Romania on TOP 10
Bogdan Hossu, managing partner Wise Finance Solutions: Investiţiile de 350 mil. euro se vor vedea în următorii doi ani, până acum au fost pornite proiectele
Anul acesta au fost demarate în România proiecte de investiţii cumulate de 350 mil. euro, care vor fi vizibile în următorii doi ani, investiţii consiliate de Wise Finance Solutions, firmă de consultanţă pentru fonduri europene, finanţări bancare şi investitori străini. Cele mai multe proiecte de investiţii aparţin investitorilor străini, cele mai puţine fiind realizate cu fonduri europene şi finanţări bancare, a spus Bogdan Hossu, managing partner al Wise Finance Solutions, invitat la ZF Live.
Clujeanul Răzvan Mărcuş, în vârstă de 24 de ani, a inventat o husă care îţi încarcă telefonul oriunde te-ai afla. Cu toate acestea tânărul este foarte dezamăgit şi s-a gândit serios să plece din ţară când a văzut că invenţia sa rămâne doar pe hârtie.
“Am pornit de la o idee şi am fost curios ce va ieşi. Oricui i s-a întâmplat să rămână fără baterie la telefon. Mai ales după apariţia smartphone-urilor, care au un consum mare de energie din cauza procesoarelor performante, a ecranelor mari şi multe altele”, a povestit tânărul inventator pentru sursa citată.
Husa a fost numită ArKase. Proiectul a început în urmă cu peste patru ani, iar inventatorul a investit peste 15.000 de euro. Husa este din plastic şi ar putea fi disponibilă pentru o gamă largă de telefoane. Preţul unei huse a fost estimat la 150 de euro, dar până acum nici o companie de telefonie, nici un producător român sau străin nu a arătat interes pentru această invenţie.
”Foarte multă lume m-a întrebat când poate să cumpere husa şi eu le spuneam că la toamnă… În realitate, nu am reuşit. O companie mi-a spus să le dau prototipul fără nici un contract, să îl încerce, şi după ceva timp îmi va spune dacă vor cumpăra patentul. Alţii mi-au spus că vor analiza şi îmi vor răspunde, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Sunt dezamăgit şi nu vă ascund că am vrut să plec din ţară să îmi încerc norocul în lume. M-am răzgândit pentru moment pentru că am mai multe proiecte în lucru la care am găsit deja soluţiile”, a spus dezamăgit Răzvan Mărcuş.
Sursa: romani-buni.info
ELEV DIN ARGEȘ- NUMĂRUL 1 ÎN LUME LA INFORMATICĂ! Băiatul are de ales între marile universităţi din Europa şi SUA.
Costin Oncescu, elevul român cu cel mai bun punctaj la a XXVIII-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Informatică desfăşurată în august la Kazan (Rusia), va alege, până în toamnă, la ce universitate din Anglia va studia peste doi ani. Genialul puşti consideră că şi România i-ar putea oferi aceeaşi pregătire, dar într-un timp mai lung şi într-un mod mult mai obositor şi stresant decât în Vest.
Elev al Colegiului Naţional „Dinicu Golescu“ Câmpulung, Costin Andrei Oncescu (17 ani) are un palmares uluitor în acest an. Aur la Olimpiada Naţională de Informatică, aur la Balcaniada de Informatică – seniori (după ce, în perioada 2012-2014, câştigase de trei ori consecutiv medalia de aur la Olimpiada Balcanică de Informatică pentru juniori), la care se adaugă medalia aur la Olimpiada Internaţională Pluridisciplinară „Tuymaada“, iar acum, argintul la Olimpiada Internaţională de Informatică desfăşurată la Kazan, acolo unde echipa României a obţinut trei medalii de argint luate, în ordine, de puştiul de geniu al Argeşului, de Andrei-Costin Constantinescu şi de Andrei Popa, plus o medalie de bronz câştigată de Radu Muntean.
Succesul puștiului din Argeș are în spate muncă şi multă pasiune. „Secretul e să fii hotărât, perseverent şi, bineînţeles, să fii descoperit la momentul potrivit de către omul potrivit. Am avut şansa ca, în clasa a IV-a, domnul profesor Octavian Dumitraşcu să vadă în mine un posibil informatician foarte bun. Apoi, informatica a devenit pentru mine o pasiune, astfel încât orele de muncă nu mi s-au părut niciodată prea multe sau prea obositoare“, a declarat Costin pentru Adevarul.ro
Chiar dacă mai are doi ani până la terminarea colegiului, Costin se gândeşte la pregătirea universitară. Cel mai probabil va studia computer science într-una dintre marile universităţi de prestigiu din Europa, Oxford sau Cambridge, deşi, spune el, n-ar fi exclus să studieze şi peste ocean, în America.
Mai multe pe sursata
Un vas de ceramică vechi de circa 4.000 de ani care are sculptată deasupra o figură umanoidă a fost găsit în orașul israelian Yehud. Artefactul a fost descoperit de către proprietarii unui teren care au excavat zona pentru a-și putea construi o nouă casă.
Ganditorul de la Cucuteni
Revenind la Gânditorul din Yehud, acesta a fost descoperit alături de câteva pumnale și mai multe vârfuri de săgeți, lucru ce îi determină pe arheologi să afirme faptul că obiectele au fost îngropate împreună, drept ofrandă funerară pentru un membru respectat al înaltei societăți din epoca bronzului.
„Nivelul de precizie și atenția pentru detalii în crearea acestei sculpturi de 4.000 de ani, este impresionant. Cel mai probabil vasul din ceramică a fost făcut la comandă și depus la mormântul unui important membru al societății din această regiune”, a declarat arheologul Gilad Itach, membru al Israel Antiquities Authority.
sursa: livescience.com/
sursa: /ro.wikipedia.org
traducere și adaptare: Radu Ungureanu
Sursa: cunoastelumea
La Vantaa, în Finlanda, a avut loc zilele trecute Campionatul European de Atletism destinat sportivilor cu transplant, competiţie la care a participat şi o fostă sportivă de performanţă de la CSS Constantin Istrati Câmpina, o fostă elevă a antrenorului Nicolae Pavel, Raluca Drăgan.
Acum în vârstă de 28 de ani, Raluca Drăgan este originară din Breaza, iar în perioada junioratului la CSS Constantin Istrati Câmpina, sub îndrumarea antrenorului Nicolae Pavel, a fost campioană naţională la juniori III în proba de aruncarea greutăţii şi multiplă medaliată în probele de aruncarea discului, aruncarea suliţei şi aruncarea greutăţii. După încheierea junioratului, la numai 19 ani, Raluca Drăgan a fost diagnosticată cu o insuficienţă renală cronică, în urma căreia a fost obligată să devină dependentă de dializă, iar apoi a suferit o operaţie pentru un transplant renal chiar de la mama sa.
Nu a putut rămâne departe de sport, participând în ultimii ani la numeroase competiţii de atletism dedicate sportivilor care au suferit un transplant. Acum, în Finlanda, Raluca Drăgan a participat la 5 probe sportive, maximul permis de regulamentul competiţiei, obţinând nu mai puţin de 4 medalii de aur (aruncarea suliţei, aruncarea discului, aruncarea greutăţii, aruncarea mingiei de oină) şi o medalie de argint (bowling). O performanţă remarcabilă care demonstrează că şcoala de atletism de la Câmpina a produs de-a lungul timpului nu numai sportivi de valoare, dar şi cu un caracter foarte puternic.
Sursa: campinatv
Andrei Vlad are 10 ani şi trei mari pasiuni: matematica, româna şi dansul.A reuşit performanţe excepţionale la toate cele trei discipline, talentul său nativ fiind dublat, însă, de multe ore de muncă asiduă.
Andrei Vlad (10 ani) este elev în clasa a IV-a la Şcoala Gimnazială „Eugen Ionescu“ din Slatina, o adevărată pepinieră de olimpici. A avut rezultate deosebite încă de la grădiniţă, însă în urmă cu o lună, talentul lui „a explodat“: băiatul a câştigat un concurs internaţional de matematică desfăşurat la Vidin, în Bulgaria, o competiţie în care a intrat alături de alţi 63 de elevi. Învăţătoarea lui, Mariana Ilie, spune că rezultatul era previzibil, Andrei muncind constant şi şlefuindu-şi, astfel, talentul.
Mai multe pe adevarul
În Transilvania există peste 160 de cetăți și biserici fortificate. Printre acestea, cele mai populare și mai vizitate, poate și pentru că au fost reabilitate, sunt Râșnov, Bran, Viscri, Deva sau Făgăraș.
Din păcate, altele nu se bucură de aceeași atenție – în unele cazuri e vorba de lipsa de promovare, în timp ce alte cetăți au devenit ruine. Jurnaliștii Telejurnalului TVR au făcut un reportaj cu poveștile a câtorva cetăți din Transilvania despre care probabil nici nu știai că există.
Cetatea de la Slimnic (în fotografia din deschiderea articolului). Prima mențiune documentară este din 1282. A fost construită într-un loc strategic, pe drumul care leagă Sibiu de Mediaș. Din câte se pare, potrivit cercetărilor arheologice, aici ar fi fost o biserică.
Potrivit izvoarelor folclorice, în secolul al XV-lea, cetatea de a Slimnic era un fel de „închisoare a împăcării”. Mai exact, se spune că erau întemnițate aici, timp de trei zile, cuplurile care doreau să se separe. Camerele erau situate undeva la beci și nu aveau la dispoziție decât un pat, o farfurie, o lingură și o cană. Cât stăteau „întemnițați” cuplurile trebuiau să-și rezolve problemele din familie.
Cisnădioara. A fost construită în secolul al XII-lea și trebuia să asigure securitatea la poarta de intrarea dinspre Valea Oltului. Este o biserică fortificată recunoscută pentru acustiva sa impreionantă.
Aici s-au organizat numeroase concerte și s-au făcut înregistri live. Astăzi, biserica găzduiește și spectacole de teatru sau expoziții.
De asemenea, în ceea ce privește istoria recentă, în biserica fortificată sunt numeroase plăci comemorative cu numele unor ofițeri și soldați germani și austro-ungari care au murit în luptele din toamna anului 1916, din jurul Sibiului. Plăcile funerare ar fi fost strămutate din cimitirul de la Gușterița în anul 1940.
Biserica fortificată din Cârţa, Țara Făgărașului. În prezent se află în stare de ruină și doar o capelă este folosită de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea a fost înființată în anul 1202, în timpul regelui Emeric. A fost desființată în 1474, iar bunurile au fost transferate Bisericii Prepoziturii din Sibiu.
Cetatea Colț (județul Hunedoara). A fost ridicată pe o stâncă, în jurul unui turn pătrat, căruia i s-au adăugat un zid de incintă, fortificat cu alte turnuri. A fost ridicată în scopuri de apărare, însă nu a îndeplinit niciodată acest rol. A servit cel mult în loc de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Dateazǎ de la începutul sec. al XIV-lea, când a fost ctitoritǎ de cneazul Cândea, care a trecut apoi la religia catolică și și-a schimbat numele în Kendeffy. Se aflǎ pe teritoriul satului Suseni, Hunedoara, pe drumul județean DJ 686, la intrarea pe valea Râușorului și la 3 km distanțǎ de satul Râu de Mori. Astăzi este o ruină.
Racu. Biserica fortificată romano-catolică este pe teritoriul Satului Nou, este declarată monument conform registrului monumentelor ale judeţului Harghita din 1992. Una din cele mai vechi clădiri din fostul Scaun al Ciucului, monumentul datează din secolul al XIII-lea. Biserică banderială cu multe elemente caracteristice unei fortificaţii. Biserica originală a fost extinsă în anul 1574, ultima modificare importantă datează din 1758, potrivit harghita.ro.
Cetatea Orăștie. Datează din primul mileniu de după Hristos. A fost o fortificație mică peste care au trecut migratorii maghiari și apoi sași. Chiar dacă orașul Orăștie a fost incendiat de cotropitori în repetate rânduri, cetatea nu a fost cucerită niciodată.
Priveliștile aspre și totodată încântătoare ce pot fi contemplate pe spinările bătrânilor noștri Carpați spun povestea de demult a bătăliilor seculare dintre soare, gheață și stâncă. Se spune că în vremea ultimei glaciațiuni, stânca și gheața conviețuiau în bună pace. Gheața aspira să devină la fel de dură precum stânca, fiind susținută de gerurile năpraznice care se abăteau mereu peste crestele Carpaților.
Căldările glaciare sunt depresiuni de formă relativ rotundă, zămislite de către ghețari cu mii și mii de ani în urmă. În Cuaternar au existat patru perioade de răcire a vremii, purtând numele de Günz, Mindel, Riss și Würm, în care vârfurile carpatine de peste 1800-1900 de metri s-au aflat milenii la rând sub stăpânirea severă a ghețurilor.
După ce ultima glaciațiune a luat sfârșit iar vremea s-a încălzit cu repeziciune, ghețarii s-au topit și unii dintre ei au lăsat în urmă căldări glaciare, în care astăzi se adună apa rezultată din ploi și din topirea omătului. În România se află minunate lacuri glaciare, între care se numără Lacul Mioarelor, Lacul Bucura sau Lacul Zănoaga Mare. Dacă, pe teritoriul țării noastre, Bucura este lacul glaciar cu întinderea cea mai mare (aria sa trecând de 100.000 metri pătrați), Lacul Zănoaga Mare este cel mai adânc dintre lacurile glaciare – măsurând 29 de metri de la suprafața apei și până la fund. Ambele se află în munții Retezat.
Lacurile de circ glaciar, așa cum este și Zănoaga Mare sunt cele mai numeroase dintre lacurile formate în urma glaciațiunilor. Specificul acestor ape stătătoare este aria redusă și adâncimea mică. Această ultimă însușire nu i se aplică, însă, și Lacului Zănoaga, cu adâncimea sa de 29 de metri. De aici și unicitatea acestei ape stătătoare cu apă de cleștar, situată la 2000 de metri altitudine!
De la Lacul Bucura și până lângă (lacul) Zănoaga Mare drumul e cu puțin mai lung de 5000 de metri. Nu pare mult, dar aflând că pentru parcurgerea sa pot fi necesare trei ore și jumătate, oricine își poate da seama că poteca are și lungi porțiuni abrupte, anevoioase la deplasare. Dar aerul proaspăt și înviorător, la care se adaugă frumusețea semeață și captivantă a munților pot alunga oboseala ca prin farmec!
Autor: Tomi Tohăneanu
Surse: wikipedia.org, www.welcometoromania.ro, www.infopensiuni.ro
Imagini: Foto 2 – Turismland.ro Foto 1,3,4 – Facebook, Foto 5
Preotul Gheorghe Loghinoaia, de la Mănăstirea Bogdănești, are grijă zilnic de peste 130 de suflete. Acesta a construit un cămin de bătrâni, unde are grijă ca vârstnicii să aibă unde să doarmă și ce să mănânce. Părintele Loghinoaia nu primește niciun fel de sprijin de la autorități. „Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia
La 15 kilometri distanță de municipiul Fălticeni se află comuna Bogdănești. Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept biserică domnească.
Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542, domnitorul Petru Rareș mută așezământul, întemeind Mănăstirea Râșca. Conform documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.
În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou. Preotul Gheorghe Loghinoaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniță, chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri.
Preotul Gheorghe Loghinoaia a înființat în jurul bisericii Așezământul creștin filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”. Aici își găsesc adăpost și hrană aproape 140 de persoane fără posibilități materiale de întreținere.
„Mănăstirea Bogdănești a fost întemeiată de la început numai cu scop filantropic pentru ajutorul bătrânilor rămași fără locuință, abandonați de propria familie sau a persoanelor nevoiașe ajunse în pragul disperării. Începând din anul 2005, în internatul mănăstirii locuiesc zilnic aproximativ 125 de persoane de felul acesta, între care un număr de 26 de persoane sunt în amară suferință la pat și primesc îngrijire adecvată”, a explicat preotul Gheorghe Loghinoaia.
Acesta a ținut să precizeze că singura sursă de aprovizionare pentru cele necesare, bani pentru hrană și medicamente, este ușa altarului, unde banul sau dania omului milostiv, după cum spune preotul Loghinoaia, se împarte celor mai săraci.
„Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia.
Părintele de la Bogdănești încearcă să ajute cât mai multă lume. Principalul sprijin al preotului sunt oamenii care vin din toate colțurile țării încărcați cu alimente și medicamente necesare bătrânilor, mulți dintre ei bolnavi, țintuiți la pat. Atunci când părintele intră în cămin, toți bătrânii, cât sunt ei de bolnavi, vor să-l atingă pe cel care îi îngrijește, încercând să-și arate recunoștința.
Camerele în care locuiesc bătrânii sunt curate, pline de lumină, iar de pe noptiere nu lipsesc icoanele. Multe dintre persoanele care locuiesc în așezământul de la Mănăstirea Bogdănești sunt abandonate de copii ori nu au copii care să aibă grijă de ei. Un bătrân născut fără vedere se numără printre persoanele de care preotul Gheorghe Loghinoaia are grijă.
„Nu pot să îmi exprim în cuvinte mulțumirea față de părintele Loghinoaia. Are grijă de noi, ne-a oferit un acoperiș deasupra capului, mâncare, medicamente, tot ce avem nevoie pentru a avea o bătrânețe liniștită. Dacă nu era el, eu nu știu dacă acum mai eram în viață, nu am pe nimeni să mă îngrijească”, a povestit bărbatul.
Preotul Gheorghe Loghinoaia nu refuză să ajute nicio persoană care îi cere trece pragul. Printre cei de care are grijă se numără și Radu Bălosu, un tânăr care locuiește deja de opt ani de zile la mănăstire. Acesta are grijă de pangar, fiind mulțumit că îl poate ajuta în acest fel pe părinte. Radu este tocmai din București, însă o bună perioadă de timp a stat prin orfelinatele din Siret și Gura Humorului, unde nu a dus-o tocmai bine, însă la Bogdănești și-a găsit liniștea și se simte aici ca și acasă. Radu vinde de toate, candele, icoane, lumânări, acatiste și chiar are un slogan.
„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”, așa sună îndemnul lui Radu pentru toți vizitatorii mănăstirii.
Bucureșteanul îi este recunoscător părintelui pentru că, după experiențele neplăcute trăite prin orfelinatele din țară, simte și el că a găsit un loc unde este iubit și apreciat pentru ceea ce face.
„Părintele Gheorghe este extrem de bun cu toată lumea. Eu îi mulțumesc că m-a primit la mănăstire, pentru că cine știe ce se alegea de capul meu. Majoritatea copiilor din orfelinate au o viață grea, iar după ce împlinesc 18 ani și nu mai sunt acceptați în centre de plasament, viața devine mult mai dificilă. Aici, la Bogdănești, mă simt foarte bine și totul i se datorează preotului Gheorghe Loghinoaia”, a mai spus Radu Bălosu.
Nemulțumirea cea mare a părintelui este aceea că statul nu îi sprijină în niciun fel pe cei amărâți. Părintele este conștient că nu poate ajuta chiar pe toată lumea, însă ar vrea să vadă mai multă implicare din partea statului, să-i ajute într-un fel sau altul pe cei necăjiți și bolnavi.
„ El știa ai cui sunt, nu tot statul este responsabil pentru ei? Noroc de oamenii buni care îi ajută pe cei mai năpăstuiți de soartă. Noi, aici,la cămin avem grijă de bătrâni doar cu sprijinul venit de la persoane cu inimă mare, care se gândesc la acești bătrâni amărâți și bolnavi”, mărturisește părintele Loghinoaia. (Dănuț ZUZEAC)
Sursa: obiectivsuceava
Potrivit inventatorului, această anvelopă ar putea crește autonomia mașinilor electrice până la aproximativ 1.000 de kilometri.
„Ideea a pornit în urma unui studiu asupra cristalelor piezo-electrice, în 2010. Proprietatea lor de a dezvolta energie electrică în urma deformării mi s-a părut mai mult decât interesantă.
Ideea era de a furniza curent electric unor consumatori mobili sau unor echipamente ce nu au în apropiere o altă sursă de energie”, scrie Răzvan Basarabeanu, pe blogul său. Acum încearcă să facă și un prototip al invenției sale.
„În decembrie 2010 am depus actele necesare pentru Cererea de Brevet de Invenţie la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Neavând destule resurse financiare la acea dată, nu am reuşit să achit taxa pentru recunoaşterea internaţionala a brevetului în timp util, astfel, brevetul are protecţie doar la nivel de ţară.
Am încercat în martie 2011 să vorbesc cu diferite instituţii sau companii pentru dezvoltarea acestui proiect, dar fără succes, toată lumea era reticientă asupra ideii”, spune inventatorul.
Sursa: greatnews