Romania on TOP 10

Facebook Twitter Email

Hundreds of students attend every year the creative camps initiated and led by well-known actor and ”maskology” expert Paul Buta, at the Vatra cu Dor museum in the Galati commune of Sivita; Buta built the museum – the name of which would translate as “The Hearth of Yearn” – with his own hands, attentively following the Lower Danube traditions.

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

At the beginning of each event, the master craftsman uses to give the teenagers and visitors some input on how the idea occurred to him to set up this museum, which includes a traditional house and pottery, mask-making, weaving and carpentry workshops.

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

“Works started back in 2003 and I paid everything out of the pocket. All I had saved for an apartment in Galati, I invested in this site I bought with an abandoned house on it. In my folly I thought I’d be able to inaugurate it in six months, but there was extraordinarily much work to do and then the clay doesn’t dry out when you want it to, rain doesn’t fall at your wish, neither does the sun show up at your desire, and I had to postpone the moment for two years during which time I effectively worked with my wife and with our two boys. We only had a few women whom I asked to come and help plaster the beautiful front walls of this traditional house. But it emerged exactly how I had pictured it in my dreams, from the wayside cross at the court entrance, carved from an acacia at the gate, to the tiniest corner, where we use to do some grill and wash it down with a jug of wine. Even the weeds, I placed them where I knew they had to grow near the fence,” Paul Buta told AGERPRES.

The museum includes a traditional homestead: the two-room dwelling house with thatched roof, a gallery with clay-floor porch and the kitchen. Each of them is complete with the necessary tool kit: the kitchen with the wooden trough for bread kneading, the traditional cooking pans and trays, the clay pots where raw milk is put to ferment into buttermilk, the wooden salt cellar, the wooden plate one overturns the polenta on, plus an assortment of wooden spoons.

The living room has straw mattresses and old rugs made of hemp or wool hanging on the walls. The homestead is surrounded by a wattle fence and has a water well going 37-m deep into the ground.

There’s a summer kitchen with the traditional bread-baking oven, and next to the kitchen is the pottery workshop with the clay-shaping wheel, and the carpentry workshop with tools some of which are no longer used today, as the manual wood auger. None of the workshops, nor the traditional house have electricity, and rushlights or gas lamps are used to provide light.

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

The weaving workshop is equipped with a weaving loom and a dowry chest of the kind girls used to stock in past times in anticipation of their marriage; it includes hand-sewn pillows with traditional models like the tree of life, the bird soul, solar rosettes, rugs, carpets woven in the pick-and-pick technique.

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

“The girls can see how the shuttle and weft pass through the warp yarns and how a span of cloth is woven. Here are also the tools needed to produce the weaving yarn: the distaff used to spin the wool, the spindle, the wool to be carded, they can see how to make the wool balls, they can get accustomed with yarn plying and with wool dyeing in natural colors traditionally obtained from leaves, bark, roots of sorrel, burdock, all in various colors and hues. Mother Mariuta or mother Vioara, some of my female neighbors, would come every time I invite them and they tuck the distaff in the waist belt and spin, it’s a delight for visitors,” the actor says.

The pottery workshop — initially a horse stable — was transformed after a traditional model into a beautiful room, and has a potter’s wheel mounted inside; in Galati County there’s just an old pottery center at Radesti, but activity there has been discontinued since long.

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

“I thought that those who come here, especially young people, should not see just masks, fabrics, carpentry, carvings, but pottery as well. It’s more attractive to put your hands in the mud and start doing a two-handle pot, because many think it’s a piece of cake: you just fix the lump of clay on the wheel and get the dish ready in an instant. Well, when they sit down in the workshop they see it’s not just like that, but they get some extraordinary memories because no matter how many hours they would spend in front of the wheel, they would never accomplish a clay pot without some initiation of at least two or three weeks. In my home village in Sivita, potter Marcel Mocanu provides instruction, or I even plan to invite master potters from Horezu to the creative camps for children,” Buta says.

The actor also initiates the children in the mysteries of mask-making, just as mother Safta, wife of Caramalau, an elder from the Fundenii Vechi village whom he calls “his expert in folk mask artistry”, helped him cut his teeth in the craft.

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

The old woman taught him to make masks that are unique in the country from halves of gourd, a sort of non-edible squash, and use an aubergine, a nut, a potato as accessories, because masks would play just one night after which they are destroyed and these would come in handier than, for instance, a rag nose. Children are taught to produce characters, not masks.

Paul Buta says that he bought a part of the museum items from the village elders and others were offered to him by the old folks when they grasped what he was set to do. He received decade-old towels with the request to place them at the wayside cross.

“I listened to their wish, so the cross has a towel on it all the time. The towels are from the village elders, and I just alternate them, wash them and replace them with others, so as to please everybody.”

Paul Buta says that the museum was organized for one purpose alone. “I wanted to get the children and the young out of the concrete blocks and bring them in this natural environment that is the ‘Vatra cu Dor’ living museum in Sivita, and I call it a living museum because I cannot stand the idea of a museum where visitors just come and look at some items, then leave asking themselves ‘what was actually this all about?’ I’m interested in this interaction, in what really happens, what the children really do, not just visit, but have some hands-on experience. Not all will succeed to go to all four workshops, but if at least half of them get dirty with clay, trying to do something, if the other half takes on the weaving loom and see how a belt or a pair of pants, half a yard of cloth is woven, it’s OK, these are memories for them to keep and they will know how to recognize the value of an object.”

Photo credit (c): Dan PAIC / AGERPRES ARCHIVE

Paul Buta wants to organize weeks dedicated to pottery, mask crafting, carpentry and weaving in every quarter of the year, with students from Galati high schools attending and learning the tricks of the trade from craftsmen from all corners of the country: Horezu, Maramures, Radauti or Bacau.

Mask-creating actor Paul Buta is nationally and internationally recognized as “an authentic maskology expert sprung from the spiritual matrix of Lower Moldavia,” as reputed Academician Romulus Vulcanescu said; he participated in dozens of exhibitions in the country and in Paris, Seujon and Macon — France; Venice — Italy; Odessa — Ukraine; Chisinau — the Republic of Moldova.

Buta is the only Romanian mask creator to have 12 masks on display at the anthropology ”Museum of Man” in Paris.

Some of his masks were purchased by museums in Tulcea, Sibiu, Paris or belong to private collections in the country or abroad, like Germany, Australia, France, Sweden, the USA.

53-year old Paul Buta is an actor at the “Nae Leonard” musical theatre in Galati.

Sources: AGERPRES

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

REPORTAJ Hunedoara: Mănăstirea Prislop, locul de reculegere și credință al românilor

De peste șase sute de ani, într-o poiană din Munții Retezat, românii creștini și-au găsit un loc de rugăciune.

Foto: (c) Sorin BLADA/AGERPRES FLUX

Este un loc în care oamenii vorbesc în șoaptă, se ajută, chiar dacă numai atunci s-au văzut pentru prima oară. Mănăstirea Prislop este locul în care ei uită de cotidian și în care se roagă pentru familie sau prieteni.

Este impresionant să vezi cum românii se transformă atunci când ajung la Mănăstirea Prislop, se regăsesc în valorile moștenite de la străbuni — oameni care au trăit cu frica lui Dumnezeu și cu respect față de semeni.

Foto: (c) Isabela PAULESCU/AGERPRES ARHIVĂ

Credincioșii vin din toate colțurile țării atrași de liniștea pe care o degajă Retezatul, Mănăstirea Prislop și mormântul părintelui Arsenie Boca — pentru că zecile de mii de oameni care ajung la Prislop își doresc să vadă locul în care se odihnește acum cel pe care l-au numit, cu evlavie, în timp, Sfântul Ardealului.

Este sfântul lor, al românilor necăjiți care își caută alinarea și speranța în acest colț de rai al Retezatului.

La Mănăstirea Prislop se ajunge cu ușurință. Șoseaua ne poartă de pe DN 7 spre municipiul Hunedoara și apoi spre Hațeg. La o intersecție, în satul Silvașu de Jos, călătorul vede un indicator care-i arată că mai sunt puțini kilometri până la mănăstire.

Locurile se schimbă ușor, se simte aerul tare de munte, iar drumul, în stare relativ bună, se îngustează. Este, poate, prima încercare la care ești supus în drumul spre Retezat. Din față vin alte mașini care coboară de la Prislop.

Foto: (c) Sorin BLADA/AGERPRES FLUX

Nu este loc pentru ca două să treacă lejer una pe lângă cealaltă. Amabil, fiecare șofer încearcă să-i facă loc colegului de drum. Cu calm și puțină dexteritate, o recunoaștem, problema se rezolvă, iar noi continuăm să urcăm spre Mănăstirea Prislop.

Primul lucru pe care îl observi când ajungi acolo este locul în care a fost ridicată mănăstirea.

Un spațiu larg, în care biserica se află în centrul unei poienițe. Pe margine străjuiesc dealuri împădurite, iar în partea stângă se vede clopotnița din piatră și lemn ridicată de părintele Arsenie Boca.

Biserica se vede mai bine după ce intri în curtea mănăstirii, trecând printr-o poartă din stejar sculptat în stil maramureșan.

Foto: (c) Nicolae BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

Clădirea mică poate primi circa 250 de credincioși la slujbă. Dacă e cald și sunt mulți oameni, atunci serviciul religios se mută în altarul de afară.

Documentele de aici arată că Mănăstirea Prislop a fost ctitorită de Sfântul Nicodim, cel care a îndrumat și reorganizat monahismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Mărturiile despre continuitatea vieții de aici o pomenesc pe Domnița Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab din București. Refugiată în Ardeal după moartea tatălui ei, domnița a auzit de izvorul cu putere vindecătoare de lângă mănăstire.

Foto: (c) Nicolae BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

Legenda spune că Domnița Zamfira s-a vindecat după ce a băut din apa acestuia și, în semn de recunoștință, a restaurat biserica mănăstirii și a refăcut pictura în frescă, între anii 1564-1580. De aceea, este considerată ca al doilea ctitor al Mănăstirii Prislop, loc în care își are, de altfel, și mormântul.

Secolele au trecut peste așezământul monahal, iar unele nu au fost deloc ușoare. Biserica a fost incendiată din ordinul generalului Bucow, în timpul tulburărilor religioase din anul 1762, când călugării ortodocși de aici nu au vrut să treacă la greco-catolicism. Focul a distrus pictura, în mare parte. S-au păstrat totuși opt scene din ‘Acatistul Maicii Domnului’ în registrul superior al pronaosului, iar în exterior se mai poate vedea icoana hramului Sfântul Ioan Evanghelistul și fragmente din Judecata de Apoi.

După aproape două veacuri de la incendiere, într-o zi din toamna anului 1948, mănăstirea redevine ortodoxă, așa cum a fost trei veacuri și jumătate înainte, iar Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, îl aduce personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca.

Era 25 noiembrie 1948, iar părintele Arsenie Boca primea dificila misiune să restaureze mănăstirea aflată într-o stare jalnică.

În paralel, din lipsa călugărilor, mănăstirea a fost transformată în mănăstire de maici cu viață de obște.

Împreună cu obștea condusă de Maica stavroforă Zamfira Constantinescu, prima stareță a Mănăstirii Prislop, părintele a început o muncă asiduă, patru ani mai târziu fiind concepută și ridicată clopotnița de lângă biserică.

A urmat consolidarea dealului din apropierea bisericii cu puieți de brazi și pini decorativi, biserica a fost înzestrată cu un iconostas și cu mobilier nou, toate concepute după desenele părintelui Arsenie Boca. Lucrările de restaurare a bisericii au început în 1955 și au durat mai mulți ani, timp în care s-au reparat pereții exteriori, acoperișul, s-a tencuit naosul și altarul, iar pardoseala a fost schimbată. S-au construit două case noi și s-a introdus curentul electric.

Conducerea de atunci a statului a fost însă nemiloasă cu mănăstirea. Din anul 1960 în clădirile de aici s-a deschis un azil de bătrâni care a funcționat vreme de 17 ani. Abia în 1976 s-a redeschis mănăstirea de maici, ele continuând eforturile pentru înfrumusețarea locului și păstrarea obiectelor de valoare religioasă. Cinci icoane lucrate de părintele Arsenie Boca, considerat al treilea ctitor al mănăstirii, împodobesc iconostasul bisericii.

Sunt multe lucruri bune care s-au întâmplat la Prislop în cei 50 de ani de când mănăstirea a redevenit ortodoxă, însă numele acesteia este legat acum, indisolubil, de personalitatea părintelui Arsenie Boca. Pelerinii care vin aici, oameni din toată țara, găsesc momentele de liniște sufletească pe care și le doresc. Sunt credincioși pentru care nu contează că este frig sau caniculă, că bate vântul sau plouă torențial; ei doresc să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce au primit în dar sau cer ajutor pentru clipele dificile ale vieții.

Foto: (c) Nicolae BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

La mormântul părintelui se ajunge ușor, pe o potecă de piatră, care șerpuiește prin pădure. Cu vorba numai șoaptă, oamenii urcă spre locul despre care se spune că este plin de o pace aparte. Cât timp stau la rând, citesc rugăciuni sau se roagă. Unora li se poate citi pe buze, alții au ochii înlăcrimați.

Unii poartă ghivece cu flori, lumânări și câte un obiect al unor apropiați care n-au putut birui drumul până la Prislop. Înconjurat de crini albi, mormântul părintelui Arsenie Boca se află în cimitirul mănăstirii.

Foto: (c) Sorin BLADA/AGERPRES FLUX

Cu teama de a nu le deranja momentele de liniște sufletească, ne apropiem ușor de un alt grup. O femeie are ochii înecați în lacrimi și o floare în mână. S-a rugat la mormânt, dar nu se îndură să plece. ‘Suntem bolnavi, necăjiți și aici ne găsim speranța. Sper ca părintele să ne-o dea.

Am mai fost și ne simțim bine. Părintele ne ascultă și ne ajută’, ne spune cu o voce înceată, gâtuită de emoție, și apoi se uită în jos pentru că nu ar vrea să o vedem că a început să plângă. O ajută ploaia, care începe să cadă din ce în ce mai tare, iar noi îi mulțumim frumos pentru că a stat de vorbă cu noi.

‘După ce venim aici, parcă zburăm. Noi știm că părintele a fost puternic, în cuvânt, dar și acum este puternic, în tăcere’, ne spune o femeie venită cu un grup de credincioși tocmai de la Călărași. O alta, din Satu-Mare, se destănuie: ‘Simt că la toate mănăstirile este o binefacere să te rogi la Dumnezeu. Mă simt mai liniștită și fiecare se simte așa. Ne rugăm pentru familie, pentru prieteni. Apoi, Dumnezeu face ce vrea El’.

Ca ea gândesc mulți bărbați și femei. Urcă sau coboră ușor de la mormântul părintelui Arsenie Boca. Sunt mulțumiți că se pot ruga și atinge crucea din lemn, chiar dacă afară a început să toarne cu găleata și pe cer au apărut câteva fulgere.

Foto: (c) Nicolae BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

Mănăstirea Prislop are mai multe zile speciale, într-un an. Pe lângă cele două hramuri: 8 mai — Sfântul Ioan Evanghelistul, 14 septembrie — Ziua Crucii, la mănăstire se mai prăznuiesc 13 septembrie — Sfântul Ioan de la Prislop, 28 noiembrie — ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca, și 26 decembrie — Sfântul Nicodim. În aceste zile numărul credincioșilor care vin în pelerinaj depășește zece mii, spun autoritățile.

‘Ar fi nevoie oare de o biserică nouă la Mănăstirea Prislop?’, o întrebăm pe maica stareță Pavelida Munteanu. ‘Este o preocupare a noastră. Până acum doi ani nu s-a pus această problemă, dar ea se discută după ce la mănăstire au început să vină din ce în ce mai mulți credincioși care își doresc să intre și în biserică. Mulți vin însă în pelerinaj la mormântul părintelui Arsenie Boca. Este o decizie importantă pentru că, pe de altă parte, vara slujbele se fac la altarul de afară, iar dacă iarna este mai grea, atunci oamenii nu prea pot urca aici. Părerea mea este că se poate ridica o biserică mai mare aici, ca să încapă toată lumea’, spune maica stareță.

O asemenea hotărâre este greu de luat pentru că, mai întâi, trebuie să se țină cont de felul în care a fost gândită curtea interioară a mănăstirii, de către părintele Arsenie Boca. ‘Părintele iubea frumosul și spunea că ‘frumosul este Dumnezeu’. El nu agrea stilul aglomerat. El dorea ca mănăstirea să fie un loc de reculegere. Ne-a spus că de dincolo ne va ajuta și dealurile se vor umple de lume. Cu sfatul dânsului am făcut tot ceea ce este aici’, explică maica stareță.

I-am mulțumit maicii starețe pentru bunăvoința și răbdarea de care a dat dovadă, acceptând să ne vorbească despre mănăstirea pe care o reprezintă. Cu multă înțelepciune, ne-a ajutat să nu ne simțim stingheri într-un loc sfânt.

Foto: (c) Sorin BLADA/AGERPRES FLUX

De aceea, am păstrat pentru finalul acestei scrieri gândurile sale pentru credincioșii care vin la Mănăstirea Prislop. ‘Oamenii trebuie să vină aici cu dorința de a-și schimba viața, din răutate spre bine. Să ne punem de acord cu voia lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Boca ne cerea să ne corectăm viața înspre bine. Acesta trebuie să fie scopul celor care vin aici, de a cunoaște adevărata cale a întâlnirii cu Domnul Hristos. Părăsirea faptelor rele și îndreptarea vieții după voia lui Dumnezeu.

Acesta este cel mai bun lucru’.

***

Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov.
Foto: (c) Nicolae BADEA/AGERPRES ARHIVĂ

Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910 în localitatea Vața de Sus (Hunedoara). A fost părinte ieromonah, teolog, artist plastic, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Sibiu) și apoi la Mănăstirea Prislop. A fost unul dintre martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din comuna Drăgănescu, la 25 km. de București.

Arsenie Boca este considerat ca cel mai mare duhovnic român al secolului XX. A trecut la cele veșnice pe 28 noiembrie 1989 la Sinaia, județul Prahova. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop se perindă zilnic sute de pelerini.

***
Într-un interviu acordat, în luna aprilie, AGERPRES, mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurențiu Streza, declara că Biserica Ortodoxă Română nu se opune canonizării părintelui Arsenie Boca.

Mai mult, mitropolitul Ardealului mărturisea că “ar fi cel mai fericit om din lume să poată să semneze și el pe actul de canonizare” și recunoștea că întâlnirile sale cu părintele Arsenie Boca au fost “providențiale”. ÎPS Laurențiu Streza îndemna pe toată lumea să-l caute pe Dumnezeu, căutându-l pe Arsenie Boca, așa cum acesta a lăsat scris în cărțile sale și cum le-a spus tuturor pe care i-a întâlnit, multora schimbându-le viața cu sfaturile sale.

AGERPRES(AS — autor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Unic în România: Grădina Senzorială la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi.

 DSC_3135

      Astăzi, la Grădina Botanică din cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi a fost inaugurată o zonă inedită, destinată publicului vizitator, intitualtă sugestiv „Grădina Senzorială”, rezultat al unui proiect finanţat de Mol România-Fundaţia pentru Parteneriat în Programul Spaţii Verzi-Componenta Spaţii Verzi Urbane 2014. Aplicantul acestui proiect îndrăzneţ este “Asociaţia Centrul de Resurse Pentru Dezvoltare 2020″ în parteneriat cu Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galaţi – secţia Grădina Botanică şi Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universitătii “Dunărea de Jos” Galaţi.

Practic, această Grădina Senzorială aduce natura mai aproape de vizitator. Pe o suprafata de 750 mp s-au construit cinci grădini verticale, cinci alveole cu plante aromatice şi utile, precum şi o alee terapeutica – pe care publicul poate umbla…desculţ. Aleea are mai multe suprafeţe: pietriş, piatră spartă, piatră de râu, fân, conuri, cărămidă, nisip, scoarţă de copac şi buşteni de lemn. Vizitatorul desculţ va păşi peste acestea, experimentând o adevărată terapie de relaxare prin simpla atingere a piciorului gol de elementele amintite. Terapia continuă prin intermediul celor zece scaune de exterior din lemn (tip şezlong), pe care iubitorii de natură se pot aşeza pentru a asculta natura sau a simţi mirosul plantelor aromatice din alveolele situate la intrarea în grădină.

   „Putem spune că această Grădină Senzorială este unică în România, suntem singura Grădină Botanică din ţară unde publicul are parte de un asemenea loc, în care se îmbină grădinile verticale cu plantele aromatice şi aleea terapeutică. Publicul va experimenta văzul, mirosul, gustul şi simţul tactil într-un mod inedit ”, ne-a declarat ing.Paul Lupoae, şef Secţie Grădina Botanică.

Accesul publicului vizitator în cadrul Grădinii Senzoriale este inclus în preţul biletului de intrare la muzeu şi se face în timpul programului de vizitare al instituţiei. Pentru cei care vor să beneficieze de asistenţă de specialitate în Grădina Senzorială, partenerii implicaţi în acest proiect pun la dispoziţie, pe bază de programare, 32 de ghizi voluntari – studenţi şi elevi, instruiţi de cadre didactice de la Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universitătii “Dunărea de Jos” Galaţi. Programările pentru activităţile cu ghizi în cadrul Grădinii Senzoriale de la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi se pot face la adresa de mail  programari.gradinasenzoriala@gmail.com .

Sursa: romania pozitiva

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Conform volumului Tradiţii şi Obiceiuri Româneşti, coordonat de editura Flacăra, ziua de 29 iunie, în care se sărbătoresc SFINŢII PETRU ŞI PAVELl, marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, în anul 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.

SFANTUL PETRU este patronul agriculturii şi răspunde de starea recoltelor, patronează căldura şi ploaia şi pedepseşte cu tunete şi grindină pe cei ce-l nesocotesc. Se zice că, atunci când SFANTUL PETRU plesneşte din bici, sar din acesta scântei, care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă populară spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credinţă, SânPetru cheamă balaurii şi începe sa pornească grindina asupra acestora, marunţind-o, ca să nu-i pună pe oameni în mare pericol.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SFINŢII PETRU ŞI PAVEL (SÂNPETRU DE VARĂ)- 29 IUNIE:

În ziua sărbătorii, oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi- sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de SÂNPETRU. Conform credinţei populare, moşii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune şi minuni peste tot pe unde mergeau. De ziua Moşilor de SÂNPETRU sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei morţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă- tot în această zi oamenii au voie să lucrează orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la morţi. În ziua Moşilor de Sânpetru, femeile dau de pomană şi vase cu vine, lapte şi mâncare gătită, vase care se împodobesc deseori cu flori şi cireşe.

Până în această zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc.

Dacă tună şi fulgeră azi, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Se spune, despre Sfintii Petru si Pavel, că stau în Lună, unul in dreapta si unul în stânga acesteia. Petru este cel care ţine cheile de la porţile Raiului, el fiind considerat mâna dreapta a lui Dumnezeu.

Tot acum, SÂNPETRU pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SFINŢII PETRU ŞI PAVEL (SÂNPETRU DE VARĂ)- 29 IUNIE:

Sarbatoarea sfintilor Petru si Pavel se ţine timp de trei zile pentru ca agricultorii sa fie protejati impotriva potoapelor si pentru ca granele lor sa fie bogate. In lumea rurală, sărbatoarea este cunoscuta sub numele de SÂNPETRU şi marcheaza vremea seceriţului şi jumătatea verii agrare. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afara. Un mod de protecţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul şi pelinul.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SFINŢII PETRU ŞI PAVEL (SÂNPETRU DE VARĂ)- 29 IUNIE:

Se spune că, în ziua SFINŢIIlor PETRU ŞI PAVEL, privighetorile şi cucii nu mai cântă, iar femeile nu ar avea voie să mănânce mere pana în aceasta zi. Femeile văduve nu au voie sa manance mere până în ziua Sfantului Ilie, ca să fie sanatoase. Si despre cuci se spune că se transformă în soimi în aceasta zi, ei revenind la forma lor originala în ziua Bunei Vestiri. SÂNPETRU este cel mai cunoscut din calendarele populare romanesti, el neavand un numar fix de zile de post si fiind vestit de catre aparitia licuricilor si tacerea cucilor.

Sursa: b365.ro

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Cine nu a auzit de uriaşii Strâmbă-Lemne şi Sfarmă-Piatră? Multe poveşti ne vorbesc despre ei. Erau atât de mari şi de puternici, încât unul lua un copac gros şi îl îndoia în mâini de parcă ar fi fost de cauciuc, iar celălalt strângea piatra în pumni şi o făcea pulbere.

Mulţi dintre bunicii voştri au aflat din bătrâni că uriaşii ar fi trăit pe pământ înaintea oamenilor.

Uriaşii erau mari de tot, cu ochii cât dovlecii şi dinţii cât fiarele plugului. Păşeau de pe un munte pe altul, făcând să se cutremure pământul. Pe lângă ei, oamenii erau ca muştele. O fetiţă de uriaş a găsit un ţăran care îşi ara pământul cu boii lui şi l-a luat în palmă, cu boi cu tot, şi l-a dus la părinţii ei. Aceştia au sfătuit-o să nu îl rănească şi să îl ducă la locul lui, căci este om şi va trăi mult timp după ce ei nu vor mai fi.

Uriaşii din Ţara Haţegului

În Ţara Haţegului, o frumoasă depresiune montană situată între Petroşani şi Deva, oamenii şi acum vorbesc despre uriaşi. Cică o fată de uriaş a făcut cetatea de la Deva; sora ei ridica alta pe vârful muntelui Retezat. Pentru că cea de pe Retezat era mai frumoasă, fata de la Deva a aruncat cu un fier de plug, stricând şi cetatea, retezând şi vârful muntelui. De aceea, muntele s-ar numi Retezat. Şi mai spun oamenii că, primăvara, apele au tot dezgolit, din când în când, oase mari, de uriaşi.

Mulţi cred că legendele şi poveştile au un sâmbure de adevăr. Acum o sută de ani, un baron ungur din Ţara Haţegului, Franz Nopcsa, a avut curiozitatea să cerceteze oasele de uriaşi pe care le găsiseră ţăranii. El studiase ştiinţele naturale la Viena şi şi-a dat seama imediat că oasele aparţinuseră unor dinozauri. Aşa s-a descoperit că „uriaşii“ erau, de fapt, dinozauri.

Dinozauri pitici

Cercetătorii de la Facultatea de Geologie din Bucureşti au studiat mai mulţi ani locurile în care apăreau oasele şi au găsit cuiburi cu ouă de dinozauri. Peste ele căzuse, în timpul unei ploi mari, un mal de pământ. Puii s-au sufocat şi nu au mai putut să iasă din ou şi au murit. Dar mâlul care i-a acoperit i-a ferit de descompunere şi ouăle cu pui s-au transformat în fosile.

Apoi, oamenii de ştiinţă au descoperit că aceşti dinozauri erau pitici, foarte mici în comparaţie cu alţi dinozauri. Asta pentru că, pe vremea lor, Ţara Haţegului nu era o depresiune înconjurată de munţi, ca acum, ci o insulă înconjurată de ape calde, tropicale, şi apărată de bariere de corali. Dinozaurii de aici aveau mai puţină hrană decât alţii şi de aceea au rămas mici.

Primul geoparc din România

Paleontologii şi geologii de la Facultatea de Geologie din Bucureşti au hotărât să protejeze locurile în care s-au găsit dinozauri de stricăciunile făcute de oamenii neştiutori. De aceea, au înfiinţat în Ţara Haţegului primul geoparc din România, recunoscut şi în Europa. Specialiştii le-au explicat sătenilor că locurile cu dinozauri, bisericile şi ruinele romane sunt o bogăţie a lor, pe care trebuie să o păstreze şi să şi-o pună în valoare. Pentru copii, au fost făcute manuale speciale, din care să afle în ce mediu natural trăiesc, ce tradiţii şi obiceiuri valoroase moştenesc şi cum le pot folosi pentru dezvoltarea durabilă a locurilor în care s-au născut.

▲ Ştiaţi că…?

În legendele noastre, mai apar nişte oameni ciudaţi, de data aceasta foarte mici? Ei se numesc blajini sau rohmani. Uriaşii se tot împiedicau de munţi şi nu puteau face treabă. Apoi, Dumnezeu i-a făcut pe blajini, oameni foarte blânzi şi credincioşi, dar prea mici: doisprezece abia ridicau un ou. Aşa că Dumnezeu i-a lăsat pe uriaşii cei răi să piară, pe blajini i-a mutat în lumea cealaltă şi i-a făcut pe oamenii de azi. Dar acolo, sub pământ, blajinii nu ştiu când vin Paştile decât cu întârziere, când ajung pe la ei cojile de ouă roşii aruncate de creştini în ape curgătoare. De aceea, la o săptămână după Paşti, în Duminica Sfântului Apostol Toma, oamenii din vechime, care cunoşteau legendele, sărbătoreau Paştele Blajinilor, dând de pomană ouă roşii şi cozonac.

▲ Cuvinte noi pe înţelesul tău

– FOSILĂ: o rămăşiţă de schelet, piele, dinţi etc., dintr-un animal străvechi, dintr-o epocă geologică îndepărtată, care, în loc să se descompună, s-a pietrificat, păstrându-şi forma.

– GEOPARC: este un uriaş parc natural în care există urme ale istoriei pământului (roci rare, fosile de animale dispărute), dar şi urme ale istoriei oamenilor (biserici vechi, castele, muzee şi monumente) care merită să fie păstrate, pentru a fi studiate de oamenii de ştiinţă şi vizitate de turişti.

– PALEONTOLOGIE: ştiinţa care studiază fosilele, ca să înţeleagă animalele şi plantele care au trăit în urmă cu milioane de ani. Prin studiul fosilelor, poţi afla cum arătau animalele, ce greutate aveau, cu ce se hrăneau, cum trăiau.

▲ Află mai mult!

– DINOZAURII sunt reptile preistorice. Reptile mai există şi în prezent, cum ar fi crocodilii, şopârlele, broaştele ţestoase şi şerpii.

Dinozaurii au apărut acum 230 de milioane de ani şi au dispărut brusc, nu se ştie de ce, în urmă cu 65 de milioane de ani. În comparaţie cu ei, oamenii sunt chiar pitici! Ei au o istorie de numai 2 milioane de ani, spun oamenii de ştiinţă.

– DINOZAURII aveau forme şi mărimi foarte diferite. Unii aveau coarne, cu care se apărau de duşmani, alţii, o platoşă osoasă, care nu putea fi străpunsă, asemănătoare pielii solzoase şi tari a unui crocodil de astăzi. Unii erau erbivori, alţii, carnivori. Erbivorele aveau dimensiuni uriaşe. De exemplu, Brachiosaurus avea 22 de metri lungime şi era înalt cât un bloc cu patru etaje! În comparaţie cu el, dinozaurii erbivori din Ţara Haţegului erau „minusculi“: nu atingeau decât o lungime de 8-9 metri. Dinozaurii carnivori au fost întotdeauna mai mici decât cei erbivori: Tyrannosaurus rex (vezi în imaginea de alături) măsura numai şase metri în înălţime. Dar carnivorele din Ţara Haţegului nu atingeau decât un metru înălţime!

– MAREA ŞI AERUL erau stăpânite de alte fiinţe preistorice. Pterozaurii semănau cu liliecii. Aveau aripi de piele şi dimensiunea unui avion mai mic. Unul a fost descoperit în Ţara Haţegului. Deschiderea aripilor sale avea trei metri, iar scheletul lui era umplut cu aer şi de aceea animalul era foarte uşor. În apă mai trăiau un fel de delfini preistorici, şopârle de mare, broaşte ţestoase, nişte adevăraţi giganţi, fiind mai mari decât fraţii de pe uscat.

Ana PASCU

Sursa:ziarul lumina

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Uriaşii sau titanii se regăsesc în mitologiile multor popoare şi chiar Biblie, în capitolul Geneză, dar şi în povestea lui David şi Goliat, din Vechiul Testament. Evident, aceste creaturi gigantice nu puteau să lipsească nici din legendele care circulă de secole întregi în România. Toată lumea a auzit de personaje gigantice de poveste, de. Uriaşii erau prezentaţi, în general, drept creaturi cu ochi cât dovlecii şi dinţi ca fiarele plugului, sub paşii cărora pământul se zguduia. Se pare, însă, că uriaşii, ciclopii sau căpcăunii, cum li se mai spune în limbaj popular, nu sunt chiar personaje de basm, dacă ţinem cont de faptul că în multe locuri din lume, printre care şi România, au fost descoperite oseminte de coloşi. Misterul civilizaţiei lor nu a fost însă risipit până acum, la noi în ţară existând chiar un soi de secretomanie în această privinţă, cu toate că ar fi existat zeci de dovezi ale existenţei uriaşilor pe aceste meleaguri, care ar fi putut fi analizate.

Osemintele de uriaşi de la Argedava

1

În anii 1940-1950, la Argedava, judeţul Giurgiu, unde s-a stabilit că a fost prima cetate de scaun a lui Burebista, înainte de a unifica toate triburile dacilor, arheologii au descoperit nu mai puţin de 80 de schelete uriaşe, de umanoizi de 4-5 metri înălţime. Ioniţă Florea, care între 1939 şi 1951 a participat la săpăturile arheologice de la Argedava declara unui ziar local că a văzut cu ochii lui schelete de uriaşi. Bărbatul a povestit că a dezgropat cu mâna lui un craniu neobişnuit de mare, mult mai mare decât cele de om, iar când i-a anunţat pe arheologi, şeful echipei, Dinu V. Rosetti, i-a trimis pe săteni acasă. „Rămâneau şi săpau doar ei, cu oamenii lor”, povestea bărbatul. Osemintele erau urcate într-un camion şi duse în altă parte, nimeni nu ştie unde. Povestea s-a repetat şi în anii următori, în care se spune că au fost descoperite în total 80 de schelete. În partea de sud a Munteniei, în Giurgiu şi Teleorman, există mai multe legende despre uriaşi. Sau „jidovi”, cum li se mai spune. Cea mai populară este legenda lui Novac, care s-ar fi luptat cu un balaur care le făcea rău oamenilor. Novac a reuşit să-l izgonească, iar când a fugit, balaurul a lăsat o dâră pe pământ, care poartă şi acum numele „Brazda lui Novac”. În zonă există şi o mulţime de măguri, despre care poveştile din bătrâni spun că au fost ridicate de jidovi.

Tartarii din Munţii Buzăului şi osemintele de la Scăieni

2

Legende despre uriaşi întâlnim şi în Munţii Buzăului, la Scăieni. Aici, în cel mai vechi sat din zona Boziorului, au fost descoperite schelete umanoide care măsurau peste 2,4 metri. Ceea ce a frapat în mod deosebit era dimensiunea craniilor, care erau cât „dovlecii de prăsilă”. Descoperirea a fost făcută absolut întâmplător, când oamenii au vrut să planteze o livadă de meri pe o colină din zonă. Scheletele erau intacte, iar lângă ele au fost găsite mai multe fragmente de oale. Oamenii au continuat să sape şi au dezgropat câteva schelete, dar apoi au decis să lase restul mormintelor intacte şi au încercat să sape printre ele. Ei sunt convinşi că scheletele descoperite aparţin uriaşilor despre care vorbeau legendele din bătrâni. În vechime, cu mult înainte ca localitatea să fie atestată, se spune că zona Boziorului era locuită de uriaşi sau „tartari”. Legenda spune că aceştia ar fi construit două subterane sub nişte stânci enorme şi că tot ei ar fi sculptat Stâlpii Tainiţei, de pe muntele cu acelaşi nume, zonă în care nu poate ajunge picior de om în zilele noastre. De asemenea, pe muntele Tainiţa există un loc unde în stâncă sunt săpate “scaune” domneşti a căror origine este inexplicabilă pentru localnici, deoarece se află, de asemenea, la înălţimi foarte mari şi în zone inaccesibile. Legenda tartarilor este susţinută şi de Herodot, care amintea despre ei ca despre un trib nobil şi glorios. Numiţi şi „teutari” sau „titani”, aceştia erau, relata Homer, „favoriţii zeilor”, deoarece „întreceau pe toţi oamenii în înălţime, forţă şi frumuseţe”. Ei au ridicat altare imense pe care aduceau ofrande zeilor, dar şi construcţii sub formă de turnuri şi fortificaţii ciclopice de apărare, după cum spunea Aristotel.

Uriaşii din Ţara Haţegului

Ţara Haţegului este şi ea plină de legende despre uriaşi. Se spune că în zonă două fete de uriaşi au ridicat cetăţi, una la Deva, una pe vârful muntelui Retezat. Cum cea de pe munte era mult mai frumoasă, cealaltă fată de uriaş s-a supărat şi a aruncat cu un fier de plug, distrugând cetatea “rivalei” sale şi retezând, totodată, şi vârful muntelui despre care se spune că atunci şi-a primit şi numele. La începutul secolului al XX-lea, în depresiunea dintre Petroşani şi Deva s-au găsit câteva schelete despre care s-a crezut că aparţineau uriaşilor. Baronul ungur Franz Nopcsa, care studiase ştiinţele naturale la Viena, a fost interesat de descoperiri şi a cercetat oasele găsite de ţărani, însă a stabilit că acestea aparţineau însă unor dinozauri pitici.

Secretul uriaşilor din Bucegi

După cum a reieşit şi din povestea scheletelor gigantice descoperite la Argedava, autorităţile au părut mai mereu secretoase în privinţa uriaşilor. În 2009, echipa emisiunii „Acces Direct”, difuzată de Antena 1, a realizat o anchetă pe tema uriaşilor din Bucegi. După mai multe dezvăluiri privind o reţea de tunele subterane imense care s-ar regăsi în zonă, la redacţie s-ar fi primit un telefon de ameninţare, a cărui înregistrare a fost făcută publică în cadrul emisiunii. Un bărbat misterios le-a „recomandat” jurnaliştilor să sisteze dezvăluirile, deoarece au intrat „într-un joc periculos”. „Nu mai vorbiţi despre Bucegi. Sunt informaţii care trebuie să rămână la nivelul unor structuri şi nu trebuie făcute publice. Să nu vă doriţi să ne cunoaşteţi, să daţi interviuri la noi. Atât am avut de spus”, a fost mesajul transmis jurnaliştilor. Dacă apelul a fost adevărat sau regizat, probabil nu vom afla niciodată. În România, schelete de uriaşi au mai fost descoperite la Polovragi, la Cetăţeni (2005), sub mânăstirea Negru Vodă, personaj despre care se spune că avea el însuşi o statură impunătoare şi că îşi ţinea consfătuirile cu căpitanii pe “scaunele” domneşti săpate în stâncă la Scăieni. Şi în Pantelimon – Lebăda, în octombrie 1989, au fost scoase din pământ 20 de schelete de uriaşi, dar în niciunul dintre cazuri cercetările nu au fost continuate.

Legenda lui Gogea Mitu, „Goliatul de România”

3

Dincolo de toate legendele cu uriaşi, în România a trăit un personaj cu genă de gigant. Toată lumea a auzit cel puţin o dată de Gogea Mitu, cel mai înalt român cunoscut vreodată. Născut Dumitru Goagă, pe 14 iulie 1914, la Mârşani, el a murit însă la numai 22 de ani. Avea 2,42 metri, iar datorită înălţimii sale a devenit celebru în toată lumea. După ce a lucrat o perioadă la Circul Globus, care îl prezenta drept “omul care îndreaptă fierul”, datorită forţei foarte mari conferite de statura sa, tânărul a fost remarcat de un fost boxer care l-a convins să urce în ring. Era anul 1934 când a început să înveţe tainele sportului cu mănuşi, iar primul său meci a avut loc pe stadionul Venus, unde s-au strâns mii de oameni pentru a-l vedea pe “Goliat de România“. Nu a apucat să boxeze decât doi ani, pentru că s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală care l-a ucis la numai 22 de ani. Cel puţin asta este varianta oficială, pentru că au fost voci care au susţinut că de fapt ar fi fost otrăvit de oameni geloşi pe succesul său. O rudă îndepărtată a lui Gogea Mitu povestea în 2005 pentru Jurnalul Naţional că în familia Goagă s-a mai născut un băiat cu genă de uriaş, însă acesta a murit la vârsta de 7 ani, când măsura deja 1,80 metri. Ani de zile, însă, a circulat legenda potrivit căreia Gogea Mitu ar fi fugit în munţi, sătul să tot fie privit ca o ciudăţenie a naturii şi întors pe toate feţele de cercetătorii vremii care încercau să descopere misterul înălţimii sale impresionante. Povestea spunea că tânărul a decis să fugă în munţi, iar un prieten l-a ajutat să dispară. Ca ultimă rugăminte la despărţire, Gogea Mitu l-a rugat pe tovarăşul său să-i aducă logodnica pentru a-i spune “adio”, iar la ultima întâlnire cu femeia iubită, acesta a urcat-o pe maşină pentru un ultim sărut şi i-a spus să nu-l mai aştepte şi să-şi refacă viaţa, pentru că nu mai vrea să fie privit ca un monstru.

sursa: gazeta buziuanu

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Andrei Ungureanu

Andrei Ungureanu
Foto: Arhiva personala
 “Invata matematica pentru ca iti organizeaza mintea, te ajuta sa faci conexiuni intre cunostinte, sa analizezi, sa compari, sa selectezi, sa sintetizezi, sa gasesti solutia optima in cel mai scurt timp”. Este sfatul lui Andrei Bogdan Ungureanu (27 de ani) catre copiii care fac primii pasi in lumea cifrelor. Medaliat cu aur la Olimpiadele Internationale de Matematica din 2005 si 2006, tanarul matematician a absolvit cu Summa cum Laude studiile in matematica la Princeton University, dupa care a lucrat la Morgan Stanley. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, Andrei Bogdan Ungureanu a vorbit despre curiozitate ca element necesar in dezvoltarea unei pasiuni, despre cum “succesul vine de obicei in urma unei munci sustinute si de lunga durata”, dar si despre noua tendinta – “Smart is the new cool”.

  • Anul acesta, se implinesc 55 de ani de la prima olimpiada internationala de matematica din istorie, organizata la Brasov
  • HotNews.ro si The Group au lansat cu aceasta ocazie sectiunea Prima Olimpiada Internationala de Matematica, Romania, 1959, cu sprijinul Societatii de Stiinte Matematice din Romania
Andrei Bogdan Ungureanu a obtinut medalie de aur la Olimpiadele Internationale de Matematicadin 2005 si 2006 si medalie de argint la prima participare, in 2004. A fost coleg de lot cu Andrei Negut si cu Gabriel Kreindler.

A absolvit Colegiul National “Traian” din Drobeta-Turnu Severin, dupa care a urmat cursurile Princeton University (2006-2010). In 2007 a obtinut Freshman First Honor Prize – premiu care se acorda cate unui student aflat in anul II, ca recunoastere pentru realizarile de exceptie din primul an de facultate – precum si Shapiro Prize pentru excelenta universitara (Sursa).

In 2007, Andrei Ungureanu alaturi de Andrei Negut a facut parte din echipa cu care Princeton a castigat locul doi la Concursul de matematica William Lowell Putnam. Ungureanu a participat la prestigioasa competitie nord-americana si in 2006, unde a avut unul dintre primele 25 de punctaje (Sursa). In 2010 a absolvit studiile in matematica la Princeton cu distinctia “Summa cum Laude”. Dupa terminarea studiilor, a lucrat ca analist la Morgan Stanley, iar in prezent lucreaza in domeniul financiar in New York.

Matematica “initial am perceput-o ca pe un joc si numai dupa un timp mi-am dat seama cat de atasat sunt de subiect”, a declarat pentru HotNews.ro Andrei Bogdan Ungureanu. Acesta a povestit ca isi aminteste “cu drag episoade repetate din copilarie, cand parintii sau un unchi, profesor de matematica, formulau probleme de care nu ma puteam detasa pana nu le rezolvam. Adesea ma intorceam rapid cu solutia si, spre uimirea tuturor si marea mea satisfactie, solicitam una mai dificila“.

Cam la fel se intampla si in calatoriile cu masina – obisnuiam sa stau in spate, in picioare si sa-i pun o multime de intrebari tatalui meu, aflat la volan. Mama intervenea cu exercitii care contineau adunari si scaderi, cu trecere peste ordin si care asigurau linistea in masina pentru catva timp“, relateaza tanarul matematician.

Experienta olimpiadelor a venit, insa, la pachet cu emotiile pe care le presupune o competitie. “In fata unui concurs, emotiile sunt inerente si ele se intensifica cu cat rezultatul competitiei are o importanta deosebita. Pentru mine, si cred ca pentru multi elevi, sentimentul ca fiecare concurs este crucial a dominat importanta pe care concursul o are de fapt in mod real“, a povestit Ungureanu.

Potrivit acestuia, “odata ce ai vazut subiectele, o mare parte din emotii se risipeste. Cred ca emotiile sunt benefice intr-o oarecare masura pentru ca esti alert. In acelasi timp, prea multe emotii pot sa genereze un blocaj. Pentru mine, plimbarile si sportul au avut un efect pozitiv in a tempera starile de stres“.

Sigur ca exista dragoste pentru matematica – atata munca pe parcursul anilor nu se realizeaza din constrangere. Bineinteles ca intervin si momente de furie, dar cu timpul am invatat sa le gestionez. Ca si in viata, intalnesti adesea obstacole, dar trebuie sa te mobilizezi si sa mergi mai departe“, a declarat Andrei Bogdan Ungureanu.

In ceea ce priveste dezvoltarea pasiunii pentru aceasta disciplina, olimpicul este de parere ca “primele intalniri cu matematica si cu persoana care le intermediaza sunt foarte importanteCopiii vor prefera sa se joace, deci introducerea unei activitati dificile si care implica efort trebuie facuta treptat. Daca elevii vor avea un profesor care sa le prezinte intr-un mod placut disciplina si familia va incuraja efortul depus de copil, cred ca ar fi mai multe rezultate pozitive“.

Eu cred ca frumusetea matematicii vine in mare parte din puritatea ei. Este o stiinta foarte exacta, precisa, unde este o notiune clara a unui adevar absolut. Nu sunt sigur ca acelasi lucru se poate spune la fel de convingator despre alte stiinte“, a spus Ungureanu.

Acesta a povestit ca “initial ma motivau aprecierile si admiratia celor din jur. Cand am inceput activitatea competitionala, locul obtinut si rezultatele au fost principalul factor care m-a motivat. Pentru mine, dorinta de reusita a fost aceeasi indiferent de nivelul concursului (local, national, international)“.

Andrei Ungureanu catalogheaza modul in care aborda matematica la vremea la care participa la olimpiade drept una “inocenta”. “Imi facea mare placere sa petrec timpul rezolvand probleme in acest domeniu captivant si nu ma gandeam foarte mult de ce este folositor. Eram uimit la inceput ca parintii si profesorii erau foarte incurajatori si bucurosi; pentru mine, era un fel de joc care imi captiva toata atentia si timpul. Bineinteles ca mai tarziu am realizat cat de important si benefic este studiul acestei stiinte“, spune el.

Cu timpul, abordarea a devenit mai pragmatica. Am constientizat cat de vast este domeniul si cum va trebui sa iau decizii care vor insemna ca parti ale acestui domeniu nu le voi studia niciodata. Imi este dor de visele din copilarie, cand matematica era ceva care poate fi cucerit in intregime. Dar realitate este ca un studiu profund necesita restrictionarea eforturilor intr-o directie precisa si limitata“, este de parere tanarul matematician.

Acesta povesteste ca, la fel “ca in orice demers de lunga durata si dificil, au existat impasuri, momente de descumpanire si dezamagiri. Cred ca acestea fac parte dintr-o evolutie si sunt experiente de invatare benefice. Secretul sta in modul in care sunt depasite“.

Au fost probleme la care am lucrat si una sau doua saptamani. Bineinteles ca acest timp nu a fost continuu, au fost zile intregi in care nu m-am gandit la problema respectiva deloc. Ideile apar in minte si se concretizeaza uneori de-a lungul timpului. Daca ma intrebati cat timp in total am petrecut pe o problema, as zice probabil in jur de 4-5 ore“, a declarat Ungureanu.

In opinia lui, “secretul pentru o viata frumoasa este compromisul si solutia depinde de fiecare. Un copil care petrece tot timpul lucrand la matematica poate fi perceput ca un outsider. Unii copii nu sunt deranjati de acest lucru. Ei iubesc matematica mai presus de alte activitati si de parerile celor din jur. Cred ca daca cineva este in aceasta situatie trebuie sa depaseasca indoielile si tachinarile altora si sa faca ce-i place“.

Pe langa pasiunea pentru matematica, alti copii au interese diverse. Cred ca acest drum, pe care si eu m-am aflat, este mai greu de navigat. Trebuie mentinut un echilibru si deciziile pot sa fie diferite depinzand de moment. Cu timpul, astfel de decizii vor deveni mai usoare datorita experientei. Foarte important pentru mine a fost sa constientizez imensele oportunitati pe care sacrificiile pentru matematica le ofera. Nu mi-a fost frica ca voi ramane captiv in matematica. Mereu am inteles ca ceea ce invat in matematica poate fi folosit in multe domenii si daca voi dori sa pornesc pe un alt drum, multe usi mi se vor deschide“, spune astazi fostul olimpic international.

Pentru matematicianul Andrei Ungureanu, o lume in care nu exista demonstratii ar fi un adevarat cosmar. In ceea ce priveste planurile pe care le proiecta in 2006, cand a urcat ultima oara pe podiumul Olimpiadei Internationale de Matematica, o parte dintre acestea “s-au implinit: am absolvit facultatea pe care mi-am dorit-o si m-am dezvoltat mult pe plan personal si intelectual“.

O alta parte din planuri s-a schimbat. Eu cred ca acest fenomen se intampla adesea: avem o idee despre unde dorim sa ajungem in 5-10 ani, dar cu timpul invatam mai mult despre noi insine si depre ce se intampla in jur si ne schimbam planurile. Nu privesc planurile mele de la sfarsitul liceului ca fiind puerile. Le-as numi mai degraba un punct de pornire, iar timpul si experienta ulterioara mi-au aratat cum trebuie continuate”, a declarat Ungureanu.

Potrivit acestuia, “Romania are performante constante si foarte valoroase la olimpiadele internationale. Acest fapt este admirabil si se datoreaza pasiunii profesorilor care pregatesc lotul de matematica si, in egala masura, pasiunii si daruirii elevilor romani care doresc sa se afirme“.

Intrebat care ar fi sfatul pe care l-ar da parintilor care cauta solutii pentru a-si indruma copiii spre implinirea potentialului, Andrei Bogdan Ungureanu a declarat ca “este foarte important ca parintii sa-si iubeasca foarte mult copiii, sa petreaca mult timp cu ei si sa-i cunoasca. Incurajarile si suportul in momentele dificile ajuta copiii sa dezvolte incredere in fortele proprii si sa realizeze ca efortul este rasplatit. De asemenea este important pentru parinti sa realizeze ca au un control limitat. Copiii sunt influentati de prieteni, de ce invata la scoala, si vor incepe treptat sa ia decizii singuri, pe care uneori parintii trebuie sa le respecte si sustina chiar daca nu sunt de acord cu ele. Este un echilibru greu de mentinut pentru parinti“.

Urmatorul experiment celebru (Stanford marshmallow experiment) s-ar putea sa fie elocvent. Unui copil ii sunt oferite doua posibilitati: sa manance un patratel de ciocolata acum sau doua patratele daca asteapta o vreme. Copiii care au asteptat au avut rezultate mai bune la invatatura si in viata. As sugera parintilor sa invete copiii ca succesul vine de obicei in urma unei munci sustinute si de lunga durata”, a explicat Ungureanu.

Iar cel mai important ingredient in studierea unei discipline este “prezenta unei curiozitati pentru domeniul ales. As mentiona si cateva trasaturi de caracter care ar conduce catre profesionalism: disciplina, munca, perseverenta, puterea de sacrificiu, echilibrul si o dorinta permanenta pentru autodepasire”. “‘Smart is the new cool’ este o expresie pe care o aud din ce in ce mai mult in cercurile mele de cunostinte si prieteni, a precizat el.

In ceea ce priveste raspunsul pe care i l-ar da unui copil, la intrebarea: De ce sa invat eu matematica?, Andrei Bogdan Ungureanu a declarat urmatoarele: “invata matematica pentru ca iti organizeaza mintea, te ajuta sa faci conexiuni intre cunostinte, sa analizezi, sa compari, sa selectezi, sa sintetizezi, sa gasesti solutia optima in cel mai scurt timp. Aceste calitati sunt extrem de benefice in viata in general, indiferent de ce domeniu de lucru vei urma. Este mult mai bine sa depui un efort sustinut in scoala, decat sa regreti mai tarziu“.

Sursa: HotNews.ro
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

bangkok ThailandaAutoritățile din Thailanda vor să ofere pachete gratuite, incluzând transport și cazare, turiștilor străini și locali, pentru a sprijini revigorarea turismului intern, scrie publicația locală The Bangkok Post. Gen Pawarit Jamsawang, directorul biroului de turism al Armatei Regale Thailandeze, a declarat că au planificat alocarea a 450 de milioane de baht (circa 14 milioane dolari) drept cheltuieli pentru stimularea urgentă a turismului intern.

Aproximativ 150 de milioane de baht (4,6 milioane dolari) din bugetul previzionat vor fi direcționați către turiștii care vizitează atracțiile locale, inclusiv peste 1.000 de proiecte regale, dar și siturile istorice la nivel national.

Se estimează că aproximativ 100.000 de vizitatori ar putea beneficia de această schemă, care va fi implementată în perioada iulie – septembrie.

Pachete turistice ar fi de două zile și de trei zile, cu transport atât aerian cât și terestru și cazare la hoteluri de trei și patru stele.

Armata și-a prezentat planul în cooperare cu Biroul de Expoziții din Thailanda și cu Asociația de Turism Intern (ADT). Propunerea va avea nevoie de aprobarea finală a Consiliului Național pentru Pace și Ordine.

Președintele asociației, Yutthachai Soonthornrattnavate, a declarat că ADT a propus un buget de 300 de milioane de baht (9,2 milioane dolari) pentru a putea da câte 10.000 de Bach (308 dolari) fiecărui funcționar public care se va pensiona la sfârșitul lunii septembrie, pentru a-i cheltui pe călătorii.

Era de așteptat că aproximativ 30.000 de oficiali de rang înalt vor călători în cadrul acestui proiect și vor avea fiecare cel puțin două sau trei persoane care îi însoțesc în excursie.

Asociația va propune, de asemenea, o deducere fiscală pentru aceia care cheltuiesc pe turismul intern. Contribuabilii vor trebui să prezinte dovezi cu cheltuielile făcute în vacanță, de până la 30.000 de baht, ca o deducere din venitul impozabil.

Sursa: focus energetic

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Ziua Universală a Iei este un eveniment global, iniţiat şi coordonat de comunitatea online La Blouse Roumaine.

Vom celebra pentru a doua oară în istorie, pe 24 iunie 2014, Ziua Universală a Iei. Anul acesta sărbatoarea va începe pe 20 iunie, în ajunul solstiţului de vară, şi se va termina pe 24 iunie, de Sânziene.

La Sibiu, Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului va fi gazda celor 5 zile de poveste.

Te așteptăm cu drag!

ie_sibiu

Îmbracă IA sau orice cămașă tradițională și vei avea ACCES GRATUIT în Muzeu! IA EȘTI TU!

Tot ceea ce trebuie să faci este să porţi o IE sau o cămaşă tradiţională oriunde te-ai afla, să te fotografiezi şi să îţi schimbi poza de profil pe contul de facebook, twitter sau instagram, iar apoi să o împărtăşeşti cu noi pe pagina de facebook https://www.facebook.com/LaBlouseRoumaine10.

PROGRAM ZIUA UNIVERSALA A IEI SIBIU – 20 – 24 iunie 2014

Vineri, 20 IUNIE
Orele 17:00 – Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului (Poarta 3) – Centrul ASTRA pentru Patrimoniu

  • IA, Haină de Lumină a Sufletului – Vernisaj și expoziție de fotografie
  • Fotografii din Arhiva Muzeului ASTRA și Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei

Orele 18:00 – Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului (Poarta 3) – Centrul ASTRA pentru Patrimoniu

  • IA, Haină de Lumină a sufletului – Conferință
    Invitați: Pr. Prof. Constantin Necula, Florin Chilian, Mirela Crețu – cercetător științific, director Muzee Pavilionare; Moderator: Mirela Iancu

Vom vorbi despre tradiţii, obiceiuri, ritualuri, diferenţa între ceremonie şi ritual, povestea unei vieţi legată de ie. Ce înseamnă ia şi cum o integram în viaţa contemporană, cum te poate schimba ia

Sâmbătă, 21 IUNIE

Orele 09:00 – 19:00 – Pedalând pe drumul brânzei – inițiativă a Asociației Județene de Turism Sibiu în cadrul Zilelor Culturale ale Județului

  • Excursie cu bicicleta – Sibiu – Rășinari – Muzeul în aer liber ASTRA – Sibiu

Punct de plecare: Hotel Parc, ora 9:00 (detalii și înscriere: http://www.sibiu-turism.ro/Oferte-Speciale-Pedaland-pe-Drumul-branzei.aspx)

Orele 10:00 – 20:00 – Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului – Târgul de Țară

  • Semne cusute – ateliere de inspirație și creație tradițională pentru copii și adulți – Rodica Ispas, Avrig, Sibiu. Magdalena Dudău, Brezoi jud Vâlcea
  • Atelier MAGIC HANDS STUDIO – semne de carte (între orele 11-13.00)
  • Atelier de bijuterii de inspirație tradițională  – Lucia Todoran Salva, Bistriţa Năsăud;
  • Ateliere cu tineri designeri sibieni – consiliere fashion pentru integrarea IEI în ținuta contemporană
  • Târg de II și obiecte tradiționale
  • Despre ROȘIE – mândra sezonului – Proiect culinar și gustări din bucătăria românească

Orele 18:30 – Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiu – Scena de pe lac

  • Concert Florin Chilian

Orele 11:00 – 18:00 – Zilele Vecinătăţii pe B-dul Mihai Viteazu (Muzeul ASTRA vine în cartierul tău îmbrăcat în IE)

  • Ateliere pentru copii şi familie; stand de produse tradiţionale, terase de relaxare și socializare

Duminică, 22 IUNIE

Orele 10:00 – 18:00 – Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului – Târgul de Țară

  • Semne cusute – ateliere de inspirație și creație tradițională
  • Atelier de bijuterii de inspirație tradițională
  • Ateliere de consiliere pe integrarea IEI cu tineri designeri sibieni
  • Târg de II și obiecte tradiționale
  • Despre ROȘIE – mândra sezonului – Proiect culinar și gustări din bucătăria românească

Orele 14:30

  • Plimbare în IE cu BICICLETE COCHETE pe traseul Piața Mică – Muzeul ASTRA.

Îmbracă-te în IE, împodobește-ți bicicleta, pune-ți o floare în păr și hai cu noi pe bicicletă din Piața Mica până în Muzeul Astra. Nu uita coșul de picnic și buna dispoziție!

Orele 16:00

  • Haideți să ne-adunăm la cel mai mare picnic din Sibiu! Muzeul ASTRA in zona Târgului de Țară

Orele 18:00

  • Concurs și parada celor mai frumoase II. Ia-ți familia, prietenii, așează-ți cosițele și prinde-ți flori în păr și desigur…îmbracă IA sau “cămeșa” noastră faină de Ardeal și spune-ne POVESTEA TA! Iar noi te vom premia!

Orele 11:00 – 18:00 – Zilele Vecinătăţii pe B-dul Mihai Viteazu (Muzeul ASTRA vine în cartierul tău îmbrăcat în IE)

  • Ateliere pentru copii şi familie; Târgul Vecinătăţii, stand de produse tradiţionale

Orele 11:00 – Concert  Junii Sibiului, invitaţi: Viorica Telcean, Nelu Albu, Daniel Rosalim, Răzvan Năstasescu, Traian Stoiță și Camelia Cozma Stoiță.

 

Luni, 23 IUNIE
Orele 10:00 – 18:00 – Muzeul în are liber din Dumbrava Sibiului

  • Ateliere pentru copii
  • Program cultural și ateliere organizate de Asociația pentru cultură tradițională ZESTREA

Marți, 24 IUNIE

Orele 10:00 – 18:00 – Muzeul în are liber din Dumbrava Sibiului

  • Ateliere pentru copii
  • Reconstituirea obiceiului de Sânziene, ceremonialul Cununei Secerișului și o paradă de costume populare și ateliere organizate de Asociația pentru cultură tradițională ZESTREA

Orele 11:00 – 11:30 – Muzeul în are liber din Dumbrava Sibiului

  • Șezătoare autentică din zona Sibiului – Școala Gimnazială Slimnic – elevii claselor a 2-a și a 3-a.

Coordonator: prof. Emilia Dragomir

Orele 21:00

  • SÂNZIENE PARTY cu RYM – the new band in town în OLDIES PUB – LIVE MUSIC!

Hai cu IA și noi îți dăm o țuică din partea casei. Muzică bună, premii extreme și vise de Sânziene cu ursitul sau ursita. Numai la Oldies Pub – Live Music!

BY 

sursa: romania pozitiva

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Alexandra Stan și Cherry Pop – numărul 1 în Japonia

Alexandra Stan a ajuns numărul 1 în topul iTunes Dance Chart din Japonia la 2 ore din momentul lansării piesei „Cherry Pop” în această țară.

ale stan

Noul single al artistei a ajuns în topul single-urilor dance cu cel mai mare număr al descărcărilor din Japonia după ce, în momentul lansării, piesa ocupa locul 5. În plus, în câteva ore a devenit și cel mai căutat ringtone pe cel mai mare site de profil din Japonia – http://recochoku.jp.

Vestea că „Cherry Pop” a ajuns pe primul loc în topul celor mai descărcate piese dance din Japonia într-un timp atât de scurt a ajuns la Alexandra Stan chiar în timpul unui concert pe care îl susținea în Turcia. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât organizatorii și cei prezenți au felicitat-o pe artistă într-un mod inedit: scriindu-i pe ecranul principal al clubului „Felicitări, Alexandra Stan, ești numărul 1!”.

„Cherry Pop” este cel mai nou single al Alexandrei Stan și a fost lansat și în România, la sfârșitul lunii mai. Piesa se încadrează în stilul muzical K-Pop și are un ritm electrizant, așa cum ne-a obișnuit Alexandra Stan. Nu în ultimul rând, „Cherry Pop” beneficiază de un videoclip colorat, care emană energie.

Videoclipul piesei „Cherry Pop” poate fi urmărit pe canalul oficial de YouTube al Alexandrei Stan,https://www.youtube.com/channel/UCFKPhKi6d62xo8dScmfl_jg, iar mai multe noutăți despre artistă și activitatea ei vor fi anunțate pe pagina oficială de Facebook – https://www.facebook.com/AlexandraStanTheArtist.

SURSA: ROMANIA POZITIVA

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva