Se spune că la anumite ore din zi, muntele dispare și, în plus, se întâmplă fenomene neobișnuite. Legendele spun că pe acest munte ar fi avut reședința Zamolxe și din acest motiv, muntele era un loc sfânt.

Tot aici se spune că Decebal ar fi ascuns o parte din comoara sa, fiind convins că spiritul Marelui Preot o va păzi de urgiile vremurilor. Locuitorilor de la baza muntelui li se spune gugulani și sunt recunoscuți pentru longevitatea lor.

Aceștia pun totul pe seama faptului că zona este încărcată energetic. Mulți dintre turiști afirmă că au văzut vârful dispărând și totodată explozii de lumini țâșnind chiar din munte. La sfârșitul anilor 90, un grup de cercetători au venit în zonă unde au fost martorii dispariției vârfului muntelui, în cer, după care a avut loc o explozie de lumini. După aceea mult timp cercetătorii nu au mai putut dormi.

 Tot pentru a cerceta zona, un grup de cercetători s-a deplasat și pentru a constata cauzele dispariției unui avion. S-au confruntat cu stări nemotivate de frică, senzații de sufocare, impresia că sunt priviți, eplozii de lumini în vârful muntelui.

În plus nimeni nu a putut explica de ce nu a reținut nimic pelicula de film, în câteva ore de înregistrare. Vârful Gugu este amintit și de Victor Kernbach în lucrarea sa Enigmele miturilor astrale, care spune că această zonă este centrul unuia dintre punctele esențiale cu energie ale planetei.

De asemenea despre Vârful Gugu, a scris și Jules Verne în romanul său intitulat Castelul din Carpați, plasând acțiunea romanului în această zonă, fără ca vreodată să fi vizitat acest loc. Se spune că Jules Verne ar fi fost iluminat de o forță celestă.

 În apropiere de București, lângă Cernica, există o baltă care se spune că este blestemată, fiind recunoscută și temută, inclusiv de localnici. Deși la prima vedere pare un banal ochi de apă, cu un diametru de doar cinci metri, se spune că acest petec de apă este înconjurat și păzit de forțe din alte lumi și manifestări extrem de ciudate.

Animalele refuză să se apropie de această baltă sau să bea din ea, oricât de însetate ar fi. Balta cu o adâncime de circa un metru, nu seacă, nu se mărește sau micșorează niciodată, indiferent dacă e secetă sau plouă abundent. Șinca Veche este un sat așezat în Țara Făgărașului care are o biserică din piatră. Cercetătorii spun că ea a fost construită pe locul unui vechi loc sacru, cu o vechime de peste 7000 de ani.

Aparițiile inexplicabile de sfere de lumină, cruci și alte semne stranii, fac acest loc unul dintre cele mai misterioase. Zona devine și mai misterioasă în apropierea sărbătorilor religioase, când numeroși oameni au auzit coruri cântând cântece de o frumusețe rară., venite dintr-o altă lume.

În anul 1996, un reporter TVR a intrat în biserică cu gândul de a filma. Spre stupoarea întregii echipe de filmat, aparatura s-a oprit brusc, nerăspunzând la comenzi.

Crezând că aparatura s-a defectat, au părăsit locul. Când au ajuns la București, au vizionat ceea ce reușiseră să înregistreze. Au avut surpriza să constate existența unor sfere luminoase, strălucitoare, care roiau în  interiorul bisericii.

Satul Poeni se află la poalele Munților Poiana Ruscăi și ascunde niște întâmplări macabre și bizare. Acest loc a fost scena unor atacuri ale lupilor îndreptate asupra mai multor săteni. O femeie ar fi fost omorâtă și devorată de către un lup, ipoteză care a fost infirmată de către zoologi. Lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt turbați, mai mult lupii nu devin mâncători de oameni, cum sunt leii și tigrii.

Misterul se adâncește și mai mult, mai ales că în acea zonă nu mai există lupi de o sută de ani. Bătrânii satului cred că au de-a face cu o creatură necurată sau un strigoi.  Cei care au reușit să scape, povestesc că fiara era venită din altă lume, cu blana zburlită și nu lăsa urme pe zăpadă sau pe pământ. Parcă zbura. Oamenii spun că fiara dispărea dacă îți făceai semnul crucii.

Sursa: efemeride

Palatul Mogoșoaia, 2006.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Palatul Mogoșoaia este ctitoria domnului Țării Românești Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și a fost unul dintre locurile cele mai dragi acestuia. Nu se cunoaște data începerii construcției Palatului din Mogoșoaia, ci doar data terminării ei — anul 1702, conform pisaniei existente în foișorul de pe latura de răsărit a palatului. Istoricii cred că denumirea Palatului este dată de numele văduvei boierului Mogoș, proprietara pământului pe care imobilul a fost ridicat.

Palatul este structurat pe trei nivele: subsol (pivniță), parter și etaj. Parterul palatului cuprindea opt încăperi destinate slujitorilor voievodului. Etajul era ocupat în întregime de familia Brâncoveanu, fiind format din apartamentul Domnului (cuprinzând două încăperi și marea sală a spătăriei, loc de desfășurare a ceremoniilor și a Divanului domnesc), apartamentul soției acestuia, Maria Brâncoveanu, și un alt apartament mai mic.

La etaj se află și splendida loggie de pe fațada dinspre lac, inspirată după modelele venețiene.

Loggia de la Mogoșoaia, cu cele șase coloane din piatră care sprijină cinci arcade în acoladă, este încadrată de două foișoare (adăugate la renovarea din 1860-1880), care se remarcă prin coloanele lor cu bogate capiteluri sculptate în piatră. Fațada de răsărit a palatului are și ea un element particular, anume foișorul, sprijinit pe opt coloane de piatră și cu o balustradă bogat decorată, la care se accede din exterior printr-o scară monumentală. Curtea vastă era destinată petrecerilor fastuoase.

Palatul Mogoșoaia, 2013.
Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES ARHIVĂ

La Palatul de la Mogoșoaia au fost executate în timpul lui Brâncoveanu și numeroase picturi. Spre exemplu, bolta foișorului de pe latura de răsărit a palatului a fost acoperită cu pictură murală cu motive geometrice și vegetale, din care se mai păstrează câteva fragmente. De asemenea, în anul 1703 Constantin Brâncoveanu a poruncit să se picteze pe bolțile salonului scene din călătoria lui la Constantinopol.

Palatul a aparținut lui Constantin Brâncoveanu și descendenților săi timp de 120 de ani. După execuția lui Brâncoveanu, în 1714, palatul a fost transformat în han. Ștefan Cantacuzino a răscumpărat apoi proprietatea de la Mogoșoaia, care a revenit ulterior marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului, ai cărui urmași au stăpânit complexul de clădiri până la începutul secolului al XIX-lea. Ultimul proprietar în linie directă din familia Brâncoveanu care a stăpânit Palatul de la Mogoșoaia a fost Grigore Brâncoveanu (1767—1832).

Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia a fost devastat în mai multe rânduri, precum în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774 și în vremea Revoluției din 1821, dar a rezistat de-a lungul vremurilor, având ziduri puternice.

Din 1832, palatul a trecut în proprietatea familiei Bibescu, prin căsătoria lui Zoe Mavrocordat (fiica adoptivă a lui Grigore Brâncoveanu) cu domnitorul Gheorghe Bibescu. Palatul va rămâne în proprietatea familiei Bibescu până în 1947, timp în care imobilul a fost supus mai multor lucrări de renovare, inițiate de Nicolae Bibescu și continuate de Martha Bibescu.

Palatul Mogoșoaia, 2005.
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/AGERPRES ARHIVĂ

Martha Bibescu a început în 1912 lucrările de restaurare a palatului, apelând la o echipă de meșteri italieni, condusă de arhitectul venețian Domenico Rupolo. De la Veneția au fost aduse și materialele necesare decorării interioarelor palatului.

Lucrările de restaurare au fost întrerupte în timpul Primului Război Mondial, iar în noiembrie 1916 palatul a fost bombardat de aviația germană.

În 1920, Martha Bibescu a reluat lucrările de restaurare, sub conducerea aceluiași arhitect venețian Rupolo, apoi sub conducerea arhitectului George M. Cantacuzino. Lucrările de amenajare a interioarelor au continuat și între 1930-1935, sub conducerea lui George M. Cantacuzino. Martha Bibescu a strâns în încăperile palatului obiecte de artă dintre cele mai valoroase legate de familiile Brâncoveanu, Bibescu, Mavrocordat.

Domeniul de la Mogoșoaia a fost naționalizat de comuniști în anul 1949.

AGERPRES/ (Documentare — Ruxandra Bratu; editor — Horia Plugaru)

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/ AGERPRES ARHIVA

Tema propusă pentru 2014 este: “Tinerii și sănătatea mintală.”, prin care se atrage atenția asupra faptului că tinerii care se confruntă cu astfel de probleme de sănătate sunt adesea supuși stigmatizării și discriminării, atitudine care îi determină pe aceștia să nu solicite ajutor, de teama de fi “etichetat” negativ.

Departamentul pentru politici sociale și dezvoltare al ONU și Biroul reprezentantului special al secretarului general pentru tineret organizează un eveniment de conștientizare de către tineri a importanței respectării condițiilor pentru păstrarea sănătății mintale, precum și a importanței evidențierii experiențelor trăite de tinerii curajoși care au ales să își exprime părerea despre acest subiect cu scopul de a lupta împotriva discriminării și stigmatizării. Evenimentul se desfășoară la sediul central al Națiunilor Unite în New York, SUA.

Națiunile Unite invită tineri din toată lumea să se alăture campaniei din acest an, care își propune să ajute tineri să vorbească despre experiențele trăite pentru a depăși prejudecățile.Stigmatizarea și discriminarea sunt injuste în cazul oricărei persoane. Legislația internațională și națională protejează populația de orice fel de discriminare și încearcă să asigure șanse egale tuturor persoanelor.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a aprobat, la 17 decembrie 1999, prin Rezoluția 54/120, recomandarea făcută de către Conferința mondială a miniștrilor responsabili pentru tineret (Lisabona, 8-12 august 1998), de a marca Ziua Internațională a Tineretului la 12 august.

Potrivit statisticilor ONU, persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani reprezintă, în prezent, aproape jumătate din populația globului, care este de aproximativ 6,45 de miliarde. Până în 2050 se estimează că populația va atinge cifra de 8,9 miliarde, iar numărul persoanelor în vârstă de cel puțin 60 de ani se va mări de aproape patru ori, ajungând la aproximativ 1,9 miliarde. Astfel, la mijlocul acestui secol, populația globului va fi formată din tineri și vârstnici în proporții aproape egale.

În prezent, 85% din numărul total al tinerilor, la nivel mondial, trăiesc în țările în curs de dezvoltare, această cifră urmând să ajungă, în 2025, la 89,5%.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Foto: aronet.ro

Înființat în anul 1954, la inițiativa profesorului Valeriu Bologa de la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj, muzeul este găzduit de casa Hintz, o clădire monument istoric din secolul al XV-lea, în care a funcționat aproape 400 de ani (1573-1949) prima farmacie din oraș — farmacia “Sfântul Gheorghe” — înființată de o familie de sași. Din anul 1752, aceasta a fost închiriată farmaciștilor particulari, fiind condusă de Tobias Mauksch, ajungând, în anul 1863, să aparțină familiei Hintz. Imobilul a fost retrocedat în anul 2008 descendentei familiei Hintz (ultimii farmaciști activi aici până în 1949), Ingrid Pennelli din Bochum (Germania).

Casa Hintz — 1904
Foto: aronet.ro

La baza constituirii muzeului stă colecția de obiecte farmaceutice transilvănene a profesorului Iuliu Orient, expusă în Muzeul Ardelean, în 1904. Ulterior, acesteia i s-au adăugat și alte donații, toate fiind dovezi remarcabile despre activitatea farmaceutică din Transilvania secolelor XVI-XIX.

Colecția este expusă în trei încăperi ale vechii farmacii și două laboratoare medievale, situate la subsol, în care poate fi admirat un întreg arsenal de unelte specifice preparării medicamentelor: distilator pentru obținerea alcoolului, folosit ca la extragerea de tincturi din diferite plante medicinale, recipiente pentru topirea substanțelor, castroane pentru prepararea la cald a medicamentelor sau pentru prăjirea semințelor cu efect terapeutic, prese pentru sucuri medicinale, instrumente pentru obținerea tabletelor și a supozitoarelor, mojare din bronz și fontă (secolele XVI-XIX), mobilier vechi, medicamente, rețete, sigilii ale farmaciilor medievale.

Foto: calatorii.myfreeforum.ro

Din colecția de farmacie nu lipsesc unitățile de măsură: libra (420,82 g), uncia (35,001 g), drachma (4,375 g), scrupulus (1,550 g) sau granum (0,072 g).

În muzeu se află cea mai valoroasă colecție de vase farmaceutice din România, datând din secolele XVI-XIX, confecționate din lemn, ceramică, faianță, sticlă sau porțelan, toate piese de manufactură, pictate, purtând inscripționate denumirile latinești ale produselor farmaceutice pe care le-au conținut. Unele din aceste vase sunt piese unicat în Europa.

Foto: turdalive.ro

Oficina, spațiul în care se vindeau medicamentele, are o decorație unică în România, comandată de farmacistul Tobias Maucksch, care a lucrat aici o jumătate de secol. Astfel, pe tavan sunt păstrate frescele originale, din secolul al XVIII-lea, cu simboluri farmaceutice: arborele vieții înconjurat de cei doi șerpi ai lui Esculap și un cocor cu o piatră între gheare, simbol al vigilenței.

De asemenea, se regăsesc aici un scrin farmaceutic din secolul al XVII-lea, cu zece sertare, fiecare dintre ele cu câte o plăcuță indicând substanța depozitată: “Crem. Tartari” (tartrat acid de potasiu, cu efect laxativ și diuretic), “Lap. Pumicis” (pulbere din piatră ponce, contra paraziților intestinali), “Lap. Haematid” (hematita — oxid al fierului trivalent—, pulberea acestui minereu fiind utilizată ca antihemoragic).

Foto: www.welcometoromania.ro

Tot în oficină poate fi admirată și o diplomă acordată farmacistului Velits din Turda, în 1776. Pe două panouri de lemn pictate în secolul al XVIII-lea sunt reprezentați medicul grec Hipocrate și zeița înțelepciunii, Minerva.

Pe masa de receptură sunt expuse câteva medicamente utilizate de farmaciștii din trecut precum praf de corali, praf de pietre prețioase, ochi de rac, asfaltul de Siria sau tincturi din plante medicinale.

Muzeul păstrează și truse medicale folosite în război, din care nu lipseau leacurile calmante, dar și manuale de medicină și documente aparținând primelor farmacii din Transilvania.

Foto: primariaclujnapoca.ro

Printre fascinantele exponate se află și leacuri din antichitate și din Evul Mediu, multe dintre ele foarte bizare, precum: Praful de mumie — considerat un panaceu în Evul Mediu, crezându-se că are puteri miraculoase de a vindeca ciuma și holera; Teriaca — un leac vechi de peste 2.000 de ani, produs complex, cu peste 60 de ingrediente vegetale, conținând și o doză importantă de opiu, folosit, cu predilecție, împotriva otrăvurilor, dar și ca ingredient în medicamente mai complexe; Șopârla din Arabia — folosită în fabricarea unor medicamente diuretice și afrodisiace.

Foto: romania.ici.ro

Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca a prezentat, la 24 februarie 2014, de Dragobete, sărbătoarea iubirii la români, o rețetă a “Parfumului de iubire” (Eau D’Amour), datând din secolul al XIX-lea. Rețeta parfumului care era la mare căutare în epocă a fost păstrată în spițeria ‘Sf. Gheorghe’ și cuprinde uleiuri esențiale de bergamotă, trandafir, flori de portocal, ulei de rădăcină de violete, dar și mosc, ambră, cumarină, vanilină, ylang-ylang, esență de iasomie, toate aceste ingrediente exotice fiind puse, în diverse cantități, în alcool de vin. Parfumul se prepara la farmacie — care oferea și cosmetice în acele vremuri — și se vindea în sticluțe speciale, pictate manual.

Muzeul farmaciei rămâne o colecție deosebită care luminează spiritul prin pasiunea și originalitatea exponatelor.

AGERPRES (Documentare — Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) Paul BUCIUTA / AGERPRES ARHIVĂ (1996)

Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890. A fost construită după planurile arhitectului Albert Ballu, cel care a proiectat Tribunalul din Paris și Palatul de Justiție din Bruxelles. După decesul arhitectului Ballu, arhitectul Ion Mincu s-a ocupat de finisări și de proiectarea interioarelor, a desenat și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier.

Lucrările s-au finalizat cinci ani mai târziu, după reînvestirea ca ministru al justiției a lui E. Stătescu, cel prin grija căruia s-au făcut și primele demersuri în vederea începerii lucrărilor.

Foto: (c) Armand ROSENTHAL / AGERPRES ARHIVĂ (1994)

Inaugurarea a fost marcată și de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care regele Carol I al României lăsa “corpurilor judecătorești din Capitală” acest palat “ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării”. Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, unul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiției. Cu ocazia inaugurării Palatului de Justiție, a fost emisă și Medalia inaugurării Palatului de Justiție din București, sculptată de Louis Stelmans.

Exteriorul clădirii are influențe urbane, iar corpul central este construit în stilul Renașterii franceze. Fațada principală, orientată spre nord-est, se desfășoară de-a lungul cheiului Dâmboviței și prezintă o scară monumentală, lungă de 50 m, care se întinde pe jumătate din lungimea edificiului. Este bogat împodobită cu pilaștri și cu alte elemente specifice stilului acestui palat.

Sub bolțile construcției, deasupra intrării principale, sunt amplasate șase statui alegorice, simbolizând (de la stânga la dreapta): Atenția, Vigoarea, Legea, Justiția, Elocința și Adevărul. Alte două statui, construite de Karol Storck (fiul), care semnifică Forța și Prudența, încadrează orologiul Palatului de Justiție.

Printre elementele exterioare o relevanță deosebită prezintă coroana, inclusă în ornamente, și tablele cu legi (cu opt rânduri duble pe fiecare tablă); în spate se remarcă fascia, simbolul roman al autorității. 

Foto: (c) Ilie BUMBAC/ AGERPRES ARHIVĂ (1991)

Fațada principală mai prezintă și trei uși principale duble, care permit accesul în interiorul palatului. Două uși secundare duble permit accesul în “Sala pașilor pierduți”, numită și “Sala orologiului”, dată de faptul că în acest spațiu era montat un orologiu menit să măsoare ‘cursul proceselor’.

La interior, palatul are încăperi vaste și bogat ornamentate. “Sala pașilor pierduți”, amplasată în apropierea fațadei principale, ocupă o pătrime din suprafața totală a clădirii. Pe părțile exterioare ale acestei săli, sunt dispuse două scări de onoare monumentale, construite din marmură. Din sala principală, prin intermediul unor coridoare largi, se ajunge la fațadele laterale, iar prin intermediul unor numeroase scări se poate ajunge la toate cele trei etaje și la subsolul clădirii.

În perioada 1932-1937 au fost executate lucrări de reparații și extindere la Palatul de Justiție. Cu această ocazie, s-au adăugat 4 corpuri, amplasate în curțile interioare și s-a realizat un acces suplimentar pe fațada principală.

Datorită creșterii aparatului judiciar, în 1946, clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956, au fost efectuate reparații capitale, deoarece exista intenția de a transforma clădirea într-un Palat al Culturii.

Mișcările seismice repetate, mai ales cutremurul din 1977, și terenul fragil pe care a fost construită clădirea, încă de la început, au produs degradări considerabile, fiind necesare consolidări repetate. În perioada 1979-1981 au fost executate lucrări parțiale de consolidare, mai ales în “Sala pașilor pierduți”. Cutremurul din 1986 a sporit degradarea clădirii, afectând mai ales structura de rezistență. Lucrările întrerupte în 1982 au fost reluate în 1990, însă au avut un caracter limitat.

În iulie 2003, au început lucrările de consolidare, însemnând reparații capitale și de restaurare, care au durat trei ani și au fost realizate de arhitecți români și francezi.

Lucrările extrem de laborioase au necesitat procedee complexe de curățare, restaurare și înlocuire a unor elemente din piatră, beton, marmură sau lemn. Fațadele au fost făcute, în cea mai mare parte, din piatră specială, adusă din județul Buzău, iar pentru scara exterioară s-a folosit granit. Pentru curățarea lemnului și a fațadelor și pentru a reda clădirii întreaga sa strălucire, a fost utilizată tehnica denumită “gommage”, care constă în proiectarea sub presiune a unor particule granulate asupra suprafețelor de curățat. Cu această ocazie, pentru renovarea celor 14 săli de judecată (din care 7 amplasate la parter, iar celelalte 7 amplasate la etaj), s-a folosit lemn de stejar pentru pardoseli, lambriuri, uși, mobilier. Pentru elementele decorative de deasupra scărilor monumentale, coroana regală, sabia și făclia, a fost folosită foiță din aur.

Aniversarea Zilei Justiției la sediul Curții de Apel București
Foto: (c) Angelo BREZOIANU / AGERPRES FOTO

După finalizarea lucrărilor, în toamna anului 2006, în Palatul de Justiție au revenit următoarele instituții: Curtea de Apel București, Judecătoria sectorului 5 București, Asociația Magistraților din România, Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București.

În baza unor discuții între organizațiile profesionale și magistrați, unele săli ale Palatului de Justiție au primit numele unor personalități din aria Dreptului. Astfel, sala Judecătoriei Sectorului 5 poartă numele lui Andrei Rădulescu (fost președinte al Academiei Române, profesor de Drept), iar secția penală are trei săli ce poartă numele: Vintilă Dongoroz (unul dintre marii penaliști ai României), Ioan Tanoviceanu (cel care a pus bazele procedurii penale din țară) și Vasile Papadopol (fost judecător la Curtea de Apel București).

Costul total al realizării edificiului început în 1890 și terminat și inaugurat în 1895, a ajuns la suma de 7.500.000 lei. Lucrările de consolidare și renovare au costat 30 milioane de euro.

AGERPRES/(Documentare — Daniela Dumitrescu, redactor arhivă: Mihaela Tufega, editor: Andreea Onogea)

Captură Foto: (c) Alexandra Stan / YouTube

Și-a lansat primul său single, intitulat ”Lollipop (Param Pam Pam)”, în decembrie 2009. Melodia a fost difuzată pe posturile de radio mainstream americane la începutul anului 2010, când a ocupat locul 18 în topuri.

A urmat mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, cu care a cunoscut consacrarea internațională, după ce piesa a fost vândută în peste un milion de exemplare în mai puțin de un an și s-a clasat în primele cinci poziții în topurile a peste 20 de țări, precum Noua Zeelandă și Marea Britanie. În Australia s-a poziționat în top 10, iar în Canada și SUA — în top 30. Melodia s-a menținut pe primul loc în topurile 100 din România timp de opt săptămâni consecutive. ”Mr. Saxobeat” este al doilea hit românesc care a ocupat prima poziție în Germania, de la ”Dragostea din tei” a celor de la O-Zone, din 2004. Pentru mega-hitul ”Mr. Saxobeat”, Alexandra Stan a primit discul de platină în Australia, Spania, Danemarca, Suedia și Italia. Videoclipul piesei a fost vizualizat de peste 190 de milioane de ori pe YouTube.

Albumul său de debut se numește ”Saxobeats” și a fost lansat la 29 august 2011, inițial în Franța, apoi în Germania, Elveția, Norvegia, Spania, Polonia și Italia. Din cele opt piese și cinci remixuri, două compoziții au fost extrase pe single: ”Get Back (ASAP)” (locul 1 în Slovacia) și ”1.000.000”, aceasta din urmă fiind interpretată alături de rapperul german Carlprit.

La 12 iunie 2012 a lansat, în format digital, un nou single, ”Lemonade”. Șlagărul s-a vândut în peste 15.000 de exemplare în Italia, a ocupat primul loc în topurile bulgare, iar videoclipul său a fost accesat pe YouTube de aproximativ 50 de milioane de ori. Compozitorii pieselor interpretate de Alexandra Stan au fost Marcel Prodan și Andrei Nemirschi.

La 10 octombrie 2013, a apărut cel de-al doilea album al său, intitulat ”Cliche (Hush Hush)”. Materialul a ajuns pe locul 53 în vânzările din Japonia. În paralel, a lansat cinci piese pe single: cea care a dat și titlul albumului, alături de ”All My People”, ”Thanks for Leaving”, ”Cherry Pop” și ”Dance”. Acesta din urmă este cel mai recent, datând din 18 iulie 2014.

În anii 2011 și 2012, Alexandra Stan a obținut patru premii: ”Best Romanian Act” la 2011 MTV Europe Music Awards și ”European Border Breakers Award”, categoria omonimă. În 2012, a obținut premiul RRA la categoria ”Best Pop-Dance Song” cu piesa ”Get Back (ASAP)” și premiul Romanian Music Awards, categoria ”Best Female”.

De la lansarea sa, la finalul anului 2009, și până în prezent, Alexandra Stan a susținut numeroase concerte în țară și în străinătate.

La 18 iunie 2013, cântăreața Alexandra Stan a formulat plângere împotriva managerului său, Marcel Prodan, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj. Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța au constituit o cauză penală pe baza plângerii depuse, precizând că “din conținutul plângerii se reține că, pe fondul unor neînțelegeri preexistente, partea vătămată a fost amenințată și lovită, în zilele de 14 și 15 iunie, de către făptuitor, pentru a o determina pe aceasta să renunțe la pretențiile materiale solicitate ca urmare a prestațiilor sale artistice și încasate de societatea al cărei administrator acesta era”. La 19 iunie 2013, artista a fost audiată de polițiștii constănțeni, în prezența avocatului, timp de mai bine de trei ore, în privința agresiunilor suferite. Audierea a avut loc chiar în salonul de la Secția Neurologie a Spitalului Municipal Medgidia, iar avocatul artistei a susținut că tânăra își menține acuzația.

În iunie 2014, Marcel Prodan a fost scos definitiv de sub urmărire penală, în dosarul în care Alexandra Stan l-a acuzat de șantaj. Dar acesta este cercetat, în continuare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune și lovire.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, Cerasela Bădiță, editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) Luiza ABU-SALEM / AGERPRES FOTO

La început, roșia a fost considerată un fruct, iar, mai târziu, o legumă. Din punct de vedere botanic, roșia (Lycopersicon esculentum) este o plantă din familia Solanaceae, fiind, astfel, un fruct.

A fost descoperită în jurul anului 700 d.Hr. în vestul Americii de Sud și America Centrală. A ajuns în Spania, prin anul 1500. În anii 1800, roșiile nu au mai fost considerate element de decor, ci ingredient, fiind folosite la prepararea sosurilor și supelor. Francezii le numeau “pommes d’amour”, merele dragostei, întrucât credeau că au proprietăți afrodisiace. Germanii îi spuneau mărul paradisului.

În lume există aproape 10.000 de soiuri de roșii, de diferite culori, forme și mărimi. Există roșii cât o cireașă sau roșii mari, cărnoase; roșii lunguiețe sau rotunde; portocalii, roz, roșu aprins sau închis, și chiar mov spre negru.

În principal, roșiile conțin în cea mai mare parte apă (90%). În plus, reprezintă o sursă excelentă de vitamina A, potasiu, vitamina C, tiamina, acid folic, vitamina K, vitamina B6, niacina, magneziu, fosfor, cupru, vitamina B1, vitamina B2, fier, vitamina B3, vitamina B5. O singură roșie conține peste 50% din necesarul de vitamina C al unui adult. Aceste legume conțin în mod natural cantități reduse de sodiu, grăsimi saturate, colesterol sau calorii. O roșie conține o cantitate de fibră similară celei dintr-o felie de pâine albă. Interesul lumii medicale pentru efectele pozitive ale consumului de roșii se datorează în special conținutului de licopen, un antioxidant care ajută organismul să combată acțiunea distructivă a radicalilor liberi. Cercetătorii au arătat că sucul de roșii, supele și sosurile conțin de de cinci ori mai mult licopen decât roșia proaspătă.

Pe de altă parte, roșiile crescute în sere nu au același conținut de nutrienți precum cele crescute în mod natural.

Licopenul, a fost asociat în cadrul mai multor studii de specialitate cu un risc redus de debut al cancerului de prostată, cancerului cervical, cancerului oral, cancerului faringian și esofagian, cancerului de stomac, de colon și ovarian. Antioxidanții din roșii combat daunele produse de radicalii liberi asupra celulelor sănătoase ale organismului.

Pe lângă prevenirea cancerului, licopenul din roșii aduce și beneficii cardiovasculare. Cercetătorii au descoperit că femeile care au consumat de 7-10 ori pe săptămână alimente bogate în licopen, precum roșiile, au prezentat un risc al îmbolnăvirii de boli de inimă cu 29% mai scăzut comparativ cu femeile care au consumat mai puțin de 1,5 porții de roșii în fiecare săptămână.

Vitamina K și calciul, doi nutrienți furnizați de roșii, sunt excelenți factori de fortificare și regenerare a țesutului osos. Licopenul din roșii s-a dovedit util în îmbunătățirea masei osoase, aceasta fiind o cale excelentă de prevenire a osteoporozei.

Conținutul alcalin al roșiilor este cunoscut și recunoscut pentru proprietățile sale de purificare a sângelui. Licopenul și vitaminele B6 și C din compoziția roșiilor ajută la menținerea elasticității și rezistenței vaselor de sânge.

Roșiile, prin conținutul unei cantității importate de vitamina B și potasiu, sunt eficiente în reducerea tensiunii arteriale mari. Consumând zilnic roșii putem preveni atacul de cord și atacul cerebral.

Fiind un antiseptic natural, roșiile pot ajuta la protejarea organismului împotriva diferitelor infecții. Au efect antibacterian și măresc rezistența organismului la agresiunile microbiene de orice fel.

Vitamina A din roșii poate îmbunătăți acuratețea vederii și poate preveni afecțiunile oculare. Un demers științific de specialitate a demonstrat că un consum regulat de roșii reduce riscul apariției degenerării maculare, o afecțiune gravă și ireversibilă a ochilor. Cercetătorii au descoperit că și bolile de ochi sunt mai rar întâlnite la persoanele care au o dietă bogată în antioxidanți, mai ales la cei care consumă suc de roșii în cantități importante.

Medicii au descoperit o legătură directă între consumul de roșii și susceptibilitatea redusă de a dezvolta pietre la rinichi și calculi biliari, în special dacă roșiile sunt consumate fără semințe.

Roșiile sunt bogate în clor și sulf care ajută ficatul să funcționeze cum trebuie, împiedicând congestia la nivelul acestuia.

Consumul de roșii ajută la reducerea intensității durerilor cronice. Bioflavonoizii și carotenoidele din roșii sunt agenți antiinflamatori eficienți, acționând ca analgezice naturale.

De asemenea, mai multe echipe de cercetători au ajuns la concluzia că persoanele care consumă chiar și numai câteva roșii pe săptămână au un risc scăzut de apariție a bolii Alzheimer.

Prin conținutul ridicat de pectină, roșiile absorb toxinele de la nivelul intestinelor. În cazul fumătorilor, consumul de suc de roșii proaspăt reduce considerabil efectele nocive ale tutunului asupra organismului. El diminuează acțiunea negativă a gudronului din fumul de țigară asupra sângelui, acțiune extrem de nocivă care determină apariția diverselor boli.

Întrucât furnizează cantități semnificative de vitamina A, roșiile sunt responsabile și pentru menținerea sănătății părului, ajutând podoaba capilară să rămână rezistentă și strălucitoare.

Roșiile ajută pielea să își mențină aspectul estetic și sunt extrem de benefice în timpul verii, întrucât protejează pielea de agresiunile razelor ultraviolete. De asemenea, licopenul conținut de roșii încetinește procesul de îmbătrânire a pielii și reduce riscul apariției cancerului cutanat. Roșiile se folosesc și în dermatologie, pentru prevenirea acneei, a punctelor negre și pentru întreținerea tenului gras.

Întrucât conțin o cantitate mare de fibre și apă, roșiile ajută și la pierderea excesului ponderal, cu atât mai mult cu cât sunt sărace în grăsimi saturate și calorii. Astfel, ele induc rapid senzația de sațietate și îmbunătățesc digestia, contribuind la detoxifierea organismului prin lichidele pe care le furnizează. În plus, roșiile stimulează producția hormonului numit leptina, responsabil cu controlul apetitului, reglarea metabolismului și reducerea greutății corporale excedentare.

Roșiile sunt o sursă bogată de crom, mineral care reglează nivelul glicemiei în sânge și inhiba pofta de alimente dulci.

Absorbția optimă de carotenoide și flavonoizi din roșii are loc atunci când roșiile sunt gătite, iar adăugarea de ulei de măsline în timpul preparării lor stimulează absorbția licopenului.

Roșiile se păstrează la temperatura camerei. Dacă sunt ținute în frigider, își pierd atât proprietățile nutritive, cât și aroma. Roșiile care nu sunt coapte suficient, trebuie păstrate într-o pungă de hârtie, prevăzută cu mici orificii pentru a a sigura circulația aerului, în care se mai pune un măr sau o pară. Aceste fructe elimină o substanță care grăbește coacerea.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Avionul supersonic—111 Excelsior
Foto: arcaspace.com

Povestea ARCA a încep ut în 1998. Atunci, câțiva studenți de la Inginerie Aerospațială, aflați la Sibiu, în apropierea casei memoriale Hermann Oberth (unul dintre părinții fondatori ai astronauticii — n.r.) și-au propus să impulsioneze nivelul scăzut al activității cercetării aerospațiale din România. Printre ei se afla și Dumitru Popescu, președintele ARCA, o asociație privată, alta decât Agenția Spațială Română (ROSA). În 1999, ARCA a căpătat statut juridic și a fost înregistrată ca asociație non-guvernamentală.

Sediul ARCA și atelierele sunt în comuna Păușești-Măglași, la zece kilometri de Râmnicu Vâlcea. Aici se construiește visul românesc, visul primului avion supersonic realizat de ingineri români, la noi în țară.

“ARCA a apărut ca urmare a necesității de a crea și de a face lucruri bune, de a cerceta în mod aplicat și a ajunge sus, cât mai sus, pentru că principalul scop este acela de a ieși în cosmos, de aici s-a plecat”, explică Dumitru Popescu.

Realizările ARCA sunt deja cunoscute. Printre ele, Racheta DEMONSTRATOR 2 B, echipată cu primul motor din lume din materiale compozite, reutilizabil și care a fost lansată, cu succes, în 9 septembrie 2004 din Poligonul Forțelor Aeriene de la Capul Midia. A fost prima rachetă 100% de origine română și civilă. Se mai poate menționa sistemul Stabilo, care a executat două misiuni până în prezent, misiunea a doua având loc la 12.000 de metri altitudine deasupra Mării Negre, în 2007. De asemenea, se poate aminti de Racheta Suborbitală HELEN 2, demonstrator tehnologic pentru Competiția Google Lunar X Prize.

În fapt, principalul obiectiv al programului spațial al echipei de la ARCA este lansarea unei sonde lunare care să transmită imagini de pe lună.

“În concurs au rămas 20 de echipaje care au dreptul să folosească doar 10% din finanțări ca fiind finanțări guvernamentale, 90% trebuind să provină din fonduri private. ARCA este un concurent care, deocamdată, a folosit doar fonduri private, Guvernul României sau administrațiile locale sau județene neimplicându-se în susținerea financiară”, precizează Popescu.

Totodată, printre alte realizări ale ARCA poate fi amintită HAAS II, o rachetă spațială în trei trepte pentru competiția Lunar X Prize. Pentru transportul rachetei HASS II la altitudinea de lansare, ARCA a început construcția avionul supersonic de transport IAR 111 Excelsior. Este vorba despre primul avion supersonic românesc și care va fi folosit și pentru dezvoltarea tehnologiilor spațiale pentru turismul spațial.

În cazul avionului care se construiește în prezent la Râmnicu Vâlcea, a fost finalizat deja al doilea motor al supersonicului în proporție de 50%. Echipa va realiza patru agregate complete și 12 camere de ardere. Motorul Executor folosește oxigen lichid ca oxidant și kerosen în rolul de carburant. Tracțiunea motorului este de 23 de tone forță în vid și timpul maxim de funcționare la zbor este de 190 secunde. Prin utilizarea pe scară largă a materialelor compozite și a aliajelor de duraluminiu, motorul Executor are greutatea de numai 210 kg, ceea ce îi conferă un raport tracțiune/greutate de 110, cel mai bun raport atins vreodată de un motor european. ARCA estimează atingerea unui raport și mai bun după încheierea testelor.

“Executor este cel mai important program al ARCA de până acum. După încheierea testelor vom avea un produs de înaltă tehnologie, o realizare de marcă la nivel european și mondial. Ne mândrim cu faptul că este un program realizat privat în România. Executor ne va permite abordarea zborurilor orbitale. Am ținut în mod special să realizăm absolut toate componentele motorului la ARCA. Nedepinzând de subcontractori, am scăzut costurile și am crescut foarte mult viteza de execuție. Mai mult, orice modificare necesară, în direcția creșterii performanțelor, va fi extrem de ușor și rapid implementată”, mai spune președintele ARCA.

Cea mai nouă realizare a vâlcenilor de la ARCA a fost anunțată pe 13 februarie 2014, când vehiculul aerian fără pilot, Air Strato, propulsat electric, a efectuat prima decolare. Aeronava a efectuat un zbor scurt până la altitudinea de 25 de metri, apoi a aterizat. Air Strato a fost propulsat de patru motoare electrice. Au fost adăugate, suplimentar, două motoare electrice cu scopul de a reduce distanța de decolare. Pentru testele pe pistă dificilă au fost instalate suspensii pe trenul de aterizare.

“Aeronava a fost echipată cu 10 procente din necesarul de acumulatori destinați pentru versiunea comercială așa că am adăugat balast pentru a simula greutatea la decolare. Motoarele suplimentare au fost adăugate cu scopul de a crește forța de tracțiune pe teren înierbat și de a scurta distanța de decolare. Trenul de aterizare echipat cu suspensii a asigurat un rulaj lin. Am avut nevoie de numai 30 m pentru a decola, folosind motoarele la tracțiune maximă. Am fost impresionați de rata de urcare a aeronavei”, a precizat cu ocazia testului, Teodor Diaconu, Inginer Dinamica Zborului ARCA.

Air Strato este un aparat automat, propulsat electric. Poate atinge altitudini de până la 18 km și are o autonomie de zbor de șapte ore cu baterii interne și trei zile folosind panouri solare. Poate transporta o sarcină variabilă de peste 30 kg, constând în echipamente de supraveghere și instrumente științifice.

Așadar, nu mai este mult până la lansarea primului avion supersonic românesc. În acel moment Râmnicu Vâlcea va apărea pe harta aeronauticii internaționale, grație unui grup de visători, care fac minuni în atelierele de la Păușești-Măglași.

AGERPRES/(AS — autor: Liviu Popescu, editor: Cristian Anghelache)