Romania on TOP 10
Cuptoarele dacice de la Medieșu Aurit (Satu Mare), cel mai mare centru ceramic
October 7th, 2014 |
Cel mai mare centru ceramic din Europa barbară a fost descoperit în apropierea comunei sătmărene Medieșu Aurit. Primele 10 cuptoare dacice au fost scoase la lumină în 1964, pe atunci arheologii nebănuind ce comoară se ascunde sub pământ.
Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES FLUX
De abia în anul 2010 s-au făcut cercetări cu metode moderne, folosind unde geomagnetice, și s-a făcut o descoperire senzațională, încă 200 de cuptoare dacice mai sunt îngropate în pământ, schimbând cu totul importanța sitului arheologic. Astfel, s-a constatat că aici există cel mai mare centru ceramic din Europa barbară cunoscut până în prezent. În acest an s-a descoperit și un centru metalurgic, care vine în sprijinul teoriei ce susține că în zonă ar exista o mare cetate a dacilor liberi care este încă îngropată.
Potrivit arheologului Robert Gindele, cercetările de la Medieșu Aurit au început în 1964 după ce localnicii care arau terenul au descoperit bucăți mari din obiecte ceramice. Până în anul 1970 au fost dezgropate și cercetate 10 cuptoare de ars ceramica. După cioburile găsite, arheologii și-au dat seama că vasele erau produse de către dacii liberi.
Atelierele erau specializate pe producția vaselor pentru provizii de mari dimensiuni, cuptoarele erau masive, aveau diametrul de peste doi metri, cu un perete masiv ce susținea un grătar. Cuptoarele erau construite în pământ pentru a se elimina pierderile masive de căldură și aveau în partea din față o groapă de deservire de unde se alimenta focul. Vasele erau introduse în cuptor prin orificiul din mijlocul cupolei și erau arse de aerul cald degajat de foc, fără să fie afumate sau arse, sistemul fiind unul ingenios. Lutul a fost unul de o calitate excepțională, cuptoarele erau amplasate în apropierea unei ape și a unor păduri, lucru care a permis fabricarea de produse la scară largă.
La reluarea cercetărilor, în 2010, după efectuarea unui studiu prin metoda geomagnetică pe o suprafață de 18 hectare, s-au descoperit unele ‘anomalii puternic geomagnetice, rotunde’ despre care se bănuia că sunt cuptoare. În urma săpăturilor din 2011 au fost scoase la lumină două centre cu câte două cuptoare, confirmând astfel faptul că în zonă mai sunt 200 de cuptoare. Aproape toate sunt îngropate și în ziua de astăzi. Terenurile respective se află în proprietate privată, aproape toate fiind cultivate an de an. Peste cuptoarele dacice, îngropate la 50-100 cm, cresc anual culturi agricole.
‘Cuptoarele se aliniază pe două șiruri paralele, dispuse de o parte și alta a unui mic bot de terasă flancat la est și la vest de două văi. Se poate observa de asemenea gruparea mai multor cuptoare în nuclee, de la trei până la opt cuptoare, deservite eventual de o groapă comună de alimentare’, susține Robert Gindele.
Cercetările au continuat și s-a mai descoperit că în zonă au existat fântâni, construcții de suprafață, locuințe adâncite în pământ, fiind practic o așezare industrială.
‘În stadiul actual al cunoștințelor, nu știm cu exactitate când a fost începută și când a fost abandonată producția de ceramică din Medieșu Aurit, a funcționat cert în secolele II-III d. Hr. Având în vedere numărul cuptoarelor, putem să spunem că era cel mai mare centru ceramic al Europei barbare. Indicatorii etnici sunt formele de vase dacice arhaice, modelate cu mâna, cu brâuri alveolate, care au fost așezate în cuptoare alături de vasele de provizii’, precizează Robert Gindele.
Arheologul presupune că dacii deserveau un spațiu geografic larg, având probabil un rol în preluarea roții olarului de către vandali. ‘Olarii daci deserveau cu producția lor un spațiu geografic întins, formele medieșene de chipuri regăsindu-se în locuințele vandale din perioada războaielor marcomanice. Centrul ceramic de la Medieșu Aurit a avut foarte probabil o contribuție semnificativă în preluarea roții olarului de către vandali și în răspândirea ceramicii produse cu această tehnologie la nord de Carpați, în sudul Poloniei de astăzi’, a mai arătat arheologul.
O altă descoperire importantă a avut loc în acest an. La nici 10 km de acest centru ceramic, în zona localității Iojib, a fost confirmată existența unui centru metalurgic, fapt care mai aduce un argument în susținerea teoriei care spune că în zonă trebuie să existe și o importantă cetate dacică.
Au fost descoperite 52 de cuptoare de redus minereu, fabricându-se lupe de fier, folosite ulterior pentru fabricarea pieselor metalice. “Am reușit să descoperim 52 de cuptoare de redus minereuri pe o suprafață de 15 pe 15 metri. Este o concentrație enormă, sunt uriașe. Trei oameni de abia au putut să pună lupele mari de fier găsite în camion. Funcționau ca niște furnale, erau umplute cu straturi de mangal, cărbuni de lemn și straturi de fier de baltă nativ. Era alimentat focul ca să ajungă la temperatură mult mai ridicată, să poată topi aceste bucăți de fier nativ și rezultau lupe de fier”, a spus Robert Gindele.
Arheologii bănuiau că în apropierea celor peste 200 de cuptoare ale dacilor liberi din Medieșu Aurit trebuiau să mai existe și altfel de centre, însă aveau nevoie de o confirmare, astfel că au trimis probe la un laborator din Polonia pentru datare cu Carbon 14.
“Nu am găsit datarea, putea să fie de la celți până în secolul XIX. Am bănuit și am sperat să fie din epoca romană, să fim în perioada dacilor liberi. Avem analogii foarte bune în estul Germaniei, și ei extrăgeau acest minereu și aveau centre imense industriale de redus minereu. Neavând nicio datare, negăsind niciun ciob, am trimis probe în Polonia pentru datare cu carbon C 14 și dimineață am văzut emailul, era să leșin, datează din a doua jumătate a secolului II, prima jumătate a secolului III, care era perioada de maximă înflorire a centrului ceramic de la Medieșu Aurit, aflat la numai 10 km de acest centru”, a spus mai Robert Gindele.
El crede că în zonă exista o așezare foarte importantă și speră ca în viitor să fie descoperite și alte centre, inclusiv centrul de conducere sau morminte princiare. “Săpăturile au fost făcute în martie (2014 n.r.), șase luni am stat ca pe jar să primesc acest rezultat. Perspectivele se deschid și sunt fantastice. Avem două centre mari importante într-un spațiu așa de mic. Într-un viitor o să găsim centrul politic, centrul economic al acestei zone și de ce nu, morminte princiare, centrul religios. Este o descoperire senzațională nu numai pentru noi, ci pentru toată lumea internațională a analogiei barbare europene”, a mai spus arheologul.
Aceste descoperiri, alături de alte date istorice din alte perioade, arată că zona numită astăzi județul Satu Mare a fost una destul de importantă, nu un simplu colț de țară.
AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Marius Frățilă)
Articol din 
Palatul Administrativ din Satu Mare – cea mai înaltă clădire din Transilvania
October 7th, 2014 |
Palatul Administrativ din Satu Mare este cea mai înaltă clădire din Transilvania și una dintre cele mai înalte din țară. Realizată în perioada vechiului regim, într-un anume stil arhitectonic specific în general țărilor comuniste, clădirea naște controverse cu privire la frumusețea sa.
Foto: (c) PAUL BUCIUTA/AGERPRES ARHIVĂ
Palatul Administrativ a fost construit în perioada 1972-1984 lângă centrul vechi al municipiului Satu Mare, după proiectului arhitectului Nicolae Porumbescu din Iași. Are 15 etaje și o înălțime de 97 de metri, este în topul celor mai înalte clădiri din România, fiind depășit de Tower Center, ce are 106,3 metri, și Casa Presei din Capitală, care cu tot cu turn ajunge la 104 metri. Palatul Administrativ este mai înalt și decât Hotelul Intercontinental din București.
Clădirea este una din beton masiv, are 12.000 de metri pătrați, iar deasupra este amenajat un amfiteatru în aer liber de unde se poate admira panorama orașului. Practic, din vârful palatului se văd toate cartierele municipiului Satu Mare, râul Someș și câteva din localitățile apropiate. Datorită înălțimii sale, Palatul Administrativ se vede chiar și de pe frontiera cu Ungaria sau de la zeci de kilometri depărtate, din munții Oașului.
Clădirea adăpostește mai multe instituții ale administrației publice: Consiliul Județean, Prefectura, Primăria Satu Mare, Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național etc. Costurile de întreținere nu sunt tocmai mici, pe timp de iarnă cheltuielile cu încălzirea ajungând la 45.000 de lei/lună. De altfel, la ultimele etaje nici nu ajunge căldura din cauza centralei vechi.
Cele mai multe discuții în jurul Palatului Administrativ se poartă în legătură cu frumusețea sa. În vreme ce unii susțin că este o clădire rece, doar cu betoane, cenușie, cu “forme pătrățoase”, alții susțin că este un monument al fostului regim.
“Interesant este că originalitatea lui vine tocmai din stranietate, din unicitatea lui, cu toate că el se înscrie într-un curent arhitectonic din întreaga lume. Primăria din Boston, Teatrul Regal din Londra sau câteva clădiri și hoteluri din Singapore sau Malaezia poartă exact aceeași amprentă arhitecturală, și anume a arhitecturii brutaliste, dezvoltată foarte mult mai ales în epoca regimului comunist. Unii contestă palatul spunând că arhitectul nu a respectat regula de aur a proporțiilor, dar alții spun că frumusețea acestei construcții vine tocmai din unicitatea sa, ea nu seamănă cu nicio altă clădire din lume, cu toate că face totuși parte dintr-un curent artistic mondial”, a explicat Felician Pop, care a fost administratorul clădirii mai mulți ani.
Pe vârful palatului sunt mai multe blocuri de beton, reprezentând etniile din județ.
“Palatul are trei turnuri care inițial înfățișa românul, maghiarul și germanul ca într-o frăție, dar pe măsură ce timpul a trecut și regimul comunist a devenit tot mai naționalist, acest simbol a fost ignorat. Turnul cel mai înalt seamănă cu un clop oșenesc, și sigur că arhitectul a încercat să dea o amprentă tradițională prin formele, prin ascuțișurile sale, o formă care să ducă înspre arhitectura tradițională românească”, susține Felician Pop.
Construcția uriașă a fost terminată în ultimii ani ai comunismului, și chiar dacă populației i s-au impus tot felul de restricții, la palat nu s-a făcut economie. Au muncit circa 1.000 de persoane.
“El a fost construit în anii cei mai grei ai regimului comunist și cu toate că restricțiile pentru populație erau tot mai mari pe an ce trecea, aici, la construcția acestui uriaș palat regimul comunist nu a făcut economie de materie primă. Este o construcție foarte solidă, au lucrat 1.000 de oameni la construcția ei, ca la o piramidă egipteană”, afirmă fostul administrator al edificiului.
Tocmai din cauza stilului în care a fost construită, cu încăperi și holuri foarte înalte, aproape jumătate din spații nu au utilitate.
“40% din spații nu au utilitate, ele sunt spații uriașe deschise, de aceea mulți au spus despre această clădire construită în comunismul agonic că ar fi o catedrală comunistă. Nicolae Ceaușescu a vizitat o singură dată acest palat, în mai 1986, când a ținut o cuvântare de pe balconul din piața construită în jurul acestui monument”, își amintește Felician Pop.
Cu toate criticile și discuțiile pe care le naște, Palatul Administrativ rămâne un reper pentru județul Satu Mare și o urmă a vremurilor trecute, cu toate sacrificiile făcute.
“Mulți spun că nu are urme de umanitate, forme rotunde, doar ascuțișuri, unghiuri astringente, dar cu siguranță este un punct de atracție nu doar arhitectonic, și faptul că Satu Mare este un oraș de câmpie, nu are absolut nicio formă de relief pune în valoare și mai mult zveltețea și verticalitatea acestei construcții”, menționează Felician Pop.
AGERPRES/(A — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Ștefan Gabrea)
Satu Mare, județul apelor termale
October 7th, 2014 |
Cea mai valoroasă resursă a județului Satu Mare o constituie apele termale. Județul este efectiv așezat pe o uriașă pungă de apă termală, la peste un km adâncime, benefică pentru sănătatea umană, iar după ce a început să fie exploatată cu eficiență, această resursă începe să adune tot mai mulți turiști în ultimii ani, după modernizarea unor zone de agrement.
Foto: (c) Gil PIETRAR / AGERPRES ARHIVĂ
Astfel, dacă până în urmă cu doi ani sătmărenii și maramureșenii mergeau la ștranduri în Ungaria, după deschiderea celui mai mare aqua park din regiune, încep să apară la Satu Mare turiști din Ungaria sau Ucraina.
Cea mai renumită stațiune este cea din Tășnad, care adună peste 300.000 turiști într-un an, cei mai mulți veniți din județele Bistrița-Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj. Stațiunea nu are un istoric foarte vechi, dar s-a dezvoltat constant și cu ajutorul fondurilor europene s-a transformat într-o stațiune demnă de secolul XXI. Ștrandul a fost înființat în 1978 când, în urma unor prospecțiuni geologice intense efectuate pentru descoperirea hidrocarburilor, o sondă la adâncimea de 1.354 m, a depistat un acvifer termal, cu ape mineralizate, având temperaturi de peste 72°C. Imediat a fost creată o zonă de agrement, din categoria turismului de cură și agrement balnear, asemenea stațiunilor Băile Felix și 1 Mai. Zona s-a extins tot mai mult, au fost construite căsuțe pentru camping, iar după Revoluție localnicii au început să găzduiască turiști în propriile locuințe, să amenajeze primele pensiuni. Acestea s-au dezvoltat treptat, îndeosebi după 1995, când stațiunea s-a transformat într-un complex turistic grupând aproape 300 locuri cazare aparținând unor instituții sau persoane particulare. Acum sunt peste 1.200 de locuri de cazare, atât la micile pensiuni amenajate în gospodării, cât și la hoteluri moderne, cu piscine interioare, masaje și tratamente.
Apa termală din stațiunea Tășnad este caracterizată de o serie de proprietăți fizico-chimice, recunoscute prin buletine de analiză din anul 2007 realizate de către Institutul Național de Recuperare, Medicina Fizică și Balneoclimatologie. Apa de aici are valențe terapeutice și inclusiv balneare și este recomandată pentru utilizare reumatismale degenerative, reumatismale abarticulare, neurologice periferice cronice, ginecologice cronice, afecțiuni posttraumatice, boli profesionale, endocrine, boli de metabolism. Bolile reumatismale degenerative sunt cunoscute în general ca artroze, având diverse forme clinice: spondiloze (cervicale, dorsale, lombare), coxartroza, gonartroza, artrozele mâinilor și picioarelor.
Ștrandul din Tășnad are cinci bazine pentru adulți și unul pentru copii, toate funcționând cu apă termală de peste 35 grade Celsius. Din anul 2010 stațiunea balneoclimaterică fost inclusă în circuitul de tratament pentru pensionari, aceștia putând obține bilete de tratament prin Casele Județene de Pensii.
Un alt obiectiv important este complexul Aqua Star din municipiul Satu Mare, deschis în 2013 în urma unei investiții de 48 milioane lei, prin Programul Operațional Regional. Situat lângă pădurea Noroieni, Aqua Star este deschis tot timpul anului, are 9 bazine, din care cinci piscine exterioare și patru interioare cu destinații diferite, oferind totodată servicii precum saune, hidromasaj, bazin cu apă, hidroterapie, kinetoterapie, masaj, o zonă de divertisment sportiv și spații de joacă pentru copii. Aquaparkul are o capacitatea de 2.000 de persoane/zi în sezonul estival și circa 500 persoane/zi în extra sezon.
În 2012 a fost redeschis ștrandul din municipiul Satu Mare, care a fost concesionat în 2008 unei societăți pe o perioadă de 49 de ani. Lucrările trebuiau să înceapă în 2009 însă din cauza unor probleme au fost amânate și de abia în 2012 s-a concretizat acest lucru. Firma a investit 7 milioane de euro în cele șapte bazine, însă hotelul și baza de tratament cuprinse în contractul de concesionare nu au mai fost realizate.
De asemenea, mai sunt mici ștranduri cu apă termală la Acâș, Mihăieni și Carei, în vreme ce două stațiuni renumite în secolul XIX, Băile Tarna Mare și Băile Beltiug, s-au distrus. Apa minerală de la Tarna Mare, feroasă, clorurată, carbogazoasă și sulfuroasă a fost folosită atât pentru cure interne cât și pentru băi, au fost tratate boli ale stomacului și ficatului, dar și reumatisme. Pe vremuri, la stațiune se tratau turiști din Ungaria, Austria, Polonia, Slovacia.
Stațiunea din Beltiug a fost înființată în anul 1736, la scurt timp după colonizarea șvabilor, aceasta fiind renumită la începutul secolului trecut pentru apele termale și minerale. Potrivit medicilor, apele minerale din zonă, folosite sub formă de băi calde, au efecte curative în tratarea bolilor reumatismale, degenerative, articulare și a afecțiunilor ginecologice. În prezent băile sunt nefuncționale. Consiliul Județean a început după 1990 refacerea zonei turistice, s-au investit bani în bazine, într-un hotel care n-a mai fost terminat, iar acum un alt proiect de relansare a stațiunii așteaptă finanțare.
Autoritățile au mai discutat în ultimii ani despre încălzirea Spitalului Județean Satu Mare pe baza apei termale, după un modelul care funcționează în apropiere în Ungaria, însă nu s-a materializat nimic. Vecinii maghiari au demonstrat că această resursă, atâta timp cât este utilizată eficient, poate fi ajuta la dezvoltarea comunităților locale, sau poate reduce substanțial costurile cu încălzirea unor instituții publice.
AGERPRES/(AS — autor: Gheorghe Pietrar, editor: Marius Frățilă)
Lotcă solară și far urban pe Dâmbovița
October 4th, 2014 |
Astăzi s-a lansat la apă prototipul unei lotci cu propulsie solară și a fost amplasat farul urban pe Dâmbovița, la Academia ROWmania, între Podul Unirii și Biblioteca Națională a României. Rowmania, mișcarea lui Ivan Patzaichin care își propune să atragă atenția asupra sporturilor pe apă, ecoturismului și patrimoniului natural al României, le oferă în acest fel bucureștenilor prilejul de a vedea Dâmbovița ca pe un spațiu public, în mijlocul orașului, în care te simți aproape de natură și realizezi cât de important este să o protejezi.
„Lucrăm de câțiva ani la îmbogățirea flotilei de ambarcațiuni de lemn disponibile în Deltă, fie că sunt canotci, catamarane sau lotci tradiționale pescărești. Delta nu este doar o destinație excepțională pentru ecoturism, este și locul magic de la care eu am învățat să apreciez natura și să fiu atent la semnalele pe care ni le dă. Grija față de mediu nu trebuie să împiedice planurile de dezvoltare, iar soluțiile de protecție a naturii, care uneori sunt simple dar alteori se bazează pe tehnologie avansată, au nevoie întotdeauna de un dram de simț practic pentru a funcționa. Am adus lotca solară la București ca să stârnesc discuția în jurul unei idei pe care noi am pus-o în practică așa cum ne-am priceput, și în care eu am mare încredere” a declarat Ivan Patzaichin.
Prototipul lotcii cu propulsie solară a fost realizat cu sprijinul Apa Nova București, în atelierele marangozilor de la Tulcea, și utilizează un motor Torqeedo de fabricație germană, care se încarcă de la panourile amplasate pe copertină sau de la rețeaua de oraș. Lotca a fost proiectată să poată transporta 10 persoane, iar motorul de 5 cai putere poate asigura o autonomie de cca 6 ore, la o viteză de 8 km/h, chiar dacă cerul este înnorat. Ambarcațiunea poate fi, deci, ideală pentru plimbări de agrement pe lacurile din parcurile urbane, în Deltă sau pe alte ape interioare.
Tot astăzi a fost ridicat pe Dâmbovița Farul Urban, o creație a arhitecților Bogdan Ciocodeică și Diana Roșu, proiectul câștigător al competiției de design Eco-arhipelag, desfășurată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 pentru promovarea ecoturismului. Farul Urban Sulina este un «advertorial» al Deltei Dunării și o formă inedită de a orienta privirea bucureștenilor asupra Dâmboviței. Funcționează ca un «reflector», un semnal luminos și simbolic care scoate în evidență râul uitat al capitalei. Este vizibil dinspre axele principale de circulație din centrul orașului, devenind un reper pentru locuitorii și turiștii aflați în căutarea unui colț de relaxare conectat la natură. Farul a fost construit cu sprijinul Lafarge, partener Eco-ahipelag.
Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 continuă astfel să dezvolte proiecte care pun în valoare patrimoniul hidrografic al României și atrag atenția asupra potențialului de dezvoltare pe care îl are ecoturismul.
Asociația Ivan Patzichin – Mila 23 este sprijinită în aceste demersuri de partenerii săi tradiționali: DC Communication, Asociația de Ecoturism din România, Lafarge, Apa Nova, Apele Române, Aqua Carpatica, București FM și SUP Academy.
sursa: romaniapozitiva
În 2012 îl prezentam pe Călin Drăgan, de la Coca-Cola Japonia. Astăzi e cel mai puternic executiv român din lume.
October 4th, 2014 |
Business Magazin l-a prezentat în urmă cu doi ani pe Călin Drăgan, liderul unei comunităţi de executivi care a dus limba română în jumătate din ţările lumii.
Sunt mai multe filiere prin care companii din întreaga lume au ajuns să fie conduse de manageri români. Familiile emigrate înainte de ’89 au dat Americilor câţiva CEO preţioşi. Multinaţionalele care au venit în România în anii ’90 au dezvoltat adevărate pepiniere de lideri care au ajuns la cârma filialelor din alte ţări. Nu în ultimul rând, a fost şi valul entuziast de antreprenori români care a trecut hotarele şi a dezvoltat afaceri pe tărâmuri mai mult sau mai puţin exotice.
Cei mai vizibili executivi români aflaţi la cârma unor companii din alte ţări conduc afaceri mari, cu rulaje de miliarde de dolari, fiind foarte vizibili în organizaţii şi în comunitatea de business a ţărilor respective. În condiţiile în care imaginea românilor peste hotare a suferit mult în ultimii ani, rolul unor expaţi care au abilităţi de lider şi care au făcut dovada că pot conduce businessuri dificile este foarte important pentru România. Pot fi expaţii români vectori de imagine pentru România? Îşi doresc ca imaginea lor să fie legată de ţara natală? Dar, şi mai important, cât de mult conştientizează ei şi acest rol, pe lângă multiplele responsabilităţi pe care le au la cârma companiilor pe care le conduc?
„Cred că orice român aflat peste hotare se simte «ambasadorul» ţării. În ceea ce mă priveşte, sunt foarte mândră că România e ţara mea natală şi spun acest lucru tuturor celor cu care fac cunoştinţă aici, în Ungaria. Mă bucură, mă onorează, dar mă şi responsabilizează faptul că pot fi un ambasador al României. Din acest motiv, sunt mereu preocupată ca rezultatele mele profesionale să fie remarcabile, astfel încât să se răsfrângă şi asupra imaginii României, respectiv a tinerilor cu potenţial, pentru ca ei să fie apreciaţi peste hotare”, spune Cornelia Coman, director general, ING Asigurări de Viaţă şi Pensii Ungaria.
Tudor Marchiş, managing director, Thermo Control Services and Expertise, India, se consideră un ambasador mai eficient decât cei din corpurile diplomatice: „Am adus şi voi aduce oameni în ţara noastră care, până să mă fi cunoscut pe mine şi pe soţia mea, credeau că România e Dracula, orfelinat, ţiganiadă şi sărăcie”.
Angela Creţu, group vice president Europa de Est şi general manager Rusia al Avon, spune că „mulţi colegi de-ai mei din toate colţurile lumii au venit să ne viziteze ţara datorită poveştilor mele despre locurile şi cultura noastră”. Reputaţia unei persoane sau a unei ţări este indivizibilă: orice percepţie negativă asupra unui detaliu poate induce o generalizare periculoasă asupra întregului, spune şi Andrei Hareţ, managing director al SABMiller Ungaria.
„Percepţia oamenilor despre mine, despre ceea ce fac şi cum fac, se răsfrânge şi asupra României. Sper să transmit o imagine pozitivă”, spune Silviu Popovici, CEO al PepsiCo Rusia. În ultimii 15 ani de management în afara ţării, Popovici a observat managerii români şi a încercat să traseze un portret al acestora: „Sunt foarte muncitori, se adaptează şi învaţă repede, produc rezultate, nu sunt pretenţioşi„. „Aceste calităţi explică de ce un număr din ce în ce mai mare de români ajung să ocupe poziţii foarte înalte în multe companii în străinătate„, mai spune Silviu Popovici. Conectat fiind la comunitatea de români, managerul spune că în Rusia companii ca Inditex, BAT, IKEA, Western Union, PepsiCo, Coca-Cola Hellenic, General Electric şi multe altele au români în funcţii de conducere.
La o privire pe harta managementului românesc, vom vedea că cei mai mulţi expaţi români au ajuns în Rusia. Silviu Popovici crede că managerii români rezistă în Rusia pentru că sunt mai apropiaţi de cultura rusă, dar şi pentru că sunt mai maleabili, mai orientaţi către a demonstra ce pot şi mai dispuşi să respecte tradiţiile locului.
Din punct de vedere geografic, dar şi al domeniilor în care românii au crescut ca manageri, Rusia şi respectiv FMCG-ul conduc detaşat. Cele două afaceri din băuturi răcoritoare conduse de români, Coca-Cola East Japan şi PepsiCo Rusia, cumulează peste 15 mili-arde de euro.
Vorbim despre volume de business pe care un manager le-ar fi atins cu greu în România, dat fiind că mai puţin de 30 de companii din numărul afacerilor locale au rulaj de peste un miliard de euro. Ieşirea peste hotare a fost aşadar o şansă ca mai mulţi manageri români să îşi poată demonstra potenţialul. În paginile următoare, vom face cunoştinţă cu 12 dintre cei mai cunoscuţi manageri români (sau de origine română) de peste hotare, cei care au dus limba română în mijlocul a mii de angajaţi din toate colţurile lumii.
Autor:Bogdan Angheluta
Sursa: business magazin
Românul care a primit de la Bill Gates 27 de milioane de dolari pentru ţara lui
October 4th, 2014 |
Paul-Andrei Baran este născut în Los Angeles şi a administrat în ultimii trei ani programul Biblionet, de 26,9 milioane de dolari, al fundaţiei Bill & Melinda Gates, menit să reformeze bibliotecile publice din România.
Paul trăieşte şi munceşte în România de peste 12 ani, timp în care a oferit asistenţă tehnică pentru British Council în dezvoltarea centrelor de pregătire regionale ale administraţiei publice din România. Mai mult, a administrat programele de guvernanţă locală finanţate de USAID şi a fost consultant pentru guvernanţa locală al Preşedinţiei României.
Paul-Andrei Baran este directorul programului Biblionet, prin care bibliotecile publice sunt dotate cu calculatoare conectate la internet, dar şi “campion digital” al României – titlu acordat de fiecare stat membru UE unei persoane cu merite deosebite în promovarea digitalizării în ţara respectivă.
Prin programul Biblionet, în ultimii şase ani, 750.000 de români au avut pentru prima oară acces la internet, a spus Baran. De asemenea, prin acest program se încearcă şi îndrumarea oamenilor din mediul rural să înţeleagă lucruri precum online banking sau e-commerce.
Însă, din cele aproximativ 3.100 de comunităţi din România (numărul aproximativ al oraşelor şi comunelor din România, n.r.), numai 2.800 au biblioteci publice, a atras atenţia directorul Biblionet.
Programul a dotat deja peste 2.300 de biblioteci locale cu peste 9.790 de calculatoare şi echipamente aferente pentru a oferi acces gratuit la internet şi a instruit aproape 3.000 de bibliotecari pentru a iniţia şi asista utilizatori în accesarea informaţiei, potrivit unor date comunicate în septembrie anul trecut.
Lista completă a celor 100 de inovatori din Europa Centrală şi de Est este disponibilă la www.ne100.org şi a fost prezentată public în cadrul evenimentului European Forum for New Ideas (EFNI), din Sopot, Polonia.
autor : Bogdan Angheluta
Americanii spun că avem rezerve uriașe de petrol
October 4th, 2014 |
România are resurse majore de ţiţei şi gaze, iar asta în câmpuri despre care se credea că sunt epuizate, arată diplomatul american Nicholas Taubman, prezent la Bucureşti pentru a participa la cea de-a treia ediţie Bucharest Forum, organizată de Institutul Aspen România.
Taubman explică şi de ce criza din estul Ucrainei nu se va transforma într-un conflict îngheţat, dar vorbeşte şi despre imposibilitatea Moldovei de a intra în UE în actuala situaţie a Transnistriei.
“Moştenirea României pentru următorii 100 de ani se află sub picioarele voastre. Spre exemplu, câmpurile gazeifere din Ploieşti, despre care se credea că au fost epuizate din cauza exploatării lor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au încă mai mult ţiţei şi gaze decât volumul total pe care l-aţi extras în ultima sută de ani”, a afirmat Taubman, potrivit economica.net.
“Apoi, un alt exemplu bun este că sub platforma continentală a României din Marea Neagră se găsesc aproximativ – şi este o estimare precaută – 25.000 de miliarde de picioare cubice de gaze. Sunt oportunităţi la dispoziţia României, nimeni nu v-o poate lua, este responsabilitatea ţării să urmărească faptul administrarea acestor resurse şi exploatarea lor corectă din punct de vedere al mediului înconjurător. Ea poate rămâne în mediul privat, însă trebuie să vă asiguraţi că guvernul are putere de supraveghere. Capitaliştii uită uneori să facă lucrul bun, în interesul de a-şi maximiza profitul. Supravegherea din partea Guvernului este foarte importantă”, a mai spus fostul ambasador al SUA la Bucureşti.
Sursa: money.ro
ZILE NAȚIONALE ALE STATELOR LUMII: Regatul Lesotho
October 4th, 2014 |
Regatul Lesotho, cu o suprafață de 30. 355 km pătrați și o populație de 1.942.008 de locuitori sărbătorește Ziua națională la 4 octombrie. Aceasta marchează ziua independenței (1966).
Foto: Globi.ro
Regatul Lesotho este situat în sudul Africii, formând o enclavă, fiind complet înconjurată de Africa de Sud. Capitala este Maseru. Lesotho înseamnă “țara poporului care vorbește limba Sesotho”. Lesotho este singurul stat independent din lume care se află în întregime la o altitudine de peste 1.000 de metri. Diviziuni administrative: 10 districte. Limbi oficiale sotho/sesotho și engleza.
Foto: (c) www.turistik.ro
Clima este temperat-continentală, cu puternice oscilații termice anuale (-6 grade C iarna și 32 de grade vara în regiunile mai joase; în regiunea, înaltă temperatura coboară sub—18 grade C); precipitațiile însumează în jur de 1 000 mm/an. Lesotho este străbătut de cursul superior al fluviului Orange, care izvorăște din Nord Estul țării. Vegetația naturală este predominant ierboasă (pajiștile ocupă 2/3 din suprafața țării), cu pâlcuri de pădure (0,5% din teritoriu); fauna este relativ săracă. Există un Parc Național numit Shlabathebe.
Fiind constituit din terenuri înalte, unele sate sunt atât de izolate, încât se poate ajunge la ele doar călare, pe jos sau pe calea aerului. Oamenii de afaceri au construit drumuri pentru a ajunge la minele de diamant și apele minerale din munți, însă multe canioane și cabane au rămas izolate. Munții oferă vizitatorilor o gamă largă de activități, de la drumeții și călărie până la pescuit.
Foto: (c) www.turistik.ro
Lesotho este adesea descris ca fiind un teritoriu aspru, simplu, de o frumusețe maiestuoasă, “Regatul Muntos” și “Regatul din Cer”. Lesotho oferă experiențe turistice bazate pe frumusețea naturii, floră și faună bogate, precum și din perspectiva patrimoniului cultural și istoric. Munții, văile și râurile oferă priveliști încântătoare.
Foto: (c) www.turistik.ro
Locuit de boșimani, Lesotho este populat, la începutul secolului XIX de triburi de origine basuto (de orgine bantu) refugiate aici în fața invaziei zuluse. Regele Moshoeshoe I (1820-1870), “părintele națiunii basuto”, unește triburile basuto, opune o dârză rezistență înaintării burilor și sfârșește sub presiunea acestora prin a accepta, în 1868, protectoratul britanic (Basutoland).
La 4 octombrie 1966, Basutoland își proclamă independența în cadrul Commonwealth-ului, sub numele Regatul Lesotho. Leabua Jonathan, liderul Pratidului Național din Basotho, devine premier (1966-1986), iar Moshoeshoe II, rege.
Pe fundalul unei situații interne extrem de instabile, regele este constrâns să renunțe la tron în favoarea fiului său, Letsie III, iar în 1993 au loc primele alegeri parlamentare libere, după 1970, câștigate de Ntsu Mokhehle, care devine șef al guvernului. Revenit la putere (1995), Moshoeshoe II moare într-un accident de mașină (1996), Letsie III fiind încoronat oficial rege la 7 februarie 1996.
Disputa dintre guvernamentali și opoziție pe tema alegerilor parlamentare (mai 1998), câștigată de partidul la putere, culminează cu izbucnirea unei rebeliuni militare (10 septembrie 1998). După ani de criză viața politică se stabilizează în 2003-2004.
Regatul Lesotho este monarhie constituțională. Regele este Letsie III (7 februarie 1996), iar premier este Motsoahae Thomas Thabane (8 iunie 2012). Parlamentul este bicameral: Senat (33 de membri) și Adunarea Națională (120 de locuri). Membrii sunt aleși prin vot popular pentru o perioadă de cinci ani. Ultimele alegeri au avut loc la 26 mai 2012, iar următoarele sunt programate pentru 2017.
Printre atracțiile turistice se numără: picturile boșimane pe stânci, ce înfățișează obiceiuri boșimane și animale, lângă Maseru — Ha Khotso și Ha Baroana; cea mai mare cădere de apă din Africa — Cascada Maletsunyae; grotele Motlejoeng; siturile Moyeni, Qalo și Morija unde, pot fi admirate urme de dinozauri; pădurea pietrificată de pe muntele Thaba-Ts-oeu; atracțiile capitalei Maseru — cimitirul istoric și arhitectura fascinantă a Palatului regelui și a reședinței primului ministru; drumețiile prin locuri precum Ramanbanta, Semonkong și Parcul Național Sehlabathebe.
Foto: (c) www.turistik.ro
Locuitorii din Lesotho împart multe tradiții culinare cu celelalte popoare din Africa de Sud. Produsele tipice sunt porumbul, sub forma de pastă groasă și pâinea. Carnea de vită, berbec și pui este populară, iar laptele se consumă acru. Berea este făcută mai degrabă din sorg decât din orz.
AGERPRES/(Documentare — Suzana Cristache Drăgan; editor: Irina Andreea Cristea)
Ziua Internațională a Animalelor
October 4th, 2014 |
Ziua Internațională a Animalelor (World Animal Day) este sărbătorită, în fiecare an, la 4 octombrie. Animalele au un rol foarte important în viața oamenilor.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
Această sărbătoare recunoaște locul pe care animalele îl au în viața noastră. Atât cele de companie, care ne sunt alături zi de zi și ne aduc bucurie, cât și toate celelalte animale de pe Pământ care nu sunt în preajma noastră, dar au nevoie de noi. Animalele de companie au un rol important în formarea caracterului și personalității copiilor, învățându-i să fie responsabili și independenți, deoarece trebuie să le acorde atenție, să le îngrijească, să le hrănească.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES ARHIVA
În această zi se desfășoară diverse campanii pentru a ajuta animalele, de la cele fără stăpân până la cele pe cale de dispariție. Cercetători din diverse colțuri ale lumii au descoperit ca animalele pot într-adevăr stimula sănătatea fizică și mentală a omului. Prezența unor animale de companie lângă noi este benefică, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne dăm seama, și ne ajută din punct de vedere emoțional, psihologic și social.
Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO
Ziua Internațională a Animalelor a fost proclamată oficial de Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor în anul 1931, în memoria Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), întemeietorul Ordinului Franciscan și protectorul animalelor, canonizat la 4 octombrie 1228.
Primele lucrări privind drepturile și protecția animalelor au fost publicate abia în secolul al XVIII-lea. Prima lege pentru protecția animalelor s-a numit “Martin’s Act” și a fost votată de Parlamentul britanic la 22 iulie 1822. După 1945, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial Ziua internațională pentru protecția animalelor, fiind sărbătorită an de an pe întreg mapamondul.
Sfântul Francisc, pe numele său de mirean Giovanni Bernardone, a văzut lumina zilei la Assisi (Umbria, Italia), în 1182. A fost fiul unui bogat negustor de stofe. Poveștile despre ordinul cavalerilor-călugări templieri l-au făcut să se simtă un oștean al lui Hristos, dorindu-și să plece în cruciade, pentru a cuceri Sfântul Mormânt.
Aceste vise de mărire pe calea armelor au luat sfârșit când a fost luat prizonier de perugieni, într-o luptă internă. S-a convertit la cele sfinte în perioada prizonieratului în Perugia, când, spunea el, a primit un mesaj de la Iisus Hristos, care-l chema să renunțe la stilul lumesc de viață. După eliberare, a adoptat Evangheliile ca regulă de viață și pe Iisus Hristos ca model. Se îmbrăca în haine sărăcăcioase, cerșea pentru a se întreține și predica despre puritate și pace. Vizita spitale, îi ajuta pe bolnavi și îi considera pe toți oamenii frați. Iubea animalele, considerându-le creația lui Dumnezeu și frați ai omului.
AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)
Ziua internațională a non-violenței
October 3rd, 2014 |
“Non-violența este cea mai mare forță la dispoziția omenirii, mai puternică decât cea mai puternică armă de distrugere concepută de ingeniozitatea omului.” (Mahatma Gandhi)
Foto: (c) un.org
Națiunile Unite au ales data de 2 octombrie pentru a marca Ziua internațională a non-violenței, dată la care este aniversat Mahatma Gandhi, inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente.
În mesajul său din acest an, secretarul general al ONU Ban Ki-moon subliniază: “Educația reprezintă instrumentul cel mai potrivit pentru a forma demnitatea umană, pentru a promova o cultură a non-violenței și pentru a construi o pace durabilă. Educația poate pune, de asemenea, bazele pentru dezvoltarea unor forme noi de cetățenie la nivel global și de solidaritate, care sunt esențiale în lumea de astăzi”.
În această zi suntem invitați să contribuim, fiecare cum putem, la crearea unei culturi a păcii, a toleranței, a înțelegerii și a non-violenței. Să promovăm diversitatea culturală și înțelegerea între numeroasele popoare de pe planetă. Putem face acest lucru în primul rând prin exemplul personal, apoi prin educație și prin campanii publice de conștientizare.
Ziua internațională a non-violenței a fost adoptată de Organizația Națiunilor Unite prin Rezoluția 61/271, la 15 iunie 2007, pentru a fi marcată la 2 octombrie — zi în care se aniversează nașterea unuia dintre cei mai mari lideri ai omenirii Mahatma Gandhi, părintele mișcării de independență a Indiei și pionier al filosofiei și al strategiei non-violenței.
Principiul de non-violență — de asemenea, cunoscut sub numele de rezistență non-violentă — respinge folosirea violenței fizice, în scopul de a obține schimbări sociale sau politice. Adesea descris ca “politica oamenilor obișnuiți”, această formă de luptă socială a fost adoptată în acțiunile în masă peste tot în lume, în campanii pentru justiție socială. Acțiunile non-violente pot fi cuprinse în trei categorii: protest pașnic și persuasiune, inclusiv marșuri; noncooperare; intervenții pașnice, precum blocadele. Din păcate, multe grupări în lume încă folosesc violența pentru atingerea scopurilor.
AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)