Romania on TOP 10

Locul în care cele mai ascunse gânduri devin realitate există în România. Se numeşte Templul DORINŢELOR şi este la Şinca Veche în judeţul Braşov. Aici, există magie spun oamenii pentru că lucrurile care se întâmplă sunt inexplicabile. Legenda, dar şi întâmplările extraordinare petrecute aici au făcut înconjurul lumii.

Cornelia Coman are 39 de ani și lucrează în domeniul asigurărilor de viață de mai bine de 16 ani, iar din 2012 este directorul general al ING Asigurări de Viață și Pensii din Ungaria. Capital vă prezintă traseul profesional al româncei care a pornit de la un salariu de 250 de dolari pe lună și a ajuns să conducă o companie importantă în Ungaria.

Cornelia Coman: Am început să lucrez încă din timpul facultății, în departamentul financiar al unei companii de asigurări generale. Primul salariu a fost de 250 de dolari pe lună, dar după un an și jumătate ajunsesem să câștig dublu.

Capital:Cum ați ajuns să lucrați la compania pe care o conduceți acum?

Cornelia Coman: În perioadă în care lucrăm la compania de asigurări generale am participat la o întâlnire UNSAR unde am avut ocazia să-i întâlnesc pe CEO-ul și CFO-ul ING Asigurări de Viață (Nederlanden pe atunci) de la acea vreme, ambii expați. Profesionalismul lor demonstrat pe parcursul discuțiilor care s-au purtat la acea întâlnire m-a impresionat și m-a determinat să-mi doresc să fiu parte din echipă lor. În plus, în timpul studiilor îmi descoperisem pasiunea pentru actuariat și ING era singură companie de pe piață din România care avea un astfel de departament. Am aplicat și imediat după examenul meu de licență, am participat la un interviu pentru a obține postul de actuar deschis recent.

Capital: Cum era programul din România în comparație cu cel pe care îl aveți acum?

Cornelia Coman: Am preluat mandatul de CEO al ING Asigurări de Viață la sfârșitul anului 2008, după 10 ani în care m-am dezvoltat în companie și odată cu această. Am primit această responsabilitate nouă într-o perioadă în care debuta criză economică din România, iar pe plan personal deveneam mamă pentru a două oară. Perioadă care a urmat a fost, așadar, plină de provocări, pentru că efectele crizei se transpuneau în neîncrederea clienților în instituțiile financiare și, totodată, în îngrijorarea colegilor mei referitoare la locul lor de muncă. Rolul meu și al echipei de management a fost să transformăm această situație într-o oportunitate pentru business-ul nostru și să-i determinăm pe toți colegii noștri să adopte această schimbare de perspectivă asupra lucrurilor. A fost un mandat dificil, dar și o experiență care m-a ajutat să învăț lucruri pe care, într-o situație normală, probabil le-aș fi acumulat într-o perioadă mai îndelungată. În ceea ce privește timpul pe care îl petrec la birou, lucrăm în medie 10 ore pe zi în România și îmi păstrez acest program și în Ungaria, dar aloc întodeauna sfârșitul de săptămâna familiei mele.

Capital: Care sunt cele mai mari povocări pe care le-ați întâlnit în România?

Cornelia Coman: Principalele provocări ale pieței de asigurări de viață din România și implicit ale mandatului meu că CEO al ING Asigurări de Viață – au fost legate de nivelul redus al veniturilor disponibile populației, respectiv de procentul foarte mic sau chiar inexistent în multe cazuri alocat economisirii. În plus, clasă de mijloc ce începuse să se formeze în perioadă de boom economic – încă redusă prin comparație cu alte țări din regiune – a fost profund afectată în perioadă dificilă a crizei economice. Cea mai mare satisfacție a mea, legată de activitatea din România, o reprezintă faptul că organizația a reușit să traverseze cu brio provocările perioadei dificile pe care a parcurs-o economia în ultimii ani, și împreună, ca echipă, am reușit să construim de-a lungul timpului un business de succes, stabilind standarde de profesionalism, etică și oferind clienților beneficii adaptate nevoilor lor, contribuind astfel la dezvoltarea acestei industrii. Implicarea echipei și încrederea clienților noștri, pe care i-am ascultat permanent și care, nu de puține ori, ne-au inspirat în demersurile de a fi mai buni, ne-au ajutat să ne consolidam continuu poziția puternică atât în domeniul asigurărilor de viață cât și în zona de pensii private.

Capital: Ce calități v-au ajutat pe parcursul carierei?

Cornelia Coman: Întotdeauna am considerat că perseverență în atingerea obiectivelor, conștiinciozitatea și capacitatea de a vedea partea bună a fiecărui lucru sunt calități pe care un lider trebuie să le dovedească și să le insufle echipei sale. De aceea, am încercat permanent să îmi cultiv și dezvolt aceste comportamente. În plus, cred că mă caracterizează dorință de a ieși din zona de confort pentru a obține rezultatele dorite și ambiția de a găsi soluții chiar și în situațiile cele mai dificile, trăsături care mi-au fost utile atât în țara, dar și aici, în Ungaria.

Capital: V-ați schimbat părerea despre România, după ce v-ați mutat în țara adoptivă? În ce fel?

Cornelia Coman:Distanță de țara mă face să mă gândesc uneori cu nostalgie la „acasă” și să apreciez lucruri pe care, atunci când trăiam în România, le priveam că fiind firești și nici nu le observăm uneori. Privind România „de la distanță”, văd o țara foarte vie, cu oameni alerți și pasionați de ceea ce fac, foarte optimiști și capabili să găsească soluții în situațiile cele mai dificile.

Capital: Ce provocări v-a adus jobul din țara adoptivă?

Cornelia Coman: Mandatul din Ungaria este foarte intens și plin de provocări, dar totodată interesant. Pornind de la obiectivul de a readuce compania pe profit și creștere, una dintre provocări a fost legată de eficientizarea activității de distribuție. Apoi, așa cum știți, în Ungaria s-a aplicat decizia politică de „naționalizare” a sistemului privat de pensii, ceea ce a presupus, practic, transferul activelor din administrarea companiilor private către stat. Ca atare, o altă provocare recentă a fost legată de renunțarea de a mai fi prezenți în industria de pensii private. În primul an de mandat am stabilit împreună cu echipă de management direcția strategică pentru activitatea companiei din următorii cinci ani, activitatea din Ungaria concentrându-se în prezent foarte mult în zonă de asigurări de viață. Perspectivele sunt, cred eu, foarte bune, potențialul pieței fiind unul ridicata și aș nota, la acest capitol, faptul că, în Ungaria nivelul PIB/capita este dublu față de cel din România, ceea ce în final se reflectă în resursele disponibile pentru economisire.

Capital: Dacă ar fi să dați un sfat românilor, i-ați îndemna să aleagă calea străinătății? De ce?

Cornelia Coman: Interacțiunea cu o altă cultură și mentalitate este, cred eu, extrem de utilă la un anumit moment dat în carieră, deoarece este o sursă importantă de informație, de cunoaștere, te ajută să înțelegi evoluții și tendințe pe care nu le-ai întâlnit „acasa” sau, dimpotrivă, situații comune care sunt abordate, poate, într-o altă manieră. Ca și manager străin, induci în mod firesc o schimbare, dar trebuie să te și adaptezi la specificul local, iar pentru un manager o astfel de experiență este o șansa de a-și dezvoltă calitățile de lider. Nu în ultimul rând, așa cum spuneam, de la distanță ajungi să apreciezi mai mult și să observi lucruri pe care nu le vedeai în trecut.

Capital: Este mai ușor să conduci un business în străinătate?

Cornelia Coman: Pot compară doar experiențele pe care le-am avut în cadrul grupului ING, în România și Ungaria, întreaga mea carieră fiind până în prezent legată de acest grup.

Pornind de la contextul economic diferit, și până la stadiile diferite de dezvoltare ale pieței și ale companiei (ING a inițiat activitățile de asigurări în Ungaria în 1991, cu șase ani mai devreme decât în România), atât provocările, cât și oportunitățile sunt diferite. Piața se găsește într-un alt stadiu de dezvoltare și a avut „motoare de creștere” diferite față de cea din România. Nivelul de penetrare al asigurărilor de viață în PIB este de circa șapte ori mai mare în Ungaria decât în România, iar susținerea de care a beneficiat industria din partea autorităților (prin acordarea de deductibilități fiscale) s-a resimțit pozitiv.

În plus, nivelul de trai mai ridicat în Ungaria presupune și resurse mai mari disponibile pentru economisire și, implicit, oportunități pentru o creștere mai rapidă a activității.

În ceea ce privește asemănările și diferențele intrinseci companiei, aș nota faptul că, la fel ca și în România, ING a reușit să atragă oameni profesioniști. Pe de altă parte, observ aici o disponibilitate mai redusă la schimbare din partea membrilor echipei mele fapt datorat, cred eu, vârstei medii a angajaților care este cu 10 ani mai mare decât în România.

Capital:Dacă România ar fi o companie, iar dumnevoastră ați fi managerul ei, ce decizii ați lua pentru companie?

Cornelia Coman: La fel cum, pentru a avea succes, o companie are nevoie de o echipă de management unită și cu o expertiză ridicată, cred că este important ca și la nivel de țară să existe o echipă de conducere extrem de competentă, cu calități desăvârșite din punctul de vedere al atitudinii, dar și al eticii. Astfel, dacă România ar fi o companie și eu managerul acesteia, prima decizie ar ține de formarea unei echipe alături de care să realizez și să implementez strategia pe termen lung a acestei țări.

Capital: Un mesaj pentru guvernul României?

Cornelia Coman: Mesajul pe care l-aș transmite guvernanților ar fi acela de a pune întotdeauna interesul țării mai presus de interesul personal și, totodată, de a acționa astfel încât această țară, atât de frumoasă și plină de resurse, și românii, oameni competenți și apreciați în întreagă lume, să simtă cu adevărat că fac parte din Uniunea Europeană.

Autor: Diana State Sursa: Capital 

Primul târg european al castelelor va fi organizat, anul viitor, în municipiul Hunedoara de Primăria și Castelul Corvinilor din localitate, evenimentul având ca scop promovarea potențialului turistic de care dispun aceste monumente istorice de pe întregul continent.

Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ

Evenimentul cultural intitulat ‘Târgul European al Castelelor’ este programat în perioada 1-3 mai 2015, iar organizatorii au lansat deja primele invitații de participare la această manifestare pentru muzeele, castelele, palatele și cetățile din Europa. În cadrul târgului, expozanții își vor putea face cunoscută oferta și își vor putea prezenta principalele elemente de atracție turistică și istorică pentru vizitatori.

‘Castelul Corvinilor, locul în care va fi găzduit acest eveniment, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România, aflându-se printre primele castele de poveste din Europa, aspect care conferă acestui eveniment un anumit prestigiu. Acest prestigiu va fi consolidat în timp prin popularitatea pe care o va căpăta datorită expozanților care doresc să ni se alăture și a numărului de vizitatori’, a declarat miercuri directorul Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara, Costin Tinca.

 ‘Târgul European al Castelelor’ se bucură deja de confirmarea prezenței a șapte participanți, cum sunt Palatul Godollo și Castelul Rakoczi din Ungaria, Castelul La Mota din Spania, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național Peleș, Muzeul Țării Făgărașului—Cetatea Făgăraș și Muzeul Județean Argeș-Cetatea Poenari.

 Lista participanților rămâne deschisă, muzeele, palatele, castelele și cetățile interesate de acest prim eveniment având posibilitatea să afle mai multe informații adresându-se Muzeului Castelul Corvinilor Hunedoara.

Târgul ar urma să aibă loc în primăvara fiecărui an.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Diana Dumitru

Peste 350 de cavaleri, domnițe și trubaduri au participat vineri după-amiază la Marea Paradă care a deschis cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Sighișoara Medievală, ce se desfășoară sub genericul “Jacques de Molay – 700 de ani de cavalerism”, cel mai vechi festival de gen din România.

Foto: (c) DORINA MATIS/ AGERPRES ARHIVA

La paradă au participat Ordinul Cavalerilor de Mediaș, Ordinul Cavalerilor Lup din Târgu Mureș, Ordinul Cavalerilor ArtGotica Sibiu, Ordinul Cavalerilor Cerb din Sighișoara, Scutierii de Muhlbach din Sebeș, Cavalerii Străjerii Moldovei, Cavalerii Templului Sacru, Cavalerii Saint Bernard din Târgu Mureș. Acestora li s-au alăturat formațiile de muzică medievală Bucium, Cimpoierii din Transilvania, Lupus Dacus, Huniadi Cantores, Nomen est Omen, Turverii, Terra Alba, CVA Domini, Trupa Schema, Esemble Forfaitz (Croația), Toboșarul Cetății Sighișoarei și formația de dans medieval Trupa Nosa.

Parada a pornit din Orașul de Jos, a traversat zona centrală, după care a ajuns în Cetatea Medievală unde a fost urmărită de câteva mii de persoane.

Toți comandanții ordinelor cavalerești au pecetluit apoi prin jurământ, în Piața Mare a Cetății, hrisoavele de bună pace, prin care s-au angajat să își aducă aportul la reușita spectacolului pe parcursul celor trei zile ale manifestării.

Pe lângă demonstrațiile de cavalerism și de îndemânare a stegarilor, spectacolul vedetă al primei zile este duelul menestrelilor la care participă opt formații de muzică medievală, care, la final, interpretează o melodie comună.

Directorul artistic al Festivalului Sighișoara Medievală, Liviu Pancu, a declarat vineri că la reușita acestei ediții participă aproximativ 400 de artiști și personal tehnic.

AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Ștefan Gabrea)

Fraţii Cristescu construiesc la Orăştie, în cadrul complexului Arsenal Park, un centru de agrement, în care vor investi şase milioane euro şi care va include, printre altele, un parc de aventură cu traseu de căţărat în copaci, spa, patinoar sintetic şi turn pentru sporturi extreme.

The author of a great number of works – ballets, quartets, songs, lyrical songs, music for stage plays and more than 200 films, music for opening and closing ceremony of the 1980 Olympic Games held in Moscow. The multiple award-winning academician of 8 Academies.

The famous waltz from the motion-picture “A Hunting Accident” is one of the most famous music works of the 20^th century. In accordance with a special decision of UNESCO, the waltz is recognized as one of the 4 musical masterpieces of the last century. His song “My White City” is the official anthem of Chisinau, the capital of Moldova.

Valsul GINGAȘA ȘI TANDRA MEA FIARĂ, de Eugen Doga – CAPODOPERĂ muzicală a secolului XX (VIDEO)

Captură foto: YouTube

Vă invit să ascultați în continuare această melodie și vă veți convinge că acordurile valsului sunt absolut fascinante și amețitoare!

eugen doga

Vineri, 27 iunie,  pe scena Palatului Culturii din Iaşi, Opera Naţională Română Iaşi va susţine concertul extraordinar “Eugen Doga”, cu participarea maestrului, eveniment muzical transmis live şi la Cernăuţi. Despre compozitorul Eugen Doga se spune că ar fi cel mai mare compozitor român în viaţă. De aceea, pare un paradox faptul că românii îl cunosc prea puţin. Maestrul a mai concertat în capitală nu demult. Însă legăturile sale cu România datează încă de pe vremea comunismului. El este cel care a realizat coloana sonoră a filmului “Maria Mirabela”, însă noi îl cunoaştem în special pentru muzica din filmul “Şatra” care a rulat şi pe ecranele noastre sau din filmul “Gingaşa şi tandra mea fiară”, pentru care a compus şi celebrul său vals, apreciat pe întreg mapamondul. Opera lui Eugen Doga este una vastă şi cuprinde lucrări de balet, cvartete, cântece, melodii lirice, muzică pentru piese de teatru şi peste de 200 de filme, conform Jurnalul național. “Celebrul vals din filmul “Gingaşa şi tandra mea fiară” este una dintre cele mai faimoase compoziţii muzicale ale secolului XX. În conformitate cu o decizie specială a UNESCO, acest vals este recunoscut ca fiind unul dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX, Ronald Reagan considerându-l drept cel mai bun vals al secolului respectiv”, se arată într-un comunicat trimis de Centrul de Promovare şi Comunicare a FIE Iaşi. Supranumit “Maestru în artă, Artist al Poporului şi Om al Mileniului”, Eugen Doga a adunat pe parcursul vieţii numeroase distincţii şi premii naţionale şi internaţionale, fiind înscris în lista celor 200 de personalităţi ale lumii. Piesele sale se regăsesc într-un top internaţional realizat de site-ul History Rundown cu cele mai bune 200 de opere muzicale din toate timpurile. Astfel, în Top 200 Classical Music Pieces sunt incluse lucrările “Gramofon” pe poziţia a 83-a, iar “Dulcea şi tandra mea fiară” s-a clasat pe locul 94. Maestrul Doga este recunoscut la nivel internaţional, alături de George Enescu, ca unul dintre numele mari ale muzicii clasice. Vă reamintim că în această săptămână are loc la Iaşi Festivalul Internaţional al Educaţiei (FIE), manifestare culturală de anvergură, aflată la a doua ediţie.

Sursa: http://www.aliceinwonder.net

Produsele Stefano Ricci sunt vândute atât în multibranduri din toată lumea cât şi în magazine monobrand din cele mai importante capitale şi oraşe ale lumii, în frunte cu Paris, Dubai sau Beijing.

„În Statele Unite avem două buticuri, în Manhattan şi în Beverly Hills. Până la finalul anului compania va ajunge la 50 de magazine monobrand în toată lumea“, spune Julian Balea.

În Europa Centrală şi de Est există doar trei monobranduri, în Kiev şi Moscova (două magazine). În România există puţine monobranduri de lux, iar cele pentru bărbaţi sunt chiar mai puţine, piaţa de profil fiind subdezvoltată.

Julian Balea nu oferă informaţii despre planurile companiei pentru România, ba mai mult, spune că nu s-a gândit nici el să se întoarcă acasă. „Până să mă întrebi, nu m-am gândit niciodată să mă întorc în România. Nu ştiu unde mă va duce viitorul, însă momentan atât eu cât şi familia mea suntem bine aici.“

Fiecare zi din viaţa executivului român arată altfel. Cea mai mare parte a timpului el călătoreşte, merge în magazine şi discută cu echipele de vânzări şi cu clienţii. „Am şi întâlniri cu directorii de magazine, cu echipele însărcinate cu amenajarea pentru a discuta vizibilitatea colecţiilor şi expunerea lor în magazine.“ Pe parcursul zilei trebuie şi să se ocupe de distribuţia bunurilor către parteneri şi are grijă atât de comenzile sezoniere, cât şi de cele speciale. „Zilnic urmăresc vânzările şi discut cu oamenii din echipe. Pentru că lucrez pe mai multe fusuri orare trebuie să răspund la e-mailuri chiar dacă este târziu în noapte şi trebuie să răspund la telefon chiar dacă este dis de dimineaţă.“

Jobul românului presupune astfel atât creşterea vânzărilor în magazinele unde deja brandul este prezent, cât şi dezvoltarea de relaţii cu noi parteneri din SUA şi Canada, fie multibranduri, fie department store-uri. „Trebuie să identificăm şi să dezvoltăm relaţii cu clienţi noi – magazine – atât pe pieţele unde deja suntem prezenţi, cât şi pe altele noi.“

Julian Balea nu se gândeşte momentan să se întoarcă în România, nu se uită nici măcar spre Europa, pentru că are misiunea de a-i îmbrăca pe americanii şi canadienii care au deja totul.

Brandul de lux a fost fondat în 1972 de designerul italian Stefano Ricci. Pasionat de cravate, el a început cu o colecţie proprie, iar apoi şi-a extins activitatea, începând să realizeze costume, cămăşi, haine sport şi accesorii. În urmă cu circa cinci ani compania, care rămâne un business de familie, a început să producă şi porţelanuri şi alte articole de decor. Brandul Stefano Ricci este considerat unul dintre cele mai scumpe din lume, un costum costând până la 4.000-5.000 de euro, în timp ce o cămaşă ajunge la 500-800 de euro. „Am o misiune: vreau să creez haine pentru garderoba unui bărbat care are deja totul“, aşa îşi sumariza Stefano Ricci viziunea în business. Julian Balea spune că principalul competitor al brandului este Kiton, un alt nume italian de lux. Produsele Stefano Ricci sunt vândute atât în multibranduri din toată lumea cât şi în magazine monobrand din cele mai importante capitale şi oraşe ale lumii, în frunte cu Paris, Dubai sau Beijing. „În Statele Unite avem două buticuri, în Manhattan şi în Beverly Hills. Până la finalul anului compania va ajunge la 50 de magazine monobrand în toată lumea“, spune Julian Balea. În Europa Centrală şi de Est există doar trei monobranduri, în Kiev şi Moscova (două magazine). În România există puţine monobranduri de lux, iar cele pentru bărbaţi sunt chiar mai puţine, piaţa de profil fiind subdezvoltată. Julian Balea nu oferă informaţii despre planurile companiei pentru România, ba mai mult, spune că nu s-a gândit nici el să se întoarcă acasă. „Până să mă întrebi, nu m-am gândit niciodată să mă întorc în România. Nu ştiu unde mă va duce viitorul, însă momentan atât eu cât şi familia mea suntem bine aici.“ Fiecare zi din viaţa executivului român arată altfel. Cea mai mare parte a timpului el călătoreşte, merge în magazine şi discută cu echipele de vânzări şi cu clienţii. „Am şi întâlniri cu directorii de magazine, cu echipele însărcinate cu amenajarea pentru a discuta vizibilitatea colecţiilor şi expunerea lor în magazine.“ Pe parcursul zilei trebuie şi să se ocupe de distribuţia bunurilor către parteneri şi are grijă atât de comenzile sezoniere, cât şi de cele speciale. „Zilnic urmăresc vânzările şi discut cu oamenii din echipe. Pentru că lucrez pe mai multe fusuri orare trebuie să răspund la e-mailuri chiar dacă este târziu în noapte şi trebuie să răspund la telefon chiar dacă este dis de dimineaţă.“ Jobul românului presupune astfel atât creşterea vânzărilor în magazinele unde deja brandul este prezent, cât şi dezvoltarea de relaţii cu noi parteneri din SUA şi Canada, fie multibranduri, fie department store-uri. „Trebuie să identificăm şi să dezvoltăm relaţii cu clienţi noi – magazine – atât pe pieţele unde deja suntem prezenţi, cât şi pe altele noi.“ Julian Balea nu se gândeşte momentan să se întoarcă în România, nu se uită nici măcar spre Europa, pentru că are misiunea de a-i îmbrăca pe americanii şi canadienii care au deja totul

Autor Cristina Rosca

Sursa: business magazin

Macheta unui dinozaur de mare anvergură, Magyarosaurus dacus (7 m lungime și 3,5 m înălțime), realizată de sculptorul canadian Brian Cooley, va putea fi văzută la București marți, începând cu orele 17,00, în fața Muzeului Național de Geologie.