Credinta poate salva destine zdrobite, iar puterea rugaciunii aduce speranta. Este crezul unui preot de la o manastire din judetul Suceava, care a reusit sa salveze tineri cazuti in patima drogurilor si a alcoolului.

(foto: Catalina Iordache)

N-o deranjează că cel mai apropiat magazin modern se află la opt kilometri distanţă de sat. Are maşină, aşa cum au de altfel mulţi dintre proprietarii de acolo.

foto: Sorin Toma

„Mulţi oameni nu cred că Transilvania există în realitate. Sentimentul este că există cumva după un văl, este un loc misterios“, spune McIntyre-Brown citata de zf.ro.

Măgura este aproape de Bran, cu castelul devenit celebru datorită legăturilor cu Vlad Ţepeş.  Scrii­toarea s-a hotărât să se mute în România în 2004, după moartea surorii şi mamei sale, însă s-a stabilit definitiv în Măgura în 2010, când a terminat de renovat casa cumpărată în satul braşovean.

„Erau mai multe găuri în acoperiş decât acoperiş“, povesteşte McIntyre-Brown despre casa construită din bârne pe care a cumpărat-o în Măgura în urmă cu zece ani.

Autoarea britanică descrie şi prima iarnă pe care a petrecut-o în casa sa de la sat, din care, din cauza zăpezii abun­dente, nu a putut ieşi timp de trei săptămâni.

„Unul dintre vecinii mei, care locuieşte în celălalt capăt al satului, a venit la mine cu un rucsac plin de mâncare – mere, lapte, brânză, pâine. S-a supărat când am sugerat să îi plătesc alimentele“, spune McIntyre-Brown. De altfel, scriitoarea britanică afirmă că un rol important în decizia de a se muta în România l-au avut şi relaţiile pe care le-a dezvoltat cu vecinii săi, deşi, iniţial, au existat tot felul de zvonuri despre ea.

(foto. muntii-nostri.ro)

„Eram, într-adevăr, o curiozitate. Faptul că eram o femeie de vârstă mijlocie nemă­ritată era bizar“, povesteşte McIntyre-Brown. La început, scriitoarea britanică a trăit din banii obţinuţi din vânzarea locuinţei pe care a avut-o în Liverpool, apoi din muncă de editare de cărţi. Acum, inten­ţionează să conducă workshopuri literare în Măgura şi lucrează la o carte.

McIntyre-Brown a lucrat ca jurnalistă pe domeniul economic, a scris mai multe cărţi, printre care şi Liverpool: The First 1000 Years, în 2001, şi a înfiinţat editura Capsica.

Sursa: romani-buni.info

Nicolae Constantin Paulescu s-a născut pe 8 noiembrie 1869 la Bucureşti. Clasele I-XII le termină în Capitală, iar în 1888 devine student la Facultatea de Medicină din Paris. Anul 1891 îi aduce un post la Serviciul medical al Spitalului Hotel Dieu, condus de reputatul profesor Étienne Lancereaux. În 1892 devine extern, prin concurs, al Spitalelor din Paris, pentru ca peste 2 ani să devină, tot prin concurs, intern la Spitalul ”Notre Dame du Perpetuel Secours”.

Obţine în 1897 titlul de doctor în științe medicale şi, în acelaşi an, ia şi Certificatul de studii superioare în chimie biologică din partea Facultăţii de Știinţe din Paris. Acest an s-a dovedit prolific, Nicolae Paulescu obţinând şi postul de medic adjunct al Spitalului ”Notre Dame du Perpetuel Secours” din Paris, precum şi secretar de redacţie al revistei ”Journal de Medecine Interne”. Un an mai târziu devine posesorul Certificatului de Studii superioare în Fiziologie generală, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Paris, iar în 1899 obţine titlul de doctor în ştiinţe naturale la aceeaşi facultate. Cu toate ofertele atrăgătoare de a-și exercita vocația de medic, ca urmare a performanțelor strălucite, în Franţa, Elveţia sau Statele Unite, Paulescu revine în ţară și în 1900, fondează catedra de Fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, catedră pe care o va conduce până la sfârşitul vieţii, adică mai bine de 30 de ani. Paulescu şi-a început activitatea ştiinţifică în anul 1899, odată cu primele cercetări pe care le efectuează pentru izolarea produsului activ al secreţiei interne a pancreasului.

Sunt notorii preocupările sale pentru tratamentul febrei şi concluziile cu referire la tratarea afecţiunilor pancreasului, iar în 1916 face cunoscute, în premieră, rezultatele hipoglicemiate cu extractul apos de pancreas în diabetul experimental, extract care conţinea insulina mult căutată. Ocupația germană și implicarea activă în primul război mondial îl fac să abandoneze cercetarea, pe care o reia însă după terminarea conflagrației. În 1921 prezintă la Societatea de Biologie patru comunicări prin care anunţă descoperirea pancreinei (denumită mai târziu insulină), ca urmare a unor teste pe câini. Descoperirea pancreinei este făcută publică în presa de specialitate în 1921, brevetul pentru fiindu-i acordat pe 10 aprilie 1922 de Ministerul Industriei şi Comerţului din România.

Cercetările sale în privinţa pancreinei continuă, iar Paulescu semnalează reacţiile fizice şi chimice ce trebuie să fie aplicate extractului apos de pancreas pentru a-l debarasa de substanţele proteice aflate în exces. Descoperirea insulinei, această cucerire epocală a medicinii mondiale, care a preocupat zeci de ani pe cercetătorii din domeniu, este legată de o controversă cu privire la paternitatea ei. Nicolae Paulescu a pornit de la informații ce erau cunoscute deja de câțiva zeci de ani. Astfel, Étienne Lancereaux în 1877 a stabilit relația dintre pancreas şi diabet, iar Oskar Minkowski şi Joseph von Mering au confirmat-o experimental în 1889.

Cel care a identificat şi caracterizat din punct de vedere al acţiunilor sale, hormonul pancreatic, pe care îl denumeşte pancreatină, a fost doctorul român. Insulina a fost izolată pe 21 iunie 1921, iar acest lucru a făcut public pe 30 august 1921 într-un material apărut într-o revistă de specialitate din Belgia. Comparativ, canadienii Benting şi Besta, şi-au publicat primele rezultate cu privire la acţiunea hipoglimeciantă a extractului de pancreas abia în februarie 1922. Instrumentele învechite ale lui Paulescu nu i-au permis începerea testelor clinice pe oameni în timp ce în Canada s-a și trecut la testele umane astfel încât copilul de 14 ani Leonard Thompson a devenit prima persoană care a beneficiat de o injecție cu insulină pe data de 11 ianuarie 1922.

Cu toate că din punct de vedere cronologic Nicolae Paulescu este descoperitorul insulinei, canadienilor li s-a atribuit premiul Nobel, iar lui Paulescu i s-a contestat paternitatea descoperirii sale. Demn de relevat este faptul că cei doi canadieni l-au citat bibliografic pe Paulescu în primul lor articol privitor la insulină. Un motiv pentru care recunoașterea l-a ocolit pe doctorul bucureștean este faptul că producătorii de medicamente care ar fi vrut să producă insulina ar fi trebuit să plătească sume importante românului. În schimb canadienii au cedat brevetul pe 1 dolar Universității din Toronto, care mai departe a acordat contractul de fabricare și testare a insulinei companiei Eli Lily&comp care de-a lungul anilor a fost implicată în mai multe controverse. Doctorul Paulescu moare la București în dimineata lui 19 iulie 1931 pe când avea 61 de ani. Multe personalitati deplâng trecererea la cele veșnice a descoperitorului insulinei. La cortegiul său funerar au participat peste 30.000 de bucureșteni.

Lotul naţional a fost compus din două olimpice de la Colegiul Naţional din Iaşi şi una din Bacău. Ioana şi Bianca sunt prietene de şase ani iar profesorii spun despre ele că în laborator sunt ca două Alice în ţara minunilor. Chimia le-a adus două medalii de argint.

Sursa: stiriletvr

În premieră pentru 2017, vor fi disponibile două tipuri de finanțare:

1. Proiecte în valoare de 10.000 USD până la 200.000 USD, cu termen limită de depunere 15 ianuarie 2017, ora 23:59.

2. Proiecte de mare anvergură, implicând costuri de la 200.000 USD la 979.000 USD, cu termen limită de depunere 15 ianuarie 2017, ora 23:59, pentru prima etapă de selecție. Coordonatorii proiectelor care se vor califica pentru etapa a doua vor fi anuntați pe e-mail.

Dacă intenționați să participați, pentru detalii privind condițiile de participare și seria de formulare necesare, vă rugăm să vă adresați în scris la adresa de e-mail: alexandrescui@state.gov.

Dacă nu primiți un e-mail de confirmare în decurs de 24 de ore, Ambasada SUA vă invită să sunați la 021- 200.36.84 pentru a solicita trimiterea formularelor prin e-mail.

Cei interesați trebuie să țină cont că este obligatoriu ca documentele (inclusiv explicațiile fotografiilor de proiect, CV-urile echipelor de proiect și orice alte înscrisuri) să fie trimise în limba engleză sau, unde este necesar, cu anexarea unei traduceri autorizate/legalizate. Nivelul limbii engleze trebuie sa fie unul profesionist și specializat pe tematica proiectului (arheologic, tehnic etc.)  

Fondul Ambasadorial pentru Conservarea Obiectivelor Culturale sprijină an de an conservarea a obiectivelor precum: clădiri istorice și situri arheologice, obiecte și colecții culturale / de patrimoniu, obiecte arheologice și etnografice, picturi, sculpturi, manuscrise, muzică tradițională, meșteșuguri etc.  

Ambasada SUA nu acceptă proiecte din partea persoanelor particulare.

Ambasada SUA vă recomandă să acordați mare atenție în primul rând înregistrării DUNS și SAM, care este o primă etapă în procesul de participare la selecție și fără de care nu poate fi acceptat niciun proiect. Toate detaliile despre această înregistrare sunt cuprinse în documentele anexate:

► Small Grants

► Large Grants

În plus, trebuie să aveți acordul Ministerului Culturii/Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu într-un document separat, scris direct în engleză sau cu traducerea autorizată a acestuia. Formularul de buget trebuie scris cu maximă claritate, respectând toate câmpurile cuprinse în documentul .XLS aferent.

Ambasada SUA are rugămintea să citiți cu atenție documentele anexate și să respectați cerințele, condițiile și regulile acestora. Termenul limită de trimitere a proiectelor este 15 ianuarie 2017 inclusiv. Proiectele se vor trimite exclusiv pe e-mail, în engleză, pe adresa alexandrescui@state.gov.

Sursa: cultura