Romania on TOP 10
Fiecare localitate şi judeţ al României are o poveste care începe, în primul rând, de la numele lor. Vă invităm să vedeţi mai jos ce semnifică denumirea judeţului în care v-aţi născut sau locuiţi.
În cazul judeţului Alba denumirea vine de la culoarea albă a zidurilor cetăţii medievale din actualul oraş Alba Iulia, clădite din piatră.
Numele judeţului Arad vine de la Orod, un cavaler al Regelui Ungariei Ştefan I care a condus şi a câştigat multe bătălii, în secolul XI, în jurul anului 1080, şi care a avut un rol important în cucerirea Transilvaniei, proces ce a avut loc între secolele XI – XIII. Ulterior, denumirea zonei, pe atunci comitat, s-a transformat în “Arad”. Actualul Arad este menţionat şi în „Cronica pictată de la Viena”, din 1331.
Denumirea judeţului Argeş vine de la râul Argeş, căruia dacii îi spuneau Argessos, care cel mai probabil însemna „strălucitor”
Bacăul cu reşedinţa de judeţ cu acelaşi nume are o etimologie incertă. Denumirea poate proveni de la un conducător local numit Bako, de la boabele de strugure denumite bacă sau chiar de la zeul Bachus.
Şi Bihorul are o etimologie incertă. Numele poate proveni din sârbeşte – vihor (volbură), dar e posibilă şi o etimologie traco-dacică, după numele cetăţii „Biharea” (bi însemnând doi şi harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
Judeţul Bistriţa – Năsăud are denumirea slavonă a râului şi oraşului Bistriţa, care înseamă apă repede, precum şi a oraşului Năsăud, după cuvântul german Nussdorf (Satul nucilor).
Judeţul Botoşani îşi trage denumirea de la oraşul cu acelaşi nume care, potrivit Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche, a fost prădat şi ars de tătari la 1439. Potrivit cercetărilor istorice, numele oraşului vine de la un boier local pe nume Botaş.
Judeţul Braşov, fost Ţara Bârsei, nu are o etimologie unanim recuoscută. Sugestiile includ:
– provine de la brad – cuvântul Brad este considerat de origine dacică de Haşdeu, I.I. Russu şi Olteanu.
– o denumire slavă
– denumire peceneagă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulţi specialişti cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare şi mai învolburat atunci (bara šu = „apă cenuşie”). Teoria peceneagă este întărită şi de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară şi germană), Tömös (maghiară şi germană)
Denumirea judeţului Brăila are probabil origine indo-europeană – ”bhreg”, însemnând pisc vertical – sau dacică – ”braiglia”, însemnând ”negustorie de vite”.
Bucureşti – de la ciobanului Bucur care, dorind să-şi apere stâna de otomani, şi-a clădit pe malul Dâmboviţei o cetate şi o biserică. Câteva sute de ani mai târziu, datorită creşterii economice şi demografice a populaţiei din acea vreme, a devenit cetatea de scaun a domitorului Ţării Româneşti.
Originea cuvântului Buzău provine probabil de la „buză”, cuvânt tracic, după părerea lui Vasile Pârvan.
Caraş-Severin vine de la de la râul Caraş (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă)
Etimologia judeţului Călăraşi provine de la din cuvântul călăraş – corp militar auxiliar în evul mediu, în Ţara Românească.
Cluj vine de la latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniştii germani (Klausenburg).
Constanţa – de la oraşul Constanţa (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare).
Covasna este un cuvânt de origine indo europeană şi provine de la „kavoSNa” (călduţ, uşor cald) ce probabil se referea la izvoarele termale din zonă.
Denumirea judeţului Dâmboviţa vine posibil după râul Dâmboviţa, format din cuvântul dâmb + sufix -iţa, dar particula -ov ar putea arăta o origine slavonă.
Dolj vine de la slavicul dolu (vale) şi râul „Jiu” („Jiul de vale”)
Denumirea judeţului Galaţi vine probabil de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiţia. O altă variantă ar fi din limba cumană gala(t) preluat din arăbescul kalhat (fortăreaţă)
Giurgiu – de la oraşul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre şi numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul oraşului lor natal.
Judeţul Gorj vine de la slavicul gora (munte) şi râul „Jiu” („Jiul de munte”)
În ceea ce priveşte judeţul Harghita, posibil din har („deal” sau „munte” în limbile semitice şi turcice).
Hunedoara provine de la oraşul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad şi vára – cetate (cetatea lui Hunyad).
Judeţul Ialomiţa a primit numele după râul Ialomiţa, denumire de origine slavonă ialov („pustiu”).
Iaşi – posibil de la populaţia sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”).
Ilfov – denumire de origine slavonă.
În cazul judeţului Maramureş denumirea este probabil compusă din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) şi Mureş.
Mehedinţi – din maghiară méhed, prisacă, stupină. Este motivul pentru care vechea stemă a judeţului avea reprezentate mai multe albine.
Denumirea judeţului Mureş provine de la râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris
Neamţ – după oraşul Piatra Neamţ (“neamţ” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificaţie în zonă).
Olt – după râul cu acelaşi nume, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.
Prahova – după râul cu acelaşi nume, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă).
Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniştilor germani aduşi de regina Gisella în sec. al XI-lea.
Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure).
Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium).
Suceava – probabil de râul cu acelaşi nume, a cărui denumire vine de la arbuştii de soc.
Teleorman – denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”).
Timiş – după râul Timiş, denumit Tibisis de romani.
Tulcea – denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) şi turcescul “cay” (râu, apă curgătoare).
Vaslui – nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) şi turcescu “uj” (râu, apă curgătoare).
Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă).
Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche, însemna “occidental”.
Sursa: topromani
„Daţi-mi timp şi vă voi da o revoluţie”, spunea Alexander McQueen când îşi descria creaţiile. La fel ca şi celebrul designer britanic (care i-a fost şi mentor), Andreea Bădală şi-a început parcursul în industria de fashion încă din copilărie. Drumul ei din demisolul propriei case spre scena internaţională a industriei de fashion a fost ghidat de perseverenţă, de o preocupare constantă de dezvoltare şi de zile de lucru de peste 12 ore.
Pe piaţa locală, în afară de magazinul online şi showroom, marca este prezentă în concept store-urile Victoria 46 şi Molecule F. Cel mai recent anunţ legat de prezenţa internaţională a mărcii se referă la includerea într-un pop up store din Galeriile Lafayette din Paris, cel mai cunoscut department store din Franţa. Până acum, vedete internaţionale precum Katy Perry, Madonna, Kylie Jenner, Beyoncé, Lady Gaga au ales să poarte piese Murmur pentru proiecte renumite sau în cadrul apariţiilor publice. Investiţia iniţială în Murmur a fost de 27.000 de euro, iar businessul din jurul creaţiilor Andreei Bădală a crescut de la an la an: cu 44% faţă de 2014 şi cu 31% anul trecut faţă de 2015, spune ea, fără să ofere detalii concrete despre dimensiunea acestuia. În România, preţurile pentru creaţiile ei variază între 600 de lei şi peste 5.000 de lei, potrivit informaţiilor de pe site-ul Murmur; aceste valori sunt însă adaptate fiecărei pieţe pe care ajung.
Andreea Bădală a fost ghidată mereu de întrebarea „Ce caracterizează ceea ce fac?”. „Nu pot să renunţ la ambiţia de a avea un produs altfel şi de a crea o fantezie, tot brandul este o fantezie, care să nu fie ca altele – poate să aibă lucruri asemănătoare, că nimeni nu mai inventează roata, nu o să inventez altă mânecă, de pildă, în contextul în care construcţia actuală este deja bună”, îşi descrie ea preocupările legate de profesie. Dorinţa de a crea ceva original este de fapt sursa ei permanentă de inspiraţie. „Este un foc care arde în tine, alimentat de faptul că vezi cum ce ai creat nu mai există în piaţă; într-o astfel de activitate nu te poţi duce într-o zonă în care să fii «money oriented» din prima. Faci transferul încet, pe măsură ce începi să fii apreciat”, explică ea. Tânăra de puţin peste 30 de ani se autodescrie ca fiind una dintre persoanele norocoase, care a ştiut întotdeauna ceea ce vrea. „Nu aş putea defini exact momentul, dar înainte să încep şcoala şi să scriu şi să citesc făceam haine; evident, într-un mod foarte amuzant.”
Mai târziu, a conştientizat clar obiectivul de a-şi construi o carieră de designer, iar toate alegerile sale s-au concentrat spre îndeplinirea acesteia: de la alegerea studiului de fashion design la Universitatea de Arte din Bucureşti (2002-2006), aprofundarea aspectelor tehnice şi de construcţie a hainei, la London College of Fashion (2007-2008) sau perioada stagiilor de practică pentru designeri cunoscuţi precum Richard Nicoll (2007-2008) sau Alexander McQueen (2009-2010). „Am ajuns să lucrez cu ei ca toată lumea, cum se ajunge peste tot – am aplicat, am dat multe telefoane de follow-up, până când am reuşit să obţin un interviu. Am mers la interviu, mi s-a spus după două săptămâni că pot să vin, după care au urmat multe alte telefoane”, descrie ea paşii care au dus-o spre stagiile de practică internaţionale.
Nu a ezitat niciodată când a venit vorba de accesarea oportunităţilor de dezvoltare, indiferent de rezultat. „Dacă îţi doreşti ceva, poţi să încerci şi să ai conştienţa propriilor dorinţe, să le urmezi, să nu te gândeşti că nu e posibil sau e greu, cum să zici asta înainte să încerci? Am aplicat şi la alte stagii, pur şi simplu nu înseamnă că dacă nu ţi se răspunde, nu eşti bun; poate nu eşti potrivit pentru locul respectiv la acel moment.” În toată perioada în care s-au derulat aceste experienţe, şi-a conturat ideile legate de dezvoltarea propriului brand, vis pe care îl au majoritatea celor care încep o carieră în domeniu, potrivit lui Bădală, fără să ia în calcul, de multe ori, ce presupune un astfel de drum. Astfel, după stagiile de practică, între alternativa de a rămâne în străinătate şi a lucra ca designer pentru nume celebre şi venirea în România, pentru dezvoltarea propriului brand, a ales-o în mod evident pe a doua.
De altfel, ideea propriului brand începuse să prindă contur cu trei ani înainte de lansarea proiectului. Avea chiar şi o serie de notiţe despre cum avea să arate acesta. După întoarcerea în ţară, timp de un an a lucrat pentru a construi prima colecţie şi identitatea brandului, de la nume, descriere, ce îşi propune acesta, cum ar trebui să fie clienta, prima colecţie; „în continuare cred în ea şi cred că este o rădăcină din care s-a dezvoltat brandul mai departe”, descrie Bădală colecţia iniţială. Povesteşte că de când era mică a fost atrasă de aspectele feminităţii şi de lenjerie, astfel că alegerea conceptului pe care se bazează în continuare a fost una naturală. „Am simţit că dacă aş aduce lenjeria din interior spre exterior, dacă aş aduce lenjeria în portabilitate şi aş extinde conceptul acesta, aş face ceva nou ca designer.” În termeni specifici domeniului, colecţiile ei se definesc ca „un concept unic de prêt-à-porter cu influenţe retro”.
Autor: Ioana Matei sursa: bussinesmagazin
Cercetarile au dovedit ca te poti trata singur de orice boala.
Daca vrei sa te faci bine cu o pastila nu vei reusi niciodata. Poate doar sa amani boala. Nu te mai doare pe moment, dar boala revine mai tarziu chiar mai in forta sau cu o alta afectiune.
Mai jos sunt niste explicatii stiitifice despre bolile care apar, de ce apar si cateva tehnici de rezolvare. Deasemnea sunt si cateva persoane care explica cum sau tratat singure de diverse boli pe care le-au avut in trecut si cum au fost tratate.
Cum se foloseste acest materialul de mai jos pentru a fi eficent maxim:
TIMP: Daca nu aveti timp reveniti mai tarziu sau cititi si vizionati materialele in mai multi pasi.
PREZENT: Trebuie sa fiti foarte atent la toate prezentarile fara alte perturbari.
ANALIZA: Dupa fiecare material, emisiune sau chiar in acelas timp analizati daca vi sa intamplat sau cum va afecteaza;
CERCETARE : trebuie sa cauti singur exemple, documentare, emisiuni similare;
SCRIS : Va rog sa luati un pix si o hartie, agenda, caiet si sa scrieti ce simtiti, ce aveti de facut;
ECHIPAMENT: telefon, tablet, laptop, smarttv, tv, fotoliu sau pat confortabil, ochelari daca este cazul, pix, ceva de scris si o agenda sau caiet;
ACTIUNE IN TIMP: dupa ce ati identificat solutiile, trebuie sa actionam constant si pe o durata de timp mare, inclusiv 6 – 12 luni;
INCREDERE SI IUBIRE: doar daca ai incredere se poate materializa gandurile noastre; incepe cu pasi mici, teste foarte simple,
nu este nevoie sa credeti dar va recomand sa incercati;
RABDARE : nu poti sa schimbi o boala care sa instalat in ani de zile, imediat, deci asteptati;
Pasi de urmat:
Nu sariti peste pasi, deoarece nu intelegeti ce se intampla si nu are efectual scontat.
I. Intai este normal sa intelegem ce se intampla in corpul nostru.
Deoarece corpul nostru este format din 60% apa, trebuie sa intelegem puterea apei. Prin urmare va rog sa vizionati documentarul apa si apoi sa va ganditi cum va poate afecta.
APA – marele mister from Chimie-Liceul Energetic on Vimeo.
II. Urmarim mai multe emisiuni in care specialisti in domeniu explica din punct de vedere stiintific si tehnic ce se intampla pe internet. Dintre ele mentionez:
Holisterapia: cu Niculina Gheorghita
Viata influentata de ganduri :
Puterea regasirii interioare :
Arta Fericiri: cu Mirela Vasadi Blasius
Creierul si emotiile:
Control mental :
Interad Romania – Dimitria Pichiu
Secretul – Legea Atractiei
Legea Rezonantei
a) Noua Medicina Germanica – Conferinta prezentare:
De obicei pe internet si youtube, facebook sau internet in functie de cautarile sau vizionarile tale iti fac diverse recomandari de alte materiale similare. Iti recomand sa te uiti si la alte materiale similare.
III. Exemple de minuni care sau intamplat celor care au schimbat ceva la ei fara medicamente ; Video, Carti, Declaratii in presa
Diana s-a vindecat de poliartrita reumatoida- boala autoimuna:
Credinta te poate vindeca de cancer? Afla ce spune Crina Veres
Bogdan s-a imbolnavit si vindecat de Limfom Hodgkin :
Bogdan – vindecat de sarcoidoza:
Oana a scapat de cancer de san:
Alte vindecari
IV. Citim cateva carti specifice, dintre care mentionam:
Valeri Sinelnicov : iubesteti boala;
Dulcan : intelgenta materiei;
Maxwell Maltz psiho cibernetica
Daca nu le gasiti, va rog sa-mi scrieti pe email:a.mihailovici@gmail.com si incerc si vi le trimit eu.
V. Tehnici si metode de rezolvarea problemelor si cum creezi o stare de bine :
Gratuite :
a) terapia zambetului : zambiti permanent :
b) terapia rasului: luati o pauza de cateva zile si va uitati numai la filme de comedie, haioase etc. Pe youtube sunt gratuite, pe internet se gasesc foarte multe filme gratuit. Se conecteaza laptop-ul la televizor si se vizioneaza de pe internet sau youtube filme de comedie si faze haioase. Daca nu se gasesc in limba romana se cauta in engleza.
c) Ascultarea vocei interioare / Intuitia
d) Cum scapam de frici
Terapia rugaciuni: puterea cuvintelor si a dorintelor:
“Afirmațiile pozitive vă schimbă viața și destinul”
“Mintea și secretul tinereții veșnice”,
Abundenta
d) Terapia cu ingeri :
e) Intalniri cu prieteni cu care te simti bine; Invita unul sau mai multi prieteni la o cafea, la o petrecere, la iarba verde, in parc etc
f) Combatem stresul :
g) Abundenta si prosperitate :
h) Gandurile devin realitate :
i) Legea atractiei: https://www.youtube.com/watch?v=znIRe6KcT_M
Contra cost:
Sunt anumite tehnici care ajuta vindecarea mult mai rapida, relizata de catre anumiti specialisti care au facut cursuri de pregatire cu foarte multi bani, au dat un examen si multi dintre ei au deja experiente si multi pacienti care sau tratat de anumite boli. De multe ori ei identifica exact ce probleme reale ai si cum se pot realiza
b) Tehnica Bowen
Este o tehnica terapeutica extrem de profunda si are la baza teoria conform careia organismul in stare de relaxare totala, isi activeaza abilitatea de a rezolva orice problema a corpului sau a mintii, prin readucerea acestora in echilibru si armonie. Este o metoda de vindecare neinvaziva si foarte delicata.
O sedinta de terapie Bowen consta intr-un numar de miscari delicate, practicate cu degetele, asupra muschilor si tesuturilor articulare. Astfel se transmit mesaje in interiorul corpului, de reactivare a memoriei celulare, a unei stari ideale, de relaxare si echilibru.
TEST PERSONAL
La Bucuresti un tratatement costa 50 ron si dureaza cca o ora . Eu am simtit avantajele acesteia pe pielea mea inca de la prima sedinta. Am ajuns acolo ca ma durea spatele ( sciatica ). In timpul sedintei simteam cum se plimba energia prin spatele meu “ ca mecanismul de la rotile de la o locomotiva “. Dupa ce m-am ridicat nu am mai avut nici o durere. Incepand cu a doua zi am simtit nevoie sa scriu si am inceput sa scriu o carte. Am ajus déjà la pagina 42. Deasemnea, aveam probleme cu genunchi. Cand ma dadeam jos din pat in special dimineata, aveam senzatia ca mi se taie genunchi. Dupa a 3 a sedinta nu mai am aceasta durere.
Pentru cei care doresc sa incerce in Bucuresti, o recomand cu caldura pe Luminita Stef care poate fi contactata la telefon 0734.415.992. In foarte multe orase din tara este un reprezentant autorizat care te poate ajuta. Terapeuti agreati oficial, se pot gasi acesand link-ul http://www.terapiebowen.ro/terapeuti-tehnica-bowtech.php
Mai multe detalii depre aceasta terapie gasiti pe http://terapiebowen.ro/
Puteti viziona o emisune foarte interesanta despre aceasta tehnica :
c) Metoda De Silva
Metoda Silva este un program original şi totodată este şi cel mai imitat program de meditaţie dinamică. Metoda Silva învaţă cursanţii tehnici speciale de imaginaţie pentru a-şi reprograma subconştientul şi programele negative precum să pătrundă în adevăratul lor potenţial pentru a-şi realiza ţelurile. În România, Metoda Silva a fost adusă în 1994 de către Rajko Kuzmanovic, care astăzi este director şi instructor al metodei pentru România.
Mai multe detalii pe https://metodasilva.ro/
d) Reiki, tehnica japoneză de vindecare naturală a trupului și minții
Reiki este numele dat unui sistem simplu si totusi profund de vindecare naturala a trupului si mintii, dezvoltat de dr. Mikao Usui, care a trait in Japonia, in secolul al XIX-lea. Pe scurt, Reiki reprezinta o tehnica japoneza de vindecare cu mainile aplicate pe corp, foarte sigura, placuta, neagresiva si care utilizeaza energia pentru a trata dureri fizice fara sa apeleze la apasare, manipulare sau masaj. Este un sistem folosit pentru redarea echilibrului, pentru refacerea si armonizarea tuturor dimensiunilor fiintei: trup, minte, emotii si spirit.
e) altele
Orașul Pucioasa are oameni cu suflete frumoase, iar acest lucru este demonstrat nu doar de tinerii talentați pe care acum îi cunoaște toată țara. Dovadă stă și proiectul pe care Cătălin l-a gândit ca rămas bun pentru orașul care l-a crescut. Cătălin a ales calea emigrarii, dar până la plecare vrea să umple orașul cu flori, iar la acest proiect va putea participa oricine dorește ori cu o donație de doi lei ori cu o floare pe care o poate planta. Tânărul preferă ca oamenii să vină cu flori.
„Un vis fără acțiune rămâne doar un vis! Întotdeauna am vrut ca orașul meu să fie un colț de rai, locul în care îmi doresc să rămân și să nu mai plec niciodată. Acum este timpul să fac ceva pentru asta! Cu o floare nu se face primăvară, cu sute de flori poți aduce primăvara mai aproape! Intenționez, împreună cu voi prieteni, cunoscuți, tineri și vârstnici deopotrivă să îmbrăcăm orașul nostru în flori.
Dacă și tu vrei să faci asta, atunci eşti așteptat alături de noi! Vino cu o floare pe care să o plantezi sau donează 2 lei. Pentru fiecare leu strâns de către noi Primăria donează aceeași sumă”, spune Cătălin , inițiatorul acestui proiect, susţinut şi de un eveniment pe Facebook.
Plantarea de flori va avea loc la începutul lunii martie.
„Admir voluntariatul lui Cătălin! Florile dau viaţă oricărei comunități! Aşa că, o să propun consilierilor locali, ca pentru fiecare leu pe care îl veți strânge în acest scop, sa contribuim și noi cu aceeași sumă!Succes! Poate aşa îl și convingem să nu mai plece”. a spus Ana.
Gazeta Dâmboviței va contribui activ la proiectul tânărului. Cei care vor să-l ajute îl pot contacta pe pagina sa de facebook Cătălin Bărbulescu.
Autor: Cristina Dinu
Sursa: gazetadambovitei
Miruna Mănescu, o tânără din Petroșani, este cea care va reprezenta Elveția la concursul Eurovision, alături de trupa TimeBelle. Melodia cu care au reușit să impresioneze publicul din Elveția se numește „Apollo”.
O tânără din municipiul Petroșani, Miruna Mănescu, este cea care alături de trupa TimeBelle, va reprezenta Elveția la concursul Eurovision 2017. Melodia pe care grupul o va interpreta pe scena de la Kiev se numește „Apollo” și a fost desemnată câștigatoare duminică seara, 5 februarie, în cadrul selecției naționale din Elveția.
Imediat după ce a fost desemnată câștigătoare a competiției interne din Elveția, Miruna a postat pe pagina ei de Facebook un mesaj în care spune că speră ca și România să înceapă să își susțină artiștii pe care îi are.
AM CASTIGAT!
Voi reprezenta Elvetia la Eurovision alaturi de trupa mea iubita Timebelle. Sunt foarte mandra. Simt ca meritele imi sunt in sfarsit recunoscute. Multumesc familiei mele si prietenilor dragi care ne-au sustinut. Sper din suflet ca si Romania va incepe sa sustina artistii pe care ii are.
Melodia câștigătoare este compusă de Elias Naslin, Nicolas Gunthardt și Alessandra Gunthardt și va fi interpretată în cea de-a doua semifinală a Eurovision, care va avea loc pe 11 mai la Kiev.
Din grupul TimeBelle mai face parte și un alt român, multi-instrumentalistul Emanuel Daniel Andriescu. Trupa a mai participat și în urmă cu doi ani la selecția națională din Elveția cu melodia „Singing About Love”, clasându-se atunci pe locul al doilea.
Sursa: stiridinvest
Sunt rarisimi, dar ii gasesti in toate mediile – si in familii bogate, si la coada vacii. Fac parte din masa de 2% din populatia lumii cu inteligenta inalta. Vorbim despre copiii supradotati: unii studiaza de la 3 ani, altii rezolva ecuatii din gradinita si pe toti ii plictisesc banalitatile de la scoala. I-am gasit si vi-i prezentam intr-un serial de sase episoade, in campania “Copiii geniali ai Romaniei’. Primul este Andrei Morar, care la 9 ani studiaza manuale de facultate.
“Culca-te, e miezul noptii!’ “Mai am doua pagini, lasa-ma sa termin’, ii raspundea mamei pustiul Andrei Morar. Atunci mama ii stingea becul, dar copilul mai fura cateva pagini, la lumina televizorului. Avea 7 ani si nu putea sa doarma pana nu afla cu ce se hranea Nodocephalosaurus in Cretacic.
Enciclopedia aceea era aproape cat el. Cand se ghemuia la citit, aproape ca nu-l mai vedeai deloc din spatele ei. Ii intrase in cap ca se va face “sersetator’ in biologie si va da lumea peste cap cu descoperirile sale.
Acum are 9 ani, este elev in Fagaras si materia de la scoala il plictiseste de moarte. Asa ca a ras toata biblioteca parintilor si de curand s-a pus sa citeasca manuale pentru admiterea la facultate. Cu Enciclopedia doarme sub perna, sa fie primul lucru pe care il atinge dimineata, cand face ochi.
Scoate un volum greu din biblioteca de acasa si-l deschide. Este Enciclopedia ilustrata a dinozaurilor, a memorat pagini intregi. Stie ani, ere, perioade…
Ba a intrat si-n istorie, desi pe asta inca n-o studiaza la scoala. “Vreau sa stiu care au fost strabunii strabunilor mei… si cine a existat aici la inceput de tot, inainte de traci, chiar. Este timpul sa-mi formez si eu un pic de cultura generala. Intr-o discutie sa stiu ce sa vorbesc cand sunt intrebat’, spune.
“Intr-o zi a venit de la scoala plangand. Am facut o catastrofa la matematica, tot plangea… Dar ce catastrofa ai facut, mama?, am intrebat. Am luat 9,66 la testare, mi-a raspuns cu sughituri’, povesteste mama.
Ne aflam in dormitorul lui Andrei. El e ocupat cu Teleenciclopedia – o urmareste cu ochelarii pe nas si cu gura intredeschisa, parca fara sa rasufle. Sta ca statuia pe marginea patului si nu rosteste nici un cuvant, zici ca e-n transa. “Rar a pierdut cate o editie. Daca suntem undeva, fara televizor si el stie ca la ora aia se difuzeaza emisiunea, cere sa mergem repede undeva s-o vedem’, zic parintii.
Se termina Teleenciclopedia, lui Andrei ii vin idei: “Mami, as avea nevoie sa-mi cumperi o biblioteca, fiindca, uite, nu mai am unde sa-mi pun cartile. Si mi-a mai venit o idee: o masa, mami! Stii masa aia veche care se mai poate prelungi? Ei bine, poti sa pui biblioteca pe masa aia si rezolvi problema’.
Insa mai are o biblioteca, chiar la capul patului. Si inca o masa plina de manuale, enciclopedii de istorie si dinozauri. “Era in excursie cu clasa si ne-a sunat invatatoarea sa ne intrebe daca ii dam voie sa-si cumpere un dinozaur la 35 de lei.
S-a mirat: e mic, nu chitaie si nu se misca, dar lui ii place, ne-a zis.’
Andrei stie precis ce nu-i place, are o lista intreaga: “Filmele proaste si needucative (eu ma uit numai daca sunt cu acordul parintilor), boxul, defrisarea padurilor, cladirile construite ilegal, distrugerea monumentelor, a habitatelor naturale si lenesii’.
Ce se intampla in creierul unui supradotat la varsta de 3 ani
Nici un metru jumate nu masoara Andrei, dar la scoala, in pauze, nu sta cu copiii de varsta sa. Prea sunt banali. Ori se plimba pe la cei de a VIII-a, ori trage la profesori, cand prinde vreunul pe hol. Cand era la gradinita statea numai in cancelaria directoarei, sa discute despre dinozauri si plante. Si asta nu e tot. “Intr-o zi, cand l-am luat de la scoala, am descoperit ca are ghiozdanul foarte greu. Cand l-am deschis, ce sa vezi inauntru? Era plin de pietre! Le adunase din curtea scolii, sa le studieze mai bine acasa’, ne povesteste mama.
L-am cunoscut pe Andrei in tabara de copii supradotati, “Academia Inteligentelor Multiple’, organizata de IRSCA Gifted Education si Scoala Generala 1 din Fagaras. Expertii l-au luat la intrebari, l-au evaluat si au decis: o avea el 9 ani biologici, dar varsta sa mentala e cam pe la 14, 15 ani. In fisa sa de evaluare scrie ca are “inteligenta superioara, mai ales de tip logico-matematic’, “abilitatea de a invata lucruri complexe si de a rezolva probleme dificile la un nivel subconstient’ si “viteza ideatica remarcabila’. I se recomanda sa accelereze studiile si sa faca doi ani intr-unul.
Cum a progresat atat de repede nimeni nu-si explica. Mama, patiser-cofetar, zice ca e posibil sa-l fi mostenit pe tata, care la 5 ani ii citea postasului ziarul. Oricum, cert e ca la 3 ani cu Andrei s-a intamplat ceva ciudat. Pana la varsta aia n-a scos un cuvant.
“La 5 ani eu il trimiteam la joaca, el imi cerea carti’
Pe urma, intr-o zi, a deschis gura si dintr-o data a inceput sa turuie de nu-l mai oprea nimeni. “Cand a inceput el sa vorbeasca, la 3 ani, n-am mai putut noi sa vorbim din cauza sa. Pana atunci ii citisem carti despre animale si vedeam acum ca memorase absolut tot. Reproducea exact ca in carte’, ne povestesc parintii.
Apoi, pe la 5, 6 ani, a inceput sa ceara carti ilustrate despre moluste, artropode, arahnide si atlase despre inceputurile vietii pe pamant. “La 5 ani am zis ca are ceva la cap. Eu il trimiteam la joaca, el imi cerea carti. Asa ca l-am dus la un psiholog. I-a prescris niste picaturi, m-am speriat si am fugit’, spune mama. Cand il intrebau ai lui daca n-ar vrea sa invete alfabetul, zicea ca nu, are el destul timp la scoala. In clasa I, asadar, a invatat sa scrie si sa citeasca cursiv, la nivel de clasa a IV-a. Ceilalti colegi de abia silabiseau. In pauze, Andrei fugea la colegii mai mari si invata continentele de pe harta.
“Tot 7 ani avea cand i-a facut morala pe strada unui barbat care a aruncat o hartie pe jos. L-a luat de maneca si i-a spus: hei, nenea, du-te si ia hartia aia de jos! Mi-a picat fata, mi-am zis ca ne ia ala la bataie… Dar nu! Omul a spus: ma ierti, ai dreptate, baietel. Si si-a cules hartia de jos si a dus-o la cos’, mai spun parintii.
Ce-si doreste Andrei cel mai mult: sa aiba si animalele un inger pazitor.
L-am intrebat pe Andrei care e locul sau preferat din Fagaras. “Mai multe, digul, fostul combinat si o veche biserica evreiasca. Insa ce pacat ca are lacat, e nerestaurata si nu are nici macar o placuta in romana, sa te informezi.’
N-ar pleca niciodata din Romania, poate numai sa studieze si sa revina repede (“Cel mai frumos este sa locuiesti in tara de origine’).
Ce-si doreste cel mai mult pe lumea asta? Ar fi vreo trei puncte pe lista sa: “Sa fiu alaturi de parintii mei pana in ultimul moment. Sa-mi intretin familia si sa ajung in varf’. Apoi, isi mai doreste sa aiba si animalele cate un inger pazitor, iar mama sa sa reuseasca sa-si implineasca visul. L-am vazut explicandu-i asta mamei sale. Ea il privea mirata, de unde stie copilul de visul sau secret; el o privea fix in ochi, soptindu-i rugator: “Mami, eu stiu ca tu ai fi vrut sa fii asistenta. Eu nu te oblig sa fii… dar indeplineste-ti visul, mami, ai timp. Ca si oamenii mari ar trebui sa creada in visul lor… dar sa stii ca eu nu te fortez’.
Autor: Alina Turcitu
Sursa: jurnalul
Matei Bucur Mihaescu este cel mai tanar dirijor din Romania. La 13 ani si-a infiintat orchestra, la 10 ani a fost numit “micul Mozart”, la 7 ani compunea. Refuza sa emigreze
A doua zi dupa ce micul Matei a fost admis la Liceul de Muzica George Enescu, mama a primit un telefon. Era domnul director, tot repeta pe fir cuvantul “geniu”. “Sa stiti ca toti profesorii nostri l-au auzit si sunt absolut incantati ca s-a nascut un nou geniu al muzicii”, zicea. La vremea aceea Matei Bucur Mihaescu din Bucuresti avea sase ani.
Pana acum trei ani nu daduse nici un semn ca l-ar pasiona muzica. Sigur, pe la doi ani stia literele, la patru ani vorbea perfect engleza, dar atat. Si mai iubea masinutele: “Avea niste masinute mici de colectie. Se aseza pe jos si se uita la ele minute in sir, de la nivelul rotilor. Apoi, pe strada, recunostea toate marcile de masini, dupa diferite detalii”. Pana intr-o zi, cand bunicul, compozitor cunoscut, l-a pus in fata pianinei. Mama s-a opus: “Lasa, in copilarie m-ai chinuit pe mine destul cu muzica, sa nu-l chinuim si pe el”. “Hai, totusi, sa incercam”, a insistat bunicul. I-a testat urechea si i-a adus si profesoara. “Nu spunem ca e nepotul meu, sa nu fie subiectiva”, a decis el. La al treilea curs cu profesoara, Matei canta deja la doua maini ca si cum ar fi facut asta dintotdeauna. Avea trei ani jumate pe atunci.
“Al doilea George Enescu”
Pe la 7, 8 ani la Liceul de Muzica deja compunea piese de muzica clasica. Era cel mai mic compozitor de acolo. Tot atunci sustinea recitaluri o ora, o ora jumate in fata publicului. Enorm pentru un prichindel. La 10 ani, criticii deja il numeau “micul Mozart”, “micul Bach” si “al doilea George Enescu”. S-a intamplat dupa concertul de la Ateneu, cand a sculat o sala intreaga in picioare. A devenit, atunci, cel mai tanar muzician roman care a concertat pe scena Ateneului.
Ne aflam acasa la Matei si inca ii sclipesc ochii cand ne arata afisul concertului de la Ateneu, unde si-a cantat si compozitii proprii. Il tine pe perete, deasupra canapelei. Citim: “Concert Extraordinar al Pianistului si Compozitorului Matei Bucur Mihaescu”. A cantat o ora solo, la pian, apoi insotit de Corul si Orchestra Operei Romane. Era in sala toata critica, plus oameni de cultura, primul ministru si presedintele CE.
Premierul, curios, l-a intrebat pe Madalin Voicu: “Dom’le, dar pustiul asta o fi avand emotii?”. “N-are dom’le, asta e tare, nu-l vezi?”, i-a raspuns. Matei transpirase tot de emotii, dar se tinea mandru, asa cum il invatase domnul profesor inainte (“Sa fii atent ca astia or sa disece fiecare moment si fiecare degetel, cum l-ai pus pe clapa”). Dupa concert, cand s-a intors acasa, in loc sa se odihneasca, s-a asezat la pian sa mai studieze un pic, ca tocmai ii venise inspiratia.
Cine mai stie cate premii nationale si internationale a obtinut pana acum, la 16 ani? Ar trebui sa le numere pe toate, dar i-ar lua prea mult timp. La 10 ani i s-a propus sa paraseasca Romania ca sa studieze la Conservatorul de la Viena, dar a refuzat. “Aici imi gasesc inspiratia cel mai bine”, a raspuns. Si chiar asa a fost caci compozitiile lui emotionau tot publicul, de la bunic la adolescent. Dupa concerte veneau in culise sa-l felicite oameni in toata firea, plangand.
“Acum doi ani, cand am sustinut la Frankfurt un recital de pian cu lucrari proprii, organizatorii au sunat sa ne roage sa nu ne suparam ca o sa fie cam inghesuiala in sala, dupa ce au suplimentat numarul de scaune. Ideea era ca se vandusera toate biletele si publicul mai dorea. A fost singura data cand am facut trei bisuri, desi acolo nu ma stia nimeni”, ne spune Matei.
Mugur Isarescu l-a numit “un nou brand romanesc”, Ministerul Afacerilor Externe i-a oferit titlul de ,,micul ambasador al culturii romanesti in lume”, iar Liceul ,,George Enescu” a instituit chiar si premiul pentru interpretare pianistica, “Matei Bucur Mihaescu”. Pe langa toate astea, Matei avea timp sa fie in continuare premiantul clasei, invatand de 10 la toate materiile.
Cum infiintez ditamai orchestra, la 13 ani
Ce si-ar mai fi putut el dori la 13 ani? Propria orchestra. “Incepusem sa scriu muzica pentru formule din ce in ce mai extinse, pentru cat mai multi oameni pe scena. Pana atunci sustinusera concerte cu piesele mele doar Orchestra Radio, a Operei si a Filarmonicii, dar mi-am dat seama ca vreau propriul colectiv de oameni cu care sa evoluam impreuna”, ne spune Matei. Si asa s-a pus pe adunat muzicieni, printre colegi si prieteni. In scurt timp, infiintase orchestra CAMMERATA, cu scopul de a-i interpreta lucrarile. A avut in orchestra si 50 de oameni, de la 14 pana la 65 de ani. Initial, orchestra o dirija altcineva. Matei o dirijeaza de la inceputul acestui an, cand a devenit si cel mai tanar dirijir din Romania.
“Dupa un succes fulminant, cand iarasi au ridicat toata sala in picioare, colegii au inceput sa-l intrebe: Matei, de ce nu dirijezi tu? Matei zicea: nu, nu, nu. In orchestra el doar canta la pian si facea compozitie proprie”, povesteste mama. “Apoi mi-am dat seama singur ca cea mai buna conceptie asupra muzicii mele o am tot eu. Asa ca un an de zile am urmat cursuri de dirijat la Conservator si pana acum am dirijat cateva concerte”, zice fiul.
Sa vedem, insa, cum lucreaza: “Imi place sa stiu ca sunt toate lucurile bine puse la punct, incepand cu miscarea scenica si terminand cu instrumentele. Cei din orchestra trebuie sa fie foarte responsabili nu numai din vedere instrumental, ci si constienti a ceea ce are facut si restul colectivului. Eu incerc sa creez acolo o unitate pentru ca asta sa se vada, apoi, in sunet. Daca toata orchestra respira o data, daca suflul merge continuu si uniform, am ajuns unde trebuie”.
Este membru al Fundatiei Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei si este convins ca nu va parasi niciodata Romania. “Multa lume ma intreaba: de ce nu vrei sa pleci? Si eu raspund: dar de ce sa plec? N-am nici un motiv. E ca si cum ma intreaba, de fapt: dar de ce nu pleci intr-un loc unde e mai bine pentru tine? Dar poate nu-i mai bine”, ne spune. Zice ca, de la un nivel incolo, financiar i-ar fi la fel de bine in Romania cu muzica lui, pe cat i-ar putea fi si afara.
Dar nu il deranjeaza saracia din tara, harta politica? “Nu, atata vreme cat nu ma afecteaza nu ma deranjeaza nimic. De ce sa ascult eu certurile politicienilor, ei asculta muzica mea?”.
Munca din spatele geniului
“Pentru ca acesti copii talentati sau supradotati sa reuseasca, trebuie sa stie atat ei, cat si famiile lor ca nimic nu se intampla peste noapte. Nimeni nu a ajuns in varf fara a avea ani de munca in spate. La inceput, e adevarat, totul se poate face intr-o aparenta joaca si abia apoi apare pasiunea, interesul. Urmatoarea faza este perfectionarea si incurajarea copilului. Iar ultima faza, corolarul, este invidualizarea si personalizarea, atunci cand incep sa apara si rezultate ca recunoasterea si aprecierea muncii si a talentului propriu”, spune Trisi Cristea, psiholog si director general al Fundatiei Dan Voiculescu
Autor: Alina Turcitu
Sursa: jurnalul
De 15 ani predă limba română, dintre care patru în capitala Indiei, New Delhi. De aproape un an îi învață să vorbească românește pe locuitorii din regiunea găgăuză. Jumătate dintre studenții săi sunt profesori la Universitatea de Stat din Comrat. Este istoria pe scurt a lui Ovidiu Ivancu, dascălul dedicat vocației sale, dar și primul profesor de peste Prut, acreditat să predea la Comrat. Acolo unde Ovidiu Ivancu este un „apostol la limbii române”, se arată într-un material postat de radiochișinău. md
Venirea la Comrat a fost pentru profesorul Ovidiu Ivancu o provocare, știa că este o zonă unde se vorbește puțin limba română. „Am încercat să vin cu foarte puține prejudecăți, am încercat să nu am niciun fel de idee preconcepută în legătură cu Găgăuzia și în legătura cu mediul în care voi preda. Și am pornit de la premisa că a preda limba română înseamnă în același timp și un proces de acomodare cu realitatea culturii găgăuze”, a mărturisit Ovidiu Ivancu.
„Însă mediul de aici aș spune că mă surprinde în mod plăcut prin această diversitate etnică și, cumva, poate că asta e de apreciat. În Găgăuzia au găsit soluții pentru a conviețui împreună, fără tensiuni majore, familii mixte, familii de bulgari, de moldoveni”, a constatat Ovidiu Ivancu. Venit la Comrat, ca un misionar al limbii române, profesorul Ovidiu Ivancu povestește cu plăcere despre studenții săi, care provin din familii mixte și care cunosc câte două sau trei limbi străine. „Limba română, folosindu-se aici destul de rar și la un nivel minimal, unele cuvinte au aici un alt sens decât cel din limba română. Însă de fiecare dată când au apărut astfel de situații, am discutat și am explicat ceea ce înseamnă în limba română cuvântul sau expresia respectivă. Ei discută foarte mult la cursuri iar atunci când nu înțeleg ceva le permit să discute și în limbile lor de bază. Pot să vorbească în găgăuză sau în rusă atunci când nu înțeleg un anumit cuvânt. În felul acesta putem să avem o anumită comunicare fluentă.” Își încurajează studenții să vorbească în limba română și să nu aștepte neapărat până când vor vorbi corect. „Nu este suficient să asculți pe cineva vorbindu-ți în limba română, nu este suficient ca cineva să te învețe lucruri ce țin de gramatică, de literatură, de cultură în general. Trebuie să ai abilitatea de a vorbi în limba română. Și chiar dacă ei vorbesc cu anumite greșeli, încerc să-i încurajez să vorbească în limba română”, a precizat Ovidiu Ivancu. El susține că în munca pe care o face cu dedicație e important să ai răbdare, pentru că roadele se văd mai târziu.
„În general, în meseria aceasta de profesor, roadele se văd foarte târziu. Trebuie ca generațiile să crească, ca studenții de astăzi să-și ocupe locul în societate. Și abia în momentul în care unul dintre ei va fi avocat, altul profesor, altul politician, atunci se poate vorbi despre roadele muncii de profesor. Este o muncă ce dă roade în timp și trebuie foarte multă răbdare pentru a culege roadele respective”, a mărturisit Ovidiu Ivancu. Cursurile de limbă română sunt organizate de primul lectorat deschis în Republica Moldova de Guvernul României.
Sursa: proalba
La 33 de ani, Martin Bauch este laureat al Premiului pentru dramaturgie oferit de Teatrul din Chemnitz.
Într-un interviu acordat Markische Allgemeine Zeitung, el vorbeşte deschis şi laudativ despre cele şapte luni petrecute deja în capitala României. Talentul şi deschiderea pentru teatru nu l-au împiedicat să aleagă o carieră de jurist, Bucureştiul fiind locaţia aleasă pentru a face un an de practică, scrie miscareaderezistenta.ro.
“Viaţa în Bucureşti este una tipică pentru un oraş mare din vest. Oraşul este multicultural dezvoltat, precum Berlinul, Praga, Parisul sau Varşovia. Abundă muzeele, cluburile, cafenelele, parcurile deosebite, centrele comerciale uriaşe, cartierele de cârciumi şi atracţii turistice. Pe de altă parte, Bucurestiul oglindeşte istoria României. Spre deosebire de alte ţări din fostul bloc estic. Chiar şi astăzi este o controversă dacă incidentele din 1989 au reprezentat o revoluţie sau un puci. Adevărata schimbare, adevărata relansare, a venit abia peste zece ani”, consideră Braun.
Perioada petrecută la București i-a rămas întipărită în minte. “Este adevărat că mai sunt probleme enorme de salubritate şi nenumărate faţade gri. Stilul arhitectural şi-a mai pierdut din şarm. Asta ştim şi despre Paris. Atât arhitectural, cât şi structural, Parisul şi Bucureştiul seamănă destul de mult. Per total este un oraş minunat cu parcuri mari şi deosebit de frumoase, răspândite în tot oraşul, care atrag oamenii pentru destindere.
În Germania nu ne putem mândri cu asta. Sau cel puţin eu nu pot. Clişeele despre copiii străzii şi cerşetori nu se regăsesc în măsura în care sunt reliefate în presa germană. Nici măcar în cartierele sărace. Ele există în măsura în care există şi la Berlin sau în orice alt oraş mare. Viaţa din piaţă este mult mai vie. Da, există şi câini vagabonzi, asta deşi nu par subnutriţi, iar bucureştenii au o relaţie destul de liniştită cu ei. Tentaţia e mare să iei câte unul cu tine”, mărturiseşte el.
“Mai ales primăvara, razele soarelui scot în evidenţă un oraş mult mai viu şi relaxat decât Berlinul. Transportul în comun este incredibil de avantajos, fie că vorbim despre autobuz, metrou sau tramvai. Există o reţea de transport bine eficientizată şi ieftină”, mai spune el despre Bucureşti.
Transilvania îi aduce aminte de Germania. “Am fost şi în afara Bucureştiului. Satele din jur sunt sărace, chiar dacă nici aici nu se confirmă toate clişeele. Sunt sate îngrijite şi foarte frumoase. Sunt altele mai puţin îngrijite şi chiar părăsite. România diferă de la o regiune la alta.
Oraşele din Transilvania se aseamănă cu cele din Germania, colorate şi unitare din punct de vedere arhitectural. Există nenumărate atracţii turistice, precum bisericile, castelele şi chiar ruinele mănăstirilor. Am venit cu maşina la Bucureşti, deci am avut ocazia să străbat ţara pe cont propriu. În toată România, dar mai ales în Bucureşti, oamenii sunt deosebit de prietenoşi.
Engleza te ajută oriunde te-ai afla. Asta şi fiindcă filmele sunt subtitrate şi nu sincronizate. Românii au cunoştinţe bune de limba engleză, în timp ce limba română este o combinaţie între franceză, latină şi italiană. Unele cuvinte le poţi învăţa imediat, suficient cât să te descurci în viaţa cotidiană. Eu am avut norocul să găsesc chirie la saşi şi n-am întâmpinat nici un fel de probleme de comunicare”.
Corupția din țară nu l-a lăsat indiferent. “Mi-e greu să vorbesc despre starea de spirit din ţară, fiindcă am atins doar orizontul unui colaborator al unei organizaţii non-guvernamentale. Există o opoziţie faţă de sistemul politic din România. Corupţia în România ia forma unui pătrat. Ea porneşte din straturile de jos şi acaparează întreaga societate. Personal, eu nu m-am lovit de ea pe durata şederii mele”.
Altceva l-a frapat cel mai mult despre societatea românească. “Pentru mine a fost o surpriză că în România lipsesc cu desăvârşire relatările şi reacţiile la dezbaterile din Germania legate de migraţia sărăciei din România şi Bulgaria şi la cele privind îngrădirea libertăţii de a munci. Societatea nu este preocupată de tema emigrării în masă. Pare un lucru firesc pentru români”.
Sursa: ziarulromanesc
- Are o lungime de 14 kilometri, cu un volum de apă de 465 milioane de metri cubi de apă, barajul Vidraru este inclus în topul celor mai mari din Europa. Chiar dacă a fost construit în anul 1966, barajul este de neclintit și în zilele noastre, trecând prin cutremure și uzări, rezistența sa este de neclintit.
Barajul Vidraru este un exemplu că în România avem nu doar monumente naturale sau cu o istorie îndepărtată, această construcție impresionantă este declarată drept Monument Ingineresc construcția căruia în zilele noastre ar fi costat circa 450 milioane de euro, potrivit adevarulfinanciar.ro.
(foto: radiocraiova.ro)
A împlinit 50 de ani de la inaugurare, construcţia acestuia fiind începută în 1960, hidrocentrala fiind pusă în funcţiune în 1966. Centrala are 220 MW, lacul de acumulare are un volum de 465 de milioane de metri cubi, iar pentru realizarea obiectivului au fost puse în mişcare resurse impresionante, forându-se 42 de kilometri de galerii subterane şi excavându-se 1,78 milioane de metri cubi de rocă, din care un milion în subteran.
(Notă: fotografiile fac parte din arhiva personală a Imolei Martonossy, fiind realizate de către tatăl acesteia, Laurențiu Șomolik, care a lucrat la construcţia barajului şi hidrocentralei Vidraru. Şamolik a pus în funcţiune şi puţul central al minei de huilă Petrila, din Valea Jiului, în 1945)
De asemenea, s-au turnat mai bine de 930.000 de metri cubi de beton şi s-au montat 6.300 de tone de echipamente. Barajul are o grosime la coronament de 6 metri și 25 metri la bază. Este străbătut de 9 galerii orizontale, unde sunt montate aparate care măsoară presiunea, temperatura, deformațiile.
Există, de asemenea, un ascensor care măsoară înclinația. Acum, cu cei 166 de metri înălțime ai săi, a rămas pe locul cinci pe continent, dar a coborat pe pozitia 27 în lume.
(foto: romania-redescoperita.ro)
Proiectul fusese demarat de către liderul comunist Gherghe Gheorghiu-Dej, dar acesta nu a apucat să vadă opera finalizată, deoarece a murit în anul 1965, centrala fiind inaugurată în 1966 de către succesorul acestuia în fruntea ţării, Nicolae Ceauşescu. Realizarea construcţiei s-a făcut cu preţul a 20 de vieţi.
Iar pentru realizarea acesteia s-au cărat uneltele folosite la realizarea hidrocentralei Bicaz.“Când am venit aici, de la Bicaz, nu era decât o cale ferată, o mocăniță. Timp de patru ani am construit drumul de acces. Ne-am adus locomotiva și vagoanele de la Bicaz. Cu ele am cărat piatra pe șantier.
Cele mai dure experiente le trăiam iarna. Era extrem de frig. Munceam indiferent de vreme”, potrivit unui veteran al construcţiei, Viorel Dănilă, citat de către publicaţia Univers Argeşean.
în 1974 barajul a trecut printr-o avarie după ce o galeria şi blindajul metalic al acesteia s-au rupt, iar o parte uriașă din masivul muntos a fost dislocată. Ulterior, au fost realziate lucrări de consolidare.
„Eram acasă, la București, când am primit un telefon. Mi s-a spus că barajul s-a rupt și că trebuie să mă duc neapărat acolo. Barajul nu pățise nimic, dar căzuse un versant din cauza unei falii de nimeni știută. S-au prăbușit 10.000 de metri cubi de rocă peste un viaduct aflat la baza barajului. Apa a țâșnit cu 600 de metri cubi pe secundă, inundând satele din zonă și unitatea militară ai cărei soldați lucrau la Transfăgărășan“, mai spune Dănilă.
Niciun lider comunist nu a fost retrogradat din cauza incidentului.
Sursa: romani-buni