„Totul începe cu mine”. Sunt cuvintele cu care şi-a început eseul tânăra de 14 ani. Fata a reuşit să cucerească juriul de pestre mări şi ţări, inspirându-se din vorbele lui Dalai Lama.
Laura-Maria Dumbravă, elevă: Prima oară trebuie să îţi găseşti pacea interioară, apoi să o extinzi către prieteni, către familie, iar apoi spre tot globul.
Tema concursului, „Clădirea păcii în inimi şi în minte”, i s-a potrivit ca o mănuşă tinerei. Eseul său a fost ales dintre alte 13.000 depuse, online, de elevi din întreaga lume. În eseu, fata a mai vorbit şi despre alte proiecte ale sale.
Laura-Maria Dumbravă, elevă: Am contribuit la păstrarea păcii prin proiectarea a două staţii spaţiale pentru care am fost răsplătită, doi ani la rând, cu premiul întâi.
Este vorba despre concursurile organizate de NASA, la care Maria a participat alături de colegii săi. Profesorul Ion Băraru, cel care, de 11 ani, îi pregăteşte pe campionii concursurilor organizate de NASA, spune că a fost surprins că Maria, elevă în clasa a VIII-a, a participat la o competiţie din domeniul uman.
prof. Ion Băraru, şeful Centrului de Excelenţă, Constanţa: Are o inteligenţă peste medie. Este ceea ce se cheamă un elev de excelenţă.
Fata nu s-a hotărât încă dacă va urma o facultate în România sau peste hotare.
Laura-Maria Dumbravă, elevă: Vreau să fiu medic. Mă gândeam la chirurgie pentru că îmi place să salvez vieţi.
Colegii Mariei s-au bucurat când au aflat că ea a reuşit să aducă un nou premiu.
„Ştiam că lucrează la un proiect, dar nu ştiam despre ce este vorba. Când a văzut, am fost foarte mândră de ea.
M-am bucurat foarte tare şi am felicitat-o”, au spus colegii fetei.
Cinci elevi de liceu din Bucureşti au creat un prototip de ochelari – care poartă numele Mitra – bazaţi pe o tehnologie ce îi ajută pe nevăzători să se deplaseze în siguranţă în orice mediu, atenţionându-i asupra obstacolelor de tot felul. Proiectul a câştigat marele premiu la cel mai apreciat concurs de antreprenoriat pentru tineri – Junior Achievement – şi cei cinci se pregătesc să reprezinte ţara noastră la finala europeană din Elveţia, între 25-28 iulie. Din păcate, premiul acoperă costurile de participare, transport şi cazare doar pentru trei dintre ei. Ca să meargă şi ceilalţi doi, e nevoie de 1.690 de euro, bani pe care adolescenţii încearcă să îi adune până la începutul lunii iulie.
Un concept inovator
Tudor Popa, Alex Simion, Miruna Gafencu, Diana Canghizer şi Adrian Conete au creat un prototip de ochelari care, prin intermediul unei tehnologii bazate pe un ansamblu de senzori poate ajuta o persoană nevăzătoare să se deplaseze în siguranţă.
Foto: Tudor
S-a întâmplat aşa: Tudor, în vârstă de 17 ani, elev la Colegiul I.L. Caragiale din Bucureşti, discuta, de 1 Decembrie anul trecut, cu Adrian, elev în clasa a XII-a la Colegiul Tehnic de Arhitectură “I.N. Socolescu”, despre sinestezie. Nu vă miraţi să aflaţi asta! Aceşti liceeni au adesea discuţii pe astfel de teme, îi preocupă subiecte complicate ca infinitul. Atunci şi-au pus întrebarea cum simt nevăzătorii culorile şi s-au gândit să creeze o soluţie tehnică prin care să îi ajute să perceapă culorile.
În ideea iniţială, era vorba de o mască de faţă şi de o altă echipă de lucru. După ce l-a cunoscut pe George, unul dintre adolescenţii de la Şcoala de Nevăzători, Tudor a înţeles că nu culorile sunt principala prioritate pentru cei cu probleme de vedere, ci deplasarea în siguranţă. Aşa că ideea s-a transformat şi Tudor şi-a strâns o altă echipă de lucru: Adrian, care e grafician şi se pricepe la 3D, Alex Simion, zis Simi, coleg de şcoală cu Tudor, pasionat de robotică, Miruna, care învaţă la Colegiul “George Coşbuc” şi excelează deopotrivă la germană şi informatică şi Diana, elevă la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, care are experienţă în comunicare şi PR dobândită prin voluntariat şi activităţi în organizaţia Interact Cişmigiu, parte din Clubul Rotary.
Viitorulromaniei.ro s-a întâlnit cu trei dintre cei cinci membri ai echipei: Tudor, Diana şi Simi. Tudor a venit pregătit să ne explice cum, prin dezvoltarea tehnologiei folosite, ochelarii Mitra rezolvă cele mai importante probleme ale nevăzătorilor, adică deplasarea în locuri noi, aprecierea distanțelor, menținerea unei traiectorii în linie dreaptă.
Din nefericire, spune el, trăim într-un oraş aglomerat – Bucureştiul – şi plin de obstacole. În plus, în România, numărul nevăzătorilor a crescut în ultimele trei decenii, ajungând la peste 100.000 astăzi. Aşa că produsul dezvoltat de cei cinci – sub numele de echipa Oculus – are toate şansele să facă o diferenţă reală în viaţa nevăzătorilor. Funcțiile ochelarilor Mitra sunt încă în teste, mai spune Tudor, și căutăm soluții tehnice mai bune pentru fiecare, muncă ce implică programare, matematică și fizică.
Foto: Simi și Diana
Cum funcţionează invenţia
Ochelarii – prima invenţie brevetată în 2016 în România – au design futurist, iar toate informaţiile sunt citite de senzori, interpretate şi transmise utilizatorului prin intermediul unor sunete. Utilizatorul ştie când are obstacole în faţa lui (gropi, stâlpi de parcare, animale etc.), este avertizat dacă vine o maşină cu viteză, poate aprecia distanţele şi poate menţine o traiectorie în linie dreapta. Kit-ul cuprinde şi un microcontrolerul şi o baterie externă, ataşate pe cureaua utilizatorului şi care sunt conectate la ochelari prin intermediul unui cablu.
Mitra ar costa cel mult 400 de euro, odată lansaţi pe piaţă, iar banii acoperă costurile de producţie, care depăşesc 200 de euro, iar restul merg către dezvoltarea de noi funcţii, ţinând cont de feedbackul utilizatorilor.
Cu acest proiect echipa Oculus a obținut locul întâi la etapa naționala a concursului Social Innovation Relay 2016 şi a câştigat trofeul Compania Anului, la concursul de antreprenoriat Junior Achievement. La acesta din urmă a ajuns datorită profesoarei Mihaela Găvănescu, de la Colegiul “I.L. Caragiale”, cu care Tudor şi Simi au urmat cursul de educaţie antreprenorială. Au trecut cu succes de toate etapele concursului, au participat la sesiuni de mentorat în cadrul cărora au învăţat cum să îşi transforme ideea în business, cum să facă un plan de afaceri, ce fel de promovare să aleagă, noţiuni de marketing, de pitch, de vânzări şi tot aşa.
Ideea echipei Oculus a câştigat marele premiu la concursul de anul acesta şi merge la finala europeană din Elveţia, între 25-28 iulie. Problema e, spune Diana, că au primit doar trei burse de la Junior Achievement pentru această deplasare, ceea ce înseamnă că doi dintre ei nu ar putea participa la finală. Liceenii caută sponsori care să le acopere suma de 1.690 de euro, necesară transportului, cazării şi achitării taxei de participare şi pentru ceilalţi doi membri ai echipei.
Concursul din Elveţia, mai spune Diana, e o mare oportunitate pentru ei din mai multe motive: e cel mai mai mare de acest gen la nivel european, juriul e format din personalităţi reputate pe zona de antreprenoriat, iar la eveniment prototipul va fi testat de multiple organizaţii pentru nevăzători din Elveţia.
Echipa Oculus
Foto: Tudor, Diana și Simi
Tudor Popa, CEO & Developer, are 17 ani, a participat la diverse concursuri de robotică, e pasionat de tehnică din copilărie – datorită conversaţiilor pe care tatăl său, fizician, le avea cu prietenii care veneau în vizită. A făcut pian, chitară, îi plac blues-ul şi rockul alternativ – a avut o trupă timp de două săptămâni, era serios, făceau şi repetiţii, completează Diana, râzând – e pasionat de schi, de scufundări, dar şi de mersul pe bicicletă. Planul lui este să urmeze Universitatea Politehnică, Automatică sau Electrotehnică. O altă opţiune e Informatica, la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Tudor, însă, nu exclude nici varianta studiilor peste graniţă.
Alex Simion, producţie & developer, are rezultate excepţionale la concursuri de informatică software (aplicaţia de transfer GCode care a obţinut medalia de bronz la concursul internaţional Informatrix) şi e pasionat de fotbal. Când era mic a şi jucat la un club, de unde i se trage şi porecla de Simi. Anul trecut a creat un robot care urmăreşte o linie neagră pe un plan alb, robotica fiind o pasiune descoperită la liceu, în clasa a X-a. E decis să rămână în ţară şi să meargă ori la Politehnică, ori la Informatică la Universitatea din Bucureşti.
Miruna Gafencu, marketing & developer, face parte din lotul olimpic naţional la limba germană şi a câştigat, anul trecut, Premiul II la faza naţională individuală şi Premiul III pe echipe. Totodată, e pasionată de programare. Miruna cântă în Corul Operei, ştie să cânte şi la pian şi e pasionată de schi.
Adrian Conete, designer, are experienţă în modelarea 3D, e pasionat de fotografie şi, potrivit Dianei, e un spirit liber şi nonconformist, ceea ce, spune ea, e clar o calitate. E singurul vegan din echipa Oculus, completează Tudor, şi are un bichon care se aude lătrând în fundal ori de câte ori vorbeşte cu el la telefon.
Foto: Diana
Diana Canghizer, PR, e activă în bordul asociaţiei Interact Cişmigiu, parte a clubului Rotary şi are experienţă în organizarea de evenimente. Deşi e elevă la design la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, Diana vrea să dea la Medicină şi face meditaţii la biologie şi chimie. E, însă, pasionată şi de artă, de istoria artei – merge la olimpiada naţională chiar – de desen, pictură, sculptură, dar şi de voluntariat şi gătit. Marea ei nemulţumire e că în sistemul de învăţământ liceal voluntariatul nu e încă apreciat la justa lui valoare şi că profesorii nu pun accent pe internshipuri şi pe învăţarea practică.
Pe arcul lui Constantin la Roma lângă Coloseum, in vârful celor patru coloane care încadrează golurile celor trei arcade, se găsește câte o statuie de dac în poziție mândră și relaxată, nu sub forma unui prizonier supus.
Omul cât trăieşte învaţă, nu-i aşa? Deşi se află la o vârstă înaintată, bărbatul nu se lasă şi vrea să-şi ia şi masteratul
Ilie Uţă, foto centru. Sursa: libertatea.ro
Are prin urmare 81 de ani, numele său este Ilie Uţă şi e din judeţul Gorj. Un oltean. Este student la a doua facultate de la 79 de ani iar acum se află în anul 3. Locuieşte în comuna Câlnic, în apropiere de Tg. Jiu deci la o distanţă de 20 de kilometri. Bărbatul este un ambiţios de felul lui şi poate că prin eforturile sale poate fi un exemplu şi pentru tineriicare nu doresc să îşi mai continue studiile, informează libertatea.ro
Este văduv de vreo 5 ani şi locuieşte singur acasă. Omul este pasionat de tehnologie. Acum o jumătate de veac, el a absolvit prima facultate. Cadrele universitare sunt mândre că le este elev şi unele povestesc cu umor că au fost oarecum toţi încurcaţi când au avut de a face cu diploma sa de bacalaureat. Mediile se interpretau altfel pe timpul lui Ilie Uţă nu ca astăzi dar până la urmă acest “obstacol” a fost depăşit, povesteşte Luminiţa Popescu, rector la Universitatea “Constantin Brâncuşi” din Tg. Jiu: ” „Am avut o oarecare dificultate în interpretarea mediilor de la bacalaureat, deoarece dânsul are o diplomă foarte veche, unde rezultatele sunt consemnate în mod diferit”.
Profesorii mai spun că octogenarul student nu întârzie niciodată la ore şi mai mult, învaţă foarte bine. Din acest motiv pensionarul a obţinut şi o bursă de merit de 400 lei pe care-i primeşte lunar. Este dat şi ca model celorlalţi colegi.
Pensia lui obişnuită este de 1300 de lei şi este nevoit să plătească totuşi suma de 2900 lei anual (Deoarece se află la a doua facultate), ca taxă de studii dar spre cinstea lor, fiicele lui îl mai ajută.
Singurii care nu prea înţeleg efortul bătrânului sunt chiar vecinii săi. O vecină a declarat pentru jurnalişti: ” „Eu nu văd care e scopul, om bătrân să mai facă el facultate la vârsta asta”.
Ilie Uţă vrea să facă şi masteratul. Culmea, el vrea să o înceapă şi a treia facultate. În trecut a fost subinginer şi ulterior profesor la un liceu.
Când a studiat acum 50 de ani Facultatea de subingineri, a ales specialitatea “Utilaje”. Cea mai mare dorinţă a sa este să se perfecţioneze continuu
Atât frumusețea, cât și talentul româncelor sunt recunoscute peste tot în lume, nu puține fiind tinerele actrițe care au fost remarcate de mari regizori, ajungând să joace în producții extrem de apreciate. Acum a venit rândul Mădălinei Bellariu Ion să dea replica unor mari actori.
Mădălina (25) a fost aleasă de regizorul Paolo Sorentino, laureat al Premiului Oscar, pentru rolul de ispită în producția “The Young Pope”. Protagoniștii serialului de 10 episoade sunt Jude Law, în rolul lui Pius al XIII-lea, primul papă american, și laureata cu Oscar Diane Keaton, în rolul lui Mary, o călugăriță din Statele Unite ce locuiește la Vatican. Într-una dintre scenele jucate alături de Jude Law, Mădălina încearcă să-l ispitească pe „Tânărul papă”, ademenindu-l cu prelegeri despre existența lui Dumnezeu.
Mădălina a studiat actoria la Londra, acolo unde și locuiește în prezent, dar își împarte timpul între Marea Britanie, Italia și India, unde lucrează la mai multe proiecte. Anul 2017 o va aduce pe micile și marile ecrane în comedia italiană „Alice Non Lo Sa”, unde o interpretează în rol principal pe Liana, o româncă hair-stylist. De asemenea, în luna aprilie, este așteptat în sălile cinematografelor remake-ul oficial al filmului „Oculus”, un horror produs în Londra și India, prin care Mădălina își face debutul la Bollywood, în rolul Anei, personajul central al filmului. Mădălina nu este însă prima actriță din România care a jucat alături de Jude Law, o altă Mădălină (Ghenea) reușind să bifeze o apariție foarte bine primită de public, alături de celebrul actor, în „Dom Hemingway”. Frumusețea și talentul Mădălinei Bellariu Ion nu au rămas neremarcate, iar succesul ei e cu atât mai important cu cât să iei un casting într-o producție de succes la Hollywood e complicat și dacă ești actor cu state vechi.
„Când agentul meu m-a sunat să-mi dea vestea cea mare, nu mi-a venit să cred. Am dat trei probe cu directorul de casting înainte de întâlnirea finală cu regizorul Paolo Sorrentino. Superstițioasă de fel, nu am spus nimănui, nici măcar mamei, că am obținut rolul, până nu am semnat contractul. Abia când am ajuns pe set, am realizat ce se întâmplă. A fost foarte ușor să lucrez cu Jude, fiindcă era foarte relaxat. El a fost cel care a venit la mine să repetăm scenele, înainte de filmări. În pauze, am discutat despre Transilvania și despre cât de mult i-a plăcut România. Experiența de actorie alături de el m-a făcut să realizez cât de important este să rămâi modest, așa cum este Jude. După primele minute în care l-am cunoscut, am și uitat că stau de vorbă cu un star”, a declarat Mădălina.
Pe Mădălina o veți putea vedea în acțiune în episoadele 5 și 10 din seria „Tânărul papă”, ce urmează a fi difuzate pe 25 ianuarie, respectiv 8 februarie, de la ora 21.55 pe HBO.
Confecţionate din sticlă, ceramică sau metal, precum argintul, fructierele sunt nelipsite din seturile de bucătărie ale gospodinelor din zilele noastre. Puţini ştiu că vase cu picior, asemenea fructierelor, erau folosite cu mii de ani în urmă, de strămoşii daci, ca recipient pentru diverse mâncăruri. O astfel de piesă a fost descoperită într-un sit arheologic din judeţul Buzău.
Potrivit specialiştilor din Muzeul Judeţean Buzău, vasul asemănător fructierei a fost descoperit în cursul săpăturilor arheologice desfăşurate în anul 1973 în aşezarea de tip dava de la Cârlomăneşti.
Dava getică de la Cârlomăneşti a fost un important centru politic, economic şi cultural-religios al geto-dacilor din zona Buzăului. În şantierul arheologic situat pe raza satului Mierea, comuna Verneşti, localizat la 4 kilometri nord-vest de municipiul Buzău, s-au făcut săpături sistematice între 1967 şi 2006. În cele patru decenii de săpături, au fost înregistrate descoperiri de o remarcabilă valoare ştiinţifică, făcând din această aşezare un loc bine definit astăzi în sistemul de cunoştinţe privind arheologia şi numismatica epocii geto-dace clasice, nu numai pe plan local sau regional, ci şi pe ansamblul întregului spaţiu cultural al Daciei preromane.
Printre artefactele dezgropate de arheologi, la Cârlomăneşti, se află şi vasul cu picior, denumit de cercetători ”fructieră”. Vasul are înălţimea de 35 de centimetri şi un diametru al gurii de 51 de centimetri. Cupa are o formă tronconică, cu buza lată, iar piciorul este prevăzut cu ferestre triunghiulare decupate. ”Vasul a fost confecţionat dintr-o argilă comună iar suprafaţa acestuia a fost acoperită cu un strat subţire din lut, ulterior lustruit. Graţie acestui procedeu, după ardere, suprafaţa vasului a căpătat o culoare maronie cu aspect metalizat. Piesa se datează undeva în intervalul 120 – 80 a. Chr. În privinţa denumirii acestui vas majoritatea cercetătorilor îl numesc fructieră, graţie asemănărilor cu fructiera din zilele noastre, deşi acest vas nu a avut funcţia unei fructiere ci a fost folosit pentru consumul mâncării”, precizează Sebastian Matei, cercetător în cadrul Muzeului Judeţean Buzău.
Potrivit arheologului buzoian, vase cu picior, asemănătoare fructierelor, sunt cunoscute şi în epoci mai vechi, însă în număr mult mai mic decât în epoca geto-dacică. ”O constatare interesantă este apariţia bruscă cândva în jurul anului 150 a. Chr., a acestor recipiente, care cunosc în perioada următoare o adevărată explozie în privinţa cantităţii în care acestea au fost produse, fiind răspândite în toată aria culturi geto-dacice. De asemenea, această evoluţie s-a făcut în acelaşi timp cu o diminuare a recipientelor tradiţionale utilizate pentru consumul mâncării cum ar fi străchinile şi castroanele”, precizează Sebastian Matei.
Cercetătorul susţine că apariţia fructierei coincide oarecum cu o serie de prefaceri în viaţa spirituală a geto-dacilor cum ar fi dispariţia necropolelor şi apariţia sanctuarelor şi a altarelor decorate, ceea ce arată că s-a produs o adevărată transformare la nivelul credinţelor religioase. La început, geto-dacii fabricau fructierele pentru diverse ritualuri iar în timp au ajuns să le utilizeze pentru consumul hranei, în detrimentul străchinilor, care erau mult mai simple de folosit şi mai uşor de produs. ”Putem presupune că, iniţial acest vas a avut un rol important în sfera cultică sau poate legat de anumite consumaţii rituale de alimente cu prilejul diverselor ceremonii, însă în timp el a devenit foarte popular şi la modă, nelipsind practic din nicio gospodărie dacică.
O altă întrebare care se pune este în ce măsură fructiera, ca vas utilizat pentru consumul hranei, era folosit zilnic sau doar în anumite momente legate de diverse practici religioase sau funerare. Fără doar şi poate că răspunsul la această întrebare este greu de dat, dar un lucru cert este că, utilizarea acestor recipiente pentru consumul alimentelor nu poate fi pus la îndoială”, spune cercetătorul Sebastian Matei, de la Muzeul Judeţean Buzău. De menţionat că, în acea perioadă, hrana oamenilor era compusă din principalele plante cultivate precum grâul, ovăzul, meiul, şi legumele precum spanacul, sfecla şi loboda. De asemenea, consumau carne de vită, oaie şi porc, lactate şi ouă.
Situl arheologic de la Cârlomăneşti este unul dintre cele mai generoase, fiind descoperite vestigii ale culturii Monteoru din epoca bronzului şi ale civilizaţiei fierului din prima epocă, Hallstatt. Din perioada dacică au fost cercetate trei sanctuare şi numeroase construcţii civile, a fost descoperit un tezaur de monede din argint şi celebrele statuete din lut, cunoscute astăzi în toată lumea drept ”plastica de la Cârlomăneşt”’, dintre care se detaşează ”Lupul”, piesă de tezaur.
Romanul de mister The Book of Mirrors (Cartea Oglinzilor), preluat de publisheri din 23 de ţări, ar putea să îl transforme pe românul Eugen Chirovici în milionar, potrivit publicaţiei britanice The Guardian.
Jurnaliştii de la The Guardian redau povestea românului (într-un articol publicat iniţial la finalul anului 2015): Eugen Chirovici s-a stabilit în Marea Britanie în urmă cu doar trei ani; acolo, la prima sa încercare de a scrie un roman în limba engleză, a devenit o senzaţie globală.
Cartea sa a fost preluată de publisheri din 23 de ţări – cu licitaţii pentru publicarea acesteia de până la 11 edituri în fiecare teritoriu.
Chirovici are 51 de ani şi a scris 10 cărţi de mister în România în ultimele două decenii. Potrivit The Guardian, această piaţă era mult prea mică pentru el astfel încât să îşi permită să trăiască exlusiv din activitatea de scriitor, astfel că a fost şi jurnalist. Acum, specialiştii din întreaga lume se aşteaptă ca Eugen Chirovici să ajungă milionar (”să ajungă la venituri de şapte cifre” – este formularea folosită de jurnaliştii britanici) doar din negocierile legate de publicarea romanului.
”Nu sunt sigur dacă realizez ceea ce se întâmplă. Este copleşitor şi neaşteptat”, spune Eugen Chirovici în interviul acordat jurnaliştilor britanici.
Autorul, care se semnează ”EO Chirovici” este reprezentat de prima agenţie care a acceptat să lucreze cu el – Peters Fraser şi Dunlop (PFD), după ce a fost respins de şase alţi agenţi din Statele Unite ale Americii. În articolul publicat de The Guardian, el rememorează respingerile: ”Nu au explicat de ce.”
”The Book of Mirrors este un roman de mister cu un conflict extrem de bun (…). Este un roman incredbibil, sofisticat. Nu ai şti niciodată că a fost scris de o persoană a cărei limbă vorbită nu este engleza”, spune Rachel Mills, de la PFD.
Acţiunea romanului se petrece în zilele noastre şi redă povestea din spatele uciderii unui profesor carismatic al universităţii Princeton, la finalul anilor ’80. Romanul începe cu primriea de către un agent de literatură din New York a unui manuscris parţial, ce poartă numele Cartea Oglinzilor. Autorul manuscrisului – student la Princeton la momentul crimei – oferă câteva indicii referitoare la cel care a săvârşit crima. Scriitorul moare înainte ca agentul să afle mai multe pe această temă şi începe căutarea ucigaşului. ”Începutul cărţii este foarte bun. Există şi o scrisoare alăturată manuscrisului, în care autorul spune că acest manuscris îţi va spune ce se va întâmpla cu adevărat”
Chirovici a mai spus că inspiraţia lui în literatură este ”foarte clasică” şi îi include pe Ernest Hemingway, John Steinbeck şi William Goulding.
El s-a mutat în Marea Britanie deoarece fiul său studiază la universitatea Cardiff, iar soţia sa este analist financiar. ”Intenţia mea a fost să devin un scriitor în regim full time.”
Fondatorul Concursului este Prof. univ. dr. D.H.C. Grigore Constantinescu, ce a realizat acest demers in semn de omagiu, cu prilejul sarbatoririi centenarului nasterii marelui artist roman Mihail Jora.
Concursul se adreseaza tinerilor muzicieni romani, de origine romana (inclusiv cetatenii Republicii Moldova) sau care studiaza la universitati din Romania, si va ramane intotdeauna un concurs national. Are ca obiective principale promovarea si lansarea in cariera artistica a celor mai valoroase talente si, totodata, o mai cuprinzatoare cunoastere – in randul interpretilor, dar si a publicului – a creatiei componistice nationale, cu o atentie deosebita pentru opera lui Mihail Jora, eminenta personalitate in istoria muzicii romanesti.
De-a lungul celor 25 de ani de istorie, din Consiliul de Onoare al Concursului au facut parte cei mai importanti muzicieni romani. Juriile Concursului sunt alcatuite din personalitati de prim-plan ale vietii muzicale romanesti si internationale, profesori ai universitatilor de muzica din Romania si din strainatate, din membri ai Uniunii Criticilor Muzicali „Mihail Jora”.
January 24th, 2017 |
Articol din 
:quality(80)/http://www.viva.ro/wp-content/uploads/2017/01/Jude-Law.jpg "O actriță româncă - ispita lui Jude Law")
