ROMANIA

Romania on TOP 10

FOTO – UN ROMAN STABILIT IN ITALIA S-A TREZIT CU PAPA FRANCISC LA USA! SUVERANUL PONTIF A VRUT SA-I MULTUMEASCA PERSONAL PENTRU GENEROZITATE!

November 18th, 2016 |

roman-papa

de Stefan Mihalache –

Nicolae Comșa este un român de 43 de ani originar din Făgăraș care a avut parte de un moment neașteptat în timp ce lucra ca voluntar la o casă de copii din Italia. Românul a avut surpriza de a se întâlni personal cu Papa Francesco, să dea mâna cu el și să schimbe câteva vorbe.

Totul a fost pe neașteptate, când românul se afla la o casă de copii din Roma, acolo unde executase voluntar niște lucrări de construcție, informează gazetaromânească.com.

Iată ce scrie Nicolae Comșa pe facebook:

“Acum o pot spune. Nu am povestit niciodată şi nimănui despre asta întrucât nu era nici etic şi nici moral să o fac. Acum toate ziarele şi televiziunile vorbesc, aşa că nu mai este secret.

Pentu că cei care mă urmăresc şi ca să înţeleagă corect, trebuie să ştie că am o firma ( www.euro-construct.it). La această firmă suntem doi asociaţi. Eu şi un italian, cu care mă înţeleg perfect, ne ştim din 1993.

La margine Romei există o Casa Familia (un fel de casă de copii) care a fost înfiinţată cu câţiva zeci de ani în urmă din donaţii. Nu am povestit despre ei întrucât sunt copii şi nu este moral să vorbeşti despre viaţă privată a clienţilor tăi, cu atât mai mult dacă sunt copii.

În ultimii an, jucătorii de fotbal, oamenii de afaceri sau politicienii, nu mai donau mai nimic, din cauza crizei spun ei. Lesne de înţeles că nu era uşor nici pentru directorul de acolo să întreţină o astfel de structură cu atâtea suflete fără un venit. Aşa încât, totul începuse să se ducă încet de râpă .

Pe la începutul anului a venit un control ASL (instituţie a statului italian) şi din cauza neregulilor la instalaţiile electrice, trebuiau să închidă structura sau să o pună la punct şi să aducă certificatul de conformitate al firmei care a făcut lucrările de reabilitare.

Cu bani puţini, aproape fără şi cu riscul de a avea un accident cu atâţia copii care se joacă lângă ţine în timp ce faci lucrările la instalaţia electrică, nimeni nu vroia să rişte . Noi avem slavă Domnului lucrări, dar avem şi copii. Ne-am consultat şi am zis că totuşi, chiar dacă nu avem câştig, mai înainte de toate avem şi noi copii. Aşa că am început lucrările.

Copiii au început să ne iubească. Curioşi stăteau chiar lângă noi. Le făceam cadou bucăţi de fire electrice colorate cu care fetiţele îşi făceau coroniţe. Am mai dus şi hăinuţe de acasă de la copii noştri. Oamenii ne-au dat chiar şi un avans la această lucrare, întrucât TVA trebuie plătită la cumpărarea materialelor. Cumperi 22% şi facturezi cu 10%, nişte proceduri mai complicate, dar mă rog. Încet încet am pus la punct câteva case. În total sunt opt.

Ieri în timp ce munceam, un copil a venit şi a spus că vine Papa. Iniţial credeam că vine tatăl sau să îl vadă. Nu era aşa, era chiar Papa de la Roma. Am adunat toate uneltele şi firele din casă iar un alt copil a fugit să cumpere nistre prăjituri şi câteva sticle de suc.

A venit pe ascuns, ne-a luat prin surprindere. Câteva gărzi de corp, un cardinal şi două personalităţi importante (nu dau nume). Să nu se înţeleagă greşit. Nu a venit pentu noi acolo, a venit pentu copii şi cum bănuiesc pentru a atrage atenţia celor care pot ajută. Ne-am pus toţi la masă, am băut suc şi am mâncat prăjituri cu copiii. A vorbit şi cu noi, ne-a dat binecuvântarea lui şi după vreo jumătate de ora de poveşti cu copiii a plecat. L-am aplaudat bineînţeles la plecare şi noi şi copiii. Dacă a venit, instinctiv mă gândesc că acea structura va fi preluată de Vatican.

Mă bucur pentu ei, sincer sunt aspecte ale vieţii prin care noi slavă Domnului nu am trecut şi nici nu doresc nimănui să treacă. Ieri un prieten italian spunea: dacă a venit Papa la tine, este că şi cum ai făcut 13 la totocalccio. Atunci când ajuţi instinctiv, cred că şi Dumnezeu instinctiv te ajută. La final cred că dacă suntem un pic mai buni, nu avem nimic de pierdut.”

„Noi românii suntem un popor credincios. Pentru credinţă ne-am dat şi viaţă, fapte consemnate şi în istorie. Statutul Papei de la Roma îl cunoaştem cu toţii. Acest Papa în mod special este iubit de toată lumea. Când te trezeşti cu binele la uşa, ce poţi să spui?

-Bine ai venit! Evident că răspunsul este cel pe care mi-l doream.
– Fii binecuvântat!

În interiorul acestor cuvine s-a simţit universalitatea creştinătăţii. Acum întâlnesc oameni pe stradă care mă ating, îmi strâng mâna îmi zâmbesc şi îmi pun întrebări. La ei există acest obicei, că atunci un om este binecuvântat de Papa să îl atingi, căci binele se transmite de la unul la altul. În timpul liturghie catolice, există un moment în care toţi oamenii îşi strâng mâna schimbând un semn de pace”, a mai spus romanul.

Sursa: stireazilei

Articol din Romani azi, Romani celebri - social, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Cel mai mare fermier din Iași a replantat 135 de hectare de viță de vie cu bani europeni

November 18th, 2016 |

Viticultura românească, cândva înfloritoare, a suferit un declin între anii 1990-1996 după ce proprietarii au fost schimbați iar marile plantații au rămas neexploatate corespunzător. În timp, lucrurile au degenerat iar plantațiile nu au mai putut fi readuse la o producție normală. Ministerul Agriculturii a venit în sprijinul viticultorilor cu Programul de reconversie, măsură ce are drept scop refacerea principalelor plantații prin plantarea de soiuri noi care să corespundă cererilor pieții.

Vasile Lungu lucrează în comuna Bivolari, județul Iași 135 de hectare de viță de vie dintre care 125 “beneficiare” ale Programului de reconversie. “Sunt înființate prin folosirea de fonduri europene pentru refacerea patrimoniului viticol”, ne-a declarat viticultorul.

15.000 de euro pe hectar, obținuți prin fonduri europene

Vasile Lungu este cunoscut printre fermierii ieșeni ca unul dintre cei mai activi agricultori din județ. Face viticultură, cultură mare, zootehnie, horticultură și turism. Despre prima spune că în 2011 a investit circa 22.000 de euro pe hectar, 15.000 accesați prin Programul de reconversie viticolă iar restul din resurse proprii.

“Acest proiect de reconversie a creat premizele înființării unei plantații noi foarte moderne unde dispunem de ultima tehnologie în domeniu în privința utilajelor și a lucrărilor. Noi am adus cele mai noi clone și soiuri de pe piață dar și în cazul tehnologiei am vrut să aplicăm la fel, elementul de noutate. Materialul săditor l-am procurat din Italia dar și sistemul de susținere integral. Eu sunt un bun patriot dar atunci când nu găsesc ce trebuie pe piață sunt nevoit să cumpăr din altă parte. Și ca mine sunt mulți viticultori sau agricultori”, ne-a declarat fermierul.

El spune că dacă vrei să faci tehnologie de vârf nu ai cum să faci rabat și ești nevoit să apelezi la furnizori străini. “Plantația este după regulile standard dar gama de mașini pe care noi o utilizăm sunt de ultimă generație atât în ceea ce privesc lucrările solului în plantația viticolă, de tăiere în verde, în uscat, protecția culturii cu pompe speciale etc”, ne-a mai spune fermierul.

Grație programului s-au replantat 35.00 de hectare

Vasile Lungu precizează că noile formații sunt înființate cu soiuri și clone productive și mai ales mult mai rezistente la boli. “Asigură un vin de foarte bună calitate pentru că au fost îmbunătățite principiile care se găsesc în struguri și mai departe în vinuri și aici mă refer la arome în mod deosebit. Programul a fost deosebit de bun și este un progres foarte important pentru viticultura românească și pentru consumatori până la urmă. Din câte știu eu mulțumită programului au fost replantate 35.000 de hectare de viță de vie”, ne-a mai povestit fermierul.

Utilaje noi, tehnologie veche

Deși utilajele și soiurile sunt cele mai noi de pe piață, viticultorul spune că tăierile și lucrările solului sunt aplicate ca acum ceva ani și în acest caz nu au intervenit mari noutăți.

“Deși facultatea am făcut-o în perioadat 1979-1983 nu s-au schimbat prea mult sistemele de tăiere, de susținere sau lucrările. Noi sigur că folosim toate informațiile mai vechi sau mai noi de la Universitatea Agronomică din Iași cu care colaborăm foarte apropiat și consider că a evoluat tehnica de producere a strugurilor pentru vin dar nu capital. Ce am învățat acum 30-32 de ani se aplică și acum cu câteva particularități”, ne-a mai explicat fermierul.

Potrivit informațiilor disponibile pe site-ul MADR, pentru anul 2016 este alocată pentru reconversia podgoriilor suma de 35212,47 de euro. “Datorită impactului deosebit al Programului Naţional Suport 2009 – 2013 asupra sectorul vitivinicol, care a absorbit, în proporţie de 100% fondurile F.E.G.A. puse la dispoziţie de Comisia Europeană, prin noul Regulament (UE) nr. 1308/2013, România beneficiază de o alocare financiară mărită pentru sectorul vitivinicol, în cuantum de 47,7 milioane euro anual”, se mai arată pe site-ul citat.

Vasile Lungu este prezent și anul acesta în Top 100 cei mai puternici fermieri, clasament realizat de revista Agrointeligența și unde, în ediția pe 2015, ocupă locul 84.

de Roxana Dobre

sursa: agrointel

Articol din agricultura, Initiative, Romani azi, Romani celebri - economie |

Comments Closed

Domnul profesor care repară copii

November 18th, 2016 |

Florin Gherghina e un nume pe care nu îl ştie foarte multă lume. Preferă să stea ascuns şi modest în sala de recuperare de la etajul II al clădirii UMF de lângă Spitalul de Urgenţă Craiova. Lucrează de ani întregi cu aceiaşi copii şi, din mici pui de om care nu puteau să se mişte, darămite să meargă, a făcut oameni normali şi capabili să se descurce singuri. A terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport fără să-i placă prea mult, a fost profesor de sport la Colegiul „Fraţii Buzeşti”, ajungând apoi asistent preparator universitar la Facultatea de Medicină, catedra de sport. „Văzând că nu e de mine, am hotărât să fac altceva. Cunoscându-l pe Sorin Popescu de la Facultatea de Sport, care făcea recuperare medicală, mi-a zis să fac kinetoterapie dacă nu îmi place asta. Și am zis să încerc. Nu că mi-a plăcut, mi-a plăcut teribil. Între timp se făcuse facultatea de fiziokinetoterapie la Facultatea de Medicină, iar cu ajutorul unor burse am reuşit să plec în Italia, Franţa şi Canada şi m-am specializat pe traumatologie şi pe neurologie. Am lucrat foarte mult cu răniţi şi cu împuşcaţi de război. După ce am terminat facultatea de fiziokinetoterapie de cinci ani, am făcut şi Facultatea de Medicină Generală. M-am folosit foarte mult de exerciţiul fizic ca bază a unei şedinţe de kinetoterapie. În esenţă, consider că recuperarea se adresează totuşi ştiinţei medicale, nu educaţiei fizice, sau poate fi o eventuală îmbinare, dar ar trebui să ai cunoştinţe foarte vaste de medicină, mai ales dacă lucrezi cu copii mici”, povesteşte domnul profesor din biroul aflat chiar lângă sala de recuperare, de unde se aud glasuri de copii.

„Nu vreau să devină comerţ lucrul cu copilul mic şi foarte mic”

Florin lucrează cu copii cu malformaţii grave: tetrapareze spastice, boli cromozomiale, genetice sau traumatisme severe în urma unor accidente. Lucrează şi cu traumatismele mâinii, pentru că aici există o colaborare foarte bună cu secţia de Chirurgie Plastică a răposatului prof. Pârvănescu şi acum a prof. Ciurea. Dar munca nu e doar fizică. „Ține de psihic, de fler, de intuiţie. Aici, atmosfera nu are nicio legătură cu cea dintr-un cabinet obişnuit. Lucrăm cu copii cronici, de 10-15 ani, deja fac parte din familia mea. Eu nu lucrez cu foarte mulţi copii, mă axez pe cei pe care îi am, şi de aceea am rezultatele acestea. Dacă aş lucra industrial, atunci probabil că nu aş putea să fac nimic. Aş face ceva comercial care nu mi-ar da rezultatele scontate”, spune Florin. De aceea, dacă ar fi să i se împlinească un vis, acela ar fi să-şi construiască o lume a sa, cu sprijin şi din partea autorităţilor, unde să le dea o şansă şi o mână de ajutor copiilor care nu au nicio vină că s-au născut sau că au ajuns aşa. „Aici, la UMF, conducerea ne-a ajutat şi ne-a înţeles nevoile. Ne-a dat spaţiul acesta şi o bună parte din bani să ne cumpărăm aparatură medicală, performantă, pe care n-o să o vedeţi în foarte multe centre din Craiova sau poate deloc. E vorba despre aparatură robotizată, care mă ajută foarte mult în recuperare. Visul meu, dacă rămân în ţară şi dacă lucrurile merg bine, ar fi să fac un centru de recuperare a copilului mic care să fie dotat cu tot ce trebuie, pentru că asta lipseşte cu desăvârşire. Aş cere chiar sprijinul autorităţilor locale pentru un spaţiu sau logistică pentru a deschide un centru de recuperare de copii, aşa cum am văzut deja în ţară. Aş vrea să nu le fac comerciale. Nu vreau să devină comerţ lucrul cu copilul mic şi foarte mic. Vreau să avem un număr limitat de pacienţi, dar pe care să îi facem bine. Cu cât numărul de pacienţi creşte, cu atât rezultatele sunt mai slabe”, consideră Florin.

„Cred că mi-a luat doi ani numai ca să o fac să-şi ţină capul”

Începe să povestească despre Francesca, o fată cu care lucrează de nu mai puţin de 13 ani. „Franci e ca un copil peren al meu. Avea vârsta de trei ani când a venit, dar se comporta ca un copil de maxim o lună. Cred că mi-a luat doi ani numai ca să o fac să-şi ţină capul. De altfel, în discuţiile mele cu doctorul Neamţu, un medic ginecolog din Craiova, acesta mi-a spus că e bine dacă măcar face asta. Astăzi, Franci reuşeşte să meargă de o mână cu mama ei, iar cu mine merge independent. Problema este că nu am un psiholog care să stea cu mine şi să consilieze copilul acesta, fiind unul foarte deştept. Dar nu poţi să consiliezi un copil cu tetrapareză spastică ca pe unul care este îndrăgostit. Ei trebuie trataţi neurologic. Asta nu înseamnă că nu te poţi înţelege cu ei, ci că au tulburări motorii, nu pot să meargă, să scrie. Noi cu asta ne ocupăm, îi învăţăm să se descurce singuri. Trebuie să-i facem să fie independenţi, să nu fie o povară pentru familie, pentru societate şi pentru ei, în primul rând. Țările vest-europene investesc în acesţi copii pentru ca ei, la rândul lor, să fie plătitori de taxe mai târziu, nu să fie o povară pentru societate”, explică Florin. Un alt caz care a trecut prin mâinile sale este Mario, un copil cu o malformaţie foarte gravă. Îşi aminteşte de toţi nu ca de pacienţi, ci ca de mici bucăţele de suflet care s-au lipit de al lui. „Cu Mario am terminat, acum urmează să-şi facă treaba chirurgul. Mario este un copil cu spina bifida în formă gravă, o malformaţie care apare în timpul dezvoltării intrauterine, practic măduva spinării nu se mai dezvoltă în canalul neural, ci în afară. Copilul nu poate să meargă, să se dezvolte, apare şi hidrocefalia şi un întreg tablou şi spectru de boli cu care te confrunţi. Pe o perioadă de şase-şapte ani am reuşit să pun copilul pe picioare, ajutat şi de orteză şi de multe altele. E un copil minunat”, accentuează Florin.

De fapt, pentru el, toţi copiii sunt minunaţi. Chiar şi cei care sunt atât de mici încât nu pot să vorbească sau să conştientizeze ce li se întâmplă. „Cel mai mic copil cu care am lucrat avea două zile. Am văzut copii de o zi, cu care a doua zi m-am apucat să lucrez. Spre exemplu, dr. Alin Stoica de la Chirurgie Pediatrică a reuşit o chestie foarte bună pentru un bebeluş care s-a născut cu o tumoră gigant la nivelul gâtului. Ieşea din zona cervicală, venea din trunchiul copilului. În urma acestei tumori, copilul a rămas cu dificultăţi în a-şi mişca mâinile. Bănuiesc că, dacă părintele se ducea în străinătate, operaţia costa foarte mult, la fel şi recuperarea. Copilul a fost operat de acest minunat doctor, recuperarea a fost făcută de noi, iar copilul este perfect acum. Acum are doi ani, doi ani şi jumătate”, spune cu mândrie medicul nonconformist care nu poartă halat, dar care poartă pe el un fel de aură, văzută doar de cei care i-au trecut prin mâini.

Florin nu are pacienţi, ci prieteni şi copii

Prin sala lui de recuperare trec anual mulţi studenţi care învaţă şi ei cât de importantă este munca pentru şi cu aceşti copii. Mare parte din ei sunt acum în străinătate sau lucrează în centre de recuperare din ţară sau pe cont propriu. Totuşi, nu plecarea lor este problema. „Ducem o lipsă de specializare, nu de specialişti. Dacă în medicină există specialitatea de oftalmologie, de chirurgie şi multe altele, la noi nu există. Studentul, când iese de pe banca facultăţii, face şi pediatrie, face şi adult, şi traumatologie, cam toată plaja. În momentul în care te duci la un specialist care se ocupă de foarte multe domenii, trebuie să aveţi mari dubii. Eu nu am putut decât să mă axez pe neurologia infantilă şi pe traumatologie. Îmi place foarte mult să lucrez cu cei afectaţi la mâini, pentru că ele sunt altceva decât restul corpului şi, având în vedere că acum avem specialişti foarte buni la spital cu care colaborăm, lucrurile merg foarte bine. Spre exemplu, am recuperat o mână amputată, repusă de prof. Pârvănescu, care acum este minunată. L-am prezentat la Bologna, iar cei de acolo au rămas foarte surprinşi şi nu au crezut că s-a putut recuperat în România aşa ceva. Pe lângă actul operator care presupune multe cunoştinţe şi mână bună, presupune luni întregi de recuperare”, explică domnul profesor.

Constantele din sala de la UMF le reprezintă Florin Gherghina, dar şi Bogdan, colegul său care e şi el în sala de recuperare, zi de zi. Împreună au reuşit să construiască un univers diferit faţă de ce se găseşte într-un cabinet clasic sau într-un spital. Nu există tristeţe, nimeni nu se comportă ca un om bolnav, nimeni nu-şi plânge de milă şi nimeni nu renunţă. Toţi luptă, de la cel mai mic dintre pacienţi, la Florin şi Bogdan şi până la bunicii sau părinţii care îşi aduc nepoţii sau copiii să se facă bine, cu o doză de speranţă în plus pe care nu o cunoscuseră până să ajungă aici. „Eu nu sunt prieten cu aceşti copii. Ei sunt copiii mei. Am şi eu copilul meu natural, o fetiţă de patru ani şi jumătate, dar mai am o grămadă de alţi copii pe lângă mine pe care îi văd acum mergând. Sunt copii pe care i-am luat acum cinci, zece, 15 ani şi care acum merg pe picioarele lor. Că o fac cu cadrul, că o fac ajutaţi de părinţi, ei merg şi nu mai sunt o povară. Lumea începe să se obişnuiască cu ei. Aş vrea să mă duc să le vorbesc copiilor de la clasele I-IV sau chiar celor de la grădiniţă şi să le spun că noi toţi suntem egali, dar unii copii se nasc cu probleme. Aş vrea să le spun că trebuie să-i ajutăm şi să nu-i privim ca pe nişte paria, dar nici să nu-i ajutăm în exces. Asta pentru că unii nu vor să fie ajutaţi atât de mult. Lumea trebuie să înţeleagă că ei sunt la fel ca noi. Pentru asta trebuie şi condiţii. Drumurile sunt făcute cum nu trebuie, rampele sunt făcute cu înclinaţii mult mai mari decât trebuie. Nu îi vedem pe străzi neapărat din cauza asta, ci mai degrabă pentru că ei se feresc de concepţia generală. Am avut un şoc în momentul în care o doamnă în vârstă a venit şi i-a spus unui copil de-al meu „vai de mine, dar ce păcate o fi avut mama ta de s-a întâmplat să fii așa?””. Asta este concepţia şi trebuie să se schimbe urgent. Florin consideră că la mijloc e vorba de ignoranţă şi de faptul că oamenii nu vor sau nu pot să înţeleagă că aceste lucruri se petrec fără voia cuiva.

„Tatăl meu repară copii”

Deşi a avut multe propuneri să plece în străinătate şi încă are, a ales să rămână aici pentru copiii lui. Aici îi are pe cei pe care i-a ajutat, iar ei îl privesc cu siguranţă ca pe un salvator, deşi el nu crede asta. El spune simplu: „Vreau să cred că sunt un prieten care îi ajută”. În toată viaţa sa a ajutat zeci de copii care nu aveau vreo şansă şi care acum se descurcă singuri. Insuflându-le mentalitatea de luptători, împrietenindu-se cu ei şi făcându-i să se simtă speciali pe fiecare în parte, Florin a reuşit să le schimbe părerea despre ei înşişi, transformându-i în învingători. La o întrebare simplă ocoleşte cât de cât răspunsul: dacă simte că repară ceea ce natura a făcut prost. „Dumnezeu este Dumnezeu, eu sunt eu. Când copilul meu a fost întrebat de educatoare cu ce se ocupă tatăl lui, a zis aşa: ‘Tatăl meu repară copii’. Mi-a gâdilat un pic orgoliul, dar mă feresc de aşa ceva. Eu nu fac decât să ajut copii. Atât”.

de ANCA UNGURENUS

sursa: jurnalulolteniei

Articol din Romani azi, Romani celebri - medicina |

Comments Closed

Povestea elevei care a obținut cea mai mare notă din Gorj la Evaluarea Națională! Este olimpică la mai multe materii

November 18th, 2016 |

Ruxandra Roșca este o adolescentă din orașul Rovinari, care a ales să studieze la liceul din localitate, cu toate că putea merge la cea mai bine cotată unitate de învățământ din Gorj. Copila sensibilă, sufletistă și foarte inteligentă a obținut cea mai mare medie din județ la Evaluarea Națională din vară. Pentru Ruxi, așa cum o strigă cei care o cunosc, a învăța foarte bine și a avea rezultate excelente este un lucru firesc pe care-l face mereu cu bucurie și consecvență. Eleva, care este descrisă de profesorii săi ca fiind extraordinar de inteligentă, spune că pregătirea pentru primul examen important din viața de elev a fost una „treptată și fără încordare”! „Eu cred că renumele unei școli nu garantează succesul copilului care studiază acolo. (…) cred că unitatea școlară nu poate împiedica un copil să învețe foarte bine, așa cum nu-l poate ridica pe un copil care nu își dorește să se ridice”, spune Ruxandra Roșca. Deși are aproape 15 ani, Ruxi dă dovadă de o extraordinară maturitate în gândire. Încă din clasa a V-a a participat la numeroase olimpiade și a obținut rezultate foarte bune. În timpul liber, Ruxandra citește mult. Și nu povești, așa cum te-ai aștepta de la un copil de vârsta sa, ci autobiografii ale unor personalități care au marcat istoria recentă a României, pe paliere diverse. Când vine vorba despre autori preferați, Ruxi îi amintește pe Andrei Pleșu, Umberto Eco, John Steinbeck, Lev Tolstoi. Sensibilitatea a moștenit-o de la mama sa, profesor de științe socio umane la Rovinari, iar pasiunea către partea științifică de la tatăl său, inginer. Vă invităm să citiți un interviu important, datorită persoanei intervievate: o copilă genială care are toate șansele de a schimba în bine lumea în care își făurește viitorul!

ecard-nicolae-steinhardt-1834 ruxandra-rosca-2

Reporter: Ruxandra spune-ne, pentru început, câte ceva despre tine!

Ruxandra Roșca: Numele meu complet este Ruxandra-Raluca Roșca, am aproape 15 ani și am copilărit în Rovinari, în orașul în care locuiesc și în prezent. Mama mea este profesor de științe socio-umane și tatăl meu este inginer. Studiez la Colegiul „Gheorghe Tătărescu” Rovinari, sunt în clasa a IX-a A și sunt la profilul Științe ale Naturii.

Rep.: Ce rezultate școlare ai avut în școala generală?

R.R.: Încă din clasele mici am participat la multe concursuri care mi-au făcut viața dinamică. În anii de gimnaziu am obținut distincții la fazele naționale ale Olimpiadelor de Matematică, Limba Română și Chimie și alte premii la nivel județean. Dacă privesc în urmă, anii de gimnaziu au fost ani plini, încărcați cu foarte multe experiențe noi, cu foarte multe călătorii. Olimpiadele au fost foarte importante pentru mine, nu atât pentru premii sau pentru rezultate, cât pentru faptul că mi-au oferit șansa să mă antrenez cu bucurie și eficiență. Tot în cadrul olimpiadelor am cunoscut colegi din alte școli, am păstrat legătura cu foarte mulți dintre ei.

Rep.: La Evaluarea Națională ai obținut cea mai mare notă din județul Gorj. Cât te-ai pregătit pentru acel examen? Ce ai simțit când ai aflat rezultatul?

R.R.: Cred că pregătirea pentru examenele din viață noastră începe cu mult înaintea acestora. Rezultatele bune nu pot fi atinse dacă noi ne concentrăm doar pe ultima sută de metri. Pregătirea mea pentru Evaluarea Națională a fost una firească, treptată, fără încordare, fără stres. Fiecare problemă de matematică prin care mi-am dezvoltat raționamentul a fost un mic antrenament pentru acest examen și pentru cele care vor mai urma. Am lucrat cu bucurie și cu consecvență. Pe lângă antrenamentul propriu-zis, mai există și o pregătire a sufletului, aș numi-o. Eu știam că orice rezultat e relativ și nu am simțit emoții distructive în timpul examenului, m-am concentrat foarte bine. Emoțiile m-au copleșit înaintea aflării rezultatelor. Când am văzut, pe internet, nota pe care o obținusem, am fost extrem de fericită.

ruxandra-rosca-3

Rep.: Mulți au crezut că vei alege un colegiu din Târgu-Jiu, având în vedere media obținută la evaluare. Pe ce considerente ai ales colegiul din Rovinari?

R.R.: Mulți dintre oamenii cu care am discutat înainte de completarea opțiunilor au fost surprinși privitor la alegerea mea. Eu cred că renumele unei școli nu garantează succesul copilului care studiază acolo, în spatele oricărui mit există o realitate imprevizibilă. Am ales liceul din Rovinari pentru că nu mi-am dorit să plec din localitatea mea. Ar fi fost foarte obositor să studiez în alt oraș, în plus, aș fi pierdut foarte mult timp. Aici, sunt mult mai liniștită și am timpul necesar ca să învăț și să înțeleg lumea în ritmul meu.

Rep.: Crezi că performanța școlară depinde doar de elev? Poate învăța bine un copil care își dorește asta, indiferent de unitatea școlară unde face cursurile?

R.R.: Da, cred că unitatea școlară nu poate împiedica un copil să învețe foarte bine, așa cum nu-l poate ridica pe un copil care nu își dorește să se ridice. Învățarea cea mai eficientă, cel puțin în cazul meu, este învățarea prin descoperire, învățarea pe cont propriu. Apoi intervine menirea profesorului. Am avut în școala generală șansa să întâlnesc niște profesori care au colaborat foarte frumos cu mine, mi-au organizat învățarea, m-au ajutat mult. Am avut profesori foarte buni. Cred că, dacă relația dintre elev și profesor este una puternică, renumele școlii nu mai contează. În plus, eu sunt o persoană destul de greu de influențat de mediul în care mă aflu, nu mă abat din drumul meu.

colegiul-gheorghe-tatarescu-rovinari

Rep.: Ce premii ai obținut când vorbim despre olimpiadele la care ai participat de-a lungul anilor? Enumeră câteva dintre cele mai importante premii, te rog.

R.R.: Am obținut în clasa a V-a Medalie de Bronz la faza națională a Olimpiadei de Matematică. În clasa a VI-a, am avut șansa să fiu a doua în ierarhia națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață și să obțin un premiu special la faza națională a Olimpiadei de Lingvistică ±Poezie. În clasa a VII-a, în urma unor premii județene, m-am calificat la Olimpiada Națională de Matematică și la Concursul Național de Chimie „Raluca Ripan”, concurs la care am obținut mențiune specială. În clasa a VIII-a, am primit o mențiune specială în cadrul Olimpiadei Naționale de Chimie. Tot în clasa a VIII-a am participat și la etapa națională a Olimpiadei de Lingvistică. În fiecare an de gimnaziu, am obținut premiul III la Olimpiada Județeană de Fizică. Am mai fost antrenată de profesorii mei și la alte concursuri și olimpiade (geografie, engleză, religie), unde am obținut câte o distincție la nivel județean.

solomon-marcus

Rep.: Dintre premiile obținute la concursuri și olimpiade școlare care ți-e cel mai drag?

R.R.: Întrebarea aceasta mă pune pe gânduri… Aș vrea totuși să vă spun povestea unui premiu special pentru mine. În clasa a VI-a, la Focșani, în cadrul Olimpiadei de Lingvistică, l-am cunoscut pe domnul academician Solomon Marcus, pe care îl urmărisem în repetate rânduri la televizor și care era o personalitate dragă mie. În acel an, domnul academician a organizat o nouă ediție a unui concurs ce îi poartă numele. Lucrările participanților urmau să fie corectate exclusiv de Solomon Marcus. Am fost surprinsă până la lacrimi când m-a numit și pe mine printre cei patru pe care îi remarcase. Premiul acela mi-a oferit șansa de a cunoaște direct unul dintre cei mai străluciți și mai frumoși oameni ai culturii și științei din ultima perioadă de timp. Am purtat, asemeni altor copii din țară, și o corespondență cu domnul academician. Aceasta a fost, din nefericire, de scurtă durată, întrucât domnul academician a murit anul acesta, în luna martie.

ruxandra-rosca

Rep.: Ce pasiuni ai? Cum îți petreci timpul liber?

Îmi place foarte mult să citesc și să călătoresc. Sunt un om plin de viață, în căutare de experiențe noi, iar aceste două pasiuni îmi oferă exact ceea ce caut. Îmi place, de asemenea, să cunosc oameni, să vorbesc cu ei, să le aud poveștile.

Rep.: Ce îți place să citești? Ce învățăminte tragi din cărțile lecturate?

R.R.: Am abordat diferite stiluri de literatură; în prezent, iubesc în mod deosebit autobiografiile, cărțile de memorii, jurnalele. Probabil sunt fascinată de acest gen de literatură pentru că el surprinde viața oamenilor în adevărata ei formă, fără măști, fără trucaje. Aș da niște exemple de astfel de cărți despre care am vorbit cu entuziasm în ultima perioadă: „Jurnalul Fericirii”, al lui N. Steinhardt (povestea și experiența unui om care și-a găsit sensul în mijlocul condițiilor inumane din temnițele comuniste), „Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, al lui Jeni Acterian (mărturisirea unei fete sufocate de ideea trecerii timpului, care are căutări adânci, dar nu știe unde să caute) sau „Jurnalul” Oanei Pellea, de o sensibilitate molipsitoare. Îmi plac mulți alți autori: Andrei Pleșu, Umberto Eco, John Steinbeck, Lev Tolstoi. Cred că, în esență, cărțile ne învață că viața este imprevizibilă, că lucrurile nu sunt niciodată așa cum par a fi și că Dumnezeu are întotdeauna un colac de salvare pentru noi. Depinde de noi dacă știm cum să îl primim.

Rep.: Ești un adolescent care crede în Dumnezeu. În oameni crezi? Ce înseamnă, pentru tine, familia, dar prietenia adevărată?

R.R.: Cred în oameni cu tot sufletul meu. Bineînțeles că fiecare dintre noi are minusurile lui, partea lui întunecată, fiecare dintre noi este amețit de furie sau de frică, la un moment dat. Relațiile cu alți oameni pot duce la suferință și dezamăgire. Nu mi-a fost niciodată frică de acestea. Cred că oamenii merită orice risc. Îmi place să vorbesc cu ceilalți, îmi place să mă bucur de frumusețea fiecăruia dintre ei. Până la urmă, dacă oamenii ne vor răni, tot oamenii ne vor vindeca…Cu ajutorul lui Dumnezeu, desigur. Un prieten este cel alături de care poți să-ți trăiești viața frumos și senin, fără să încerci să îți ascunzi adevărata față. Familia, pentru mine, este baza tuturor. Acolo se construiesc destinul și caracterul oamenilor.

60566711

Rep.: Care sunt principiile pe care ți le-au insuflat părinții tăi și după care te ghidezi în viață?

R.R.: Pentru mine este important, în primul rând, să nu cedez influențelor negative, tentațiilor compromițătoare. Încerc să îmi mențin verticalitatea. Apoi, îmi propun să nu mă descurajez niciodată, să știu să mă adaptez la orice situație și să am încredere în Cel care ne-a creat. Încerc să nu fac nedreptăți care să provoace suferință în jur și să iubesc tot ce este frumos și emoționant. Principiile mele sunt ca niște busole după care mă ghidez, sunt doar niște repere aproximative. De fiecare dată apare totuși, o eroare, iar omul se mai îndepărtează de traseul lui, traseu la care va reveni iar și iar…

Rep.: Ce planuri de viitor ai? Ce carieră vrei să urmezi?

R.R.: În ultimii ani, m-am răzgândit de multe ori. Mi-am dorit să fiu judecător, jurnalist, profesor, medic, programator, economist etc. Îmi place să îmbin disciplinele de studiu, de aici și această nehotărâre a mea. În clipa de față, îmi doresc o carieră în domeniul științelor naturale, mă orientez spre farmacie. Cine știe ce alternativă voi alege în viitor…

De Mihaela Floroiu Țicleanu

Sursa: cult-ura

Articol din Romani azi, Romani celebri - elevi, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului unic in lume

November 18th, 2016 |

Constantin Gruescu s-a născut la 12 aprilie 1924 la Dognecea, în judeţul Caraş-Severin. Provine dintr-o familie de mineri, strămoșii săi migrând în Banat din zona Băii de Aramă.

A fost atras de minerale din tinereţe. Din anul 1945 se ocupă de popularizarea mineralogiei estetice şi de sistematizarea propriei colecţii, care numără azi peste 2.000 de exponate de mare valoare.

gruescu_constantin_portret_tanar Constantin Gruescu pictat în ulei de Tiberiu Bottlik în anul 1961

În propria-i casă (Ocna de Fier, Str. Vale, nr. 113), într-o încăpere de numai 40 mp, colecţionarul Constantin Gruescu a deschis „Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului”.

Muzeul cristalelor şi mineralelor. Sau muzeul florilor de mină într-un limbaj mai simplu. Adică eşantioane alcătuite din unul sau mai multe minerale, individualizate din masa rocii şi îmbrăcând aspecte geometrice, estetice şi policromatice. Valoarea ştiinţifică, artistică, estetică şi educativă a eşantioanelor este evidentă. Reprezintă un punct de cotitură în documentarea şi formarea ştiinţifică.

Muzeul este unic în lume şi constituie un adevărat patrimoniu geologic, artistic, naţional. Unele exponatele sunt unicate pe plan mondial. Sunt adunate aici atât pietre din străinătate (Brazilia, India, Anglia, Rusia), cât şi din România (Ocna de Fier, Dognecea, Sasca Montană, Ruschiţa, Moldova Nouă). Iar vizitatorii, vin de pe toate continentele.

Constantin Gruescu a descoperit pentru prima dată în lume în anul 1972, într-o mină la Ocna de Fier, o nouă formă de maclare a cuarţului: cea coaxială, cu concreşteri radiale, cu dublă şi triplă maclare. Aceasta îi poartă azi numele în literatura de specialitate (Macla Gruescu).

Cuarţ pe limonit şi feroligist

Macla coaxială Constantin Gruescu

Macla japoneză

Trandafir de muschitovit (raritate mondială)

Constantin Gruescu a devenit de-a lungul vremii membru a numeroase asociaţii de profil şi colaborator al unor muzee şi universităţi din ţară şi de peste hotare. A organizat expoziţii itinerante în muzeele din ţară şi străinătate, în localitatăţi precum: Bocşa, Reşiţa, Timişoara, Băile Herculane, Caransebeş, Craiova, Galaţi, Bucureşti, Constanţa, Bacău, Cluj-Napoca, Iaşi, Szeged (Ungaria) sau Novi Sad (Serbia). De asemenea, a donat numeroase piese unor muzee din ţară, între care se regăsesc Muzeul Naţional de Mineralogie din Bucureşti şi Muzeul de Științe Naturale din Constanța.

Din anul 1975 Muzeul de Istorie din Reşiţa i-a organizat o expoziţie de minerale, iar la Palatul Culturii din Iaşi a fost amenajată muzeistic o Sală Gruescu.

În semn de apreciere pentru preocupările sale de o viaţă şi pentru a promova fabuloasa sa colecţie, mai mulţi autori i-au dedicat volume, s-au editat cărţi poştale şi a fost realizat un website (http://www.constantingruescu.ro/).

Unul dintre volumele dedicate lui Constantin Gruescu şi colecţiei sale

Carte poştală

Constantin Gruescu astăzi (foto: Duşan Baiski, 2010)

Pentru vizitarea muzeului se pot face programări la tel.: 0255/527822 (Constantin Gruescu). Intrarea este liberă

Sursa: banatul montan

Articol din Romani celebri - cercetare, Romani celebri - toti, Unic In lume |

Comments Closed

România, locul II la Campionatul European de Securitate Cibernetică

November 18th, 2016 |

România, locul II la Campionatul European de Securitate Cibernetică

sursa foto – https://cert.ro

Tinerii IT-iști români s-au clasat pe locul II la Campionatul European de Securitate Cibernetică, organizat la Dusseldorf (Germania), în perioada 7 – 11 noiembrie 2016. Devansați doar de echipa Spaniei, românii s-au clasat pe podium înaintea echipei Germaniei!

Potrivit Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT-RO), European Cyber Security Championship este o inițiativă a European Union Agency for Network and Information Security (ENISA) și se derulează în conformitate cu Planul de Acțiune privind Implementarea Strategiei de Securitate Cibernetică a UE.

Statele din Europa participante la această competiție au fost reprezentate de câte o echipă formată din 10 concurenți, 5 seniori (20 – 30 ani) și 5 juniori (14 – 19 ani).

Competiția urmărește creșterea conștientizării privind nevoia de securitate cibernetică și de cunoaștere a amenințărilor din mediul virtual, dar și identificarea și atragerea tinerilor cu aptitudini deosebite către sectorul IT și securitate cibernetică.

CERT-RO, în parteneriat cu Serviciul Român de Informații și Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice (ANSSI), a organizat în luna mai a acestui an etapa online a selecției echipei naționale pentru acest concurs european. Ulterior, la sfârșitul lunii iunie a avut loc selecția on-site, cu exerciții din domeniul securității aplicațiilor web, atacului și apărării cibernetice, criptografiei, analizei traficului de rețea, reverse engineering, precum și simulări de prezentări publice. Echipa României a fost antrenată de specialiști în securitate de la Bitdefender.

Este pentru a doua oară când țara noastră participă la Campionatul European de Securitate Cibernetică. Ediția din 2015 a oferit echipei României oportunitatea de a se familiariza cu formatul și cu exigențele concursului.

Anul acesta, grație experienței acumulate, a pregătirii susținute și a dedicării instructorilor, echipa Romaniei a reușit performanța de a se clasa pe locul 2, din 10 țări participante. De asemenea, echipa noastră s-a bucurat de aprecierea juriului, fiind desemnată pentru al doilea an la rând drept echipa cu cea mai bună expunere a modului în care a rezolvat sarcinile de concurs.

DE ALEXANDRA RIZEA

Sursa: activenews

Articol din Romani celebri - concurs international, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Talent în slujba legii. Florin Lăzău este singurul polițist român specializat în îmbătrânirea facială

November 18th, 2016 |

Un criminalist român este unul dintre cei mai buni portretişti din Europa. Portretele robot realizate de poliţistul bihorean au ajutat la identificarea şi prinderea a sute de infractori, dar şi la găsirea unor copii dispăruţi în urmă cu mult timp. E singurul poliţist român specializat în tehnicile ilustrării îmbătrânirii faciale. Dacă n-ar fi fost talentul lui Florin Lăzău, o tânără care trăieşte în Italia n-ar fi avut nicio şansă să-şi regăsească familia, la 20 de ani după ce fata a fost dată dispărută.

Sursa: digi24

Articol din Romani celebri - cercetare, Romani celebri - social, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Grupul Top Romania

November 17th, 2016 |

Dragi Prieteni,

Am creat un grup si o pagina cu scopul de a promova Romania cu tot ce are bun, pozitiv si frumos. Sunt atatea lucruri, locuri, traditi, istorie, legende, muzica, arta, oameni deosebiti si multe altele de care ne mandrim si ne face placere sa le descoperim.

Obiectivul principal este sa schimbam sau sa imbunatim impreuna imaginea actuala in tara si strainatate.

Va propun sa vizitati grupul pe https://www.facebook.com/groups/559907104212313 si daca vi se pare intersant va propun sa deveniti membru.

Va rog sa adaugati si sa distribuiti numai materiale pozitive si de interes national.
Fara politica, fara injuraturi, fara glume, fara crime, violuri sau alte porcari, fara comentarii negative etc.

Ne propunem deasemnea sa descoperim si sa promovam valori romanesti, in tara si peste hotare.

Pentru cine doreste, poate primi si pe email materiale similare, daca imi trimite emailul unde doreste astfel de informatii.

Daca primiti si doriti sa impartasiti mesaje, va rog sa-mi trimiteti materiale, poze, filme, pps, articole si alte lucruri interesante si pe emailul meu : a.mihailovici@gmail.com .

Un alt motiv pentru care am creat acest grup, este faptul ca am deja 5.000 de prieteni si fb-ul nu ma lasa sa accept mai multe cereri de prietenie, decat pe grup . Prin urmare, ma voi focusa pe grup.

Va rog sa adaugati sau sa recomandati prieteni, care gandesc ca noi.
Totodata, va rog sa adaugati prietenii dvs. care sunt straini sau romani care muncesc si locuiesc in alte tari, astfel incat sa afle si lucruri pozitive despre Romania. Cu cat suntem mai multi, cu atat mai bine si sunt convins ca impreuna putem face lucruri deosebite.
Pe aceasta cale, vreau sa le transmitem realitatea, ca nu suntem toti tigani si ca avem multe alte lucruri fantastice pe care trebuie sa le descoere.

Dorim si suntem deschisi la colaborare cu alte grupuri sau organizatii.

Oricine si orice sugestie sunt bine venite .

Daca va plac materiale de pe pagina, va rog sa dati un “Like” si pe https://www.facebook.com/TopofRomania/

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine si pentru ca distribuiti materiale prezentate in grup.

Articol din Initiative |

Comments Closed

COPILUL-MINUNE al pianului, romanul CARL FILTSCH

November 13th, 2016 |

MOTTO: „Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul catre tot ce este bun, drept și frumos”. (Platon)

Se spune că pianul face minuni. Arar, preface copiii în minuni.

Carl Filtsch (* 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania – † 11 mai 1845, Veneția) este considerat drept una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea.

Carl a început cursurile de pian la vârsta de trei ani, primul îndrumător fiind chiar tatăl său, Joseph Filtsch, pastor (preot) evanghelic în Sebeșul Săsesc. Pentru fructificarea talentului său muzical, a fost dus în 1837la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. Astfel a ajuns să fie coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. A debutat în public în februarie 1841 la “Wiener Musikverein”. Succesul său răsunător a fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu.

Momente remarcabile…

În decembrie 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris. Pentru o vreme Franz Liszt l-a suplinit pe Chopin, fiindu-i de asemenea maestru lui Karl Filtsch. De la el ne-a rămas următoarea frază: „Dacă micuțul acesta va începe să călătorească, va trebui să-mi închid prăvălia”. Chiar și Chopin a făcut o remarcă după ce Carl Filtsch a interpretat unul din concertele pentru pian compuse de el: „Dumnezeule, ce copil. Până acum, nimeni nu m-a înțeles așa ca el…” Toate revistele muzicale din Viena, Paris și Londra au publicat numeroase recenzii.

Dar, din păcate, în scurt timp a fost obligat să anuleze turneele planificate în toată Europa. Filtsch s-a îmbolnăvit de tuberculoză și medicii i-au prescris băi de mare în Veneția. După o scurtă îmbunătățire a stării sănătății sale, și o ultimă ședere pe timpul verii în Transilvania și la Viena, el s-a întors la Veneția. Acolo a fost răpus de acea boală incurabilă, în plină tinerețe, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, se găsește la cimitirul San Michele din Veneția.

Filtsch, care a început să improvizeze la pian încă de tânăr, a lăsat în urma sa, în ciuda vârstei fragede, opt compoziții proprii, din care unele care au fost publicate pentru prima dată la Londra, în 1843. În ciuda influențelor ușor de recunoscut ale profesorilor săi, în lucrările sale se oglindesc o maturitate timpurie și un talent remarcabil.

Compoziții

Choral 1839
Romanze ohne Worte 1840Barcarolle
Mazurka
Impromptu in Ges-Dur 1843
Impromptu in b-Moll 1843
Introduction und Variationen Op. 2
Lebewohl von Venedig (Adieu)
Piano Concertino in B minor

Etude op.10 in A-dur
Etude op.8 in F-dur

Din anul 1995 concursul de compoziție și pian de la Sibiu poartă numele “Festivalul Carl Filtsch din Sibiu/Hermannstadt”.

Sursa: sibiunews

Articol din Romani celebri - muzica, Romani celebri - toti |

Comments Closed

O româncă este studenta anului la o facultate de top din Germania

November 5th, 2016 |

În cadrul festivității de absolvire a Universității Tehnice din Koln au fost premiați cei mai buni studenți ai anului 2016.

În prezența a 114 absolvenți și peste 380 de invitați, campusul din Gummersbach s-a dovedit neîncăpător. Cea mai bună studentă a anului 2016 la facultatea de informatică a fost desemnată românca Teodora Roxana Petrișor, care a încheiat anul cu fabuloasa medie de 1.02 (1 fiind maximum).

Directorii instituției i-au decernat și premiul Ferchau în valoare de 500 de euro. Același premiu l-au primit și cei mai buni absolvenți ai facultăților “Designul produselor și dezvoltarea proceselor” și “Ingineria mașinilor”.

Tânăra din Cluj-Napoca a ajuns în urmă cu patru ani în Germania, prin intermediul programului Erasmus. Ea locuiește în Wiehl, în apropriere de Gummersbach. Limba germană și-a însușit-o la școală în România.

Conform oberberg-aktuell, șansele ca ea să revină în țară sunt însă minime, fiindcă directorii instituției i-au oferit încă din vară un motiv întemeiat de a continua în Gummersbach. A fost angajată în calitate de asistent universitar și cercetător.

În paralel, tânăra de 25 de ani urmează cursurile de master ale Universității, specializarea Softwareingineering.

Istvan Deak

Sursa: miscareaderezistenta

Articol din Romani celebri - elevi, Romani celebri - femei, Romani celebri - toti |

Comments Closed