Poarta Brandenburg, Berlin

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Obținând unitatea națională mai târziu decât alte țări europene, Germania s-a recuperat rapid. Înfrângerile suferite în cele două conflagrații mondiale au lăsat țara sfărâmată, confruntată cu moștenirea dificilă a nazismului și divizată între blocurile europene ale Războiului Rece. Cu toate acestea, Germania s-a mobilizat pentru a deveni gigantul economic al continentului și o forță esențială în cooperarea europeană.

Potsdamer Platz, Berlin

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Situată în Europa Centrală, țara are ca limite Elveția și Austria la sud, Republica Cehă și Polonia la est, Danemarca la nord, Olanda, Belgia, Luxemburg și Franța la vest. Cu o suprafață de 357,168 kmp, statul este împărțit în 16 landuri federale: Baden-Württemberg, cu capitala la Stuttgart; Statul Liber Bavaria, capitală: München; Berlin, oraș-stat, capitala federației; Brandenburg, capitală: Potsdam; Orașul Liber și Hanseatic Brema, land federal constituit din orașele Brema și Bremerhaven, oraș-stat; Orașul Liber și Hanseatic Hamburg, oraș-stat; Hessa, capitală: Wiesbaden; Mecklenburg — Pomerania Inferioară, capitală: Schwerin; Saxonia Inferioară, capitală: Hanovra; Renania de Nord — Westfalia, capitală: Düsseldorf; Renania-Palatinat , capitală: Mainz; Saarland, capitală: Saarbrücken; Statul Liber Saxonia, capitală: Dresda; Saxonia-Anhalt, capitală: Magdeburg; Schleswig-Holstein, capitală: Kiel Statul Liber Turingia, capitală: Erfurt. Populația țării depășește 80 de milioane de locuitori, potrivit statisticilor din 2013, statul fiind, după Rusia, cel mai populat de pe continentul european. La Berlin, oraș cu o populație de 3,5 milioane de locuitori, se află sediul parlamentului și al guvernului.

Clădirea Parlamentului German (Bundestag)

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

De la nord la sud, teritoriul Germaniei se împarte în cinci mari unități naturale: Câmpia Germaniei de Nord, masivele muntoase vechi (hercinice) ale Germaniei de mijloc, munții erodați și cu aspect de podiș, despărțiți de văi largi din partea de sud-vest, Platoul Bavariei și Alpii Bavariei.

Joasă (sub 50 m. altitudine), Câmpia Germaniei de Nord, sector al Marii Câmpii Nord-Europene, este netedă la vest de Berlin și străbătută de două șiruri de dealuri morenaice, în est, spre coasta Mării Baltice. Țărmul Mării Baltice este însoțit de puține insule, mai mari fiind Rugen și Fehmarn, și este pătruns de lungi fiorduri în sectorul vestic. Țărmul Mării Nordului este mai coborât și însoțit de numeroase insulițe, care au rezultat în urma pătrunderii mării dincolo de lanțul de dune. Germania de mijloc este constituită din mai multe masive muntoase vechi, cu altitudini cuprinse între 200 și 1.500 m. Printre acestea, se numără: Masivul Harz, Masivul Șistos Renan, Munții Pădurea Turingiei, Munții Metalici. Lanțul de munți se continuă în partea de sud-vest cu Jura Suabă, Jura Franconiană și Munții Pădurea Neagră, cei mai înalți culminând, la 1.495 m, în vârful Feldberg. În sudul Germaniei se desfășoară Alpii Bavariei, cei mai înalți munți de pe întregul teritoriu, culminând, la 2.963 m, în vârful Zugspitze. Sunt constituiți din lanțuri orientate vest-est, în mare parte calcaroase, fragmentate de numeroase văi drenate de râuri care izvorăsc de pe teritoriul Austriei (Lech, Inn, Salzach ș.a.). La poatelele Alpilor Bavariei se întinde Platoul Bavariei, cu aspect monoton, care înclină spre nord, către valea Dunării.

Rețeaua hidrografică, bogată și legată printr-un vast sistem de canale, aparține celor trei mari bazine: Marea Nordului (Elba, Weser, Aller, Ems, Rhein), Marea Baltică (Oder și câteva râuri mai mici), Marea Neagră (Dunărea și afluenții săi de pe teritoriul Germaniei).

Teritoriul Germaniei a fost populat din antichitate de triburi germanice, celtice și slave. În secolele I-IV, regiunile sudice și cele din partea de vest sunt transformate în provincii ale Imperiului Roman. În secolele VI-VIII, ținuturile locuite de triburile alamanilor, turingilor, saxonilor, frizilor, bavarezilor sunt incluse în Regatul Francilor, care atinge apogeul sub Carol cel Mare (768-814). Prin Tratatul de la Verdun (843), are loc prima etapă a dizolvării imperiului lui Carol cel Mare. Imperiul Carolingian al lui Ludovic I cel Pios este împărțit între cei trei fii ai lui: Ludovic Germanul a primit Francia Orientală, porțiunea de la est de fluviul Rin (viitoarea Germanie), Carol II cel Pleșuv a primit Francia Occidentală (Franța de mai târziu), iar Lothar I a primit titlul imperial și Francia Media, care cuprindea o mare parte din Italia. Regatul Francia Orientală adoptă, în secolul al X-lea, odată cu încoronarea ca împărat a lui Otto I (936-973), la Roma, numele de Imperiul Roman și, ulterior, pe acela de Sfântul Imperiu Romano—German. În secolele X-XIII, granițele imperiului lui Otto I se extind spre răsărit, în teritoriile locuite anterior de slavi, această expansiune luând sfârșit în jurul anului 1350. Denumirea ”Germania” este folosită în mod curent abia în secolul al XV-lea. Liga Hanseatică, înființată în 1282, ca alianță a cetățenilor de la Marea Baltică, cuprinde inițial orașele Lubeck, Hamburg și Bremen, devenind, în secolul al XIV-lea, principala putere comercială în bazinul Mării Baltice.

Publicarea, în anul 1517, a tezelor lui Marthin Luther inaugurează epoca reformei, noua credință fiind îmbrățișată, până în anul 1555, de circa 80% din locuitori. Apariția, ca efect al divergențelor dintre catolici și protestanți, a Uniunii Protestante (1608) și a Ligii Catolice (1609) constituie cauza principală a izbucnirii ”Războiului de 30 de ani” (1618-1648). Germania devine un adevărat câmp de bătălie, iar distrugerile sunt catastrofale. Pacea westfalică (1648), care încheie acest război, consfințește fărâmițarea Germaniei în peste 300 de stătulețe, între acestea afirmându-se Bavaria, Brandenburg (viitoarea Prusie), Saxonia și Hanovra, devenite ulterior centre independente de putere. Secolul al XVIII-lea este marcat de ascensiunea Prusiei, devenită, sub conducerea lui Frederic cel Mare (1740-1746), o putere militară și un rival al Austriei, amândouă având ca obiectiv hegemonia în lumea germanică. ”Războiul nordic” (1700-1712), războaiele pentru Silezia (1740-1742; 1744-1745), ”Războiul de 7 ani” (1756-1763) impun Prusia ca putere europeană, coparticipantă la cele trei împărțiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795). Epoca războaielor napoleniene este marcată de o serie de reforme burgheze și de sfârșitul oficial, în 1806, al Sfântului Imperiu Romano-German. Unificarea Germaniei este realizată de către Prusia cancelarului Otto von Bismarck (21 martie 1871—20 martie 1890). După victoria obținută în războaiele împotriva Austriei (1866) și Franței (1870-1871), principatele din sud se unesc cu cele din nord, formând Imperiul German; Wilhelm I este proclamat împărat al imperiului la 18 ianuarie 1871, la Versailles. Crearea, în 1882, a Triplei Alianțe între Germania, Italia și Austro—Ungaria duce, prin antagonismul față de blocul Antantei (creat în 1904 de Anglia, Franța și Rusia), la izbucnirea, în 1914, a Primului Război Mondial.

La încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Germania și Berlinul erau divizate în patru zone, aflate sub control american, britanic, francez și respectiv sovietic. La 24 mai 1949, este fondată Republica Federala Germania, sub conducerea guvernului cancelarului Konrad Adenauer. Zona aflată sub control sovietic, devine, la 7 octombrie 1949, Republica Democrată Germană. În 1955, R.F.G. aderă la NATO, iar R.D.G. se alătură Pactului de la Varșovia. În 1957, R.F.G. participă la fondarea Comunității Economice Europene. În 1973, atât R.F.G., cât și R.D.G., aderă la Organizația Națiunilor Unite. În 1982, creștin-democratul Helmuth Kohl devine cancelar al R.F.Germania, iar în 1987 liderul est-german Erich Honecker a efectuat o vizită în R.F.Germania. În noiembrie 1989, cade Zidul Berlinului și la 3 octombrie 1990 are loc reunificarea Germaniei de Est cu cea de Vest, sub numele Republica Federală Germania.

În 1994, Helmuth Kohl a fost reales cancelar, iar din 1998, la conducere s-a aflat o coaliție între social-democrați și ecologiști condusă de Gerhard Schroeder. Creștin-democrații (CDU/CSU) au câștigat alegerile anticipate din 2005, Angela Merkel devenind cancelar federal. Aceasta păstrează funcția de cancelar federal atât după alegerile din 2009, guvernând alături de liberali (FDP), cât și după cele din 2013, avându-i parteneri de coaliție pe social-democrați (SPD).

R. F. Germania are cea mai puternică economie din Europa și a patra economie a lumii. Ocupând poziția de lider mondial în dezvoltarea de noi tehnologii, în producția de echipamente pentru energii regenerabile și protecția mediului, companiile germane conduc pe piața noilor tehnologii, în sectoarele IT&C, nanotehnologii, optoelectronică, tehnologie medicală și biotehnologie.

Olympic Stadium — Olympic Park — Munchen

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Având o ofertă bogată și pe plan turistic, Germania este renumită în lista atracțiilor europene pentru: parlamentul german (Reichstag), poarta Brandenburg, piața Potsdamer, Muzeul Zidului, Muzeul Pergamon din Berlin; croazierele pe Rin; castelul Neuschwanstein din sud-vestul Bavariei; Trezoreria Verde din Dresda; Freiburg, unul dintre cele mai romantice orașe universitare; Bamberg, din nordul Bavariei; Goslar din Saxonia Inferioară; fostul port hanseatic Lubeck, situat pe coasta baltică; Weimar, oraș cu o vechime de 1.000 de ani, care a găzduit personalități precum Johann Wolfgang von Goethe, Martin Luther, Johann Sebastian Bach, Franz Liszt, Richard Wagner sau Friedrich Schiller; Hochschwarzwald (Pădurea Neagră Superioară); munții Harz, Pădurea Neagră și Alpii Bavariei etc.

Berliner Dom și Turnul de televiziune, Berlin

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Germania este una dintre cele mai mari consumatoare de bere din lume, bucurându-se de o tradiție evidențiată anual în evenimentul emblematic Oktoberfest, desfășurat în 2014 între 20 septembrie și 5 octombrie. Oktoberfest atrage anual circa 6 milioane de turiști spre capitala bavareză, Munchen.

Relații bilaterale între România și Republica Federală Germania
La 8/20 februarie 1880, guvernul Germaniei a recunoscut independența de stat a României. Din acel moment, România a stabilit relații diplomatice la nivel de legație cu Germania.

La 15/28 august 1916, Germania a rupt relațiile diplomatice cu România. Cele două state au restabilit relații diplomatice la nivel de legație la 29 septembrie 1920. Declarată la 24 august 1944, starea de război dintre România și Germania s-a încheiat la 7 martie 1955. Abia la 31 ianuarie 1967, România și Republica Federală Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, țara noastră fiind, după URSS, prima țară din blocul comunist care a stabilit relații diplomatice, la rang de ambasadă, cu R.F.Germania. Între 1949 și 1989, România a întreținut relații diplomatice și cu Republica Democrată Germană.

Tratatul privind cooperarea prietenească și parteneriatul în Europa, între România și Germania, a fost semnat la București, la 21 aprilie 1992, de către vicecancelarul german, ministrul federal al afacerilor externe, Hans Dietrich-Genscher, și ministrul român al afacerilor externe, Adrian Năstase.

După 1989, președinții Republicii Federale Germania, Roman Herzog și Johannes Rau au efectuat vizite oficiale în România, între 15 și 17 mai 1995, și respectiv, între 19 și 20 martie 2002. De asemenea, președintele Republicii Federale Germania, Horst Köhler, a efectuat o vizită oficială în țara noastră, în perioada 2-3 iulie 2007.

De cealaltă parte, președinții României, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, au efectuat vizite oficiale în Germania, în perioadele 11-12 decembrie 1994, 25-28 iunie 1996 și 24-25 septembrie 2003, și respectiv, la 2 iulie 1997. La rândul său, președintele României, Traian Băsescu, a efectuat o vizită oficială la Berlin, la invitația omologului său german, Horst Koehler, în perioada 20-21 martie 2005, urmată de o vizită de lucru între 21 și 22 septembrie 2006. La 24 martie 2007, președintele Traian Băsescu și soția sa, Maria, au participat, la Berlin, la manifestările consacrate aniversării semicentenarului Uniunii Europene, iar la 9 noiembrie 2009 președintele Traian Băsescu a participat la ceremoniile dedicate celebrării a 20 ani de la căderea Zidului Berlinului, la invitația cancelarului Republicii Federale Germania, Angela Merkel. La 10 noiembrie 2011, președintele Traian Băsescu a efectuat o vizită oficială în Germania, la invitația omologului său, Christian Wulff, cu acest prilej, șeful statului român având convorbiri oficiale și cu cancelarul Angela Merkel. La 31 ianuarie 2014, președintele Traian Băsescu s-a aflat într-o vizită de lucru în Republica Federală Germania; a participat la Conferința federală de presă cu jurnaliștii acreditați la Parlamentul german (Bundestag) și a avut întâlniri cu Hans-Gert Pöttering, fostul președinte al Parlamentului European și cu președintele R.F. Germania, Joachim Gauck.

Președintele Traian Băsescu și cancelarul Republicii Federale Germania, Angela Merkel, susțin o declarație de presă comună la finalul convorbirilor oficiale de la Palatul Bellevue din Berlin. (noiembrie 2011)

Foto: (c) Alex MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Cancelarul Republicii Federale Germania, Gerhard Schroeder, a efectuat vizite oficiale în România, între 23-24 septembrie 1999 și 12-13 august 2004. Cu prilejul Summit-ului NATO de la București din 2-4 aprilie 2008, președintele României, Traian Băsescu, a avut convorbiri bilaterale cu Angela Merkel, cancelarul federal al Germaniei. La 12 octombrie 2010, cancelarul german, Angela Merkel, a efectuat prima sa vizită oficială în România după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, prilej cu care a avut convorbiri politice cu președintele Traian Băsescu și cu premierul Emil Boc. Agenda cancelarului german a inclus și o vizită la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, unde i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa, ”pentru contribuția sa istorică în procesul de unificare europeană și pentru rolul important jucat în înnoirea cooperărilor internaționale”. La 17 octombrie 2012, cancelarul german, Angela Merkel, s-a aflat, din nou, la București, unde a luat parte la Congresul Partidului Popular European (PPE), desfășurat la Palatul Parlamentului în perioada 17-18 octombrie 2012. În marja participării la Congresul PPE, cancelarul german a avut o întrevedere bilaterală cu președintele Traian Băsescu.

La nivel de premieri, au fost efectuate vizite în Germania, după cum urmează: Petre Roman (în zilele de 28 și 29 noiembrie 1990), Radu Vasile (în perioada 27-30 ianuarie 1999), Adrian Năstase (în perioadele 3-5 iulie 2001, 2-3 decembrie 2002, 8 aprilie și 21-22 mai 2003, 22 aprilie și 3 noiembrie 2004) și Călin Popescu Tăriceanu (în perioadele 2-3 iunie 2005, 2 noiembrie 2006 și 14-15 mai 2008). La 14 februarie 2013, premierul Victor Ponta a participat, alături de ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la cel mai mare târg de comerț cu produse ecologice din lume “BioFach Nurnberg 2013”, la care România a fost desemnată “Țara Anului”. În perioada 10-11 iunie 2013, prim-ministrul Victor Ponta a efectuat o vizită oficială în Germania, la invitația cancelarului Angela Merkel, pe agenda discuțiilor figurând relațiile bilaterale, teme europene și regionale, precum și politica internă românească. Premierul român a fost primit de cancelarul german, fiind întâmpinat la sediul Cancelariei Federale cu onoruri militare.

Premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială la Berlin, a fost primit de cancelarul Angela Merkel, fiind întâmpinat la sediul Cancelariei Federale cu onoruri militare. (iunie 2013)

Foto: (c) Liviu ȘOVA / AGERPRES ARHIVĂ

Potrivit MAE, la sfârșitul anului 2013, volumul total al schimburilor bilaterale cu Germania a atins 18,76 miliarde de euro. Volumul exportului românesc a fost de 9,162 miliarde de euro, iar volumul importului a atins 9,596 miliarde de euro, Germania ocupând locul I în top-ul principalilor partenerilor comerciali ai României.

Conform statisticilor Oficiului Național al Registrului Comerțului, la 31 iulie 2014, în România erau înregistrate 20 437 societăți cu participare germană la capital.

AGERPRES/(Documentare — Roxana Mihordescu, Doina Lecea, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) ANGELO BREZOIANU/AGERPRES ARHIVĂ

Ziua mondială a zâmbetului (World Smile Day) este aniversată în prima zi de vineri a lunii octombrie. Ziua a fost inițiată de către americanul Harvey Ball, creatorul imaginii “feței zâmbitoare” (smiley face), în 1963, reprezentând un buton galben cu două puncte și o paranteză “închisă”. Astăzi oamenii din toată lumea îl folosesc cu scopul de a-și exterioriza emoțiile pozitive.

Într-un interviu Harvey Ball mărturisea: “Niciodată în istoria omenirii și a artei nu a fost nimic ce ar aduce atâta bucurie, fericire și plăcere tuturor! Nu a fost creat nimic simplu, dar pe înțelesul tuturor!”

Imaginea creată de Harvey Ball a devenit în decursul anilor simbolul cel mai ușor de recunoscut pe planetă, pentru stările de fericire, bucurie și voie bună.

Preocupat de supra-comercializarea simbolului său și modul în care sensul original al acestuia risca să se piardă în repetarea constantă de pe piață, Harvey Ball a lansat ideea de a dedica o zi zâmbetului. El ales prima zi de vineri a lunii octombrie pentru a aniversa Ziua mondială a zâmbetului. Marcată pentru prima dată în 1999, în orașul natal al lui Smiley, din Worcester, ea a continuat să fie aniversată și în anii următori devenind cunoscută în întreaga lume. Fundația Harvey Ball World Smile, creată după decesul acestuia în 2001, a devenit sponsorul oficial al Zilei mondiale a zâmbetului.

În numeroase orașe din Europa, Asia, America de Nord și America de Sud se organizează manifestări ce includ spectacole cu clovni, picturi pe față, prezentări de povești, teatru de păpuși, concursuri de baloane.

În calendarul anual există încă o zi dedicată râsului celebrată în prima duminică a lunii mai.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Foto: (c) turistik.ro

Republica Coreea este împărțită, în ceea ce privește relieful, în patru mari regiuni: partea estică cu munți înalți și câmpii litorale înguste; partea vestică cu vaste câmpii litorale, râuri și dealuri domoale; partea sud-vestică cu munți și văi și partea sud-estică dominată de întinsul bazin al râului Nakdong.

Foto: (c) turistik.ro

Gojeoson, primul stat coreean constituit în jumătatea nordică a peninsulei, este cucerit în 108 î.Hr., temporar de Imperiul Chinez al dinastiei Han de Vest. În secolul 1 î.Hr. se constituie trei formațiuni statale independente: în N Regatul Koguryo, în jumătatea apuseană Paekje (Paekche), iar în SE Regatul Silla, angrenate în secolele V-VII într-o aprigă luptă pentru hegemonie încheiată în 675, cu unificarea pentru două secole a întregii Corei de către statul Silla.

Situarea geo-politică a Coreei între cele două mari imperii, cel chinez și cel nipon, a marcat dramatic istoria țării. Statul Koguryo (de la care provine actualul nume) reunifică Coreea în secolul X, dar se prăbușește la jumătatea secolului XIII sub loviturile invaziei mongole. După înlăturarea dominației mongole, în a doua jumătate a secolului XIV, generalul Yi Song-gyo întemeiază dinastia Yi (1392-1910), statul coreean fiind obligat să recunoască între 1637 și 1895 suzeranitatea Imperiului chinez.

La sfârșitul secolului XIX, Coreea devine ținta tendințelor expansioniste ale Japoniei, Rusiei, dar și a anexionismului chinez. În urma Tratatului de la Shimonoseki (1895), care încheie războiul nipono-chinez din 1894-1895, Japonia își instaurează protectoratul asupra Coreei, pe care o anexează în 1910.

Foto: (c) turistik.ro

După declarația de război a URSS adresată Japoniei (august 1945), trupe sovietice ocupă nordul țării până la paralela 38°; trupe americane debarcate în septembrie 1945 ocupă sudul peninsulei. Conferința miniștrilor de externe ai SUA, URSS și Marii Britanii decide la 27 decembrie 1945 restabilirea Coreei ca stat independent și democratic, hotărâre care nu a putut fi dusă la îndeplinire în contextul Războiului Rece.

În mai 1948, în sudul Peninsulei Coreene, au avut loc alegeri în baza cărora la 15 august 1948, a fost proclamată Republica Coreea. Li Sân Man (Syngman Rhee) devine la 15 august 1948 primul președinte al Republicii Coreea și conduce în mod autoritar țara până în 1960.

La 25 iunie 1950, s-a declanșat războiul inter-coreean (1950 — 1953). Tratativele pentru încetarea războiului au început în 1951, iar Acordul de Armistițiu a fost semnat la 27 iulie 1953, la Panmunjom.

Statul sud-coreean este republică prezidențială. Șeful statului este doamna Park Geun-hye (25 februarie 2013), prima femeie în istoria modernă a Republicii Coreea, care exercită cea mai înaltă funcție în stat. Președintele țării este ales prin vot popular pentru un mandat unic de 5 ani. Guvernul cuprinde 20 ministere și 17 agenții independente (februarie 2013).

Parlamentul (Adunarea Națională) este unicameral: are 299 de membri, aleși pentru un mandat de 4 ani. 245 de locuri sunt alocate pe districte, prin vot direct, iar restul de 54, proporțional. Președintele Adunării Naționale este Kang Chang-hee (iulie 2012).

Constituția datează de la 17 iulie 1948, fiind revizuită în 1987. Sistemul legislativ îmbină elemente ale dreptului civil anglo-american cu o serie de elemente din tradiția chineză. Dreptul de vot este universal și se exercită de la vârsta de 18 de ani.

Republica Coreea reprezintă ce-a de-a 15-a economie a lumii, conform clasamentelor întocmite de către ONU, FMI, Banca Mondială sau CIA World Factbook, în 2013, și se află pe locul șapte în clasamentul mondial al exportatorilor, poziționându-se înaintea Italiei, Marii Britanii, Spaniei sau Elveției.

Republica Coreea este împărțită în 9 provincii (Cheju-do, Cholla-bukto-Nord, Cholla-namdo-Sud, Chungchong-bukto, Chungchong-namdo, Kangwon-do, Kyonggi-do, Kyongsang-bukto, Kyongsang-namdo) și 7 orașe metropolitane (Incheon, Gwangju, Busan, Seoul, Daegu, Daejeon, Ulsan). Capitala este Seoul, iar principalele orașe sunt: Busan, Incheon, Daegu, Daejeon, Gwangju, Ulsan.

Seoul, capitala Republicii Coreea timp de 600 de ani, este situată în nord-vestul țării, pe râul Han, în centrul peninsulei Coreea. Întemeiată în anul 18 î.Hr., a fost inițial capitala regatului Paekje, unul dintre cele Trei Regate Coreene, și a continuat să aibă acest statut până în zilele noastre. Zona capitalei care include metropola Incheon și majoritatea provinciei Gyeonggi, are aprox. 24,5 milioane de locuitori, fiind una dintre cele mai mari zone metropolitane din lume. Orașul a găzduit Jocurile Olimpice de Vară din 1988 și Campionatul Mondial de Fotbal din 2002.

Foto: (c) turistik.ro

Piața Namdaemun este cea mai veche piață tradițională din Seoul, situată lângă ”Marea Poartă din Sud”, una dintre vechile porți de acces în oraș, iar Turnul din Seoul, înalt de 238 m se află pe muntele Namsan, inaugurat la 15 octombrie 1980. Tot în Seoul se află Palatul Changdeokung și grădinile secrete Biwon, Altarul Jongmyo cu tabletele ancestrale ale dinastiei Joseon, Muzeul Național al Coreei, Parcul Olimpic sau în Parcul Cupa Mondială.

Foto: (c) turistik.ro

Un alt punct de interes pe harta Republicii Coreea este insula vulcanică Jeju, unde peisajul este de o frumusețe ireală, iar tradițiile culturale sunt unice. Insula Jeju este cunoscută și sub numele de ”Insula Zeilor”, singurul loc din lume care are trei certificate UNESCO, fiind recunoscut la nivel mondial ca rezervație naturală (din anul 2002), patrimoniu natural mondial (din anul 2007) și parc geologic al lumii (din anul 2010). Jeju se mândrește cu cele 360 de formațiuni vulcanice numite ”oreum”, precum și cu nenumărate peșteri de lavă.

Gyeongju a fost capitala Regatului Antic Silla, care a guvernat mare parte a peninsulei coreene între secolele VII-IX, cunoscut și sub denumirea de ”muzeul fără ziduri”. Gyeongju găzduiește unele dintre cele mai mari comori de artă budistă din Coreea. Satul Yangdong este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, fiind un sat care încă păstrează clădirile și obiceiurile de viață din timpul dinastiei Joseon.

Foto: (c) turistik.ro

Observatorul Chemseongdae, cel mai vechi observator astronomic existent din Asia de Est și una dintre cele mai vechi instalații științifice din lume în funcțiune, este construit din 362 de blocuri de granit reprezentând cele 362 de zile ale anului lunar.
Foto: (c) sbs.com.au

Felul național coreean este “kimchi”, un amestec de legume murate condimentate, principalul ingredient fiind varza. Acest fel se prepară în cantități mari toamna și este lăsat la fermentat câteva săptămâni, în borcane îngropate în pământ. O masă tipic coreeană include supă, orez cu fasole și garnitura de kimchi. Alte feluri specifice sunt bulgogi (fâșii de carne de vită marinată), kalbi (coaste de vită marinate) și sinsollo (o mâncare din pește, carne, ouă, legume, nuci și fasole).

Relații bilaterale dintre Republica Coreea și România
La 30 martie 1990, România și Republica Coreea au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă.

Președintele Traian Basescu îl primește pe ambasadorul Republicii Coreea, Park Hyo-Sung, la Palatul Cotroceni, cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare

Foto: (c) Alex MICSIK / AGERPRES ARHIVĂ

Prima vizită efectuată în țara noastră de un șef de stat sud-coreean, de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări, s-a concretizat în perioada 5-7 septembrie 2006, când președintele Roh Moo-Hyun s-a aflat într-o vizită oficială în România.

Au urmat, în acest context, vizitele bilaterale la nivel înalt ale șefilor de stat români. Astfel, președintele Ion Iliescu a efectuat în perioada 9-11 martie 1994 o vizită de stat în Republica Coreea.

În perioada 17-19 octombrie 2005, președintele României, Traian Băsescu, a efectuat o vizită oficială la invitația omologului său sud-coreean, Roh Moo-Hyun. Vizita președintelui român, la Seoul, a făcut parte din strategia de politică externă a României în zona Asia-Pacific, cu acest prilej, șeful statului român participând și la un Forum economic româno-coreean.

Ceremonia primirii oficiale a președintelui Traian Băsescu de către omologul său, Lee Myung-bak

Foto: (c) Mihai POZIUMSCHI / AGERPRES ARHIVĂ

Președintele României Traian Băsescu a efectuat în perioada 10-11 septembrie 2008, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitația omologului său, Lee Myung-bak. Cu acest prilej a fost semnată ”Declarația Comună privind încheierea unui Parteneriat Strategic între România și Republica Coreea”, primul document de acest fel pe care România l-a semnat cu vreo țară din zona Asia-Pacific.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

  

Doi romani au inventat un dispozitiv minuscul, dotat cu baterie reincarcabila, care se ataseaza la orice obiect.

Pentru a descoperi unde se afla acesta, gadget-ul comunica printr-o aplicatie cu telefonul inteligent.

Producerea in masa a Tintag va fi finantata printr-o campanie de crowdfunding desfasurata pe un site international.

Ziare.com a stat de vorba cu Andrei Vig, din Cluj-Napoca, care a dezvoltat ideea alaturi de Alexandru Chis.

Cine se afla in spatele acestui proiect?

Tintag a fost creat de Alexandru Chis si Andrei Vig, doi tineri intreprinzatori tech din Cluj. Avem o experienta de respectiv 7 si 10 ani in programare si colaborari cu companii din strainatate. Am pornit proiectul cu resurse proprii si cativa membri experimentati in echipa. Acum ne pregatim sa lansam primele prototipuri, pana la sfarsitul anului.

Cum v-a venit ideea unui dispozitiv care sa gaseasca lucrurile pe care ai putea sa le pierzi?

In urma cu doi ani, lui Andrei i s-a furat bicicleta si ne-am gandit sa facem o platforma online in care oamenii sa isi poata inregistra bicicletele si sa si le localizeze in timp real. Ideea a evoluat ulterior si s-a concretizat in dispozitivul Tintag, care poate fi atasat obiectelor de diferite dimensiuni, de la chei, pana la portofele, genti, biciclete etc.

Cum functioneaza?

Avand doar cativa centimetri, Tintag este usor de atasat de orice obiect: chei, poseta, valiza, chiar si la zgarda animalului de companie. Dispozitivul are o aplicatie mobila pentru iOS si Android, care ii arata utilizatorului, in timp real, unde se afla obiectul supravegheat.

In caz ca utilizatorul nu isi gaseste un obiect ce are dispozitivul atasat, intra in aplicatia mobila si activeaza dispozitivul Tintag. In acel moment, aplicatia va indica distanta si directia pana la obiectul respectiv.

In plus, dispozitivul atasat incepe sa sune (asemenea unui telefon mobil) pentru ca acesta sa poata fi gasit mai usor.

In cazul in care un obiect monitorizat iese din raza de actiune standard a antenei bluetooth, dispozitivul atasat de acesta va comunica cu orice telefon mobil ce intra in raza sa de actiune si care are instalata aplicatia mobila Tintag.

Prin ce se diferentiaza fata de alte dispozitive similare?

Tintag este singurul dispozitiv din lume de acest gen cu baterie reincarcabila – dupa o singura incarcare, el poate functiona inca 4 luni. Restul dispozitivelor similare impun inlocuirea bateriei sau pur si simplu cumpararea unui nou dispozitiv. Ca urmare, e mult mai comod si mai economic.

De asemenea, am imbunatatit foarte mult performanta antenei bluetooth. Daca dispozitivele traditionale au raza de actiune de maxim 50 de metri, Tintag “bate” pana la 100 de metri distanta. In plus, dispozitivul atentioneaza utilizatorul atat sonor, cat si vizual prin intermediul unui LED.

Totodata, Tintag permite notificarea mai multor persoane, atunci cand, de exemplu, dispare un portofel sau animalul de casa. In acest caz, acelasi dispozitiv Tintag poate semnaliza mai multe telefoane in acelasi timp (cum ar fi al sotului si al sotiei), pe cand majoritatea dispozitivelor concurente poate comunica doar cu un singur telefon.

In plus, dispozitivul va avea inscriptionat un cod unic prin care cine gaseste produsul cu Tintag atasat poate lua legatura cu proprietarul.

In ce alte situatii poate fi util Tintag?

Tinagul poate fi util si in cazul in care obiectul urmarit este furat. Proprietarul este anuntat in timp real despre ultima locatie la care acesta a fost detectat. De asemenea, este notificat atunci cand Tintagul atasat obiectului intra in raza de actiune a unui alt utilizator ce foloseste aplicatia sau a unui hotspot Tintag (componenta electronica integrata in incarcator, care scaneaza 24/7 dupa Tintaguri).

De ce ati ales sa cautati finantare pe un site de crowdfunding din afara? De cati bani aveti nevoie si cati ati strans?

Am ales un site de crowdfunding international, deoarece Tintagul este destinat publicului din intreaga lume. Am ales platforma Indiegogo pentru ca se bucura de o notorietate si un numar de vizitatori mai mare.

Dupa aproximativ un an de dezvoltare si testare, a fost lansata o campanie de crowdfunding peIndiegogo.com, in care ne-am propus sa strangem 50.000 de dolari din pre-comenzi.

Aceasta campanie va fi un foarte bun indicator al capacitatii pietei de profil si al performantelor produsului nostru. Dupa prima saptamana de campanie, am depasit 70% din suma propusa.

Ce parere aveti despre piata IT din Romania? Va fi loc pentru astfel de dispozitive si la noi?

Consideram ca piata iubitorilor de gadgeturi electronice este in crestere in Romania si ca exista interes pentru produse similare cu al nostru. Deschiderea publicului roman pentru astfel de produse ne-a fost confirmata si de faptul ca, pana in acest moment, 39% din pre-comenzile de pe Indiegogo au fost facute din Romania.

Ce planuri de viitor aveti cu acest dispozitiv?

Dupa ce se incheie campania de crowdfunding pe Indiegogo, urmeaza productia primelor 500 de prototipuri ce vor fi livrate unui numar limitat de sustinatori ai campaniei de crowdfunding. Ulterior, vom incepe productia in masa si distributia la nivel international.

Estimam ca intrarea oficiala pe piata a dispozitivului va avea loc pana in luna aprilie a anului viitor.

Andrei Vig

Sursa: Ziare.com.

Foto: (c) NICOLAE BADEA/ AGERPRES ARHIVA

Porumbul (Zea mays ssp. mays), o cereală cultivată în prezent în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră, reprezintă, alături de grâu, 80% din producția de cereale a lumii. A fost adus în Europa de către Cristofor Columb. Chiar dacă majoritatea suntem familiarizați cu porumbul galben, îl găsim într-o mare varietate de culori — alb, roșiatic, purpuriu, negru. Fructul este format din știulete, pe care cresc boabele, mătasea porumbului și pănușii care protejează știuletele cu boabe.

Începând cu secolul al XIX-lea, a început să fie cultivat masiv fiind utilizat doar la producerea făinei. Astăzi, stă la baza a numeroase mâncăruri tradiționale din diverse țări. Porumbul se găsește într-o varietate de derivate: proaspăt/crud, boabe în conservă, făina de mălai, sirop etc.

Porumbul este bogat în acizi grași nesaturați (85 — 90%), conține multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, vitamina K, fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu și fibre. Chiar dacă prin fierbere își pierde din substanțele nutritive, peste 60% dintre acestea se păstrează.

În scop medicinal se folosește și mătasea de porumb, recoltată în perioada de înflorire, din luna iunie până în luna august. Se folosește sub formă de infuzie, decoct în afecțiuni, precum colecistită, dischinezie biliară, litiaze urinare, gută, reumatism, obezitate, edeme cardiace, hipertensiune arterială, hepatite cronice.

Porumbul are proprietăți astringente, diuretice, antiinflamatoare, tonice, fiind utilizat în primul rând ca aliment (cereală) și apoi ca plantă medicinală. El a fost îndelung utilizat în bucătăria tradițională românească prin făina de mălai gătită.

Are efect împotriva stresului fiind bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are acționează asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule roșii. Prin conținutul de vitamina E, ne protejează împotriva artritei, scade nivelul colesterolului reducând astfel riscul de ateroscleroză și, implicit, de infarct. Ajută și la procesul de reînnoire al celulelor. Mai mult, porumbul fiert conține și potasiu, necesar pentru buna funcționare a mușchilor și a inimii.

Gastrita hiperacidă și ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă.

Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii. Un consum moderat poate duce chiar la scăderea în greutate pentru că anumite molecule din compoziția porumbului grăbesc degradarea grăsimilor. Totodată, vitamina A, conținută în porumb, este un antioxidant natural foarte important pentru sănătatea ta și funcționarea corectă a organismului, pentru un metabolism rapid, care te ajută să slăbești ușor.

Datorită bogăției în fibre, porumbul reglează tranzitul intestinal. Este și un bun diuretic și, consumat în mod regulat, poate preveni retenția de apă în organism. Pentru detoxifiere este indicată și mătasea de porumb, consumată sub formă de ceai.

Specialiștii germani în biologie celulară vegetală de la Universitatea din Köln au descoperit recent prezența în boabele de porumb a unor substanțe derivate ale acizilor arahidic și palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Substanțele cu pricina sunt, din punct de vedere chimic, acizi grași, ceto-acizi, rezultați din oxidarea acidului palmitic și arahidic.

Consumul de mămăligă reglează concentrația de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Mămăliga este adjuvant în detoxifierea organismului și curățirea intestinelor. Efectul detoxifiant al substanțelor din porumb ușurează efortul ficatului de neutralizare a substanțelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficiențe și ciroze hepatice.

Porumbul nu conține gluten, deci poate fi consumat și de cei cu intoleranță sau boală celiacă și înlocuiește cu succes orezul, grâul și alte cereale cu gluten. Ajută în prevenirea cancerului la plămâni datorită conținutului mare de beta-cryptoxanthin. Protejează vederea, datorită zeaxantinei pe care o conține. Ajută la menținerea capacităților cognitive și încetinește procesul de îmbătrânire a creierului cu până la 10%, datorită conținutului mare de tiamine. Ajută la întărirea sistemului imunitar și la prevenirea cancerului de colon. Influențează în bine starea de spirit. Vindecă răceala prin conținutul de vitamina A. Femeile gravide își pot asigura doza necesară de acid folic

Uleiul obținut din germeni de porumb conține într-un procent însemnat vitamina E, care contribuie la fortificarea sistemului imunitar și muscular al omului. Este recomandat în alimentația bolnavilor de diabet. Tratează ulcerul gastric și duodenal, împreună cu sunătoarea sau cu mierea de albine. Căderea excesivă a părului poate fi stopată prin masaje ale scalpului cu ulei de porumb. Acest ulei e un adevărat elixir pentru suferinzii de cardiopatie ischemică.

Cenușa de coceni este foarte bună contra gastritei hipoacide, contra indigestiilor și a fermentațiilor gastro-intestinale, contra diareei și contra infecțiilor colonului. Extern, preparatul se folosește ca antiseptic și antiparazitar.

Este recomandat să consumăm porumbul fiert simplu, nu alături de alimente cu conținut mare de calorii. Un consum exclusiv de mămăligă pentru perioade îndelungate de timp poate să ducă la apariția unei boli numite pelagra. Pentru a fi evitată se recomandă consumul mămăligii împreună cu lactate sau alte produse animale. Din punctul de vedere al valorii nutriționale, porumbul este sub necesar, de aceea nu se recomandă a fi oferit des bebelușilor. În stare crudă, poate produce alergii. Porumbul nu se află pe lista alimentelor celor mai contaminate cu pesticide, ierbicide și îngrășăminte chimice. De asemenea, dacă este modificat genetic, poate afecta fertilitatea, poate duce la îmbolnăvirea ficatului și a rinichilor, arată studii recente.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Dovada că Straja este prezentă pe lista destinațiilor de schi din România este oferită de datele statistice care, cel puțin anul trecut, au înscris stațiunea de munte din județul Hunedoara pe locul al treilea în țară ca număr de turiști care au ales să vină aici pentru a se relaxa sau pentru mișcare.

Chiar dacă dezvoltarea stațiunii este relativ recentă, după anul 1990, Straja a reușit să se impună prin construirea durabilă a unui concept de turism ce a încercat să împrumute cât mai mult din ceea ce se întâmplă în alte țări cu tradiție în domeniu.

Situată la o altitudine de 1.445 de metri, în imediata apropiere a orașului Lupeni și a DN 66 Petroșani-Târgu Jiu, stațiunea Straja poate fi considerat locul ideal pentru o vacanță la schi. Așa cum este și normal, principala atracție sunt cele 12 pârtii de schi, echipate cu instalații de nocturnă, ceea ce face posibilă utilizarea acestora până la ore târzii din noapte. Pentru un schior reprezintă mare lucru să-și poată utiliza timpul liber — și așa puțin — la maxim. De aceea, vestea că pârtiile însumează acum 26 de kilometri de domeniu schiabil a fost foarte bine primită între schiori, mai ales că pârtiile sunt prevăzute cu instalații de transport pe cablu.

Cabanierii din Straja au înțeles foarte bine potențialul de care pot dispune și se preocupă pentru ca vacanțele turiștilor să fie așa cum și le-ar dori oricine. Pe lângă pârtiile existente, anul trecut, în zonă, a fost deschisă prima pistă de snow-tubbing, iar vechiul telescaun a fost înlocuit cu o modernă telegondolă. Acest ultim lucru a permis ca una dintre pârtii, ce pleacă de pe vârful Straja (1.868 m) să fie extinsă până la stația de îmbarcare a telegondolei, cu o lungime totală de 8,1 kilometri.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Chiar dacă iarna trecută nu a fost una dintre cele mai fericite pentru cabanierii din Straja, aceștia ar putea spune că o parte din munca lor a fost salvată, în lipsa ninsorii, de tunurile cu zăpadă artificială. Extinderea acestora este prevăzută și pentru acest an, tocmai pentru ca sezonul de schi să se poată derula pe o perioadă mai mare de timp, iar sincopele care țin de vreme să fie mai greu sesizabile.

Concursurile și jocurile sportive reprezintă o constantă a turismului de iarnă practicat în Straja. Aici a fost construit cel mai mare om de zăpadă din România, cu o înălțime de peste opt metri, dar și un festival al oamenilor de zăpadă în care imaginația concurenților poate zburda liberă în încercarea de a găsi o formă originală de exprimare.

Dincolo de aceste remarci tehnice, legate de potențialul uneia dintre cele mai bune stațiuni de schi din România, rămâne calitatea oamenilor care lucrează în turismul din Straja. Oficial, capacitatea de cazare este de circa 3.000 de locuri în 210 cabane, case de vacanță, pensiuni și vile. Dintre acestea, aproape 40 au fost clasificate la 1,2 sau 3 stele, Straja fiind declarată stațiune de interes local în anul 2002.

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Noua direcție pe care merge stațiunea indică o dezvoltare a serviciilor și pe timp de vară. Locul este superb, aerul extrem de curat, iar condițiile de cazare sunt bune. De aceea, în ultimii ani, în Straja au fost organizate mai multe tabere pentru elevi, iar una dintre ele este unicat în România. Ne referim aici la tabăra pentru copiii care au probleme cu greutatea și pentru care a fost gândită o lună de vacanță specială, menită să-i ajute să dea jos, într-un mod plăcut pentru ei, kilogramele pe care le-au acumulat în plus din cauza stilului de viață nesănătos.

“Conceptul taberei este ca acești copii să slăbească printr-un program de nutriție și mișcare gândit special pentru ei. Este un program pe care ne dorim să-l continue și acasă, după ce vor pleca de la Straja. În acest sens, ne bazăm pe experiența anilor trecuți, când au fost copii care au reușit să slăbească între 5 și 15 kilograme, prin continuarea celor învățate în tabără”, spunea directorul Taberei de sănătate Platoul Soarelui, Marius Fodoran, la debutul ediției din acest an.

De numele stațiunii Straja este legată și cea mai lungă procesiune religioasă din țară, ce are loc în Vinerea Mare, înainte de Sfintele Paște. “Drumul Crucii” se constituie ca un eveniment major pentru comunitatea religioasă din Valea Jiului. La procesiune participă preoți de la toate confesiunile, iar slujba este săvârșită în aer liber.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

Oamenii parcurg pe jos un traseu de 10,4 kilometri, care începe la biserica ortodoxă din orașul Lupeni și urcă apoi până în Masivul Vâlcan, la peste 1.400 de metri altitudine. Credincioșii poartă pe umeri o cruce din lemn de paltin, grea de o sută de kilograme, în care sunt încrustate locașe cu moaștele a 14 sfinți și un fragment din Crucea Mântuitorului.

Foto: (c) Sorin BLADA / AGERPRES ARHIVĂ

“Am decis să inițiem această procesiune în anul 2000, iar cei care parcurg ‘Drumul Crucii’ au timp să mediteze la chinurile la care a fost supus Mântuitorul Nostru pentru ca păcatele noastre să fie iertate. Noi credem că parcurgând ‘Drumul Crucii’, de la Lupeni, la Straja, cel mai lung din lume, Mântuitorul Nostru Isus Hristos ne va ierta măcar o parte din păcatele noastre'”, afirma inițiatorul procesiunii, omul de afaceri Emil Părău.

O excursie la Straja se poate încheia într-un ton mai vesel pentru că aici se află cel mai blând urs din România. Considerat mascota vie a stațiunii montane, ursul Baloo este sărbătorit în fiecare iarnă, în prezența turiștilor și mai ales a copiilor care vin la schi. Au trecut deja 15 ani de când Baloo, pe atunci un micuț pui de urs, a fost găsit singur și bolnav în pădurile din zonă, fiind adus la cabana Montana din Straja pentru a fi îngrijit. Nu a mai plecat de acolo, mulțumit de răsfățul pe care l-a primit din partea turiștilor.

Animalul este foarte blând, dar pentru siguranța turiștilor este ținut într-un țarc de 1.200 metri pătrați, dublu față de ceea ce prevăd normele europene. Aici ursul se poate juca în voie pe tot parcursul anului, mai ales că vara are la dispoziție o piscină pentru zilele călduroase, a precizat Emil Părău. Baloo este hrănit numai cu mâncare preparată, fructe și miere, iar pe timpul iernii hibernează doar câteva zile.

Straja mai are multe de oferit, dar este bine ca unele lucruri să fie descoperite de turiști, la fața locului. De aceea, ultima recomandare ține de accesul spre această stațiune de munte, unde se poate ajunge cu mașina pe DN 66 Simeria-Petroșani și, înainte de intrarea pe Defileul Jiului se urmează indicatorul spre Lupeni. Turiștii pot urca cu telegondola sau cu mașina pe un drum județean asfaltat.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) http://terteci.blogspot.ro/

Supranumit “satul de marmură”, Alunul te întâmpină după un drum greu, care pornește din Hunedoara, trece prin comuna Ghelari și se îndreaptă spre comuna Bunila. Dacă până la Ghelari șoseaua se poate mândri cu un strop de asfalt peticit, mai încolo, spre Bunila, doar un drum pietruit ține cu scutul din fier al mașinii.

Ajungem în Bunila într-o zi de sărbătoare, iar la Alimentara din sat, tapetată și acum pe afară cu afișele decolorate ale unor candidați de la cine mai știe câte alegeri, o mână de oameni stau de povești. Sunt bărbați și femei așezați la câteva mese din metal, afară.

“Haideți, stați jos, că ați făcut drum lung până aici”, ne spune o femeie trecută bine de 60 de ani. Nu o poți refuza pentru că deja s-a ridicat de pe scaunul greu, făcut din șipci de lemn. Este o imagine pe care nu o poți șterge din amintiri foarte repede pentru că ea arată, încă o dată, bunul simț al omului din satul tradițional românesc, acolo unde starletele nu au reușit să le strice educația primită în copilărie.

“Dacă vreți să ajungeți la Alun, trebuie să vă întoarceți și să o luați pe drumul ăla care merge spre vale. Fiți atenți că-i tare îngust”, ne avertizează un bărbat și apoi ne arată arată cam pe unde ar trebui să ajungem. Cel mai bun punct de reper este însă biserica din Alun, care se vede strălucind în lumina soarelui de amiază.

Așadar, trecem din nou la drum și ajungem acolo de unde ar trebui să coborâm o pantă destul de abruptă. De pe culmea dealului se deschide o vale impresionantă, străbătută de o linie albă. Este drumul care duce spre Alun, dar până acolo mai trebuie să coborâm aproape 500 de metri, cu atenție și răbdare, așa cum fuseserăm sfătuiți. Ogașele făcute de torenți își fac simțită prezența, colțuri de pietre se freacă de metalul scutului mașinii și parcă nu poți să nu te crispezi la gândul că se află la numai câțiva centimetri de motor.

Drumul pe care coborâm separă cele două sate, Bunila și Alun, dar și terasele pe care gospodarii și le-au amenajat acum o jumătate de secol pentru a avea cât mai mult teren, atât de necesar pentru a-și planta în pământ culturile necesare traiului. Pavat cu pietre de culoare albă, drumul s-a păstrat într-o stare nesperat de bună, poate și datorită faptului că este circulat atât de puțin, dar și pentru că bucățile de rocă cu ajutorul cărora este pavat sunt așezate aproape simetric.

Ajungem în vale și apoi suntem nevoiți să o luăm la deal, spre Alun. Străjuit de un gard gros din piatră, drumul urcă șerpuitor spre satul despre care s-a vorbit atât de mult. O tablă de culoare verde, ascunsă într-un frunziș, ne anunță că am ajuns, iar în stânga se vede fosta carieră de marmură, în care piatra de culoare albă cu vinișoare ruginii te înconjoară din toate părțile.

Marmura de Alun este binecunoscută cioplitorilor din țară, fie că sunt constructori sau artiști. A fost folosită la construirea Casei Poporului din București, dar și pentru ridicarea uneia dintre cele două biserici din sat. Este prețuită și acum, iar artiștii spun că se poate compara cu marmura de Carrara prin granulația fină care permite o prelucrare ușoară.

Că este așa, stă mărturie Sergiu Tenț, un tânăr din satul Ghelari, care a avut ideea de a promova marmura de Alun printr-o tabără de creație pe care o organizează în fiecare an. A inițiat un proiect căruia i-a spus “Turism și Artă în Pădureni”, iar acum în curtea pensiunii sale vin studenți de la Facultatea de Arte din Timișoara care, timp de zece zile, în fiecare an, lucrează în bucățile de marmură pe care le primesc de la Alun. “Dorim să sprijinim cultura și pe tinerii artiști, dar doresc să atragem atenția și asupra calităților marmurei de Alun, atât de prețuită peste hotare și lăsată în uitare, pe nedrept, la noi în țară”, spunea Sergiu la debutul unei tabere de creație.

Lăsăm însă cariera și ne îndreptăm spre centrul satului. O singură mișcare se vede pe partea stângă: un bărbat culege niște mere. “Haideți, luați, că țin de sete”, ne îmbie omul, care ne spune că a plecat din sat, de tânăr, ca să lucreze la oțelăriile din municipiul Hunedoara, iar acum s-a întors în locurile natale, doar pentru câteva zile pe an, atunci când își adună câteva fructe din livadă.

Mulțumim frumos și încercăm să luăm pulsul unui sat peste care liniștea apasă într-un mod nefiresc. Ajunși în centrul localității, străzile pietruite parcă vin spre tine, călătorul aflat în căutarea de povești. Niciun alt sunet nu răzbate din curțile caselor care au fundația construită din bucăți de marmură în loc de piatră. Într-o livadă sunt doi cai, și atât. Te simți stingher într-o mare de liniște și te gândești că, obișnuit cu viața trepidantă a orașului, nu ai putea rezista aici mai mult de câteva zile.

Ușor, o luăm la pas prin Alun, cu speranța că poate mai vedem pe cineva. Un sunet răzbate din curtea unei case și cum știm că în satele de munte oaspeții sunt bineveniți întotdeauna, intrăm în curte și-i dăm “ziua bună” lui nenea Ghiorghiuț. Are 60 de ani și este cel mai tânăr din sat.

“Cred că oamenii stabili aici mai pot fi numărați pe degetele de la o mână, iar case în picioare, stabile, mai sunt vreo 60-70”, ne spune acest om care locuiește în sat de când se știe. “Vara mai vin acasă cei care sunt plecați la oraș, unii în concediu, alții să mai pună câte ceva în pământ”, adaugă bărbatul.

Văzuserăm doi cai într-o livadă și-l întrebăm pe gazda noastră dacă în sat mai sunt ceva animale. “Două vaci și trei cai”, ne răspunde râzând, pentru ca apoi să-și aducă aminte că “pe timpuri în sat erau două ciopoare de vaci și copiii stăteau zile întregi cu vitele la pășune”.

Foto: (c)http://terteci.blogspot.ro/

În satul care moare dăinuiește însă o biserică unicat în țară și a doua din Europa. Construită în totalitate din marmură extrasă din cariera satului, biserica a fost ridicată între anii 1937 și 1939 și a costat circa 500.000 de lei. Domină satul și este singura din România ale cărei ziduri au fost realizate din prețiosul material de construcții. A fost pictată între anii 1963 și 1966, iar acum este mult prea mare pentru cei câțiva bătrâni care mai trăiesc în Alun.

În sat mai este o biserică din lemn, declarată monument istoric și veche de aproape 300 de ani. Din păcate, bisericuța este într-un stadiu avansat de degradare și sunt slabe speranțe că se vor găsi bani pentru reabilitarea ei.

Acesta este Alunul, satul din Ținutul Pădurenilor despre care se spune că este construit din marmură. Un loc din care pădurenii au fost nevoiți plece cu sufletul strâns și să-și abandoneze casele pentru a-și căuta un destin mai fericit, condiționat însă de agitația orașelor.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Cercetată sistematic de arheologic începând cu anul 1924, jefuită câteodată de căutătorii de comori, Sarmizegetusa Regia este locul în care turistul ajunge nu chiar foarte ușor și de care se desparte cu gândul că ar mai fi trebuit să afle ceva în plus.

Capitala Daciei este parte a unui ansamblu de fortificații ce ne arată forța poporului dac ce era condus acum 2.000 de ani de regii Burebista și Decebal. Importanța sistemului de cetăți dacice a făcut ca acestea să fie incluse pe lista patrimoniului UNESCO în anul 1999, sub denumirea de “Cetățile dacice din Munții Orăștiei”.

“Sistemul de fortificații realizat de regii daci în Munții Șureanu impresionează prin modul unitar al concepției care a dus la edificarea lui. Scopul este acela de a ridica un brâu de fortificații care să apere capitala religioasă, politică și economică a Regatului Dac — Sarmizegetusa Regia, azi Grădiștea de Munte, comuna Orăștioara de Sus. O serie de cetăți închid principalele căi de acces spre capitala Regatului Dac: Costești — Cetățuie, Blidaru, Bănița, Piatra Roșie, din județul Hunedoara, și Căpâlna din județul Alba; alături înflorind și așezări civile, iar zona fiind în antichitate mai dens locuită decât în prezent”, explică dr. Cristina Bodo, cercetător științific în cadrul secției de arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane (MCDR) Deva.

Specialistul spune că Sarmizegetusa Regia era formată din trei părți distincte, care, împreună, reprezintă o singură aglomerare de locuire din care făceau parte cetatea, zona sacră și “cartierele” cu construcții civile. Acestea din urmă sunt situate la est și vest de primele două.

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Mai multe terase găzduiesc construcțiile civile, militare sau de cult ale cetății, însă numai cele religioase, situate în zona sacră, sunt susținute și protejate de ziduri puternice, despre care cercetătorii cred că au măsurat și 12-14 metri înălțime.

Pe unele dintre aceste terase construite de om a fost ridicată o impresionantă incintă sacră, unde, la un moment dat, au funcționat în paralel șapte temple, două circulare și cinci rectangulare, construite din calcar sau andezit, lemn și lut. Cele mai importante temple sunt localizate pe terasa a XI-a.

“Templul mare circular avea diametrul de 29,40 m; la exterior avem un cerc format din 104 blocuri de andezit așezate unul lângă altul. Lipit de acest șir de blocuri se află un al doilea cerc din stâlpi de andezit, grupați câte șase înguști și unul lat, aceasta repetându-se de 30 de ori. În interior au fost găsite urmele unor stâlpi de lemn placați cu lut care susțineau un perete circular întrerupt de patru intrări diametral opuse. Centrul său era ocupat de o încăpere cu absidă. Pe această terasă se află și Soarele de andezit, de fapt un altar din piatră. Diametrul total al altarului era de 6,98 m; se compune dintr-un disc central cu diametrul de 1,46 m și din zece raze lungi de 2,76 m”, detaliază dr. Cristina Bodo.

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Aflăm că terasa a XI-a este străbătută de cele două ramuri ale unui canal din elemente din calcar în forma literei U. Acest canal pornea de lângă zidul care sprijinea terasa a X-a, trecea pe sub marginea altarului de andezit, colecta apa și alte lichide rezultate ale ritualurilor efectuate aici, apoi se vărsa dincolo de marginea terasei a XI-a, spre vale.

“Aceste temple au avut un final dramatic, ele fiind distruse sistematic de către romanii învingători, iar preoțimea, probabil, nimicită. Distrugerea s-a făcut prin incendiere și prin decapitarea pe loc a elementelor din piatră ale templelor”, adaugă specialistul MCDR Deva.

Toată piatra care s-a folosit la ridicarea impresionantelor monumente din Munții Șureanu este calcar extras de la Măgura Călanului și andezit adus din cariera Bejan, de lângă Deva.

Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Activitatea cetății era însă mult mai complexă. În așezarea civilă, care nu este deschisă vizitatorilor, au fost descoperite locuințe, hambare, ateliere, instalații de captare și transportare prin conducte de lut ars a apei potabile. Locuințele aveau două sau trei încăperi și erau de formă poligonală sau circulară.

Pe traseul actual al zidului dintre poarta de vest și poarta de sud al cetății s-au descoperit urmele unui atelier monetar dacic, iar dintr-o groapă au fost recuperate patru ștanțe cu care se băteau asemenea piese.

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri științifice a avut loc în anul 2013. În urma unei furtuni puternice, un fag secular s-a prăbușit la pământ, iar la rădăcina sa a fost găsită o matriță complexă folosită la confecționarea bijuteriilor. Piesa din bronz, extrem de valoroasă, a fost ridicată de administratorul sitului arheologic și a fost predată istoricilor, care au început să o cerceteze în laboratoarele Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

“Este o piesă foarte frumoasă și importantă din punct de vedere istoric, demnă să facă parte din colecțiile celor mai importante muzee din lume. Matrița are o formă hexagonală, cu ornamente pe toate fețele, decorate în negativ. Peste aceste fețe erau așezate foițe din metal prețios, pe care se transfera apoi modelul din negativ”, a explicat, la finalul studiului, conf.univ.dr. Gelu Florea, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, coordonatorul științific al șantierului de la Sarmizegetusa Regia.

Matrița prezintă modele diverse, între care un cap de leu și o reprezentare a unui tigru.

“Apariția piesei la Sarmizegetusa Regia arată că acolo era un mediu cosmopolit, care își permitea ceea ce este mai bun”, a apreciat conf.univ.dr. Gelu Florea, în a cărui opinie matrița a fost adusă în cetatea dacică de un meșter bijutier din extremitatea estică a Mediteranei sau din orașele situate la nordul Mării Negre.

De fapt, cercetarea științifică este legată de comorile descoperite în Munții Orăștiei, după ce aici a fost găsit întâmplător un tezaur de monede. Mărturiile adunate în timp vorbesc despre “visele cu comori” ale țăranului David Albu, din satul Chitid, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, moment în care localnicii se duc pe munte, dar nu găsesc altceva decât niște “stâlpi rotunzi”. Câțiva ani mai târziu, un alt țăran din Ocolișu Mic găsește în munți mai multe monede vechi din aur.

“Conform mărturiilor culese, în 1802, s-a găsit o monedă în pământul scurmat de porci. Săpând, se va descoperi un tezaur de monede. Însă fiscul austriac află în cele din urmă și își trimite reprezentanții la cercetări — mineri sub conducerea lui B. Aigler, care semnalează în raport câteva monumente, cuptoare și obiecte din fier. În ciuda măsurilor dure luate de autoritățile austriece, cum se încălzea vremea satele din zonă se goleau, țăranii urcând spre munte pentru a căuta comori”, afirmă dr.Cristina Bodo.

Aurul dacic a înfierbântat mințile căutătorilor de comori și în zilele noastre. O amplă anchetă realizată de procurorii de la Curtea de Apel Alba Iulia a scos la iveală faptul că braconierii arheologici au descoperit monede și alte obiecte din aur și argint, între care se numără și celebrele brățări dacice din aur. Din cele 15 brățări din aur au fost recuperate 13 piese, iar 12 persoane au fost judecate în celebrul dosar “Aurul dacic”, ajuns acum pe rolul Instanței supreme.

Foto: (c) Mihaela LETA / AGERPRES ARHIVĂ

De un an, cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a trecut în administrarea Consiliului Județean Hunedoara, instituție care și-a propus să valorifice potențialul turistic al acestui monument. Accesul în perimetrul sitului istoric a fost reglementat, iar în zonă a fost instituită o pază organizată, inclusiv cu forțe ale Jandarmeriei Montane. Monumentul poate fi vizitat nouă luni pe an, după un orar strict, iar iarna este închis pentru lucrări ce țin de o bună administrare a locului.

În plus, drumul care duce de la Costești spre cetatea dacică va fi reabilitat în baza unei finanțări europene accesată de autoritățile județene din Hunedoara. Lucrările sunt prevăzute să se încheie în decembrie 2015.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Ștefan Gabrea)