”, ”Ding-Dong”, ”Să vii cu noi” sau ”Te cheamă iubirea”.

Stela Enache are o bogată activitate discografică, în perioada 1972-1990, artista figurează pe 18 compilații apărute la casa de discuri Electrecord.

Artista în concert, 2014. 
Foto: (c) Stela Enache/Facebook
La lansarea cărții despre compozitorul Jolt Kerestely, 2014.
Foto: (c) Stela Enache/Facebook

Din 1972 a întreprins numeroase turnee în țară și în străinătate: Germania, Austria, Elveția, Norvegia, Danemarca.

Este cooptată ca solistă a Orchestrei Electrecord condusă de Alexandru Imre, cu care face numeroase turnee în Germania, Rusia, Austria, Scandinavia și ulterior devine solista trupei Sunshine Band. A imprimat pentru Casa de discuri Electrecord două discuri LP (1985-1988). A participat la numeroase concursuri și festivaluri naționale, iar în anul 1977 a participat la Festivalul Orfeul de aur din Bulgaria.

În 1986 încheie primul contract pe un vas de croaziera, cu “Europa”, unul din cele mai selecte vase, făcând de patru ori ocolul Pământului.

Împreună cu Corina Chiriac, la Festivalul de muzică pentru copii și adolescenți ”Vocea Cetății 2014” de la Sighișoara (jud.Mureș).
Foto: (c) DORINA MATIȘ/AGERPRES ARHIVĂ

Apare alături de nume mari ale muzicii în diferite programe muzicale: Gilbert Becaud, Milva, Gloria Gaynor, Jennifer Rush, Tony Christie, The Platters, Lionel Hampton, Vicky Leandros, Al Bano etc.

În august 2009, soțul artistei, Florin Bogardo, a murit. Împreună cu regretatul compozitor are doi copii, Laura și Anton, stabiliți în Germania și Italia, și este de trei ori bunică.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Foto: (c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVA

În timpul liceului, lua în paralel lecții de muzică, pedagogie și canto, a început turnee cu nume cunoscute de la noi, formându-se astfel ca artist. Este absolventă, din 2001, a Facultății de Drept de la Universitatea ”Titu Maiorescu”.

În 1987, a participat la concursul ”Steaua fără nume”, iar în 1988 obține premiul I la secțiunea interpretare a Festivalului Mamaia, iar un an mai târziu participă la aceeași manifestare, cu un recital. Timp de un an face ocolul țării într-un turneu de anvergură. Litoralul o atrage pe Sanda ca pe mulți alți artiști, concertând aici în fiecare sezon estival, începând din 1990.

Primul său duet se numește ”Așa e moda” — o compoziție a lui Cătălin Tîrcolea, interpretată împreună cu Aurelian Temișan. Albumul de debut nu se lasă așteptat prea mult timp — ”Când vine seara” este editat de Electrecord în 1993, concretizând colaborarea cu Dan Iagnov și Eugen Mihăescu.

Un an mai târziu, apare cel de-al doilea album — ”Între noi mai e un pas” — care cuprinde integral compoziții Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei, Dan V. Dumitriu, Eugen Rotaru, M.R. Paraschivescu și Rodica Grigoriu. Șase piese sunt interpretate în duet cu regetatul actor Ștefan Iordache. În această formulă de aur obține locul II la Festivalul Mamaia ’94, iar în ’95 — locul III la secțiunea de creație a aceluiași concurs, cu piesa ”Eu vreau să-ți spun că te ador”.

Împreună cu actorul Ștefan Iordache, în concert, 1995
Foto: (c) AUREL VIRLAN / AGERPRES ARHIVA

În anul 1996, Sanda Ladoși susține numeroase spectacole în țară și participă la multe filmări și colaborări cu televiziunile, dar cel mai mult se dedică pregătirii albumului ”Nu mă iubi”. Albumul este lansat oficial la 25 septembrie 1997, la Târgul Internațional de Muzică București, Sala Palatului. ”Nu mă iubi” reunește compoziții semnate Dan Iagnov, Adrian Ordean, Cornel Fugaru, Dinu Giurgiu. Două dintre piese sunt tot în duet cu actorul Ștefan Iordache.

În anul 1999, câștigă premiul III la Festivalul Mamaia, secțiunea compoziție, cu o piesă compusă de Dan Iagnov. Tot acum finalizează pregătirile pentru noul album ”Mi-e dor”, pentru care a lucrat timp de doi ani împreună cu compozitorul Eugen Mihăescu. Albumul include un remix al șlagărului ”Mi-e dor să te văd” și un cover al piesei ”Clipe ce dor”, interpretată inițial de Mihaela Runceanu. Se remarcă, de asemenea, piesele cu ritm latino: ”Dansând prin vise”, ”Dacă ești singur”, ”În vorbe nu mai cred”. Câteva dintre piesele de pe album sunt foarte cunoscute, ”Adu-ți aminte” câștigând chiar premiul IV la secțiunea șlagăre a Festivalului Mamaia ’99. Lansarea albumului a avut loc pe 9 decembrie 1999.

În perioada 1999-2002, a colaborat cu Federația Română de Judo, participând la toate manifestările acesteia, unde a susținut programe artistice, reprezentând România la nivel european și internațional — Budapesta, Viena, Basel (Elveția), Monte Carlo, Birmingham (SUA), Moscova.

În 2001, a efectuat un turneu în SUA și a lansat videoclipul ”O noapte cu tine”, iar în 2004 câștigă selecția națională pentru concursul Eurovision, desfășurat la Istanbul, cu piesa ”I Admit”.

În anul 2006, lansează albumul ”Khalini”. A avut duete și cu Marcel Pavel sau Ioan Gyuri Pascu. Compozitorii care i-au încredințat piese spre interpretare sunt mulți — Eugen Mihăescu, Marcel Dragomir, Ionel Tudor, Cornel Meraru, Mihai Constantinescu, Alexandru Simu, Raimond Vancu, George Popa, Dan Iagnov, cu acesta din urmă având cea mai lungă colaborare — 11 ani și peste 50 de melodii.

În concert cu Marcel Pavel, 2004
Foto: (c) TRAIAN NEGULESCU / AGERPRES ARHIVA

În 2007, se naște primul copil al Sandei, Bogdan, iar după aproximativ doi ani, se naște fetița artistei, Ioana. După nașterea copiilor, Sanda a luat o pauză în aparițiile publice, muzica trecând pe planul al doilea în prioritățile sale, dar după ce micuții au mai crescut, a revenit pe scenă și în studio, ea colaborând cu Ovidiu Komorniyk și cu casa de discuri a acestuia.

Din 2011, an de an, Sanda a fost prezentă și a încântat publicul la Galele Ovo Music. În ultimii ani, a colaborat și cu Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase”, fiind invitată de onoare în spectacolul ”Aplauze, aplauze”.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FLUX

Concerte susținute de celebrul cor dirijat de Anna Ungureanu au fost susținute atât în țară, în orașe precum Iași, Sinaia, Târgoviște, Baia Mare, Oradea, Constanța și Timișoara, dar și pe plan internațional în cadrul unor evenimente organizate în Bruxelles, Riga, Vilnius, Beijing și Viena. În București, nu au lipsit celebrele concerte de Paști și Crăciun, desfășurate pe scena Ateneului Român, cu casa închisă. Concertul de Crăciun va fi transmis pe 25 decembrie, de la ora 16,40, pe postul național de televiziune.

“Transformarea proiectului Cantus Mundi, inițiat și prezidat de dirijorul Ion Marin, într-un program național susținut instituțional de Guvernul României, este de asemenea o performanță care va avea ca efect promovarea intensivă a cântului coral în rândul copiilor din toate mediile sociale”, se arată în comunicatul citat, precizându-se că “gala de inaugurare a programului în cadrul căreia 800 de copii din întreaga țară au cântat împreună la Parlamentul României a fost transmisă, în direct, de către TVR1”.

Potrivit documentului citat, www.madrigal.ro este noul site al corului, relansat în mediul online în luna septembrie, alături de site-ul Programului Național Cantus Mundi, www.cantusmundi.com. De asemenea, canalul Youtube și pagina de Facebook ale Corului Madrigal au fost relansate și actualizate constant.

Deschiderea față de public a fost demonstrată — după epuizarea biletelor la concertele din luna decembrie — și prin organizarea în premieră a Concertului de colinde live în Garajul Europa FM, ascultat de peste 300 de mii de români din întreaga lume.

Corul Madrigal a fost înființat în anul 1963 de reputatul dirijor Marin Constantin, susținând până în prezent concerte pe cele mai prestigioase scene din Europa, America și Asia. În cadrul Festivalului Internațional “George Enescu” 2013, după ce, din 1965, a participat la toate edițiile marelui eveniment, Corul Madrigal a primit Diploma și Trofeul UNESCO “50 de ani de excelență în patrimoniul muzical universal”, din partea Federației Asociațiilor, Cluburilor și Centrelor pentru UNESCO din Europa și America de Nord, în semn de omagiu și recunoaștere a întregii activități desfășurate.

AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Antonia Niță)

Foto: (c) trupairis.ro

”Cine mă strigă în noapte”, ”Trenul fără naș”, ”Pe ape”, ”Strada ta”, ”Tot zbor”, ”Baby”, ”Somn bizar”, ”Mirage”, ”De vei pleca”, ”Să nu crezi nimic” sau ”Ultimul mic dejun al lui Bon”, ”Casino”, ”Da, da, eu știu!”, reprezintă doar câteva dintre mega-succesele grupului, de-a lungul anilor.

Începând cu 1977, Iris a susținut peste 5.000 de spectacole, în fața unui număr de spectatori echivalent cu cel puțin o treime din populația țării.

Istoria trupei începe la sfârșitul anului 1975 — începutul anului 1976, când Nuțu Olteanu (chitară), Emil Lechințeanu (bass) și Nelu Dumitrescu (tobe), plini de ambiție și talent au fondat trupa Iris. Au cântat pentru prima oară pe o scenă mare, în 1977, la Sala Polivalentă din București, în fața a 6.000 de oameni, piesele ”Lumina”, ”Țara adevărului”, ”Ape curgătoare”. Aceste prime piese au fost înregistrate la Radio. Tot, în 1977, a fost întregistrată prima piesă în studiourile Televiziunii — ”Corabia cu pânze”, avându-l solist vocal pe Jecan.

Foto: (c) trupairis.ro

De-a lungul anilor mulți instrumentiști și vocaliști au cântat în Iris — Jecan (de la Cluj) — voce (1979), Sorin Chifiriuc — chitară (1979), Lucian Chivu — voce (1979), Marti Popescu — bass (1979), Anton Hasias — bass (1980), Clement Iordănescu — chitară (1980), Adrian Ilie — chitară (1980), Vali Neamțu — tobe (1980), Dan Bădulescu — chitară (1982), Florin Ochescu — chitară (1982), Sanda Lăcătușu — voce (1982), Dan Bittman — voce (1983), Bogdan Stănescu — chitară (1984), Mihai Alexandru — chitară (1986), Emanuel Savu — chitară (1990), Nelu Popovici — bass (1988).

Anul 1980 este anul venirii solistului vocal Cristian Minculescu în trupă.

În perioada 1980 — 1982 sunt realizate piesele ”Speranța”, ”Cine mă strigă în noapte”, ”Călătorul”, ”Pământul îl cuprind”. Trupa intră în Cenaclul Flacăra, ceea ce-i dă posibilitatea de a face turnee în toată țara. Tot acum este compusă piesa ”Trenul fără naș”, pe versurile lui Adrian Păunescu.

Între 1982 — 1984 se compune și înregistrează albumul ”IRIS I”, în componența Nuțu Olteanu — chitară, Florin Ochescu — chitară, Marti Popescu — bass, Cristi Minculescu — voce, Nelu Dumitrescu — tobe, realizându-se un excelent album de debut (după 6 ani de activitate). Majoritatea pieselor de pe acest album au intrat în istoria rock-ului românesc: ”Trenul fără naș”, ”Pe ape”, ”Noaptea”, ”Iris”, ”Cei ce vor fi”, ”La popas”. În 1984 vine în trupă Doru Borobeică (Boro) — bass.

După doi ani, în 1986, intră în Iris Valter Popa — chitară solo. Începând din 1986, trupa și-a păstrat multă vreme aceeași componență: Nelu Dumitrescu — tobe — membru fondator, leader al grupului, Cristi Minculescu — voce de excepție a muzicii rock românești, Valter Popa — chitarist, Boro — basist.

În mai 1987 apare albumul ”IRIS II”, cu o copertă ce îl reprezintă pe unul dintre idolii lui Cristi — Angus Young (AC/DC). De pe acest album se remarca ”Strada ta”, ”Tot zbor”, ”Ultima toamnă”. În decembrie același an apare albumul ”Nu te opri”, care conține 8 piese, dintre care se detașează ”Floare de Iris”, ”Uită tot ce-a fost”, ”Eu și cu tine”, ”Ploaia de vise”.

Foto: (c) trupairis.ro

În 1988, trupa este suspendată după un spectacol la Miercurea-Ciuc, motivul fiind că a adunat prea mulți tineri și i-a incitat la revoltă, punând în pericol, astfel, climatul social și liniștea dictaturii. Le-au fost ridicate atestatele, fără drept de exercițiu. După 3 luni în care n-au funcționat, Florin Lincan i-a ajutat să-și recapete dreptul de a susține spectacole.

Albumul ”IRIS IV” se înregistrează, în decembrie 1989 — ianuarie 1990, și conține piese ce au devenit hit-uri: ”De ce oare ai plecat”, ”Vino iar”, ”Cine mă strigă în noapte”, ”Speranța mea”.

În 1991, trupa pleacă, pentru prima oară, la Agrigento, Italia, fiind invitată la un festival rock. Popularitatea grupului în anii ’90 a crescut prin concretizarea multor evenimente. În 1992 urmează o nouă deplasare în Italia. Trupa aniversează 15 ani de activitate, printr-un concert intitulat ”IRIS — 15 ani”, la Sala Polivalentă, ce s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru cei 8.000 de fani.

Concert Iris, 1991
Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

În 1993 apare primul album pe compact disc, intitulat ”THE BEST OF IRIS”. Trupei (Nelu, Cristi, Valter și Boro) i se alătura Dan Alex Sârbu — chitară. În acest an câștigă locul II la Festivalul de la Cannes, secțiunea rock și apar la MTV.

Al doilea CD, ”Lună plină” — apare în 1996, lansarea fiind făcută printr-un spectacol de zile mari. Cu cele 13 piese, albumul este considerat, la acea vreme, cel mai bun album al formației. Dintre piesele albumului se pot aminti: ”Somn bizar”, ”Să nu crezi nimic”, ”Vis pierdut”, ”Baby”, ”Ultimul mic dejun al lui Bon”. Lansarea albumului este precedată de un turneu. Se filmează videoclip la piesa ”Somn bizar”.

Lansarea albumului ”Lună plină” al formației Iris, 1996
Foto: (c) MIHAI SAVU / AGERPRES ARHIVĂ

Iris aniversează 20 de ani de activitate, la 17 octombrie 1997, în cadrul unui spectacol aniversar la care au participat, pe lângă componenții formației și ceilalți doi membri fondatori — Nuțu Olteanu și Emil Lechințeanu, precum și câțiva dintre cei care, de-a lungul anilor, au făcut parte din trupă — Sorin Chifiriuc, Dan Bittman, Lucian Chivu, Bogdan Stănescu, Mihai Alexandru, Florin Ochescu. O parte dintre piesele înregistrate în acest concert vor sta la baza albumului ”IRIS 20 DE ANI”, album live, de 13 piese, lansat pe 20 noiembrie 1997.

Formația revine, în 1998, cu cea mai nouă creație — ”Mirage”, album ce se caracterizează prin unicitatea pieselor, dar și prin orchestrație. Este publicat maxi-single-ul ”Casino”, cu piese precum: ”Casino”, ”Feel Like Making Love” (cover Bad Company). Este filmat videoclipul piesei ”Casino”.

La finalul anului 1999 este lansat albumul ”IRIS 2000”, album ce conține hit-uri precum ”Floare de Iris”, ”Strada ta”, ”Ultima toamnă”. Se filmează videoclip pentru piesa ”Strada ta”.

În iunie 2000 se lansează maxi-single-ul ”De vei pleca”, băieții având-o alături pe soprana Felicia Filip, cu care înregistrează piesele ”De vei pleca” și ”Baby”. Se filmează videoclip pentru piesa ”De vei pleca”. În acest an apare ”IRIS ATHENAEUM”, dublu album live, confirmare a continuității succesului formației, un proiect muzical inedit pentru piața din România. Este primul proiect al trupei, în care s-a lucrat cu o orchestră simfonică — Symphonic Light Orchestra. Au fost incluși în acest proiect, pe lângă soprana Felicia Filip cu care trupa a colaborat încă din 1996, artiști de prestigiu, din sfere muzicale total diferite: Ionuț Ștefănescu, Adrian Pintea, Ovidiu Lipan Țăndărică, Florentin Milcof, Johnny Răducanu, Cristian Mihăilescu, Liza Panait. Piesele ”Ultimul mic dejun al lui Bon” și ”Să nu crezi nimic” au beneficiat de videoclipuri.

În 2001 apare primul DVD din România — ”DIGITAL ATHENAEUM”, iar în 2002 este lansat maxi-single-ul ”Da, da, eu știu!”, piesa beneficiind de videoclip. În luna august se înregistrează, împreună cu doi dintre membrii trupei Uriah Heep — Mick Box (chitară) și Bernie Shaw (vocal) — piesa ”Lady in Black”. În septembrie apare albumul ”Mătase albă”, la înregistrarea căruia este cooptat în formație Relu Marin (clape). Este filmat împreună cu Mick Box și Bernie Shaw videoclipul piesei ”Lady in Black’. În 27 septembrie are loc concertul aniversar ”IRIS — 25 de ani”, pe Aeropeortul Băneasa, cu participarea extraordinară a grupului Uriah Heep.

Anul 2003 este anul unei noi premiere discografice — cvadruplul album ”Iris 4Motion”, un proiect inedit și ambițios, alcătuit din 4 albume solo, ale fiecărui membru al trupei, proiect în care au fost implicați și artiști invitați.

Cel de-al 14-lea album al grupului — ”Iris Maxima”—, lansat în 2005, este un omagiu adus de formație suporterilor săi, o analogie între lumea sportului și cea a muzicii, sintetizată în 13 cântece noi.

La aniversarea a 30 de ani de activitate muzicală, în 2007, este lansat albumul ”Cei ce vor fi”, un poem rock de excepție, la realizarea căruia au fost invitați să participe Adrian Pintea, Maia Morgenstern, Felicia Filip, Tudor Chirilă, Mike Godoroja, Adrian Despot, Florin Chilian, Corul Accustic, Nicu Covaci, Nuțu Olteanu, Cezar Petresc, Adrian Pleșca Artanu, Paula Seling, Abis, Vodoo. Din 2007, Relu Marin devine membru permanent al trupei. Lansarea albumului are loc printr-un concert fabulos, la Aeroportul Băneasa, pe 5 octombrie 2007, unde au participat peste 15.000 de fani. Pe scenă, alături de formație, au urcat și mulți dintre cei ce au participat la realizarea acestui album.

Trupa Iris la finalul concertului aniversar ”30 de ani: Cei ce vor fi”
Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES ARHIVĂ

Înainte de concert, cei cinci membri ai trupei Iris au fost decorați de președintele Traian Băsescu, cu Ordinul Cultural în grad de cavaler pentru cei 30 de ani de activitate.

Ceremonia de decorare, de către președintele Traian Băsescu, a membrilor formației Iris
Foto: (c) SORIN LUPSA / AGERPRES ARHIVĂ

În februarie 2008, primesc din partea Casei de discuri Roton Discul de Aur pentru vânzări record ale albumului ”Cei ce vor fi” și Discul de Platină pentru albumul ”Maxima”.

Cristi Minculescu este internat, în februarie 2009, într-o clinică din Regensburg, Germania, artistul suferind de câțiva ani de boală polichistică hepatoacută. În urma analizelor a rezultat că are nevoie urgentă de transplant de ficat. Soția artistului, Rodica Minculescu, și-a dat acordul să-i doneze o parte din ficat în vederea transplantului. Operația s-a desfășurat pe 24 martie 2009. Transplantul a fost o reușită medicală.

Cristi Minculescu
Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES ARHIVĂ
Pe 6 iunie, Iris are prima apariție după operația lui Minculescu, la Romanian Music Awards, unde primește premiul pentru “Most Wanted Award”. Primul concert Iris are loc la Șimleul Silvaniei pe 18 iulie, iar pe 8 octombrie la Sala Polivalentă din București susțin un mega concert de revenire, în fața a peste 7.000 de fani. Cu ocazia acestui spectacol a fost lansată ”Integrala IRIS”, practic un boxset cuprinzând toată discografia trupei.

La 16 mai 2010, sunt aleși pentru a cânta în deschiderea concertului AC/DC de la București. În august 2010, a apărut pe piață noul DVD al trupei Iris, intitulat “Aeterna — Dăruind vei dobândi” care cuprinde întregul concert susținut pe 8 octombrie 2009 la Sala Polivalentă din București.

Concert de lansare a albumului ”12 Porți”, 2010
Foto: (c) EMIL BADEA / AGERPRES ARHIVĂ

Pe 21 noiembrie 2010, la Sala Palatului Iris oferă fanilor un spectacol inedit cu ocazia lansării noului album intitulat ”12 Porți”. Noul album păstrează stilul Iris dar, în același timp, spune și povestea din ultima perioada a trupei. “Fiecare dintre cele 12 piese are câte o poveste de viață prin care, mai devreme sau mai târziu, trec toți oamenii”, spuneau atunci băieții de la Iris. “12 Porți” a fost lansat după o pauză de trei ani de la precedentul album, “Cei ce vor fi”.

Soprana Felicia Filip, invitată la concertul aniversar ”Iris 35 de ani”, desfășurat în Piața Constituției, 2012
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Cristi Minculescu a cântat pentru ultima dată alături de Iris la festivalul Barock de la castelul Banffy din localitatea Bonțida, județul Cluj, 2012
Foto: (c) MARIUS AVRAM / AGERPRES ARHIVĂ

În 3 septembrie 2012, Cristian Minculescu a părăsit formația după 32 de ani, în locul său fiind adus Toni Șeicărescu (ex-Direcția 5).

Concert Iris cu Toni Șeicărescu, 2013
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES ARHIVĂ

Din luna iunie 2013, noul solist al trupei este Rafael. În 2013, trupa a lansat piesa ”Din alb în alb”, iar în 2014, single-ul “Allez Allez”.

În august 2014, Federația Română de Fotbal a anunțat, pe site-ul oficial, încetarea căutărilor pentru noul imn al echipei naționale, câștigători fiind anunțați băieții de la Iris, cu piesa “Allez, Allez”. Pe baza unui parteneriat cu Federația Română de Fotbal, trupa Iris a compus noul imn al echipei naționale și al suporterilor pentru viitoarele preliminarii ale Campionatul European 2016, găzduit de Franța.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

La finalul galei, Raluca Știrbăț a acordat un interviu AGERPRES, în care vorbește atât de inițiativa sa, cât și de planurile sale de viitor.

AGERPRES: Aveți o activitate prodigioasă la Viena, dar cu toate acestea vă preocupă România și în mod special casa lui Enescu de la Mihăileni. Cum vă împărțiți timpul?
Raluca Știrbăț: Foarte greu. Nopțile îmi cam sunt în zdrențe, dar nu îmi pare rău. Așa cum am spus și pe scenă, nu am reușit și nici nu am vrut vreodată să mă rup de locurile unde m-am născut și unde m-am format.

AGERPRES: Ați descoperit sau v-a sugerat cineva starea casei lui Enescu de la Mihăileni?
Raluca Știrbăț: Nu mi-a sugerat nimeni. Am redescoperit-o, pentru că ea este îndeajuns de menționată și descrisă în biografii și monografii, dar a fost uitată din mai multe motive. Poate din cauza divorțului părinților lui Enescu, dar au fost și alte cauze. Am regăsit-o în 2012 într-o stare dezastruoasă. Acum ea este salvată înainte de venirea iernii, dar are nevoie de multă muncă și bani.

AGERPRES: Preocupându-vă atât de mult casa lui Enescu, aveți timp și de proiectele dumneavoastră profesionale?
Raluca Știrbăț: Sigur că am timp și de alte proiecte. Ele există, dar nu cred că e cazul să le enumăr aici, pentru că nu acesta e momentul și locul, dar, când ceva îți este important, cred că găsești timpul și energia, chiar dacă mai greu, dar se poate.

AGERPRES: Pe plan profesional, ce obiective aveți în 2015?
Raluca Știrbăț: La anul va fi un an extrem de încărcat. Este vorba de un proiect de disc. Vor fi trei discuri, pentru că va fi o ediție, un box cu integrala creației pentru pian a lui George Enescu cum nu s-a făcut până acum, cu lucrări inedite și care va cuprinde absolut toate compozițiile lui Enescu pentru pian. Apoi va fi integrala operei pentru violoncel și pian de George Enescu cu violoncelistul Rudolf Leopold din Viena și alte concerte, turnee și, poate, două cărți sau măcar una.

AGERPRES: Vă apucați de scris? 

Raluca Știrbăț: Ar fi o dată publicarea tezei mele de doctorat pe care tocmai am susținut-o cu creația pentru pian de George Enescu. Cartea va fi mult extinsă cu foarte multă biografie și amănunte puțin cunoscute și puțin cercetate. Va mai fi o carte, care însă este o surpriză.

AGERPRES: În turneele internaționale pe care le efectuați, România ce loc ocupă?
Raluca Știrbăț: Mă întorc cu mare drag în România și mă întorc cu interes atunci când observ că în anumite locuri, nu peste tot, în anumite filarmonici, lucrurile se mișcă în direcția bună, că orchestrele evoluează, unele mai mult, altele mai puțin. A cânta în fața publicului de acasă e întotdeauna un sentiment și o emoție aparte.

Raluca Știrbeț a susținut, în deschiderea Galei Oamenii Timpului, un concert caritabil, intitulat “E timpul lui Enescu”. Fondurile obținute vor fi donate Ordinului Arhitecților din România, pentru restaurarea casei lui George Enescu din Mihăileni, județul Botoșani.

Ca urmare a eforturilor întreprinse de Raluca Știrbăț, casa lui Enescu din Mihăileni a fost inclusă în patrimoniul național la finele anului 2013, iar în luna august 2014, prin intervenția lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, Filiala București, s-a organizat șantierul de restaurare a acestui imobil de o valoare inestimabilă.

Atât redacția revistei de cultură contemporană Timpul, cât și reprezentanții Ordinului Arhitecților din România desfășoară în prezent o campanie de strângere de fonduri, prin înființarea unor conturi de donație, pentru ca procesul de restaurare a casei în care a copilărit celebrul compozitor român să poată fi finalizat.

Intenția inițiatoarei acestei campanii de anvergură internațională este aceea ca imobilul enescian de la Mihăileni să fie transformat într-un centru cultural de factură europeană.

AGERPRES/ (A — autor: Cristian Lupașcu, editor: Georgiana Tănăsescu)

Foto: (c) Elena Cârstea/Facebook

A absolvit, în anul 1981, liceul Pedagogic din Sibiu. Încă de la 16 ani și-a format, alături de Ioan Gyuri Pascu, formația ”Trandafirii negri”. A colaborat cu grupul Star 2000, al lui Petre Geambașu, pentru un turneu în Emiratele Arabe Unite.

În perioada 1982-1986, a fost solista formațiilor Cornel Verban și Alexandru Wilmany. Este autoarea și interpreta piesei ”Ochii tăi”, care devine un mare succes.

Din 1990 a efectuat turnee în SUA, Germania, Canada, Marea Britanie. A susținut peste 3.000 de concerte și a participat la numeroase emisiuni radio și TV. În 1994 a fost numită director artistic la Complexul artistic Vox Maris.

Anul 1996 a marcat debutul editorial cu volumul de versuri ”Poezele pentru Vipi”, ilustrat de Ștefan Popa Popas, debut anunțat și de activitatea sa de textieră.

În 1999 a înființat Sindicatul Interpreților și Compozitorilor Liber-Profesioniști, fiind numită președinte de onoare al acestuia.

Din discografia acestei talentate cântărețe, cu o voce deosebită, menționăm: ”Ochii tăi” (1989), ”Sunday” (1990), ”Colinde” — cu Ștefan Iordache (1993), ”Baladă pentru Sanda” (1993), ”O iubire imposibilă” (1994), ”Cinci anotimpuri” (1996), ”Nu sunt perfectă” (1998), ”Colinde americane” (2000).

A fost răsplătită cu multe premii, printre care: în 1983 — Premiul publicului la Festivalul Melodii ’83 cu piesa ”Ochii tăi”, în 1995 — locul I la Festivalul de la Izmir (Turcia), în 1996 — Radio Contact o desemnează cea mai bună interpretă a anului, în 1998 — locul I la Coven, Irlanda, în 1998 — Premiul III, în Egipt, cu piesa ”Every Time You Walk Away”, în 1999 — locul I pentru piesa ”Gelozie”, la Vilnius (Lituania) și Premiul II, pentru piesa ”Noi”, în 2000 — Premiul I pentru piesa ”Let’s Change the World”, compoziție proprie, în 2006 — Premiul Televiziunii Române.

Artista în concert, 2003.
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES ARHIVĂ

În anul 2004, a fost decorată cu ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, de către președintele României, Ion Iliescu.

A colaborat cu compozitorii Cornel Fugaru, Ion Cristinoiu, Ionel Tudor, Liviu Tudan, Dan Iagnov, Alexandru Wilmany, Cristian Faur și mulți alții, dar și cu alți artiști — Ștefan Iordache, Gabriel Cotabiță, Adrian Daminescu, Tavi Colen, Alin Oprea, Holograf, Semnal M, Roșu și Negru, Florin Ochescu, Dida Drăgan, Silvia Dumitrescu, Monica Anghel, Oana Sârbu, Aurelian Temișan, Adrian Enache, Ovidiu Komornyik.

Stabilită în Statele Unite din 2006, s-a căsătorit cu Glen Muttart. Cântăreața are două fiice înfiate, Sanda și Adriana. Elena Cârstea a renunțat la cariera muzicală, unul dintre motive reprezentându-l problemele de sănătate. În august 2009, în urma unui consult medical de rutină, Elenei Cârstea i s-a descoperit un anevrism cerebral, localizat într-o zonă cu risc (în spatele ochilor), recomandându-i-se, de urgență, operația, care a fost programată la 12 august, apoi reprogramată din cauza agravării stării sale de sănătate. În cele din urmă, a fost operată cu succes, în 28 septembrie 2009, printr-o metodă minim invazivă, numită și embolizare.

Elena Cârstea Muttart, la finala selecției naționale a concursului Eurovision 2013. 
Foto: (c) ALEX MICSIK/AGERPRES ARHIVĂ

În 2013, după refacerea din urma operației dificile pe care a avut-o, se hotărăște să participe la Eurovision în cadrul selecției naționale. Piesa cu care a concurat, “Spinning”, a fost compusă de Cristian Faur pe versurile Elenei.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA

A urmat Școala de muzică din Câmpulung Muscel și Liceul de Muzică și Arte Plastice din Pitești. Compozitor, cântăreț vocal (tenor) și poliinstrumentist (cântă la chitară bas, contrabas, violoncel, pian și percuție), a urmat studii de canto clasic, în particular, apoi studii academice la Conservatorul din București (2006-2010).

Foto: (c) ALEX MICSIK / AGERPRES ARHIVA

În 1981 intră în grupul rock Riff, apoi, în 1984, cântă cu trupa Graffiti și ulterior cu Blitz, iar, în 1985, intră în formația Sistem. De la 1 ianuarie 1990, începe colaborarea cu Marin Petrache Pechea din grupul Cromatic.

Începând din anul 1981, a susținut nenumărate turnee în străinătate: Olanda, Germania, Italia, Belgia, Franța, Elveția, Austria, Polonia, Egipt, Israel, Statele Unite ale Americii, Spania, Portugalia, Grecia, Turcia, Republica Moldova ș.a.

Primul său album este ”Frumoasa mea” (2000), care a obținut Discul de platină, fiind vândut în 250.000 de exemplare. Au urmat albumele ”Concert live la Ateneul Român — Marcel Pavel și invitații săi” (2001), ”Te vreau lângă mine” (2001), ”Doar pentru tine” (2004), ”De dragul tău” (2007). La sfârșitul anului 2009, a lansat discul ”Best Of Marcel Pavel — Frumoasa mea”. Au urmat ”The best of” (2010), ”Nu Te Mai Am” (2011) și ”Very Classic” (2013).

La 28 aprilie 2013 a avut loc mega concertul “Very Classic” pe care Marcel Pavel l-a susținut, alături de o orchestră-record de 140 de instrumentiști, la Sala Palatului din București. În 2013 a abținut premiul “The Best Live Act 2013” pentru acest concert.

Foto: (c) TRAIAN NEGULESCU / AGERPRES ARHIVA

A colaborat cu numeroși interpreți de muzică ușoară sau clasică, precum și cu formații străine: Monica Anghel, Sanda Ladoși, Luminița Anghel, Nico, Andra, Bodo, Laurențiu Cazan, Elena Cârstea, soprana Mihaela Stanciu, soprana Irina Iordăchescu, soprana Crina Zancu, Toto Cutogno, Boney M (în concert la Chișinău, în 2006), Smokie (în concert, la Craiova, 3 iunie 2007), precum și cu Orchestra Filarmonicii ”George Enescu” condusă de Iosif Prunner și Big Bandul Radio condus de Ionel Tudor.

În 2002 a participat împreună cu solista Monica Anghel la concursul Eurovision, câștigând locul nouă cu piesa ”Tell me why”, compozitor Ionel Tudor. În același an, a câștigat premiul pentru cea mai bună voce masculină, cu prilejul decernării Premiilor Industriei Muzicale Românești.

Pe lângă alte multe premii a mai câștigat Premiul “Vocea anului” al Editurii Actualitatea Muzicală (2000); Premiul I al “Societății Române de Radio”, la secțiunea “Interpreți de muzică pop” (2000); Premiul ”Cel mai bun album pop” (”Te vreau lângă mine”) din partea Premiilor Muzicale Radio România (2003) și Diploma de excelență din partea TVR (2006), pentru rolul avut in istoria televiziunii române.

În 1992, Marcel Pavel s-a căsătorit cu Violeta Șmîșleaeva, fostă balerină a Teatrului Balșoi din Moscova. Au împreună doi băieți, Sasha și Richard, ambii având talent pentru muzică, precum și o fetiță, Iuvenalia Ioana, care s-a născut în 2013.

AGERPRES/(Documentare — Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea)