Romania on TOP 10
Locul în care cele mai ascunse gânduri devin realitate există în România. Se numeşte Templul DORINŢELOR şi este la Şinca Veche în judeţul Braşov. Aici, există magie spun oamenii pentru că lucrurile care se întâmplă sunt inexplicabile. Legenda, dar şi întâmplările extraordinare petrecute aici au făcut înconjurul lumii.
Templului Dorinţelor i se mai spune Templul Ursitelor sau Grota de la Şinca Veche sau chiar Templul Extratereştilor. Oamenii au ales aceste denumiri după întâmplările inexplicabile petrecute de-a lungul anilor. Construcţia, extrem de bizară se află la câţiva kilometri de localitatea Perşani, relatează România TV. Ţinutul pare rupt din basm, iar felul în care arată grota, îţi dă primii fiori. Se spune ca templul are origini dacice, avand peste 7000 de ani vechime. Este format din cinci incaperi, are doua altare si un turn prin a carui deschidere se poate vedea cerul”. Aici este locul unde pătrund energiile pozitive şi unde, spune legenda, oamenilor cu suflet curat li se îndeplinesc dorinţele şi mai ales sunt tămăduiţi şi de cele mai grele boli. “Se spune că în această zonă este Universul credinţei. Toţi cei care au fost aici în Grotă li s-au îndeplinit dorinţele”, spune unul dintre vizitatori.
Daniela Petrescu, A.M.PRESS
Cornelia Coman are 39 de ani și lucrează în domeniul asigurărilor de viață de mai bine de 16 ani, iar din 2012 este directorul general al ING Asigurări de Viață și Pensii din Ungaria. Capital vă prezintă traseul profesional al româncei care a pornit de la un salariu de 250 de dolari pe lună și a ajuns să conducă o companie importantă în Ungaria.
Cornelia Coman: Am început să lucrez încă din timpul facultății, în departamentul financiar al unei companii de asigurări generale. Primul salariu a fost de 250 de dolari pe lună, dar după un an și jumătate ajunsesem să câștig dublu.
Capital:Cum ați ajuns să lucrați la compania pe care o conduceți acum?
Cornelia Coman: În perioadă în care lucrăm la compania de asigurări generale am participat la o întâlnire UNSAR unde am avut ocazia să-i întâlnesc pe CEO-ul și CFO-ul ING Asigurări de Viață (Nederlanden pe atunci) de la acea vreme, ambii expați. Profesionalismul lor demonstrat pe parcursul discuțiilor care s-au purtat la acea întâlnire m-a impresionat și m-a determinat să-mi doresc să fiu parte din echipă lor. În plus, în timpul studiilor îmi descoperisem pasiunea pentru actuariat și ING era singură companie de pe piață din România care avea un astfel de departament. Am aplicat și imediat după examenul meu de licență, am participat la un interviu pentru a obține postul de actuar deschis recent.
Capital: Cum era programul din România în comparație cu cel pe care îl aveți acum?
Cornelia Coman: Am preluat mandatul de CEO al ING Asigurări de Viață la sfârșitul anului 2008, după 10 ani în care m-am dezvoltat în companie și odată cu această. Am primit această responsabilitate nouă într-o perioadă în care debuta criză economică din România, iar pe plan personal deveneam mamă pentru a două oară. Perioadă care a urmat a fost, așadar, plină de provocări, pentru că efectele crizei se transpuneau în neîncrederea clienților în instituțiile financiare și, totodată, în îngrijorarea colegilor mei referitoare la locul lor de muncă. Rolul meu și al echipei de management a fost să transformăm această situație într-o oportunitate pentru business-ul nostru și să-i determinăm pe toți colegii noștri să adopte această schimbare de perspectivă asupra lucrurilor. A fost un mandat dificil, dar și o experiență care m-a ajutat să învăț lucruri pe care, într-o situație normală, probabil le-aș fi acumulat într-o perioadă mai îndelungată. În ceea ce privește timpul pe care îl petrec la birou, lucrăm în medie 10 ore pe zi în România și îmi păstrez acest program și în Ungaria, dar aloc întodeauna sfârșitul de săptămâna familiei mele.
Capital: Care sunt cele mai mari povocări pe care le-ați întâlnit în România?
Cornelia Coman: Principalele provocări ale pieței de asigurări de viață din România și implicit ale mandatului meu că CEO al ING Asigurări de Viață – au fost legate de nivelul redus al veniturilor disponibile populației, respectiv de procentul foarte mic sau chiar inexistent în multe cazuri alocat economisirii. În plus, clasă de mijloc ce începuse să se formeze în perioadă de boom economic – încă redusă prin comparație cu alte țări din regiune – a fost profund afectată în perioadă dificilă a crizei economice. Cea mai mare satisfacție a mea, legată de activitatea din România, o reprezintă faptul că organizația a reușit să traverseze cu brio provocările perioadei dificile pe care a parcurs-o economia în ultimii ani, și împreună, ca echipă, am reușit să construim de-a lungul timpului un business de succes, stabilind standarde de profesionalism, etică și oferind clienților beneficii adaptate nevoilor lor, contribuind astfel la dezvoltarea acestei industrii. Implicarea echipei și încrederea clienților noștri, pe care i-am ascultat permanent și care, nu de puține ori, ne-au inspirat în demersurile de a fi mai buni, ne-au ajutat să ne consolidam continuu poziția puternică atât în domeniul asigurărilor de viață cât și în zona de pensii private.
Capital: Ce calități v-au ajutat pe parcursul carierei?
Cornelia Coman: Întotdeauna am considerat că perseverență în atingerea obiectivelor, conștiinciozitatea și capacitatea de a vedea partea bună a fiecărui lucru sunt calități pe care un lider trebuie să le dovedească și să le insufle echipei sale. De aceea, am încercat permanent să îmi cultiv și dezvolt aceste comportamente. În plus, cred că mă caracterizează dorință de a ieși din zona de confort pentru a obține rezultatele dorite și ambiția de a găsi soluții chiar și în situațiile cele mai dificile, trăsături care mi-au fost utile atât în țara, dar și aici, în Ungaria.
Capital: V-ați schimbat părerea despre România, după ce v-ați mutat în țara adoptivă? În ce fel?
Cornelia Coman:Distanță de țara mă face să mă gândesc uneori cu nostalgie la „acasă” și să apreciez lucruri pe care, atunci când trăiam în România, le priveam că fiind firești și nici nu le observăm uneori. Privind România „de la distanță”, văd o țara foarte vie, cu oameni alerți și pasionați de ceea ce fac, foarte optimiști și capabili să găsească soluții în situațiile cele mai dificile.
Capital: Ce provocări v-a adus jobul din țara adoptivă?
Cornelia Coman: Mandatul din Ungaria este foarte intens și plin de provocări, dar totodată interesant. Pornind de la obiectivul de a readuce compania pe profit și creștere, una dintre provocări a fost legată de eficientizarea activității de distribuție. Apoi, așa cum știți, în Ungaria s-a aplicat decizia politică de „naționalizare” a sistemului privat de pensii, ceea ce a presupus, practic, transferul activelor din administrarea companiilor private către stat. Ca atare, o altă provocare recentă a fost legată de renunțarea de a mai fi prezenți în industria de pensii private. În primul an de mandat am stabilit împreună cu echipă de management direcția strategică pentru activitatea companiei din următorii cinci ani, activitatea din Ungaria concentrându-se în prezent foarte mult în zonă de asigurări de viață. Perspectivele sunt, cred eu, foarte bune, potențialul pieței fiind unul ridicata și aș nota, la acest capitol, faptul că, în Ungaria nivelul PIB/capita este dublu față de cel din România, ceea ce în final se reflectă în resursele disponibile pentru economisire.
Capital: Dacă ar fi să dați un sfat românilor, i-ați îndemna să aleagă calea străinătății? De ce?
Cornelia Coman: Interacțiunea cu o altă cultură și mentalitate este, cred eu, extrem de utilă la un anumit moment dat în carieră, deoarece este o sursă importantă de informație, de cunoaștere, te ajută să înțelegi evoluții și tendințe pe care nu le-ai întâlnit „acasa” sau, dimpotrivă, situații comune care sunt abordate, poate, într-o altă manieră. Ca și manager străin, induci în mod firesc o schimbare, dar trebuie să te și adaptezi la specificul local, iar pentru un manager o astfel de experiență este o șansa de a-și dezvoltă calitățile de lider. Nu în ultimul rând, așa cum spuneam, de la distanță ajungi să apreciezi mai mult și să observi lucruri pe care nu le vedeai în trecut.
Capital: Este mai ușor să conduci un business în străinătate?
Cornelia Coman: Pot compară doar experiențele pe care le-am avut în cadrul grupului ING, în România și Ungaria, întreaga mea carieră fiind până în prezent legată de acest grup.
Pornind de la contextul economic diferit, și până la stadiile diferite de dezvoltare ale pieței și ale companiei (ING a inițiat activitățile de asigurări în Ungaria în 1991, cu șase ani mai devreme decât în România), atât provocările, cât și oportunitățile sunt diferite. Piața se găsește într-un alt stadiu de dezvoltare și a avut „motoare de creștere” diferite față de cea din România. Nivelul de penetrare al asigurărilor de viață în PIB este de circa șapte ori mai mare în Ungaria decât în România, iar susținerea de care a beneficiat industria din partea autorităților (prin acordarea de deductibilități fiscale) s-a resimțit pozitiv.
În plus, nivelul de trai mai ridicat în Ungaria presupune și resurse mai mari disponibile pentru economisire și, implicit, oportunități pentru o creștere mai rapidă a activității.
În ceea ce privește asemănările și diferențele intrinseci companiei, aș nota faptul că, la fel ca și în România, ING a reușit să atragă oameni profesioniști. Pe de altă parte, observ aici o disponibilitate mai redusă la schimbare din partea membrilor echipei mele fapt datorat, cred eu, vârstei medii a angajaților care este cu 10 ani mai mare decât în România.
Capital:Dacă România ar fi o companie, iar dumnevoastră ați fi managerul ei, ce decizii ați lua pentru companie?
Cornelia Coman: La fel cum, pentru a avea succes, o companie are nevoie de o echipă de management unită și cu o expertiză ridicată, cred că este important ca și la nivel de țară să existe o echipă de conducere extrem de competentă, cu calități desăvârșite din punctul de vedere al atitudinii, dar și al eticii. Astfel, dacă România ar fi o companie și eu managerul acesteia, prima decizie ar ține de formarea unei echipe alături de care să realizez și să implementez strategia pe termen lung a acestei țări.
Capital: Un mesaj pentru guvernul României?
Cornelia Coman: Mesajul pe care l-aș transmite guvernanților ar fi acela de a pune întotdeauna interesul țării mai presus de interesul personal și, totodată, de a acționa astfel încât această țară, atât de frumoasă și plină de resurse, și românii, oameni competenți și apreciați în întreagă lume, să simtă cu adevărat că fac parte din Uniunea Europeană.
Autor: Diana State Sursa: Capital
Primul târg european al castelelor va fi organizat, anul viitor, în municipiul Hunedoara de Primăria și Castelul Corvinilor din localitate, evenimentul având ca scop promovarea potențialului turistic de care dispun aceste monumente istorice de pe întregul continent.
Foto: (c) Alex TUDOR / AGERPRES ARHIVĂ
Evenimentul cultural intitulat ‘Târgul European al Castelelor’ este programat în perioada 1-3 mai 2015, iar organizatorii au lansat deja primele invitații de participare la această manifestare pentru muzeele, castelele, palatele și cetățile din Europa. În cadrul târgului, expozanții își vor putea face cunoscută oferta și își vor putea prezenta principalele elemente de atracție turistică și istorică pentru vizitatori.
‘Castelul Corvinilor, locul în care va fi găzduit acest eveniment, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România, aflându-se printre primele castele de poveste din Europa, aspect care conferă acestui eveniment un anumit prestigiu. Acest prestigiu va fi consolidat în timp prin popularitatea pe care o va căpăta datorită expozanților care doresc să ni se alăture și a numărului de vizitatori’, a declarat miercuri directorul Muzeului Castelului Corvinilor Hunedoara, Costin Tinca.
‘Târgul European al Castelelor’ se bucură deja de confirmarea prezenței a șapte participanți, cum sunt Palatul Godollo și Castelul Rakoczi din Ungaria, Castelul La Mota din Spania, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Național Peleș, Muzeul Țării Făgărașului—Cetatea Făgăraș și Muzeul Județean Argeș-Cetatea Poenari.
Lista participanților rămâne deschisă, muzeele, palatele, castelele și cetățile interesate de acest prim eveniment având posibilitatea să afle mai multe informații adresându-se Muzeului Castelul Corvinilor Hunedoara.
Târgul ar urma să aibă loc în primăvara fiecărui an.
AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Diana Dumitru
Peste 350 de cavaleri, domnițe și trubaduri au participat vineri după-amiază la Marea Paradă care a deschis cea de-a XXII-a ediție a Festivalului Sighișoara Medievală, ce se desfășoară sub genericul “Jacques de Molay – 700 de ani de cavalerism”, cel mai vechi festival de gen din România.
Foto: (c) DORINA MATIS/ AGERPRES ARHIVA
La paradă au participat Ordinul Cavalerilor de Mediaș, Ordinul Cavalerilor Lup din Târgu Mureș, Ordinul Cavalerilor ArtGotica Sibiu, Ordinul Cavalerilor Cerb din Sighișoara, Scutierii de Muhlbach din Sebeș, Cavalerii Străjerii Moldovei, Cavalerii Templului Sacru, Cavalerii Saint Bernard din Târgu Mureș. Acestora li s-au alăturat formațiile de muzică medievală Bucium, Cimpoierii din Transilvania, Lupus Dacus, Huniadi Cantores, Nomen est Omen, Turverii, Terra Alba, CVA Domini, Trupa Schema, Esemble Forfaitz (Croația), Toboșarul Cetății Sighișoarei și formația de dans medieval Trupa Nosa.
Parada a pornit din Orașul de Jos, a traversat zona centrală, după care a ajuns în Cetatea Medievală unde a fost urmărită de câteva mii de persoane.
Toți comandanții ordinelor cavalerești au pecetluit apoi prin jurământ, în Piața Mare a Cetății, hrisoavele de bună pace, prin care s-au angajat să își aducă aportul la reușita spectacolului pe parcursul celor trei zile ale manifestării.
Pe lângă demonstrațiile de cavalerism și de îndemânare a stegarilor, spectacolul vedetă al primei zile este duelul menestrelilor la care participă opt formații de muzică medievală, care, la final, interpretează o melodie comună.
Directorul artistic al Festivalului Sighișoara Medievală, Liviu Pancu, a declarat vineri că la reușita acestei ediții participă aproximativ 400 de artiști și personal tehnic.
AGERPRES/(A — autor: Dorina Matiș, editor: Ștefan Gabrea)
- Fraţii Cristescu construiesc la Orăştie, în cadrul complexului Arsenal Park, un centru de agrement, în care vor investi şase milioane euro şi care va include, printre altele, un parc de aventură cu traseu de căţărat în copaci, spa, patinoar sintetic şi turn pentru sporturi extreme.
Parc de aventură în complexul turistic de la Orăştie. Ce dotări va avea centrul de agrement de 6 milioane de euro (Imagine: www.arsenalpark.ro)
“Complexul turistic cu profil militar Arsenal Park din Orăştie va beneficia de o investiţie de peste 6 milioane de euro în construirea unui parc de aventură (traseu de căţărare în copaci) cu şase trasee de diferite dificultăţi, pentru copii şi pentru adulţi, formate din peste 70 de platforme şi dispozitive amplasate la o înălţime de până la 25 de metri, 9 kilometri de piste de biciclete şi plimbare asfaltate şi un turn pentru sporturi extreme, cu o înălţime de 40 de metri, de pe care va porni cea mai lungă tiroliană din ţară (600 de metri) şi pe care va funcţiona un dispozitiv de bungee-jumping”, a declarat Marius Cristescu, proprietarul complexului Arsenal Park.
Vor mai fi construite un loc de joacă pentru copii, un patinoar sintetic, un skate parc din beton, cu suprafaţa de 1.500 de metri pătraţi, un centru de agrement de călărie, un centru spa şi o sală multifuncţională.
Lucrările de construcţie au început la sfârşitul lunii iunie şi se vor încheia în august anul viitor.
Proiectul este co-finanţat prin REGIO – Programul Operaţional Regional 2007-2013: Fondul European de Dezvoltare Regională 55,33%, bugetul de stat 4,67%, iar restul, contribuţia beneficiarului (40%), în bază contractului de finanţare încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
“Pe termen lung avem în vedere extinderea capacităţii de cazare până la 400 de locuri şi executarea unui foraj de apă termală pentru alimentarea spa-ului şi pentru încălzirea întregului complex”, a mai spus Marius Cristescu preşedintele Bega Grup, care deţine Arsenal Park.
Anul trecut 35.000 de turişti s-au cazat la Arsenal Park şi alţi 40.000 l-au vizitat. În 2014, Arsenal Park are cu 17% mai mulţi clienţi (vizitatori şi turişti cazaţi) faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013.
Aproximativ 15% dintre clienţii Arsenal Park au fost turişti străini, în principal din Ungaria, Serbia, Croaţia, Germania, Danemarca şi Statele Unite ale Americii.
Teritoriul Arsenal Park are o puternică încărcătură militară. Între anii 1936 şi 1938, regele Carol al II-lea a dispus darea în folosinţa armatei a unui spaţiu de 88 de hectare pentru desfăsurarea a diverse experimente în domeniul materialului explozibil şi al muniţiei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, fabrica ajunsese, din punct de vedere al cantităţii, al doilea producător de muniţie din Europa. În perioada comunistă se spunea că este cel mai bine păzit loc din România, raportul fiind de un soldat la fiecare trei muncitori.
După Revoluţie, fabrica a intrat în declin, societatea hunedoreană fiind scoasă la vânzare în anul 2003. A fost achizitonată de societatea timişoreană Timco, membră a Bega Grup, iar buncărele şi depozitele de muniţie abandonate ale fostei fabrici Rompiro au fost transformate în vile şi apartamente pentru turişti.
Complexul de vacanţă include 200 de locuri de cazare, de la paturi amplasate pe afeturi de tun sau în TAB-uri, la camere simple sau apartamente în vile. Arsenal Park se întinde pe o suprafaţă de 88 de hectare, fiind situat în mijlocul unei păduri de foioase de la marginea oraşului Orăştie. Aleile complexului turistic sunt străjuite de 70 de tunuri, TAB-uri, transportoare şenilate, dispozitive antirachetă, mitraliere şi tunuri antiaeriene, lansatoare de rachete, camioane militare, o ambulanţă militară, o locomotivă, un avion IAR 93, un elicopter Kamov Ka 26.
“Acesta este cel mai mare muzeu de tehnică militară din România deschis publicului”, spune Cristescu.
În complex se practică diverse activităţi, printre care instrucţie militară, lupte de airsoft şi paintball, tir cu arme foc, cu arme de airsoft şi paintball, tir cu arcul, plimbări cu transportorul şenilat, concursuri de drezină, închiriere maşini de golf, biciclete, go-kart bikes, segway etc. Spa-ul Arsenal Park dispune de o sală de fitness, saune finlandeze şi cu infraroşu, o piscină cu dispozitive de masaj în apă şi cu înot contracurent, o cameră de relaxare şi camere pentru masaj şi tratamente corporale.
The author of a great number of works – ballets, quartets, songs, lyrical songs, music for stage plays and more than 200 films, music for opening and closing ceremony of the 1980 Olympic Games held in Moscow. The multiple award-winning academician of 8 Academies.
The famous waltz from the motion-picture “A Hunting Accident” is one of the most famous music works of the 20th century. In accordance with a special decision of UNESCO, the waltz is recognized as one of the 4 musical masterpieces of the last century. His song “My White City” is the official anthem of Chisinau, the capital of Moldova.
Valsul GINGAȘA ȘI TANDRA MEA FIARĂ, de Eugen Doga – CAPODOPERĂ muzicală a secolului XX (VIDEO)
Captură foto: YouTube |
Sursa: http://www.aliceinwonder.net
Produsele Stefano Ricci sunt vândute atât în multibranduri din toată lumea cât şi în magazine monobrand din cele mai importante capitale şi oraşe ale lumii, în frunte cu Paris, Dubai sau Beijing.
„În Statele Unite avem două buticuri, în Manhattan şi în Beverly Hills. Până la finalul anului compania va ajunge la 50 de magazine monobrand în toată lumea“, spune Julian Balea.
În Europa Centrală şi de Est există doar trei monobranduri, în Kiev şi Moscova (două magazine). În România există puţine monobranduri de lux, iar cele pentru bărbaţi sunt chiar mai puţine, piaţa de profil fiind subdezvoltată.
Julian Balea nu oferă informaţii despre planurile companiei pentru România, ba mai mult, spune că nu s-a gândit nici el să se întoarcă acasă. „Până să mă întrebi, nu m-am gândit niciodată să mă întorc în România. Nu ştiu unde mă va duce viitorul, însă momentan atât eu cât şi familia mea suntem bine aici.“
Fiecare zi din viaţa executivului român arată altfel. Cea mai mare parte a timpului el călătoreşte, merge în magazine şi discută cu echipele de vânzări şi cu clienţii. „Am şi întâlniri cu directorii de magazine, cu echipele însărcinate cu amenajarea pentru a discuta vizibilitatea colecţiilor şi expunerea lor în magazine.“ Pe parcursul zilei trebuie şi să se ocupe de distribuţia bunurilor către parteneri şi are grijă atât de comenzile sezoniere, cât şi de cele speciale. „Zilnic urmăresc vânzările şi discut cu oamenii din echipe. Pentru că lucrez pe mai multe fusuri orare trebuie să răspund la e-mailuri chiar dacă este târziu în noapte şi trebuie să răspund la telefon chiar dacă este dis de dimineaţă.“
Jobul românului presupune astfel atât creşterea vânzărilor în magazinele unde deja brandul este prezent, cât şi dezvoltarea de relaţii cu noi parteneri din SUA şi Canada, fie multibranduri, fie department store-uri. „Trebuie să identificăm şi să dezvoltăm relaţii cu clienţi noi – magazine – atât pe pieţele unde deja suntem prezenţi, cât şi pe altele noi.“
Julian Balea nu se gândeşte momentan să se întoarcă în România, nu se uită nici măcar spre Europa, pentru că are misiunea de a-i îmbrăca pe americanii şi canadienii care au deja totul.
Brandul de lux a fost fondat în 1972 de designerul italian Stefano Ricci. Pasionat de cravate, el a început cu o colecţie proprie, iar apoi şi-a extins activitatea, începând să realizeze costume, cămăşi, haine sport şi accesorii. În urmă cu circa cinci ani compania, care rămâne un business de familie, a început să producă şi porţelanuri şi alte articole de decor. Brandul Stefano Ricci este considerat unul dintre cele mai scumpe din lume, un costum costând până la 4.000-5.000 de euro, în timp ce o cămaşă ajunge la 500-800 de euro. „Am o misiune: vreau să creez haine pentru garderoba unui bărbat care are deja totul“, aşa îşi sumariza Stefano Ricci viziunea în business. Julian Balea spune că principalul competitor al brandului este Kiton, un alt nume italian de lux. Produsele Stefano Ricci sunt vândute atât în multibranduri din toată lumea cât şi în magazine monobrand din cele mai importante capitale şi oraşe ale lumii, în frunte cu Paris, Dubai sau Beijing. „În Statele Unite avem două buticuri, în Manhattan şi în Beverly Hills. Până la finalul anului compania va ajunge la 50 de magazine monobrand în toată lumea“, spune Julian Balea. În Europa Centrală şi de Est există doar trei monobranduri, în Kiev şi Moscova (două magazine). În România există puţine monobranduri de lux, iar cele pentru bărbaţi sunt chiar mai puţine, piaţa de profil fiind subdezvoltată. Julian Balea nu oferă informaţii despre planurile companiei pentru România, ba mai mult, spune că nu s-a gândit nici el să se întoarcă acasă. „Până să mă întrebi, nu m-am gândit niciodată să mă întorc în România. Nu ştiu unde mă va duce viitorul, însă momentan atât eu cât şi familia mea suntem bine aici.“ Fiecare zi din viaţa executivului român arată altfel. Cea mai mare parte a timpului el călătoreşte, merge în magazine şi discută cu echipele de vânzări şi cu clienţii. „Am şi întâlniri cu directorii de magazine, cu echipele însărcinate cu amenajarea pentru a discuta vizibilitatea colecţiilor şi expunerea lor în magazine.“ Pe parcursul zilei trebuie şi să se ocupe de distribuţia bunurilor către parteneri şi are grijă atât de comenzile sezoniere, cât şi de cele speciale. „Zilnic urmăresc vânzările şi discut cu oamenii din echipe. Pentru că lucrez pe mai multe fusuri orare trebuie să răspund la e-mailuri chiar dacă este târziu în noapte şi trebuie să răspund la telefon chiar dacă este dis de dimineaţă.“ Jobul românului presupune astfel atât creşterea vânzărilor în magazinele unde deja brandul este prezent, cât şi dezvoltarea de relaţii cu noi parteneri din SUA şi Canada, fie multibranduri, fie department store-uri. „Trebuie să identificăm şi să dezvoltăm relaţii cu clienţi noi – magazine – atât pe pieţele unde deja suntem prezenţi, cât şi pe altele noi.“ Julian Balea nu se gândeşte momentan să se întoarcă în România, nu se uită nici măcar spre Europa, pentru că are misiunea de a-i îmbrăca pe americanii şi canadienii care au deja totul
Autor Cristina Rosca
Sursa: business magazin
Macheta unui dinozaur de mare anvergură, Magyarosaurus dacus (7 m lungime și 3,5 m înălțime), realizată de sculptorul canadian Brian Cooley, va putea fi văzută la București marți, începând cu orele 17,00, în fața Muzeului Național de Geologie.
Macheta dinozaurului se află luni la Tulcea. În cursul după-amiezii va ajunge la Constanța unde va face un scurt popas la sediul INCD GeoEcoMar. Sauropodul va putea fi admirat lângă nava Mare Nigrum, nava de cercetări marine a INCD GeoEcoMar, din portul Constanța.
Fondurile pentru întoarcerea acasă a lui Magyarosaurus au fost donate în cadrul proiectului Kikstarter “A Transylvanian dinosaur needs a râde home” al sculptorului Brian Cooley, proiect sponsorizat de 134 de persoane din Europa și America, inclusiv România. Consultant științific pentru acest exponat a fost dr. Zoltan Csiki-Sava de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București.
Evenimentul este organizat în cadrul proiectului Muzeul Dinozaurilor din Transilvania, realizat de Asociația GeoD pentru promovarea geodiversității, Asociația Geomedia și Cooley & Co. Ltd. din Canada, având ca parteneri Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului (administrat de Universitatea din București), INCD GeoEcoMar și Societatea Geologică a României.
Muzeul Dinozaurilor din Transilvania își propune interpretarea uneia dintre cele mai interesante faune de dinozauri din lume — fauna dinozaurilor pitici care au trăit în urmă cu 70 de milioane de ani din “Insula Hațeg” — și dezvoltarea unor programe educative legate de patrimoniul geologic, se mai arată în comunicatul citat.
AGERPRES/(AS — autor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu)
BY FLORIN GHINDA
Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 a prezentat trei dintre cele mai ample proiecte inițiate în Delta Dunării, care pot demonstra că ecoturismul și infrastructura verde pot oferi acestei zone un viitor sustenabil. Principala caracteristică a acestor proiecte este că, la finalizare, ele vor aparține comunităților locale și integrate în activitatea curentă a locuitorilor.
„M-aș bucura să pot spune, peste câțiva ani, că am pus semințele unor proiecte frumoase, care merg bine, și care după ce au fost sădite și îngrijite după puterile mele, au trecut în mâinile celor pe care i-am avut în gând atunci când am pornit la treabă: oamenii din Deltă, cei cărora le sunt dator cu copilăria mea, cu omul care sunt acum și felul de a privi lumea” – a spus Ivan Patzaichin
Proiectul Crișan + Caraorman + Mila 23 – Ecoturism pentru viitor își propune să definească o identitate comună a zonei din perimetrul acestor localități, care să se poată transforma într-o destinație ecoturistică cu marcă proprie. Instrumentele cu care operează acest proiect sunt
- educaționale (specializări de ecoturism pentru operatorii de pensiuni din zonă, material didactic privind valorile ecoturismului pentru profesorii și elevii școlilor din cele trei comunități, un centru de promovare și educație interactivă despre Delta Dunării la Muzeul Satului din București),
- infrastructură verde (construirea de facilități pentru birdwatching la Sanctuarul păsărilor de la Caraorman) și
- operaționale (realizarea unui traseu-pilot culinaro-turistic). Însă cel mai important efect pe care îl urmărim este întărirea coeziunii de grup dintre comunități și încrederea că lucrul în comun poate pune triunghiul Crișan + Caraorman + Mila 23 pe harta destinațiilor premium din Deltă.
Proiectul Lotca Habitat va introduce în vorbirea curentă un termen încă necunoscut: pescaturismul. Acest tip de activitate turistică (invitarea turiștilor să încerce, alături de pescari, o zi din viața acestora) are un mare potențial de atractivitate în Deltă, unde turiștii caută experiențe noi, care să îi apropie de natură și de cultura locului. Proiectul are trei componente:
- infrastructură verde (prin construirea unor lotci tradiționale, ce urmează a fi folosite în proiect),
- operațională (realizarea traseelor de pescaturism),
- educațională (de formalizare și transfer ulterior către alte familii din Mila 23 a modalității de a oferi un serviciu turistic unic în România).
Proiectul Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților urmărește să acorde deținuților abilități de reinserție socială, prin instruirea lor în meserii de nișă, care să le ofere un avantaj competitiv, dar mai ales să sensibilizeze opinia publică cu privire la opțiunile de reintegrare în societate. Deținuții vor fi instruiți în meserii ecologice, inclusiv în cea de constructor de case eco, și vor participa la construirea a 5 case, pe grindul Tătaru al penitenciarului de la Chilia. Proiectul combină trei elemente principale:
- educație (prin organizarea de cursuri pentru meserii pentru deținuți din mediul defavorizat și cu nivel scăzut de școlarizare),
- realizare de infrastructură durabilă (prin realizarea unor case tradiționale, cu materiale și metode specifice Deltă, care vor fi utilizate apoi ca ateliere de învățare pentru alte meserii eco, cum ar fi tâmplarie, marangozerie(constructor de bărci din lemn), împletituri de răchită și olărit) și
- conștientizarea publicului cu privire la soarta deținuților (în principal prin realizarea, în cele 5 case eco construite, de evenimente publice).
Astăzi se lansează concursul de idei pentru arhitectură, în urma căruia vor fi realizate proiectele celor 5 case ce se vor construi pe grindul Tătaru, la Chilia.
Proiectele sunt finanțate din fonduri externe (Mecanismul Financiar Norvegian, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European și fonduri ale Agenției Germane de Cooperare Internațională), și deși sunt localizate în principal în triunghiul Crișan – Caraorman – Mila 23 și în localitatea Chilia, activitățile pe care le propun pot reprezenta soluții pentru întreaga Deltă. Rețeaua de parteneri cu care sunt derulate proiectele a fost construită de Asociație cu răbdare, în speranța că valoarea adăugată pe care o poate aduce cooperarea autentică (mai ales într-un spațiu unde mobilitatea reprezintă un handicap), poate restaura încrederea comunităților din Deltă de a prelua inițiativa în stabilirea drumului propriu către dezvoltare durabilă.
Proiectul Crișan+Caraorman+Mila 23 – Ecoturism pentru viitor este derulat în parteneriat cu Administrația Rezervației Biosfera Delta Dunării, Primăria Crișan și Societatea Ornitologică Româna, și este finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014 – componenta 3 – Dezvoltare durabilă. Proiectul a demarat în iunie și se va finaliza în aprilie 2016. Bugetul administrat de toți partenerii este de 158.788 EUR, dintre care 10% cofinanțare din surse proprii.
Proiectul Lotca Habitat este derulat în parteneriat cu ARBDD, Asociația pentru Ecoturism din România (AER) și este finanțat de Agenția Germană de Cooperare Internațională prin Danube Competence Center (platforma de cooperare în domeniul turismului din regiunea Dunării). Proiectul va dura din iulie 2014 până în iunie 2015, iar bugetul total este de 29.000 EUR, din care 25% din contribuții proprii.
Proiectul Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare socială a deținuților este un proiect pre-definit, finanțat în cadrul Mecanismnului Financiar Norvegian 2009 – 2014 și derulat în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor, South Regional Office – Bastoy Prison, Norvegia și RomanoButiQ. Se derulează în perioada iunie 2014 – aprilie 2016. Bugetul administrat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și RomanoButiQ pentru proiectarea și construcția caselor, cursurile de formare, și pentru activitățile de conștientizare cu privire la posibilitățile de reintegrare ale deținuților este 414.250 EUR.
sursa: romania pozitiva