Palatul Voievodal Curtea Veche
Foto: (c) Cristian NISTOR / AGERPRES ARHIVĂ

Cea mai veche consemnare scrisă a denumirii Cetății București, datează din 20 septembrie 1459, și există într-un document emis de Vlad Țepeș, care se încheie cu mențiunea că ”s-a scris în Cetatea București” (reședința sa din perioada anilor 1458-1462).

Acest lucru este confirmat și de faptul că, din cele 25 de documente ale lui Vlad Țepeș, 18 au fost emise la București. Urmașii săi la domnie, din a doua jumătate a secolului XV și începutul secolului XVI, îndeosebi fratele său, Radu cel Frumos (1462-1475, cu întreruperi), apoi Basarab (cel Bătrân) Laiotă (1473-1477, cu întreruperi), Basarab (cel Tânăr) Țepeluș (1477-1482), Vlad Călugărul (1481-1495), Mihnea cel Rău (1508-1509), Vlad Înecatul (1530-1532) au preferat Bucureștiul ca reședință domnească în locul Târgoviștei (capitala Țării Românești în secolele XV-XVII), acesta devenind de cele mai multe ori a doua capitală a țării.

Palatul Voievodal Curtea Veche
Foto: (c) Grigore POPESCU / AGERPRES ARHIVĂ

Teritoriul municipiului București constituie o veche și neîntreruptă vatră de intensă locuire de peste 100 000 de ani. Există dovezi privind prezența omului pe acest teritoriu încă din Paleolitic (la Radu Vodă, Mihai Vodă, Pantelimon, Măgurele etc.), Neolitic (la Dudești, Cernica, Giulești, Jilava etc.), din Epocile bronzului și fierului, în care se detașează intens vestigiile geto-dacilor (la Tei, Fundeni, Herăstrău etc.), apoi cele daco-romane și românești.

În cartierul Străulești a fost scoasă la iveală o importantă așezare a dacilor liberi, cu locuințe de suprafață, datând din secolul III d. Hr., în care s-a găsit ceramică lucrată cu mâna sau la roată, precum și un cuptor de ars ceramică. Săpăturile arheologice au dezvăluit că în secolele VI-VII, pe teritoriul Bucureștiului existau 17 vetre de așezări omenești în punctele Străulești, Băneasa, Dămăroaia, Tei, Fundenii Doamnei, Cățelu Nou, Ciurel, Militari, Mihai Vodă, Piața Unirii etc. Descoperirea a 34 de vetre de așezări omenești atestă prezența activă a populației și în secolele X-XI.

Potrivit tradiției (exprimată și de italianul Luccari în 1605), Bucureștiul exista ca târg încă dinainte de formarea statului independent Țara Românească, la începutul secolului XIV, întemeietorul său fiind considerat ciobanul Bucur sau legendarul Negru Vodă.

Biserica Sf. Anton
Foto: (c) Sorin LUPȘA / AGERPRES ARHIVĂ

Ipoteza cea mai apropiată de adevăr este aceea care așează vatra Bucureștiului (și nucleul inițial de unde a pornit dezvoltarea orașului) în zona Curtea Veche de pe malul stâng al Dâmboviței (în apropierea Hanului Manuc de azi), unde, de altfel, Vlad Țepeș, domnul Țării Românești (1448, 1456-1462, 1476), a ridicat Cetatea Bucureștilor ca punct fortificat de stăvilire a invaziilor turcești care amenințau existența ca stat a Țării românești și a capitalei sale, Târgoviște.

Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc) din București, important obiectiv turistic și monument istoric
Foto: (c) Vasile MOLDOVAN / AGERPRES ARHIVĂ (1971)

În perioada formării sale — secolele XIV și XV — orașul se întindea pe o suprafață care nu depășea 15 ha. În secolele următoare se extinde îndeosebi pe malul drept al Dâmboviței, atras de mănăstirile întărite — Radu Vodă și Mihai Vodă, situate pe cele două dealuri.

Planul Bucureștilor realizat în 1770, atestă extinderea teritorială radiară a orașului, atingând la finele secolului al XVII-lea o suprafață de 50-60 de ha, iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea circa 600 ha. De asemenea, încep să se prefigureze anumite zone funcționale ale orașului, după cum urmează: centrul orașului, zona târgului central, zona rezidențială de tranziție (vechi cartiere boierești) și zona exterioară, periferică, cu case izolate și sate, rând pe rând înglobate în perimetrul orașului.

Hanul Gabroveni, monument de arhitectură din București
Foto: (c) Sorin LUPȘA / AGERPRES FOTO

Sunt cunoscute printre altele, mahalaua postăvarilor din jurul Bisericii Albe (versantul de răsărit al Dealului Spirii), mahalaua din jurul mănăstirii Târnov (la est de mahalaua postăvarilor), o aglomerare de populație ”mai aleasă”, mahalaua din jurul mănăstirii Ecaterina (amintită în documente la 5 iulie 1589, poate cea mai veche mahala care pornea de lângă zidurile curții domnești, peste vadul Dâmboviței, spre șoseaua Giurgiului). O altă mahala era pe lângă mănăstirea Sf. Troița (pe malul drept al Dâmboviței).

Hanul cu Tei
Foto: (c) Ernest ANDONE / AGERPRES ARHIVĂ

Orașul se extinde continuu, aproape concentric, ajungând la o suprafață totală de aproximativ 100 000 ha, din 24 000 ha urban și 72400 ha rural (1960).

Din secolul al XV-lea și până la sfârșitul epocii feudale, în pofida marilor calamități naturale și a războaielor, orașul București a cunoscut o continuă dezvoltare economică și socială, devenind unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei.

În 1807, în București erau 3 523 de prăvălii, iar mai târziu, în anul 1820, sunt consemnate peste 200 de clădiri publice, mai multe piețe și grădini publice.

Revoluția din 1821 marchează începutul istoriei moderne a Bucureștiului. La începutul secolului al XIX-lea, se poate distinge o structură socio-profesională: meșteșugari, negustori, slujbași în aparatul administrativ, clerici, boieri și slujitori.

Piața Sf.Gheorghe, 30 septembrie 1931
Foto: (c) RADOR / AGERPRES ARHIVĂ

În 1830 se înființează ”Sfatul Orășenesc” (Administrația Publică Locală de azi) și orașul este împărțit în cinci zone (sectoare), iar în 1846 este elaborat de primărie, primul Plan de Cadastru al Bucureștiului.

Prin proclamarea independenței de stat în 1877, Bucureștiul devine capitala României și, începând cu această dată, cunoaște o puternică dezvoltare economico-socială. Astfel, recensământul de la 1878 consemnează existența în oraș a două turnătorii de fontă, două întreprinderi de obiecte mecanice, 30 de tăbăcarii și 100 de mori, din care 12 erau antrenate de energia aburului.

Primăria Bucureștiului a fost înființată pe 7 august 1864, prin aplicarea noii legi comunale, după model francez. Din acel moment până în prezent, municipiul București a fost condus de 93 de primari.

Strada Lipscani — Banca Națională; 12 iunie 1944
Foto: (c) RADOR / AGERPRES ARHIVĂ

În prezent, municipiul București se întinde pe o suprafață de 228 km pătrați (0.8 % din suprafața României) și are un număr de 1 883 425 locuitori, potrivit recensământului din 2011.

De la primul recensământ realizat în 1831, când au fost numărați peste 58.000 de locuitori, cifra a crescut constant, ajungând la 1 025 180 locuitori în 1948, 1 177 661 locuitori (1956), 1 366 684 locuitori (1966), 1 807 239 locuitori (1977). La recensământul din 1992, populația Bucureștiului a fost de 2 067 545 locuitori, cifră care a înregistrat o scădere în următorii ani la 1 926 334 locuitori în 2002 și la 1 883 425 locuitori în 2011.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, redactor arhiva: Mihaela Tufega; editor: Horia Plugaru)

Tema propusă de Națiunile Unite pentru anul 2014 este “Implicarea tineretului în democrație”, care subliniază provocările și oportunitățile pe care le pot avea tineri care se implică în susținerea proceselor democratice. Tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani reprezintă o cincime din populația lumii.

Marcată pentru prima dată în 2008, decizia privind sărbătorirea acestei zile a fost luată de Adunarea Generală a ONU, la 8 noiembrie 2007, prin Rezoluția A/62/7, ca rezultat al unei propuneri avansate inițial de Qatar și un grup de 8 state, printre care și România.

Națiunile Unite încurajează guvernele să consolideze programele naționale consacrate promovării și consolidării democrației. Acțiunile Organizației Națiunilor Unite sunt desfășurate pentru a sprijini eforturile guvernelor de a promova și consolida democrația și sunt întreprinse în conformitate cu Carta ONU și numai la cererea expresă a statelor membre în cauză.

ONU invită toate statele membre, organizațiile din sistemul Națiunilor Unite, organizațiile regionale și inter-guvernamentale, organizațiile non-guvernamentale și persoanele fizice să celebreze — Ziua Internațională a Democrației — pentru a contribui la informarea și sensibilizarea publicului pentru promovarea și protejarea valorilor universale ale democrației.

Principiile democratice sunt incluse în sistemul normativ al Națiunilor Unite.

Ziua Internațională a Democrației reprezintă o reafirmare a angajamentului comunității internaționale de a construi societăți participative și deschise, bazate pe statul de drept și pe drepturile fundamentale ale omului.

Democrația contribuie substanțial la progresul economic și social, la pacea și securitatea internațională și la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Constantin DUMA / AGERPRES ARHIVĂ

Profesorul Ion Stîngă, mulți ani director al Muzeului Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin, consideră că denumirea de “Cavaler danubian” este atribuită unei vechi divinități de origine geto-dacică, cu teonime preromane necunoscute.

În spațiul carpato-danubian-pontic, este de părere cercetătorul, au fost descoperite un mare număr de reprezentări culturale (circa 300), ale acestei divinități, nu de puține ori substituit “Cavalerului trac”.

“Se poate vorbi fără niciun risc despre un adevărat cult al cavalerului. Cercetările indică faptul că el a apărut pe cele două maluri ale Dunării, găsindu-și expresia sculpturală în mâinile meșteșugarilor greci orientali sau romani, adoratorii lui fiind în special soldații din secolele II-IV d.Hr.”, a declarat pentru AGERPRES profesorul Ion Stîngă.

În descoperirile făcute în România, la Polovraci, Sarmizegetuza și Drobeta, studiind iconografia caracteristică “Cavalerului danubian”, se poate trage concluzia că acesta, purtând barbă, pantaloni strâmți și cămașă, cu mantia fluturând pe umeri și pe cap cu o bonetă, apare tot timpul alături de o zeiță pe care o salută cu un gest de “benedicto latinae”.

“În istoriografia universală încă nu a fost pe deplin standardizat modelul iconografic al zeiței, dar s-a stabilit cu certitudine că în cadrul cultului aceasta avea rolul de a încuraja lupta, a proteja și a certifica triumful binelui asupra răului asigurat simbolic de cavaler”, a susținut Stîngă.

Pe măsura trecerii timpului și a aducerii la lumină a unor noi artefacte referitoare la cultul misteriosului “Cavaler danubian” s-a apreciat că acesta a fost inspirat din iconografia influențată de modelele reliefurilor eroilor greci.

“În anul 1998 am descoperit în incinta ruinelor unei Villa Rustica din Gârla Mare, care datează din secolele II-III d.Hr. o plăcuță din plumb (10×8 cm) cu reprezentarea Cavalerului danubian.Consider că a fost turnată cu ocazia comemorării triumfului imperial al lui Traian. Interpretând simbolistica acesteia se poate spune că pielea leului încrustată ar putea însemna prezența legiunii a III-a Flavia Felix în războaiele dacice staționată în castrul de pământ de la Schela Cladovei. Nu exclud posibilitatea ca placa să fi fost comandată sau chiar executată de un veteran al acesteia, participant la conflictele romano-dacice și împroprietărit la Gîrla Mare”, a afirmat Stîngă.

Potrivit acestuia, cavalerul, văzut din lateral, este surprins în trapul calului, spre dreapta, așa cum apare în marea majoritate a reprezentărilor care reconstituie întru totul cultul “Cavalerului danubian”.

 “În cazul nostru, capul, cu barbă, este acoperit de o căciulă frigiană, iar pletele îi cad pe spate. Ochiul, foarte mare, este văzut din față. Este îmbrăcat într-o tunică scurtă, strânsă la mijloc, cu pliuri dispuse pe piept și pe poale, iar mantia îi flutură în spate. Mâna dreaptă este ridicată spre zeiță, în semn de întâmpinare, iar stânga ține frâul”, a spus Stîngă.

În opinia sa, prezența zeiței indică, cu adevărat, manifestarea cultului “Cavalerului danubian” în sudul dunărean, dovadă că istoricul Dumitru Tudor, originar din Mehedinți, a avut dreptate când a fixat aria de expansiune a cultului acestuia în perimetrul Drobeta-Tibiscum-Poralissum.

“Zeița Victoria are mâna stângă îndreptată spe cal. Capul îl are acoperit cu o căciulă în formă de calotă, ochii mari, circulari, foarte proeminenți. La gât poartă o un colier cu pandantive, în formă de frunză. Este îmbrăcată într-o rochie lungă cu falduri”.

Deasupra câmpului figurative se identifică o stea cu șase raze, spre stânga o bufniță, iar în spatele calului un personaj masculin în picioare, cu mantie, de sub care un lup privește spre o masă cu trei picioare, un pește, și o altă masă cu patru picioare pe care este așezată o pâine.

“Sub cal, jos, se observă un șarpe. Deasupra lui un personaj masculin întins pe pământ, iar deasupra acestuia, stilizat, pielea de leu care pare să-l sfâșie. Urmează, în ordine, un cap de berbec, trei pâini cu cruce pe ele, un cocoș, o liră, o altă stea. Între zeiță și cavaler se află un bici și o săgeată”, a spus Stîngă.

El a mai arătat că respectivul obiect de cult de la Gîrla Mare este identic cu cel de la Mihailovgrad din Moesia Inferioară, lucru care certifică părerea specialiștilor potrivit cărora cultul “Cavalerului danubian” este subordonat cultului solar, ca unul dintre elementele iconografice obligatorii, dar cu multe elemente orientale împrumutate din cultul lui Mithras.

“Această plăcuță are o valoare istorică deosebită pentru noi, românii. Probează existența pe pământurile Daciei a unei religii misterioase, despre care ne-au parvenit puține informații și mărturii materiale. Putem așadar susține că acest cult al Cavalerului danubian a apărut în secolul I î.Hr., în lumea tracilor elenizați de la sud de munții Balcani, aflați sub dominația romanilor, și că reprezintă, probabil, un simbol al rezistenței față de zeitățile cuceritorilor pe care aceștia le impuneau celor învinși”, este de părere profesorul arheolog Ion Stîngă.

AGERPRES/(A, AS — autor: Florian Copcea, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

Sub conducerea compozitorului Alexandru Flechtenmacher, Conservatorul a devenit o instituție europeană specializată în educația muzicală vocală și instrumentală, având clase de vioară, solfegiu, cor bisericesc, canto, pian și armonie. Aici au fost pregătite mari personalități ale istoriei muzicii românești și internaționale, care apoi au condus destinele acestui faimos așezământ cultural.

În timp, domeniile de studiu oferite de Conservator s-au îmbogățit și diversificat. În 1900 a apărut prima clasă de muzică de cameră, iar în 1904 — clasa de orchestră; catedrele sunt constituite din Declamație și Dramă, Teorie și Solfegiu, Armonie și Contrapunct, Clarinet, Oboi, Flaut, Corn, Contrabas, Fagot, Trompetă și Trombon, Vioară, Violoncel, Muzică de cameră, Harpă și Instrumentație, Cânt și Operă. În 1905 se înființează catedra de Compoziție, condusă de Alfonso Castaldi, deocamdată, însă, tot în cadrul catedrei de Armonie.

Studente la Universitatea Națională de Muzică, la repetiții, 1984
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA

Începând cu anul 1907 se modifică titulatura, Conservatorul de Muzică și Declamațiune devenind Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică și se stabilesc patru secții — Teorie Muzicală, Cânt și Operă, Instrumente, Declamație și Artă Dramatică. În 1909 se închiriază încă un imobil, pentru trei ani, în strada Știrbei Vodă nr. 22. În 1914 sediul Conservatorului se schimbă în strada Visarion nr. 14. În anul școlar 1916-1917 Conservatorul suspendă toate cursurile din cauza războiului; se trece de la învățământul oficial la cel particular, profesorii predau nu într-o instituție, ci la domiciliile lor. În 1918 Conservatorul își mută sediul în str. Știrbei Vodă nr. 37 și nu se mai află în subordinea Ministerului Instrucțiunii, fiind trecut în cea a Ministerului Cultelor și Artelor.

Clădirea Universității Naționale de Muzică (Conservatorul), 1964
Foto: (c) RADU CRISTESCU/ AGERPRES ARHIVA

În perioada interbelică a început studierea contrapunctului, orchestrației, esteticii și istoriei muzicii. 17 iulie 1931 a fost momentul de răscruce în viața Conservatorului din București, la acea dată fiind îndeplinite toate condițiile pentru a-l transforma într-o instituție de învățământ superior sub numele de Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, având cinci secțiuni — pedagogică-normală, teoretică, vocală, instrumentală (cu subsecțiunile instrumente cu coarde fără arcuș, instrumente cu coarde cu arcuș, instrumente de suflat), dramatică, cu durata de studii între 3 și 8 ani; ulterior, se înființează o secțiune de muzică religioasă în urma desființării Academiei de Muzică Religioasă. Toate acestea au fost posibile datorită eforturilor muzicienilor angajați în instituție, sprijiniți de cel care va deveni profesor de onoare al Academiei, o proeminentă figură a compoziției românești din acea perioadă, binecunoscutul violonist, compozitor și dirijor — George Enescu. Multe generații de studenți au fost influențate de acest mare muzician.

În anii ’40, compozitorul Mihail Jora a preluat conducerea Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică, imprimând instituției propria exigență și rigoare și menținând în continuare nivelul ridicat al învățământului muzical. În 1949, Conservatorul se metamorfozează în Facultatea de Muzică și cuprinde 4 secții — Canto, Instrumentală, Muzicologie-folclor, Compoziție-dirijat; Facultatea de Muzică funcționează în 4 clădiri (în Piața Amzei nr. 8, Piața Amzei nr.12, Dionisie Lupu nr. 29, Izvor nr. 12.

În 1950 se schimbă din nou a titulatura instituției, în Conservatorul de Muzică ”Ciprian Porumbescu”, cu sediul în str. Lipscani nr. 20. După anii ’50 instituția s-a numit Conservatorul ”Ciprian Porumbescu”, având în structura sa două facultăți: Interpretare Muzicală și Compoziție, Muzicologie, Dirijat orchestră și Pedagogie. În 1955 Conservatorul se mută din strada Lipscani în strada Știrbei Vodă nr. 35, iar în 1956 se înființează secțiunea fără frecvență pentru studenții secției de Muzicologie. În anul școlar 1969-1970, pentru Facultatea teoretică se restrânge durata de școlarizare la 4 ani.

Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA
Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/ AGERPRES ARHIVA

Schimbările din viața politică și socială românească de după anul 1989 au influențat viața și dinamica instituției. Numele de Academia de Muzică București a fost atribuit în perioada 1990 — 1998, iar după această dată s-a numit Universitatea de Muzică București. În anul școlar 1990-1991 se înființează noi secții, precum Regie de Operă, Dirijat Orchestră și Muzică Religioasă, iar ca materii opționale apar jazz-ul și muzica ușoară. Datorită tradiției și a excelenței în domeniu, printr-o hotărâre de Guvern din ianuarie 2001 numele Universitatea Națională de Muzică din București devine un reper pentru învățământul superior muzical din România.

Sala Enescu 
Foto: unmb.ro

În iunie/iulie 2010, UNMB primește calificativul național și european de ”grad de încredere ridicat”, oferit de ARACIS și AEC (Asociația Europeană a Conservatoarelor), în urma evaluării instituționale.

Universitatea Națională de Muzică din București este situată în centrul orașului, în vecinătatea Grădinii Cișmigiu și aproximativ 15 minute de Gara de Nord. Este excelent conectată, prin intermediul liniilor de troleibuze, autobuze și de metrou subteran, cu toate cartierele din București. La 5 minute distanță, în jurul universității se află unele dintre cele mai importante instituții muzicale și culturale din România: Societatea Română de Radiodifuziune, Ateneul Roman, Sala Palatului și Opera Națională.

Studio opera și multimedia 
Foto: unmb.ro

Universitatea are trei clădiri (blocurile A, B și C) la aceeași adresă (str. Știrbei Vodă nr. 35), unde se află sălile de curs și de studiu și un modern cămin studențesc aflat pe str. Berthelot nr. 8.

AGERPRES/(Documentare — Marina Bădulescu, editor: Horia Plugaru)

Satul pescăresc de la Gura Portiței
Foto: (c) LUISIANA BIGEA / AGERPRES FOTO

Astfel, în această perioadă, Primăria Sectorului 4 va oferi un adevărat festin culinar celor interesați în a cunoaște tradițiile, oamenii din Deltă sau arta culinară specifică zonei, în care se contopesc culturile slavă (ruși — lipoveni, ucraineni), cea balcanică (greci, italieni, aromâni), dar și cea orientală (turci, tătari), precizează organizatorii, într-un comunicat.

Amatorii de rețete pe bază de pește vor avea de unde alege, meniurile propuse de “Festivalul Deltei-Crapul”, vor aduce în atenție și alte preparate precum scrumbie de Dunăre la grătar, ciorbă de pește, pregătite conform rețetelor dobrogene din somn ori știucă, chifteluțe de pește din caras și fitofag sau salată de icre, asezonate cu ceapă și lămâie.

De la evenimentul presărat cu nenumărate concursuri și surprize gastronomice, într-un decor tradițional în care stuful, bărcile, rogojinile și ustensilele de pescuit vor întregi peisajul tradițional al Deltei, nu vor lipsi nici muzica specifică zonei sau suvenirurile.

Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” organizează, sâmbătă, 13 septembrie, și duminică, 14 septembrie, târgul de Cârstovul viilor. Evenimentul marchează sărbătoarea Ziua Crucii din calendarul religios și datinile specifice începutului culesului viilor la români.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

Invitați de seamă vor introduce vizitatorii în atmosfera acestui eveniment: Corul Regal, Ansamblul folcloric Țara Vrancei, actorul Alexandru Nicolae Mihai, micul actor în devenire Mario Dumitrașcu, actorul Marian Ciripan, dar și interpreți de muzică populară: Maria Băndoiu, Alin Suceveanu, Roberta Crintea, Ilie Caraș, Georgiana Aurică.

Un moment special al acestui eveniment îl constituie Ghidajul tematic ”Drumul vinului…” realizat de muzeografii din Muzeul Satului, ce va consta într-o plimbare pe ulițele satului, vizitând gospodăriile Jurilovca și Curteni, instalațiile și Hanul ”La Barieră”, unde se va face un popas cu degustare de vin — ”Vinul cavalerului”, oferit de Crama Ceptura din județul Prahova.

Așadar, cu acest prilej are loc un program de muzică populară, târg de meșteri, prezentare case de vinuri, gastronomie tradițională și produse bio, produse de cosmetică bio, anunță Biroul Relații Publice al Muzeului Satului, într-un comunicat.

Muzeul Național de Artă al României (MNAR) organizează sâmbătă, 13 septembrie, în intervalul orar 12.00 — 18.00, evenimentul “A Taste of CADO — O Zi a Porților Deschise pentru Liceeni”.

Organizat în cadrul campaniei de recrutare a voluntarilor care își doresc să devină membri ai Consiliului Adolescenților — CADO, evenimentul este destinat tinerilor cu vârste cuprinse între 13 și 19 ani. Locul de întâlnire va fi parterul Galeriei Naționale (Calea Victoriei 49-53).

Această întâlnire le oferă ocazia potențialilor voluntari de a-i cunoaște mai bine pe actualii membri CADO și de a se familiariza cu activitățile desfășurate de aceștia în muzeu, fiind o modalitate de avea acces, pentru o zi, în culisele instituției, se arată în comunicatul MNAR.

Astfel, tinerii vor putea să înțeleagă mai bine responsabilitățile unui voluntar, descoperind activitățile și proiectele în care aceștia se pot implica, pentru a decide dacă acest program li se potrivește, precizează sursa citată.

Adolescenții vor participa la o serie de activități moderate de actualii voluntari ai CADO în Galeria de Artă Românească Modernă, în Galeria de Artă Europeană și în atelierul Pasărea ascunsă în piatră, conform unui program stabilit în prealabil.

Duminică, 14 septembrie, Reprezentanța Comisiei Europene invită bucureștenii să petreacă ultima zi de vacanță școlară la țară, fără să părăsească însă Bucureștiul. La RuralFest Bucharest își dau întâlnire peste 150 de producători, meșteșugari, artizani și alți iubitori ai satului românesc. Evenimentul are loc pe șoseaua Kiseleff, între Piața Victoriei și str. arh. Ion Mincu, în intervalul orar 9.00 — 19.00.

Evenimentul ‘Mozaic Gastronomic European’ — 2011
Foto: (c) PAULA NEAMTU / AGERPRES ARHIVA

RuralFest ne invită să redescoperim satul românesc împreună, din Moldova și Transilvania, până în Oltenia, Dobrogea și Muntenia, cu gustul, tradițiile și poveștile fiecărei regiuni, potrivit comunicatului Reprezentanței Comisiei Europene în România.

“RuralFest este felul nostru de a mulțumi celor care au grijă de satul românesc, produc hrană sănătoasă și păstrează vii tradițiile din strămoși, îmbinând competitivitatea economică și responsabilitatea ecologică”, a declarat Angela Filore, șefa Reprezentanței Comisiei Europene.

RuralFest este deschis de comisarul european Dacian Cioloș, care va avea și o dezbatere cu participanții la ora 15.00.

RuralFest include atracții pentru toate vârstele: o minifermă de animale, ateliere de meșteșuguri tradiționale, expoziții cu vânzare, demonstrații de gătit, o paradă a costumelor populare, dansuri folclorice, jocuri și concursuri cu premii. Sărbătoarea se va încheia în ritmuri de horă pe muzică de taraf.

Evenimentul face parte din campania de comunicare a Comisiei Europene “Politica Agricolă Comună — Pentru rădăcini mai puternice”, campanie desfășurată în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. RuralFest este organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România, împreună cu partenerii săi în acest eveniment.

AGERPRES / (Documentare — Mariana Zbora-Ciurel, editor: Marina Bădulescu)

Pe 11 septembrie, începând cu ora 12:00 consumatorii sunt invitați să pășească alături de Sonimpex Topoloveni acest prag istoric pentru gastronomia românească. La eveniment vor participa consumatori, dar și oficilitati locale, miniștri, ambasadori, nutriționiști și reprezentanți ai vieții publice locale și centrale.

‘Organizăm în fiecare an Ziua Porților Deschise pentru a arată că păstrăm tradiționalitatea și unicitatea rețetei din 1914, deși producem după standarde moderne. Vrem să demonstrăm, încă o dată, că în era aditivilor alimentari se poate face industrie alimentară în mod transparent și onest față de consumatori, cu un mare respect pentru sănătate, folosind doar ingrediente proaspete românești. Va așteptăm cu drag, să sărbătorim împreună Ť100 de ani de tradiție, 100 de ani de nutriție!ť’, susține dna Bibian Stanciulov, director general Sonimpex Topoloveni.

În cadrul evenimentului vor avea loc degustări ale magiunului de prune Topoloveni, spectacole de muzică și folclor susținute de copii, concurs de șah dar și o expoziție de prăjituri cu vânzare, toate pregătite de consumatori, urmând că banii strânși din vânzarea acestora să fie donați unor copii aflați în dificultate.

Acest al o sutălea an de existență a rețetei de magiun de prune a fost marcat de Sonimpex Topoloveni printr-o serie de evenimente lunare: degustări peste hotare, prezentarea Magiunul de prune la diferite show-uri culinare din străinătate, sprijinirea unor evenimente organizate în țară, premierea unor copii talentați sau a celor care provin din familii nevoiașe, precum și organizarea unor campanii pentru diabetici sau pensionarii cu pensia sub 500 RON.

Magiunul din prune Topoloveni este singurul produs din România care beneficiază de fonduri europene pentru promovare deoarece este singurul produs care a obținut certificatul de ‘Indicație Geografică protejată ‘ acordat de UE , accesând în acest sens două programe cu o perioadă de desfășurare de câte 3 ani fiecare. Este Furnizor al Casei Regale a României, multiplu premiat ‘Superior Taste Award’ de către Institutului pentru Gust și Calitate Bruxelles, Ambassador of the ‘Romanian tradițional taste’, poate fi introdus în dietă de la vârstă de 6 luni — când începe diversificarea alimentației; este permis și persoanelor bolnave de diabet, cu acordul medicului curant, conform unui studiu realizat la Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice N.C.Paulescu. Magiunul de prune Topoloveni este un produs 100% românesc, 100% natural, fără zahăr adăugat, fără E-uri, fără conservanți, fără gluten

SONIMPEX TOPOLOVENI S.R.L.
Aleea Baraj Cucuteni, nr. 4, bl. M5A
Bucuresti, Cod Postal 032752
tel: (+40)21.340 26 66
(+40)722.705.950
fax: (+40) 21/304 60 66
sonimpex.magiun@gmail.com

Sursa: agerpres

Foto: (c) Qin Lang / XINHUA FLUX

Genialul scriitor rus Fiodor Dostoievski a scris celebra frază: “Frumusețea va salva lumea”. Nikolai Roerich a adăugat: “Conștientizarea frumuseții va salva lumea”. Romancierul francez Honoré de Balzac spunea “Frumosul se simte, nu încape într-o definiție.”

Astăzi frumusețea nu e percepută ca fiind neapărat ceva cu ce te naști, ci rezultatul unei griji și atenții sporite asupra proprii imaginii. Frumusețe înseamnă armonie: curățenie, informare, îngrijire, sănătate, un mod sănătos de viață și atitudine.

Frumusețea ocupă un loc de preț în viețile noastre. În această zi se desfășoară numeroase concursuri de frumusețe pe tot globul.

Abilitatea unei persoane de a percepe frumusețea este condiționată de mediul în care a crescut de educația primită.

Chiar dacă se spune ca frumusețea vine din interior, se acordă o mare importanță și exteriorului, constatându-se o creștere a numărului de femei, în special, care iau cu asalt saloanele de înfrumusețare. Dacă în trecut cele mai căutate erau frizeriile, acum în top au ajuns saloanele care oferă pachete întregi de solar, manichiură, pedichiură sau masaj. Nici bărbații nu se lasă mai prejos, numărul celor care se îngrijesc de aspectul exterior fiind și el în creștere.

Ideea de frumusețe poate fi întâlnită oriunde, fie că este vorba de o locație, un obiect, o persoană sau o simplă stare de spirit.

Ziua mondială a frumuseții este și un omagiu adus tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării, între aceștia făcând parte și esteticieni, stiliști, designeri, instructori de fitness.

Începând din 1995, la inițiativa Comitetului Internațional al Esteticii și Cosmeticii (SIDESKO), se sărbătorește Ziua mondială a frumuseții. Este dedicată în special esteticienilor, stiliștilor, designerilor, instructorilor de fitness și a tuturor celor ce lucrează în domeniul înfrumusețării.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Cunoscuta in special sub denumirile populare de catina alba, catina ghimpoasa, sau catina de rau, aceasta atinge in medie inaltimea de 1,5 – 4 metri, dar in conditii optime de mediu poate atinge si 8 metri. Cand clima zonei geografice unde creste este totusi prea aspra, catina se adapteaza la acest factor extern devenind un arbust tarator, scrie doctorulzilei.ro.

Catina constituie cea mai bogata sursa naturala de vitamina A, vitamina E, carotenoizi si flavonoizi.

“Catina este un medicament in sine. Contine vitamine liposolubile, care se absorb in sange si poate fi preparata ca ceai, dar se gaseste sub forma de sirop si chiar conservata in miere”, explica medicul primar Alice Popescu, specializat in medicina generala, acupunctura si fitoterapie, la Institutul National de Medicina Complementara si Alternativa.

In urma analizelor de laborator a reiesit ca fructul catinei contine substanta uscata in proportie de doar 10-20%, restul compozitiei constand in zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloza, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.

Celebrul si cautatul ulei de catina contine la randul sau, in proportie de circa 80-90% acizi grasi esentiali, licopen, tocoferoli si fitosteroli. Semintele de catina sunt bogate in acizi grasi nesaturati, iar frunzele si scoarta arbustului contin tocoferol si sitosterol.

“In functie de situatie, se pot consuma 10-15 picaturi de ulei de catina de 2-3 ori pe zi”, afirma expertul in homeopatie.

Frunzele, scoarta, semintele, dar mai ales fructele de catina au rezultate extraordinare atat in scop medical, cat si alimentar:

1. Lupta impotriva asteniei. Datorita concentratiei foarte mari de vitamine, atat hidrosolubile (vitamina C), cat si liposolubile (vitaminele E, F), aceasta poate fi folosita ca un concentrat polivitaminic natural.
2. Creste imunitatea. Datorita numeroaselor vitamine pe care le contine, catina stimuleaza sistemul imunitar, ” mai ales in cazul copiilor si al persoanelor care trec printr-o perioada de solicitare crescuta”.
3. Protejeaza vederea. Catina este utila in mentinerea acuitatii vizuale, in special la persoanele trecute de 40 de ani”, adauga expertul Alice Popescu.
4. Tine cancerul la distanta. Datorita continutului de vitamine A, C, E si al altor substante flavonoide, catina este un foarte bun antioxidat si s-a demonstrat ca are efect antitumoral, fiind eficienta in tratarea pacientilor cu tumori si stari precanceroase.
5. Mentine pielea tanara. Pe langa vitamina C, catina mai contine vitaminele E si A, 2 nutrienti care ajuta la regenerarea pielii. Uleiul de catina este potrivit pentru toate tipurile de ten, avand un puternic efect antirid. Datorita ingredientelor active din continutul sau, uleiul de catina presat la rece vindeca pielea de arsuri (inclusiv solare), rani, psoriazis, dermatite, eczeme, acnee, herpes.