Se numeşte Berzasca şi va deveni una dintre perlele turistice ale României.

În prezent, nimic din ce este acolo nu prevesteşte planul de dezvoltare, conturat în câteva proiecte de zeci de milioane de euro. Peste doi ani însă, dealurile de la poalele Muntilor Locvei vor tresări din nou sub şinele unei mocăniţe vechi de 100 de ani. Proiectul finanţat din fonduri europene de 12 milioane de euro îşi propune reabilitarea unui traseu de 17 kilometri, care va urma cursul râului Berzasca li se va opri la vechea vatră a satului.

Sursa: Money

Dispozitivele  compatibile cu Smart2View sunt smartphone-urile H2Qubo, V1 Viper şi tableta VIVA H8.

„Suntem bucuroşi să anunţăm lansarea în premieră a tehnologiei Smart2View. Tot ce poţi face pe telefonul sau tableta Allview poate fi de acum vizionat pe orice televizor cu port HDMI. Jocuri, filme, videoclipuri, poze, browsing, apeluri video, toate se pot vedea pe un ecran mai mare, oferind o experienţă complexă. Alături de noua tehnologie am lansat două noi terminale quad core compatibile cu aceasta: smartphone-ul H2 Qubo şi tableta VIVA H8”, a declarat Lucian Peticilă, general manager Allview.

Telefonul dual SIM H2 Qubo are procesor quad core de 1,2 GHz, procesor grafic VR SGX 544 şi cameră foto OV 5647 de 5MP. Tableta VIVA H8 dispune de un ecran de 7,9 inch, procesor Quad Core de 1,2 GHz, o placă video Power VR cu 8 nuclee şi 1 GB memorie RAM.  Ambele device-uri rulează sistemul de operare Android 4.2.2. Jelly Bean.

Atât smartphone-ul H2 Qubo cât şi tableta VIVA H8 au preinstalată aplicaţia marca Allview, AllClick. Cu ajutorul acesteia, utilizatorii îşi pot seta shortcut-uri către aplicaţiile preferate, având astfel acces mai rapid la acestea, fără să mai acceseze meniul. Prin activarea unui buton care se află permanent pe ecran, în partea de jos a ecranului apare o bandă cu 18 aplicaţii, ce poate fi personalizată în funcţie de preferinţe. Pachetul H2 Qubo cu Smart2 View poate fi achiziţionat la preţul de 949 lei, iar pachetul Viva H8 cu Smart2View are un preţ de 1.099 lei. Noile terminale pot fi achiziţionate şi fără tehnologia Smart2View, la preţul de 849 lei (H2Qubo), respectiv 999 lei (Viva H8).

Autor: Bogdan Biszok

 Sursa: Capital

La 38 de ani, Oana Simon conduce Novei Medical din Bacău, o companie pe care a înfiinţat-o în 2007 împreună cu soţul său. Novei Medical produce dispozitive pentru analize medicale: cutii petri (pentru analize de sânge), cutii de înţepătoare (dispozitive în care se strâng deşeurile medicale), urocultoare şi coprocultoare.

  “Este singura companie din România care face astfel de produse la noi în ţară cu materiale aprobate de UE”, spune Oana Simon, care adaugă că principalii clienţi sunt clinicile şi spitalele. Firma se luptă mai ales cu produsele din China, iar Oana Simon spune că „am vrut să-mi demonstrez că şi în România se pot construi afaceri serioase în domeniul producţiei de dispozitive medicale de orice tip şi că producătorii români pot să câştige o poziţie importantă în această piaţă, în defavoarea produselor «fabricate în alte ţări» într-o manieră mai greu de verificat din punct de vedere calitativ„.

  Pe parcursul întregii cariere a acumulat experienţă în antreprenoriat, deţinând în toate companiile în care a lucrat acţiuni, împreună cu soţul său. În 1995, a preluat funcţia de manager într-o societate ce deţinea magazine de imprimate tipizate în Bacău. În câţiva ani, compania s-a extins şi a preluat o tipografie.

  „Până în 2005, când am început construcţia unei fabrici de mase plastice, am lucrat în domeniul papetăriei şi tipografiei şi am învăţat să fac toate lucrurile de la zero. Ştiam cum să gestionez un business, care sunt lucrurile de care trebuie să mă feresc, dar încercam să descopăr şi domeniul în care lucrez acum. La acea vreme era complet diferit.” Ea povesteşte că într-o afacere de producţie momentele dificile sunt dese, dar cel mai complicat aspect este „al deblocării plăţilor de la spitalele de stat cărora le livrăm marfa. Suntem mulţumiţi de relaţia cu spitalele, numai că este extrem de dificil să te dezvolţi, să investeşti permanent şi să faci lucrurile la un nivel superior, dacă banii sunt blocaţi timp de luni de zile”.

  Peste zece ani se vede având aceleaşi responsabilităţi, dar „într-un moment în care piaţa s-a aşezat, plăţile se fac în termene corecte, iar compania pe care o conduc să-şi păstreze poziţia de lider de piaţă în acest domeniu, cu un numărmult mai mare de clienţi şi mult mai multe produse în portofoliu”.

  FUNCŢIE director general
VÂRSTĂ 38 de ani
ACŢIONARIAT 100 % Mihai Simon
CIFRĂ DE AFACERI 2012 1,7 mil. euro
CIFRĂ DE AFACERI 2011 1,5 mil. euro
ANGAJAŢI 23

  |   Autor: Ioana Mihai

Sursa: Business Magazin

 Pasagerilor companiei aeriene Austrian Airlines, parte a grupului german Lufthansa, le este recomandată ca destinaţie turistică mănăstirea Voroneţ, în cel mai recent număr al revistei Austrian skylines. Voroneţ se înscrie în lista de recomandări alături de Paris, Tripoli, Skopje, Florenţa, Napoli sau Zurich.

  “Este Capela Sixtină a Europei de Est” se arată în descrierea mănăstirii Voroneţ, în numărul din iulie-august al revistei Austrian skylines, citită de zeci de mii de pasageri care ajung la bordul aeronavelor companiei.

Prima atestare documentară a Mănăstirii Voroneţ este 22 ianuarie 1472, când Ştefan cel Mare dădea călugărilor – în frunte cu egumenul Misail – scutire de vamă pentru două măji de peşte care vor fi aduse de la Chilia sau din altă parte.

  În locul vechiului schit de lemn, Ştefan Vodă a ridicat actuala biserică, cu hramul Sfântul Gheorghe. Pisania bisericii arată că lucrările de construcţie au durat mai puţin de patru luni, de la 26 mai până la 14 septembrie 1488. Mitropoliţii Teofan I şi Grigorie Roşca s-au îngrijit de pictarea ei în exterior, cel din urmă adăugându-i şi un pridvor. Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor) şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză de discuri smălţuite). Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Austrian Airlines zboară direct de la Viena la Iaşi, de şase ori pe săptămână.

  Autor: Razvan Muresan

Sursa: Business Magazin

 

Rupt de realitate, înconjurat de o camarilă linguşitoare, bazându-se în mod fanatic pe garanţiile aliaţilor tradiţionali, Franţa şi Anglia, minimalizând forţa teribilă a Germaniei hitleriste, regele a petrecut noaptea Anului Nou 1940 în mijlocul armatei, într-o cazarmă, la Chişinău, declarând cu emfază, în toastul de la miezul nopţii, că “nu va ceda fără luptă nici o palmă din teritoriul ţării, întrucât armata este bine înzestrată, are un moral ridicat şi dispusă să facă cele mai mari jertfe”.

Aceeaşi declaraţie sforăitoare a făcut-o Carol al II-lea două luni mai târziu, când a vizitat linia defensivă de-a lungul frontierei cu Ungaria, formată din şanţuri şi cazemate, unde staţionau câteva divizii cu ostaşi cu degetul pe trăgaciul armei. Iar a folosit ca termen “palma de pământ”…

Dar în faţa ultimatumului din 28 iunie 1940 dat de imperialismul sovietic, România a cedat fără luptă Basarabia şi Bucovina de Nord, armata regală română fiind umilită şi batjocorită pe tot timpul retragerii ei până la Prut.

Scenariul s-a repetat două luni mai târziu, când la 30 aug. 1940 revizionismul maghiar a avut câştig de cauză, ocupând o mare parte din Ardeal.

Abdicarea lui Carol al II-lea la 6 septembrie a dat prilejul noului conducător al ţării, Ion Antonescu, să incrimineze pe fostul suveran pentru prăbuşirea graniţelor tării şi, implicit, dispariţia de pe hartă a României Mari, asigurând populaţia ţării că pe viitor el nu va tolera “pierderea nici a unei brazde de pământ românesc”.

O declaraţie fără acoperire: o zi mai târziu, la 7 septembrie România suferea al treilea rapt, pierderea Cadrilaterului (Dobrogea de Sud), în favoarea Bulgariei.

Respectând adevărul istoric, cele trei acte ale tragediei noastre naţionale din 1940 au fost generate de mai mulţi factori, printre care:

– politica nefastă dusă de cel care a fost ministru de Externe, Nicolae Titulescu;

– utopicele garanţii franco-engleze, de care am amintit;

– respingerea (în 1939) a garanţiilor germane privind securizarea frontierelor în schimbul asigurării neutralităţii României;

– lipsa aproape totală de armament greu şi de tehnică modernă de luptă .

Deci în numai două luni imensa jertfă de sânge pentru realizarea visului de reîntregire a ţării a fost zădărnicită.

Sacrificiul celor peste 300.000 de morţi din primul război mondial, precum şi al zecilor de mii de invalizi, de orfani, de văduve, era acum şters şi anulat. Suferinţele fuseseră suportabile prin faptul că datorită lor se înfăptuise România Mare.

Însă încă o dată în istoria ei, ţara noastră cădea pradă lăcomiei vecinilor ei apropiaţi sau mai depărtaţi.

Dar nici aşa agresorii nu erau satisfăcuţi: Uniunea Sovietică avea regrete că nu a pretins “măcar” întreaga Bucovină, dacă nu şi Moldova până la Siret şi Delta Dunării, de unde neîncetatele incidente de frontieră menite să susţină cererile ei viitoare; Ungaria, de asemenea, dorea întreaga Transilvanie şi Banatul, iar Bulgaria, care dintotdeauna râvnise la Dobrogea, nu făcuse nici un secret din dorinţa de a-şi întinde graniţa de nord până la Tulcea! (De aici şi caracterizarea pretenţiilor ei în sept. 1940 ca “moderate” întrucât se limitau numai la Cadrilater!)

La 15 iulie 1940 Adolf Hitler îi scria lui Carol al II-lea o scrisoare de ameninţare în sprijinul pretenţiilor teritoriale ungare şi bulgare, vorbind clar de nimicirea României în caz de rezistenţă, când presiunile deveniseră insuportabile. Citez, din scrisoare, câteva fragmente edificatoare:

“Nu sunt decât două posibilităţi pentru a rezolva problema care îngrijorează pe Majestate Voastră şi întreaga Românie:

1) O cale tactică, o încercare adică, printr-o abilă adaptare la situaţia actuală, de a se salva ceea ce poate fi salvat;

2) Calea unei decizii de principiu, căutarea unei soluţii definitive, care comportă unele sacrificii.

În ce priveşte prima cale, Sire, nu pot exprima nici o opinie. Eu însumi am fost, întreaga mea viaţă, omul deciziilor de principiu, şi nu aştept decât succese decisive. Orice încercări pentru a domina pericolele care ameninţă Ţara Dvs. prin manevre tactice, oricare ar putea fi acestea, trebuie să eşueze şi vor eşua. Sfârşitul ar fi mai devreme sau mai târziu – poate chiar foarte curând – distrugerea României. După mine, a doua cale rămâne singura posibilă: o înţelegere loială cu Ungaria şi Bulgaria.

Favorizată de o şansă excepţională, România a dobândit după războiul mondial teritorii pe care ea nu e capabilă de a le păstra printr-o politică de forţă (n. n.: !!!). Germania nu are nici în Ungaria, nici în România sau Bulgaria, interese teritoriale. (sic!) Ea are legături de prietenie, printre care prietenia cu Ungaria şi Bulgaria datează de multă vreme şi a fost cultivată cu grijă. (s. n.)”

Nu mai este cazul să fac comentarii, cele expuse de Hitler sunt cât se poate de clare, fără echivoc, fără interpretare.

Despre împrejurările răpirii Cadrilaterului din păcate nu există un studiu amplu, aşa cum există despre cedarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţei, precum şi a Ardealului. Poate un istoric reputat va remedia această lacună printr-un volum masiv de comentarii bazat pe documente.

Dintre toate teritoriile pierdute din acest teribil an 1940, CADRILATERUL a intrat primul în componenta României Mari, încă din 1913, în urma Păcii de la Bucureşti, având astfel parte şi de cea mai lungă viaţă românească interbelică: 27 de ani.

O hartă din sec. XIV -lea al acestui colţ de lume, datorită lui P. P. Panaitescu ne arată Dobrogea, inclusiv Cadrilaterul, ca fiind parte din Ţara Românească a lui Mircea cel Bătrân.

Prin redobândirea lui în 1913 s-a creat un loc de refugiu pentru românii macedoneni, persecutaţi în mai toată Peninsula Balcanică, atunci, ca şi acum.

Cele două judeţe care formau Cadrilaterul aveau o suprafaţă de 4500 kmp (CALIACRA) şi respectiv 2326 kmp (DUROSTORUL).

În Enciclopedia României din anul 1938, vol. II, se observă lesne că marea majoritate a denumirilor localităţilor (233 în Caliacra şi tot atâtea în Durostor) erau în majoritate turceşti (puţine româneşti, iar bulgare aproape inexistente); de ex.: Ghiurghenicic, Mesim-Mahle, Sugiuc, Atmangea etc. Etniile cele mai numeroase erau turceşti şi macedo-române, urmate de bulgarii care revendicau însă prin acţiunile teroriste ale comitagiilor.

Conferinţa de la Craiova pentru cedarea Cadrilaterului a fost, în final, un dictat. Din delegaţia mică care a purtat “tratative” cu partea bulgară, făcea parte şi primarul Constanţei, Horia P. Grigorescu, deputat, ministru subsecretar de sta şi ministru plenipotenţiar al României în Cehoslovacia (până la acapararea Ministerului Afacerilor Externe de către Ana Pauker, când demisionează şi se refugiază în Franţa, unde îi apare în editură “Mioriţa” din Paris, în 1991, un mic articol în care relatează simulacrul de tratat).

Prim delegat la această întâlnire de la Craiova a fost Al. Creţeanu care, împreună cu alţi numeroşi membri ai delegaţiei române, a fost primit de fostul ministru de Externe, M. Manoilescu, care însă nu le-a dat nici o instrucţiune specială (!?), vorbindu-le de cedarea Cadrilaterului ca de o obligaţie impusă, căreia nu trebuiau să se opună.

Totul fusese decis la Berchtesgaden de Hitler în urma vizitei prim-ministrului bulgar, iar România căzută, ca toate ţările din sud-estul Europei, în sfera de influenţă germană, trebuia să se conforme deciziilor dictatorului Reich-lui!

Din delegaţie mai făceau parte gen. Potopeanu, Henri-Georges Meitani, Eugen Cristescu de la Ministerul de Interne, fostul ministru plenipotenţiar Elefterescu, iar experţii tehnici ai Ministerului de Finanţe erau Mircea Vulcărescu, M. Nicolescu şi G. Carafil.

Dar la Craiova se alăturaseră delegaţiei române şi Vasile Covată din Bazargic, Tascu Purcărea din Silistra şi alţi câţiva români-macedoneni îngrijoraţi de viitorul soartei lor.

Delegaţia bulgară avea ca prim delegat pe fostul Ministru de la Bucureşti şi Roma, S. Pimenov, iar al doilea delegat era juristconsultul Papazoff. Amândoi delegaţii înţelegeau şi vorbeau româneşte, dar evident că toate convorbirile şi tratativele s-au dus în limba franceză, delegaţia bulgară fiind foarte optimistă, sigură că totul era doar o formalitate pentru i se “restitui” “Zlatna Dobrugea”.

După prezentarea scrisorilor de acreditare şi citirea actelor introductive preliminare, s-a propus delegaţiei bulgare un aranjament teritorial care ar fi fost de natură să asigure liniştea, cruţând sentimentele şi demnitatea fiecăreia dintre popoarele vecine.

Astfel, s-a propus ca SILISTRA, cetate cu trecut istoric aparţinând Ţării Româneşti încă din sec. al XIV -lea, să rămână României.

De asemenea şi portul CAVARNA şi BALCICUL, din care românii făcuseră o staţiune de prim ordin, să rămână tot României. Atât! Deci pretenţii mai multe decât minime! În schimb, toată Zlatna Dobrugea revenea Bulgariei, şi în felul acesta se punea capăt pentru totdeauna litigiului care frământa opinia publică din cele două ţări vecine.

Primul delegat bulgar, S. Pimenov, a răspuns însă că înţelege punctul de vedere românesc, dar că el nu se poate abate cu nimic de la cele hotărâte definitiv la Berchtesgaden… Deci dictat în toată puterea cuvântului.

La poarta Palatului Administrativ din Craiova, unde se ţineau şedinţele, aşteptau cu groază rezultatele tratativelor româno-bulgare dobrogenii macedoneni, în număr de câteva sute.

S-a reuşit ca schimbul de populaţie şi toate cele legate de o problemă atât de spinoasă să se concretizeze prin texte care, interpretate cu bună credinţă, puteau aduce oarecari îndulciri la brutalitatea ruperii oamenilor de la vatra şi glia lor.

În ziua de 7 septembrie, când urmau să se termine “lucrările”, ezitările justificate ale delegaţie române de a semna au fost spulberate de ordinul telefonic al noului conducător al statului, gen. I. Antonescu, care a dat ordin să se iscălească “Tratatul”, lucru ce s-a făcut imediat. Al. Creţeanu a înmânat scrisorile primului ministru bulgar. (Emilian Georgescu)

La 7 sept. 1940, sub presiune externă a fost semnat la Craiova Tratatul de frontieră româno-bulgar prin care cele două judeţe din Cadrilater (Caliacra şi Durostor) erau cedate Bulgariei. Duşmanii ţării noastre aleseseră momentul. La frontiera româno-ungară maghiarii concentraseră 23 de divizii (din cele 24 existente în Ungaria) faţă de 8 – 10 divizii ale armatei române. La frontiera sovieto-română, ruşii făceau manevre şi demonstraţii militare ameninţătoare.

Concomitent cu desfăşurarea tratativelor de la Craiova, la Viena s-a impus Dictatul prin care României i s-a smuls un teritoriu cu o suprafaţă de 43.492 km2 şi cu o populaţie de 2.609 000 locuitori, în majoritate români. Pe baza aceluiaşi Tratat s-a procedat şi la un schimb de populaţie: bulgarii din Dobrogea au fost transferaţi în Bulgaria, iar macedo-românii de aici au ocupat satele depopulate prin plecarea bulgarilor.

Judeţul Caliacra, cu o suprafaţă de 4.500 km2 şi o populaţie de 183.000 de locuitori, avea în 1937 o economie agricolă înfloritoare, favorizată de o climă aproape mediteraneană, cu un peisaj mirific. Judeţul avea podoaba Balcicului, a staţiunii balneo-climaterice Ecrene, considerată cea mai frumoasă plajă de pe litoral, biserici şi multe aşezări cu o bogată tentă orientală.

Numele judeţului vine de la capul Caliacra ceea ce înseamnă în limba greacă “stânca bună” întrucât corăbierii greci îşi găseau adăpost pe timp de furtună în golful liniştit, în zona Balcicului de astăzi, fosta cetate a zeului trac Dionysos. Trecut sub dominaţie romană, judeţul a cunoscut o vie viaţă religioasă creştină.

Aici a murit în luptă cu sciţii împăratul roman Decius. Mai târziu, regiunea a fost guvernată de un duce bizantin. Negustorii genovezi au construit noi aşezări şi-au dezvoltat un intens comerţ maritim. Tot aici şi-a avut reşedinţa despotul Dobrotici. Teritoriul a făcut parte din corpul Ţării Româneşti sub Mircea cel Bătrân, dar după nefericita bătălie de la Varna (1444) a fost ocupat de turci.

La Balcic a fost înălţat cartelul regal al reginei Maria. În mozaicul de rase şi neamuri numărul românilor a crescut mereu prin colonişti munteni, macedo-români, bănăţeni, mocani din Ardeal. (Radu Constantin)

Sursa: Infobrasov

Sarmiza Bilcescu

Eliza Leonida Zamfirescu

Sofia Ionescu

Buick Fuel Efficency Games. Compusa din trei experienţe de joc interactic, această aplicaţia a fost creată pentru a educa utilizatorii în economisirea combustibilului.

Efficiency Pro Pentru 3,99 dolari, această aplicaţie este mult mai sofisticată. Se conectează la computerul de bord al maşinii pentru a urmări consumul de carburant, spre deosebire de alte aplicaţii similare în care utilizatorul trebuie să introducă date despre cantitatea de benzină cumpărată şi distanţa parcursă.

myFuelScore calculează un scor al eficienţei consumului după ce observă drumul parcurs zilnic de maşină. Apoi, oferă instrucţiuni utilizatorului cu privire la modalităţile de schimbare a obiceiurilor pentru a obţine un scor mai bun – cum ar fi schimbarea rutei în sine sau modificarea obiceiului de accelerare.

goDriveGreen urmăreşte stilul de condus şi ţine evidenţa costului carburantului, a vitezei, a relantiului, a vitezei acceleraţiei şi deceleraţiei care în cele din urmă determină un Scor Verde.

Commute Greener! este o aplicaţie gratuită care urmăreşte amprenta de carbon cu ajutorul unei reţele online. Aplicaţia încurajează utilizatorii să îşi împartă cu prietenii rezultatele şi îi motivează să folosească transportul public.

Autor: Alexandru Urzică

Sursa: Capital 

Opt personalitati ale Romaniei, majoritatea din lumea sportului, au primit, luni, pasaport de ambasador al turismului din partea Ministerului Turismului si vor promova tara in calatoriile lor in strainatate.

Gabriela Szabo, Ivan Patzaichin, Ilie Nastase, Elisabeta Lipa, Grigore Lese, Stefan Popa Popa’s si Gheorghe Zamfir au primit diplome si pasapoarte din partea ministrului delegat pentru Turism, Maria Grapini.

De asemenea, i s-a acordat un pasaport de ambasador al turismului si Iolanda Balas, insa aceasta a lipsit la festivitatea de luni seara din motive de sanatate, relateaza Mediafax

Sursa: Daily Business

Patru alpinisti vor participa, intre 29 august si 29 octombrie, la o expeditie romaneasca pe Varful Manaslu (foto) din Himalaya, care are o inaltime de 8.156 de metri si pe care vor sa il atinga fara a folosi oxigen suplimentar sau ajutorul serpasilor.

Actiunea este cofinantata de catre Consiliulul Judetean Sibiu, prin Agenda sportiva, cu suma de 15.000 de lei, fiind sustinuta si de catre Serviciul Public Salvamont Sibiu.

Expeditia va avea loc in perioada 29 august – 29 octombrie in Muntii Himalaya, pe Varful Manaslu (8.156 metri), al optulea varf al planetei. Echipa care va intreprinde aceasta expeditie este formata din patru alpinisti: Adrian Valean (Sibiu) – lider expeditie, Vlad Capusan (Cluj), Vasile Cipcigan (Cluj), Mihnea Prundeanu (Cluj), transmite Mediafax.

“Promovarea sporturilor de munte si a alpinismului la mare altitudine este unul din scopurile principale ale acestei expeditii. Desi suntem o tara cu traditie in alpinism, lista alpinistilor care au reusit sa urce pana in prezent un varf de peste 8.000 de metri este restransa, mai putin de 10 sportivi reusind aceasta performanta in intreaga istorie alpina a Romaniei, iar lista celor care nu au utilizat oxigenul suplimentar este si mai redusa”, a precizat Adrian David, seful Serviciului Salvamont Sibiu.

Sursa: Daily Business 

Detestat în timpul vieţii, dictatorul megaloman român Nicolae Ceauşescu (1918-1989) a devenit o atracţie turistică: după casa în care s-a născut şi vilele sale, va fi deschisă publicului şi cazarma unde au fost executaţi soţii Ceauşescu, relatează AFP.

Nicolae Ceausescu
Foto: comunismulinromania.ro

Fosta bază militară, situată la o sută de kilometri nord-vest de Bucureşti, va fi transformată în muzeu şi urmează să primească primii vizitatori în luna septembrie.

‘Am primit multe cereri de la oameni care au dorit să vadă cazarma unde Ceauşescu şi soţia sa Elena au fost executaţi la 25 decembrie 1989’, a declarat pentru AFP directorul Muzeului de Istorie din Târgovişte (sud), Ovidiu Cârstina.

În decembrie 1989, când Cortina de Fier a fost ridicată, antrenând căderea în serie a regimurilor comuniste din Europa de Est, Ceauşescu a fost răsturnat de la putere de o revoltă populară.

Arestat în timp ce fugea de evenimentele de la Bucureşti, cuplul prezidenţial a fost condamnat la moarte de către un tribunal misterios autoproclamat în urma unui proces sumar şi executat imediat.

Imaginile televizate au făcut înconjurul lumii, arătând sfârşitul unui regim ce a durat mai bine de două decenii , marcat de cultul personalităţii, nepotism şi supravegherea omniprezentei poliţii politice Securitatea, care avea zeci de mii de angajaţi şi informatori.

‘Scopul nostru este de a arăta lucrurile aşa cum s-au petrecut, fără să ne pronunţăm cu privire la proces, asupra vieţii de cuplu sau a cultului personalităţii’, a adăugat Ovidiu Cârstina, deschizând uşa micii săli unde Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost judecaţi sumar.

Boxa acuzaţilor, unde soţii Ceauşescu, în hainele lor cu guler de blană, au ascultat acuzaţiile, şi băncile avocatului, procurorului şi judecătorului vor fi reamplasate pentru a recrea decorul procesului.

Într-o cameră alăturată, se află neclintite paturile de fier unde cuplul prezidenţial şi-a petrecut ultimele trei nopţi.

În curtea interioară, peretele galben în faţa căruia au fost împuşcaţi soţii Ceauşescu mai păstrează şi azi urmele de gloanţe, susţine AFP.

Imaginile televizate ale procesului, care a suscitat întrebări cu privire la respectarea procedurilor judiciare, vor fi difuzate pe un ecran.

Admiţând că opiniile cu privire la iniţiativa autorităţilor locale de a transforma cazarma în muzeu sunt ‘împărtăşite’, dl. Cârstina subliniază că este important să fie văzut ‘momentul care a făcut să se clatine istoria României’.

Pentru sociologul Vasile Dâncu, ‘fiecare popor trebuie să-şi asume istoria, fără să ascundă unele lucruri’. ‘Nu se poate şterge imaginea acelui simulacru de proces ce reflectă degringolada societăţii române la acel moment’, a explicat el agenţiei franceze de presă.

Un prim grup de turişti suedezi este aşteptat în cazarma din Târgovişte la câteva zile după deschiderea muzeului la începutul lunii septembrie.

Multe alte locuri simbolice legate de Ceauşescu îi atrage deja pe turişti, printre care uriaşa ‘Casă a poporului’, construită în anii 1980, după ce a fost rasă una dintre cele mai frumoase zone din centrul istoric al Bucureştiului.

Emblemă a megalomaniei celui căruia îi plăcea să i se spună ‘geniul Carpaţilor’, a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon, acest palat este astăzi prima destinaţie pentru turiştii care vizitează capitala României. În 2012, mai mult de 144.000 de vizitatori i-au trecut porţile, dintre care 110.000 au fost străini.

În epocă, aproximativ 40.000 de oameni au trebuit să fie evacuaţi pentru a face loc acestei construcţii de 350.000 de metri pătraţi, în timp ce românii sufereau de o penurie de produse alimentare şi de întreruperi de curent.

În opinia Luciei Morariu, preşedinta Asociaţiei operatorilor de turism români, transformarea lui Ceauşescu în ‘brand turistic’ nu este o idee prea bună.

‘De ce să-i încurajăm pe nostalgici?’, spune ea, subliniind că România dispune de alte locuri naturale excepţionale, cum ar fi Delta Dunării, un sit înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, şi Rezervaţia naturală Retezat, în inima Carpaţilor.

De altă părere este Traian Bădulescu, consultant de turism, care crede că România ‘trebuie să-şi maximizeze veniturile din turism, inclusiv prin punerea în valoare a istoriei sale’.

‘Ne place sau nu, Ceauşescu şi-a pus amprenta asupra istoriei României şi există mulţi turişti care doresc să meargă pe urmele sale’, a adăugat el.

Dictatorul a dezvoltat un cult al personalităţii fără egal în Europa de Est: de ziua lui, toate întreprinderile din ţară şi salariaţii acestora trebuiau să-i trimită scrisori de felicitare pline de elogiu.

La Scorniceşti, un orăşel prăfuit din sud, mulţi oameni îşi opresc maşinile în faţa casei mici din lut, unde Ceauşescu s-a născut în 1918.

Perfect conservată, cu podeaua de pământ, fără electricitate sau apă curentă, casa este ocazional deschisă pentru public de către nepotul lui Ceauşescu, Emil Bărbulescu, care locuieşte în apropiere.

Salutând interesul turiştilor pentru această casă mică în faţa căreia un bust al lui Ceauşescu a fost instalat în 2010, Bărbulescu, fost şef al temutei miliţii comuniste din regiune, rămâne un nostalgic al ‘vremurilor bune de demult’. ‘S-au făcut paşi pentru restabilirea adevărului’ cu privire la unchiul său, mai spune el. ‘Istoria îl va repune pe locul care îl merită’, asigură Bărbulescu, potrivit AFP.

Fericiţi că au găsit uşa deschisă, doi bucureşteni cvintagenari eleganţi afirmă că au venit ‘din respect şi să se simtă mai aproape’ de ‘Conducător’.

Venit de asemenea să viziteze casa natală a lui Ceauşescu, Ioan Donga, un înalt funcţionar public sub comunism, a indicat că, la fel ca majoritatea românilor, nu simte ‘niciun regret’ pentru dictator. ‘Au fost prea multe restricţii’, spune el, chiar dacă familia lui ‘nu a dus lipsă de nimic’ în epocă.

Dar execuţia lui Ceauşescu rămâne o rană deschisă: ‘A meritat să fie împuşcat, dar nu aşa cum s-a procedat’, mai adaugă acesta.

Sursa: economica