Sursa foto: www.saulesziedas.su.lt

Ansamblul din România a performat la prima parte competițională a concursului ai cărei câștigători au fost anunțați la 7 iulie. Următoarele probe au loc miercuri, 8 iulie, la categoriile dansuri tradiționale, ansambluri instrumentale și interpretare instrumentală solo, câștigătorii urmând să fie anunțați în aceeași zi.

 În ultima zi a festivalului, 11 iulie, unul dintre ansamblurile participante va câștiga marele premiu. Performanțele artiștilor, veniți din 12 țări, sunt evaluate de un juriu internațional.

Festivalul ‘Florile Soarelui’, care se desfășoară în localitatea lituaniană ?iauliai, este cel mai mare festival de gen din această țară baltică ‘și, probabil, singurul festival-concurs de muzică populară din Europa de Est’, conform comunicatului publicat pe site-ul evenimentului.

AGERPRES/(AS — autor: Mariana Ionescu, editor: Cristina Mac)

Orașul megalitic se afla la o altitudine de peste 2000 de metri, pe unul dintre platourile din Munții Anti Taurus, Turcia. În urma săpăturilor efectuate, arheologii nu au ajuns la o concluzie clară, dar atribuie construcțiile și statuile descoperite civilizației commagenilor. Aceștia l-au avut ca rege pe Antioch I, care din motive necunoscute a declarat independența micului regat în anul 80 î.C.

Chiar dacă era vorba despre un popor cu puțini locuitori, care trăia pe un petec de pământ aflat la confluența a două civilizații imense, cea greacă, la apus, și cea persană la răsărit, commagenii au lăsat o moștenire culturală incredibilă. Complexul, acoperit cu pietricele albe, cuprinde o piramidă conică, două temple şi multe statui sculptate în piatră. Mormintele sub formă de tumuluri, aflate pe marginile complexului, au fost prădate încă din antichitate, de către legiunile romane, care au decapitat şi colosalele statui, de 8-10 metri.

Mormintele-tumule au fost ridicate în est, vest şi nord, din rocă muntelui, având o “curte interioară”. Cel mai impunător, aflat în estul sanctuarului, are o terasă largă, în care au fost amplasate cinci statui colosale, un altar piramidal pentru focul veşnic închinat zeului Mitra şi temple din care au rămas rămăşiţe de zid. Zeii care tronau în fata tumulului sunt Apollo – Mithra, zeul Soarelui, Nuna – zeiţa fertilităţii, Jupiter – Oromasdes, Ares – Herakles – Artagnes, zeul războiului.

Dacii nemuritori

Un alt fapt interesant este că această civilizație nu a fost asimilată de niciun mare imperiu. Acest fapt denotă că commagenii aveau rădăcini culturale și credințe extrem de puternice, la care se mai adaugă și ideea de egalitate cu zeii.
De remarcat mai este și faptul că înfățișarea acestor oameni misterioși aduce izbitor de bine cu cea a strămoșilor noștri dacii. Probabil că a existat o legătură strânsă între cele două popoare pentru că altfel nu se pot explica aceste similitudini.

Misterul încă persistă

Muntele Nemrut Dagi rămâne cel mai misterios loc din Turcia. Numeroasele inscripții descoperite în situl arheologic nu i-au putut ajuta pe experți să determine cu exactitate istoria acestui popor misterios. De exemplu, un text antic descoperit pe muntele sacru susține că la doar câțiva ani după moartea regelui Antioch I, o stea uriașă a apărut pe cer. Din acest loc ar fi plecat magii spre Bethlehem urmărind indicațiile precise ale luminii de pe cer.

Aceste descoperiri nu doar că au ridicat foarte multe întrebări despre Muntele Nemurirea Dacilor, dar a și adâncit misterul cu privire la un popor parcă rupt din rândul dacilor.

Sursa: efemeride

George Bălan s-a născut în 1957 și a crescut pe Valea Muntelui, la poalele Ceahlăului, loc unde a prins drag, încă de mic, de ciobănești.

‘Valea Muntelui are ca specific păstoritul și creșterea animalelor, iar câinii au fost primele animale din viața mea. Era firesc să mă îndrăgostesc de ciobăneștii românești și nu de rottweileri. Visul acesta din copilărie a fost reluat după ce mi-am terminat studiile superioare, când mi-am adus un ciobănesc românesc de pe Valea Bistriței. Ulterior am întâlnit și alți pasionați câini de rasă de ciobănesc românesc carpatin, la Bistrița Năsăud, iar în 1998 am fondat primul Club național de ciobănesc românesc carpatin cu sediul la Bistrița. Ulterior am mutat sediul la Piatra Neamț’, a declarat, pentru AGERPRES, George Bălan.

Practic, aici începe drumul lung și anevoios pentru omologarea raselor de ciobănesc românesc carpatin și ciobănesc românesc mioritic. Inginer mecanic de profesie, George Bălan a fost nevoit să pună mâna și pe carte, așa că a pornit ‘de la mazărea lui Mendel’ și până tratate chinologice de specialitate.

‘Noi am smuls practic acești câini dintr-un mozaic de câini românești și am mers după primele indicații date în 1930 de profesorul Gh. Gh. Moldoveanu, care a caracterizat pentru prima dată câinele ciobănesc românesc carpatin. Pe acel fundal am încercat să reconstituim, să regăsim câinii care răspund acestor cerințe. În primul rând este vorba despre aptitudinile câinelui pentru că fiecare rasă trebuie să satisfacă anumite cerințe legate de utilitatea sa. În afară de asta, el a fost caracterizat, în 1937, de profesorul Moldoveanu, din punct de vedere fenotipic și genotipic, adică felul în care trebuie să arate și comportamentul său canin. Mergând pe drumul acesta, pas cu pas, am început să punem bazele în mod științific a creșterii și selecției acestui câine. Acest lucru însemna în primul rând să ai un șeptel corespunzător, să ai istorie, pentru că nici o rasă nu poate lua naștere fără istoric. Era vorba și de linii de sânge care trebuie să nu fie înrudite pe minim 3 generații, ca să nu cosangvinizăm câinele’, a declarat George Bălan.

Totodată, în 2003, Asociația Chinologică Română a dorit să clarifice lucrurile pentru cele două rase, carpatin și cel de Bucovina, despre care se spuneau că aparțin aceleiași rase și a creat două subcomisii separate pentru omologarea fiecăreia dintre ele.

‘Eu am fost ales atunci președintele subcomisiei de omologare a ciobănescului românesc carpatin. Pe rasa Bucovina a existat o altă subcomisie, iar pe ciobănescul românesc mioritic o altă subcomisie. Am muncit cu fanatism pentru că exista o concurență. În competiții ne luptam noi între noi. Pe baza acestei competiții foarte acerbe și adeseori cu scântei, rasa ciobănesc carpatin s-a șlefuit. A apărut ceea ce trebuie, ceea ce scrie la carte. Noi din 1999 aveam făcut primul proiect de standard care a fost aprobat de Asociație și pe care am mers până la capăt, știind ce avem de făcut. În 2005, ACR a invitat, la Suceava, comisia chinotehnică a Asociației Internaționale Chinologice, la o expoziție cu toate rasele românești, ca să le vizioneze. Noi solicitasem în registrul de așteptare să nu ne ia nimeni rasa pentru că noi lucrăm pe ea. Ne-au văzut câinii și au rămas uluiți de sănătatea lor genetică: câini cu osatură, cu dantură completă și corectă, cu niște canini impecabili, câini de luptă, cu mușcătură în foarfece, cu tot ce trebuie. Au rămas bine impresionați și ne-au dat 10 ani de grație, timp în care să consolidăm rasa pe cele 6 linii de sânge. A fost o perioadă de muncă imensă, Asociația Chinologică ne-a ajutat foarte mult, a promovat rasa, a adus arbitri din străinătate care să ne arbitreze ca să fie obiectivitate’, a povestit George Bălan.

Pe 9 iunie 2015 a avut loc la Milano Adunarea Generală a Federației Chinologice Internaționale, la care a participat și România cu delegații săi, Cristian Ștefănescu și Petru Muntean, președinte și vicepreședinte al ACR. De altfel, cei doi sunt și arbitrii români care au urmărit îndeaproape rasa și au prezentat la Milano un clip cu 2 exemplare de ciobănesc românesc carpatin din canisa lui George Bălan.

‘A fost prezentat clipul, iar Adunarea Generală a aprobat cu unanimitate omologarea și a carpatinului și a mioriticul. Victoria a fost pe măsură. Omologarea celor două rase înseamnă că acest câine poate să ia în orice concurs titlul de cel mai bun câine al concursului, cel mai frumos. Fiecare ființă are utilitatea ei în ecosistem. Ciobănescul românesc are rol în paza turmelor cu precădere și a gospodăriilor oamenilor. Pentru că nu cresc oi în oraș, oamenii au început să prindă drag de autentic, de ceea ce este frumos și să îl crească pentru companie sau pentru apărare și companie. Și atunci străinii, care sunt foarte evoluați în privința comunicării și a relației om — câine, vin cu mare plăcere să ne întrebe de acești câini, pentru că îi iubesc. Iubesc rusticitatea lor în primul rând și evident că tot ce face parte din istorie este plăcut. Aducerea istoriei în prezent este un semn de civilizație. Va crește și valoarea unui pui. În străinătate, un pui ca acesta se vinde, la 6-8 săptămâni, cu 500 de euro, în timp ce în România se vinde cu 200 de euro. Dar aici îl cumpără doar pasionații pentru că oamenii de la țară nu dau atâția bani’, a declarat George Bălan.

În ultimii 15 ani, George Bălan a crescut peste 400 de câini. Mai bine de jumătate dintre aceștia au fost făcuți cadou în tot județul, pentru ca specia să se înmulțească. Totul s-a desfășurat însă controlat, ca să nu apară înmulțirea pe aceeași linie sangvină sau reproducerea să aibă loc cu metisi.

‘Eu am făcut foarte multe cadouri ca să înmulțim rasa în acest areal pentru că vedeam la stână doar corcituri. Îi dădeam eu câinele, îi făceam vaccinurile, îi duceam și mâncarea ca să participe la înmulțire. Toți acești câini sunt sub control, am un registru cu 400 de exemplare făcute până acum și fiecare câine are număr de înregistrare ca să nu se consagvinizeze sau să nu se metiseze cu alți câini. Eu i-am îndemnat pe oameni să pună umărul și să sprijine înmulțirea rasei științific. A fost o muncă titanică să crești 400 de câini. Și foarte muți bani, de la pedigree până la hrană și vaccinuri. Toți acești câini au trecut prin expoziții pentru că fără asta nu au drept de reproducție chiar dacă există act de origine. Câinii trebuie să treacă prin două expoziții în maxim 6 luni și să obțină calificativele excelent, iar o femelă să ia calificativul foarte bine. La fiecare expoziție cheltuiești peste 1.500 de lei, iar eu am peste 100 de expoziții’, a povestit chinologul.

George Bălan ne spune care sunt principalele caracteristici ale rasei ciobănesc românesc carpatin.

‘Este un câine cu caracter, îl vezi din prima că este semeț, rustic, adică vrea ceva de la tine. Dacă ești în arealul său, își apără arealul, dacă îl aduc în lesă nu trebuie să atace. Deci el este un câine care trebuie educat de la 3 luni și asta costă foarte mult. Un mascul sănătos trebuie să aibă 40 — 50 kilograme. Nu este un mit că ciobănescul românesc se bate cu ursul. În momentul în care este dresat să meargă cu turma, și-o apără necondiționat. Două — trei exemplare din această rasă prind clar de blana ursului. Rolul lui este să atenționeze și să nu lase să treacă. Într-o curte, femelele sunt mult mai harnice, dau mai repede de veste’, a declarat George Bălan.

În cultura Cucuteni din zona Iașiului, veche de circa 6.000 de ani, s-au găsit oseminte extrem de asemănătoare cu cele ale ciobănescului românesc de astăzi.

‘Primele date scrise apar în lucrările științifice ale profesorului Gh. Gh. Moldoveanu, în 1930, și se caracterizează printr-o schiță de standard. Profesorul spunea așa: toate țările civilizate au câinele lor național și trebuie să avem și noi câinele nostru național. Profesorul Moldoveanu descria atunci că cel mai bun ciobănesc carpatin este cel de culoare sură pentru că seamănă cu seara când atacă lupul și ursul și se confundă cu turmele, adică mimetism, ceea ce înseamnă că te confunzi cu dușmanul ca să te aperi de el’, a afirmat George Bălan.

În acest moment, România are în curs de omologare alte două rase, ciobănescul românesc de Bucovina și ciobănescul românesc Corb din zona Argeș.

‘Asociația Chinologică din România a avut un rol esențial în omologarea acestor specii. Noi suntem specialiștii, dar ei au știut să facă promovarea raselor românești. Ciobănescul românesc de Bucovina este în interiorul termenului de grație de 10 ani și se apropie acest termen, iar ciobănescul Corb are abia omologarea românească și apoi va intra în procedură de omologare definitivă’, susține chinologul.

Cât privește rasele de carpatin și mioritic, acestea nu mai pot fi pierdute niciodată de România.

‘Noi am pierdut copoiul ardelenesc în lupta cu Ungaria, pentru că bănuiesc am fost foarte înceți. Ungurii au 7 rase omologate, nemții au 10, englezii au 20 de rase, iar noi abia am reușit primele două rase în evoluția noastră. Nu avem nici o altă specie omologată pe plan internațional, nici măcar o gâză. Este o realizare imensă cu atât mai mult cu cât este înfăptuită de oameni cărora nu li s-a dat nimic, de oameni pasionați și atât. În România sunt circa 40 de crescători de ciobănești românești carpatini care merg în expoziții și concursuri, ceea ce este foarte puțin’, a încheiat George Bălan.

AGERPRES/(AS — autor Gabriel Apetrii, editor: Mihai Simionescu)

“Este într-adevăr o mare onoare pentru noi. Cred că turiștii care au scris pe site-ul de călătorii TripAdvisor, al doilea cel mai accesat după Facebook, păreri numai de excelență și de foarte bine au fost mulțumiți de ceea ce au văzut la Cetatea Făgărașului. Din cele 85 de încăperi ale Cetății se pot vizita în prezent 40, iar de săptămâna viitoare și Sala Tronului care va fi inaugurată vineri, după ce a fost reabilitată mai multe luni de zile și a fost scoasă din circuitul turistic. În restul încăperilor se află biblioteca municipală, birourile obietivului turistic și depozitele de patrimoniu care nu se vizitează”, a afirmat, pentru AGERPRES, directorul Cetății Făgărașului, Elena Bejenaru.

Ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea, în stil renascentist, Marea Sală a Tronului a străbătut veacurile și a dat Cetății Făgărașului însemnătatea unui edificiu grandios, respectat și admirat de generații de domnitori, de principi ori de călători.

În această impresionantă sală, denumită în documente și Marele Palat, au fost primite soliile din Țara Românească și din Moldova, ale marelui hatman al Poloniei, ori ale Porții. Tot aici și-a desfășurat lucrările Dieta Transilvaniei, au fost primiți soli ai Regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, ai împăratului austriac Leopold I sau ai regelui Poloniei și a fost acceptată Diploma Leopoldină, care a servit drept Constituție a Transilvaniei, până la 1848. Între anii 1948-1960, Sala Tronului a fost închisoare comunistă. De atunci, vreme de o jumătate de secol, a rămas o încăpere degradată, închisă, aproape uitată. Acum după restaurare, Sala Tronului care înseamnă o latură a Cetății Făgărașului și care păstrează elemente arhitecturale ale secolului al XVII-lea va fi redată de săptămâna viitoare circuitului turistic, iar în interiorul acesteia vor fi organizate conferințe naționale și internaționale, susțin reprezentanții monumentului istoric.

Aflată în mijlocul municipiului Făgăraș, Cetatea a fost vizitată anul trecut de 55.000 de turiști, dintre care 30% turiști străini, a precizat directoarea Cetății Făgărașului Elena Bejenaru, care a adăugat că pentru vizitarea întregului edificiu,turistul are nevoie de aproximativ două ore.

Turiștii care vizitează acest obiectiv au la dispoziție ghiduri și audio-ghiduri în limbile română, engleză, franceză, germană și maghiară. Pe șanțul de apărare din jurul Cetății pot fi admirate 10 lebede albe și negre, dar și rațe sălbatice. Programul de vizitare ale Cetății Făgărașului este de marți până vineri între orele 8,00-19,00, iar sâmbătă și duminică între orele 10,00-18,00. Biletul costă 15 lei pentru adulți și șapte lei pentru copii, elevi, studenți și pensionari.

AGERPRES / (AS — autor: Jana Pintili, editor: Marius Frățilă)

Foto: (c) George CĂLIN / Arhiva AGERPRES

Potrivit unui comunicat de presă al unității medicale, nominalizarea a fost făcută la categoria “Inovație în sănătate și management public”.

La această categorie au fost nominalizate instituțiile și companiile publice, precum și profesioniști din domeniu care s-au remarcat prin rezultate deosebite prin: atragerea de fonduri pentru modernizarea anumitor secții, spitale și clinici publice, implementarea de programe naționale pentru diferite afecțiuni în beneficiul pacienților, dezvoltarea educației medicale a specialiștilor prin diverse programe/ acțiuni științifice, dar și rezultate medicale excepționale precum transplanturi, intervenții chirurgicale etc.

“Acad. Dan Mircea Enescu a primit din partea “Comitetului Socrate” premiul internațional “Cel mai bun manager” din domeniul sanitar. Aceasta este o recunoaștere a excelentei reputații, a experienței profesionale remarcabile (oferirea de metode de tratament sigure și eficiente) și a managementului de succes. În virtutea acestei nominalizări, acad. Dan Mircea Enescu va figura în “Almanahul Socrate”, pe siteul EBA (http://www.summitofleaders.co.uk/en/)”, se arată în comunicatul de presă.

Europe Business Assembly a premiat pe 21 aprilie, în cadrul Achievements Forum, cei mai buni reprezentați ai medicinei, științei și economiei.

Achievements Forum este o platformă interactivă de colaborare internațională, la eveniment participând oameni de afaceri, finanțatori, diplomați, lideri ai camerelor de comerț, asociații de afaceri și sindicate profesionale din peste 60 de țări.

European Business Assembly este o corporație independentă de colaborare economică, socială și umanitară și a fost fondată în Oxford, Marea Britanie, în anul 2000.

AGERPRES/(AS — autor: Roberto Stan, editor: Florin Marin)

Foto: (c) Simion MECHNO / Arhiva AGERPRES

Andreea Munteanu a câștigat medalia de aur la bârnă cu ocazia Campionatului European de Gimnastică de la Montpellier, iar inventatorul Corneliu Birtok Bănească a reușit să obțină medalia de aur pentru o invenție pe care a prezentat-o la Salonul internațional de invenții de la Geneva.

Deoarece Andreea Munteanu nu a putut fi prezentă la festivitatea de premiere, pentru că se pregătește cu lotul național în Centrul Olimpic de la Izvorani, ea fost reprezentată de sora sa geamănă, Adelina, și de către directorul Colegiului Național Sportiv “Cetate” Deva, Adrian Liga.

“Deplasarea la Deva ar fi însemnat pentru Andreea o întrerupere a programului de pregătire de câteva zile. Andreea se pregătește acum pentru Campionatul Mondial de la Glasgow, ce va avea loc în toamna acestui an. Pentru ea contează însă foarte mult acest premiu”, a declarat Liga.

La rândul său, inventatorul Corneliu Birtok Bănească a arătat că premiul este unul foarte important pentru el, deoarece se constituie într-o recunoaștere a eforturilor și pregătirii sale. “Este foarte bine să fi premiat în afara țării, dar premierea acasă valorează cât toate cele 21 de saloane internaționale de invenții la care am fost prezent până acum. Am arătat că un oraș ca Deva poate conta pe harta inventicii din Europa”, a spus inventatorul.

Primarul municipiului Deva, Petru Mărginean, le-a mulțumit celor doi tineri premianți, afirmând că autoritățile locale sprijină dezvoltarea activității sportive la Colegiul Național Sportiv “Cetate” Deva, apreciat ca un centru de excelență în gimnastică.

În ceea ce privește activitatea inventatorului Corneliu Birtok Băneasă, primarul a menționat că activitatea unor asemenea oameni ar trebui sprijinită mai mult de statul român și de comunitățile locale, pentru ca invențiile acestora să-și găsească ulterior un corespondent în practică.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

Agenția Națională de Presă publica, în luna februarie, un amplu reportaj intitulat “Morile tradiționale cu valuri, bijuterii arhitecturale amenințate cu dispariția”, în care se relata detaliat situația morilor din localitățile Hida și Dragu, menționându-se faptul că acestea sunt amenințate cu dispariția, deși specialiștii în domeniu consideră că ele ar trebui protejate prin includerea lor pe lista monumentelor istorice. Ca urmare a acestui material jurnalistic, la inițiativa Irinei Iamandescu, președintele al AIR, dar și profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism București, un grup de studenți în anul V de la această universitate a ales să petreacă, în săptămâna premergătoare Sărbătorilor Pascale, câteva zile în Sălaj, pentru a realiza releveul celor două mori, respectiv operația de măsurare, desenare și reprezentare la scară a elementelor unei construcții, ca un prim pas în întocmirea documentației pentru clasarea clădirilor.

“Noi avem în fiecare an practica studenților în această perioadă și putem să mobilizăm studenți pentru activitatea de releveu. De foarte multe ori când e vorba să se claseze ceva, una dintre piedici este aceea că nu există un releveu și releveul, dacă ar fi să-l faci cu o firmă de arhitectură sau cu specialiști nu se face nici gratis și nici într-un timp scurt. În plus, studenții profită și ei de o experiență foarte interesantă din punct de vedere profesional. (…) E exact genul de experiență care e util ca stagiu de formare a unui arhitect. Pe de-o parte e un exercițiu de școală obligatoriu, dar pe de altă aparte atunci când există un scop atât de important la finalul acestui exercițiu aparent steril, e cu atât mai motivant și pentru ei și cred că vor fi încântați că au contribuit cândva la ceva ce rămâne după ei. Nu e un proiect fără finalitate ci va avea niște rezultate concrete”, a precizat, pentru AGERPRES, Irina Iamandescu.

Un important sprijin pentru prezența studenților la cele două mori din Sălaj a venit din parte primăriilor din Dragu și Hida, care au înțeles importanța demersului și le-au oferit, gratuit, cazare și masă.

Potrivit sursei citate, cele două mori merită a fi incluse pe lista monumentelor istorice, în condițiile în care mai există puține astfel de clădiri, numai în Sălaj din cele 24 care funcționau în anii ’70 supraviețuind doar cele din Hida și Dragu.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

“Din punctul meu de vedere, cele două mori au valoare necesară ca să fie clasate, cu atât mai mult cu cât au devenit unicat. Foarte puține se mai păstrează, multe s-au distrus și atunci suntem în situația să salvăm ce mai avem”, afirmă arhitecta specialistă în arheologie industrială.

Studenții, la rândul lor, aflați în ipostaza de a vedea pentru prima dată astfel de mori, s-au declarat încântați nu doar de arhitectura acestora, ci și de poveștile țesute în jurul lor.

“E foarte emoționant să vezi că a însemnat ceva pentru oameni. De fapt a fost un nucleu al satului și în asta constă valoarea, în mare parte. Faptul că aduna oameni, era un punct de întâlnire. Noi nu prea am avut contact până acum cu arhitectura industrială, dar pentru noi a fost foarte interesant să descoperim că arhitectura funcționează și ca o “coajă” pentru un proces și am descoperit și procesul de producere a făinii și asta a fost foarte interesant. Trebuie să și înțelegem ca să putem desena”, spune Anca, una dintre studentele care a studiat și desenat structura morilor din Sălaj.

Foto: (c) Sebastian OLARU / AGERPRES

Construită în vremea Imperiului austro-ungar, între anii 1932-1934, moara din Hida era, la momentul inaugurării, una dintre cele mai mari și mai moderne din zonă. Cele patru valțuri de măcinat grâul fuseseră aduse de la o renumită fabrică din Ungaria, Ganz Danubius Budapesta, o parte din utilaje provenind de la fabrica timișoreană “Klug — construcțiuni de mașine și mori”. Întreaga moară era acționată la început de un motor cu aburi, pentru funcționarea căruia au fost sacrificați mulți arbori din pădurile satului. Motorul nu deservea doar moara, ci o întreagă mică industrie locală, ce includea un gater, o presă de ulei și o instalație de dărăcit lână. Instalația cu aburi a fost înlocuită cu una ce funcționa cu gaz rezultat tot din arderea lemnelor, mai apoi cu două motoare diesel și, în fine, din 1963 și până astăzi, cu un motor electric de dimensiuni impresionante.

La o aruncătură de băț de Hida se află localitatea Dragu, unde o altă moară cu valțuri, cu câțiva ani mai în vârstă ca cea prezentată, este, cel puțin pentru moment, nefuncțională, dar cu toate utilajele la locul lor. Unele site de cernut făina au fost roase de șoareci, unele utilaje au nevoie de mici reparații, însă moara, care este actualmente în proprietatea primăriei, ar putea fi readusă la viață cu cheltuieli minime.

“Clădirea funcționează ca un singur mecanism, nu e genul de clădire proiectată de un arhitect și e cu atât mai interesant pentru noi. Orice gaură din pardoseală, orice urmă, însemna ceva, are o poveste în urmă”, afirmă Iulia, o altă studentă prezentă la Dragu.

Naționalizată în 1948, moara a ajuns în prezent în proprietatea primăriei, care a închiriat-o în ultimii ani familiei Evei Tulgodi. Din păcate, lipsa clienților a făcut imposibilă menținerea în funcțiune a morii, o problemă importantă fiind și imposibilitatea găsirii unor morari, după ce tatăl și soțul Evei au decedat. Acesta și-ar dori însă ca moara să nu fie abandonată și distrusă, ci să fie redeschisă și, mai mult, chiar inclusă într-un circuit turistic.

Concret, aceasta crede că o idee pentru salvarea morii și a tradiției morăritului ar putea-o reprezenta realizarea unui festival al morilor din zonă, în care să fie incluse morile din Hida și Dragu, alături de moara din Așchileu Mare, județul Cluj. Cei interesați ar putea asista la demonstrații de măcinat grâul și ar putea degusta produse făcute din diferitele sortimente de făină de la moară.

Potrivit Irinei Iamandescu, păstrarea unor astfel de obiective este la fel de importantă precum conservarea oricărei clădiri de patrimoniu, iar trecerea lor în lista monumentelor istorice și încercarea de accesare a unor proiecte europene ar fi una din soluțiile pentru salvarea lor.

AGERPRES/(A — autor: Sebastian Olaru, editor: Adrian Drăguț)

Muzeul National de Istorie a Romaniei a organizat pe 16 mai a.c. o conferinta dedicata bratarilor dacice rascumparate recent de statul roman. Evenimentul a fost marcat de prezenta doamnei Barbara Deppert Lippitz, expert international autorizat, care a certificat autenticitatea podoabelor. “Formula As” beneficiaza de un interviu in exclusivitate, cu prestigioasa experta germana

“Am acumulat atata experienta, incat imi pot permite sa deosebesc un fals de o lucrare autentica”

– Cititorii revistei “Formula As” ar fi onorati sa va cunoasca cartea de vizita profesionala. Cine sunteti, doamna Barbara Deppert Lippitz?
– Sunt un arheolog liber. Nu un dac liber, cum se spune pe la voi, ci un arheolog liber. Sunt expert autorizat si oficial de peste 30 de ani si imi desfasor activitatea in cadrul Camerei de Comert din Frankfurt. In general, particip la expertize cerute de guvernele unor tari, de muzee sau de colectionari privati. De asemenea, sunt invitata la foarte multe conferinte, unde expun rezultatele cercetarilor mele. Lucrez de asemenea pentru tribunalele care cer expertize, in unele procese care au ca subiect obiecte de patrimoniu, la fel si pentru companiile de asigurari. Bineinteles ca domeniul meu de activitate nu se limiteaza la bijuterii antice, ci cuprinde o paleta mai larga de obiecte de patrimoniu. Insa am cercetat si am publicat texte despre peste 1500 de bijuterii din aur, rezultat al unor studii deosebit de aprofundate. Am avut astfel ocazia sa ma specializez atat in analiza tehnicii de lucru, cat si a stilului in care erau lucrate aceste obiecte. Am acumulat atata experienta, incat imi pot permite sa deosebesc un fals de o lucrare autentica, ba am reusit sa invat chiar si trucurile folosite de falsificatori. Ca expert german in obiecte de patrimoniu, prin semnatura pe care o dau pentru o expertiza, prin stampila pe care o aplic, eu trebuie sa garantez corectitudinea timp de 30 de ani, purtand in acest timp o responsabilitate importanta. Nu imi pot permite sa fac erori, si pana in acest moment, nu am avut nici o problema in acest sens. Cea mai mare cantitate de aur am expertizat-o la cererea guvernului suedez, caz in care erau peste 35 de kilograme de aur. Era vorba de o colectie de obiecte ce urma sa fie achizitionata de Muzeul National din Stockholm, iar printre ele se strecurasera si cateva falsuri, pe care le-am depistat dupa o analiza atenta.

“Multi din arheologii romani au trait,au cercetat si au creat pe timpul comunismului si,de multe ori, munca lor a fost rodul constrangerilor la care erau supusi”

– Si totusi, exista voci chiar printre cercetatorii, istoricii si arheologii romani, care incearca sa sustina varianta falsului. Ce credeti despre acest curent, al carui reprezentant principal este profesorul Constantin Preda?
– Am remarcat ca, mai nou, in Romania, au aparut peste noapte multi specialisti in aur, dar cei mai multi dintre ei nu au tinut niciodata in mana o piesa de aur. Este foarte usor sa emiti teorii referitoare la aur, dar cand este vorba de tehnica prelucrarii acestuia, lucrurile se complica, multi dintre ei nereusind sa dea raspunsuri concrete si valabile la intrebarile care apar. In cazul profesorului Preda, nu putem vorbi de faptul ca nu ar fi un

specialist consacrat, dar dansul isi formuleaza intreaga teorie incepand cu o informatie falsa, cu o greseala. El spune ca niciodata nu a fost gasit vreun obiect de aur sau vreo comoara intr-o cetate dacica, intarindu-si afirmatia cu argumentul ca pana acum nu au fost gasite bratari sau alte artefacte de aur la Sarmizegetusa Regia. Aceasta este prima greseala. Stim deja cu exactitate ca bratarile, desi nu au fost descoperite la Sarmizegetusa, au fost gasite in vecinatatea ei, pe un alt deal, in locul numit Caprareata, ceea ce reprezinta o diferenta intre realitatea terenului si realitatea teoriei prezentate de domnul Preda. In consecinta, el ori nu a fost bine informat, ori nu a dorit sa fie bine informat. In alta ordine de idei, in arheologie se nasc niste reguli care pot sa aiba valabilitate sute de ani, dar este suficienta o singura descoperire care sa rastoarne aceste reguli. Este si cazul acestor bratari. Se cunosteau, pana acum, doar bratari spiralice de argint si bronz. Nimeni, cu exceptia istoricului si arheologului Florin Medelet, nu intuia existenta celor de aur. Unii chiar excludeau posibilitatea ca ele sa existe. Dar iata ca ele exista. Descoperirea lor rastoarna toate teoriile vechi si aduce noi dovezi, care completeaza istoria metalurgiei antice. Si tocmai aceste dovezi sunt respinse de domnul Preda, total nejustificat. La fel de nejustificata este si parerea dansului, conform careia, monedele de tip coson ar fi batute in evul mediu. Este o idee stupida, care nu are nici un fel de suport stiintific, si care a fost combatuta, nu o data, cu argumente solide. Vedeti dumneavoastra, multi din arheologii romani au trait, au cercetat si au creat pe timpul comunismului si, de multe ori, munca lor a fost rodul constrangerilor la care erau supusi. Prea putin se lucra cu mijloace moderne si prea putin exista deschiderea la nou. Trebuie sa intelegem ca adevaruri valabile de 40-50 de ani pot sa-si piarda valabilitatea printr-o descoperire si de aceea lumea arheologica trebuie sa fie pregatita, in orice moment, sa rastoarne, daca este cazul, niste valori care odata erau valabile.

“Aveti peste 6000 de ani de istorie a aurului! Este istoria voastra si numai cine nu vrea nu o priveste la adevarata ei valoare”

– Ce inseamna aceste bratari pentru istoria noastra?
– Daca intram in camera tezaurului de la Muzeul National de Istorie din Bucuresti, putem sa citim ce a insemnat aurul de-a lungul istoriei voastre milenare. Dupa parerea mea, sunteti singura tara din Europa care are istoria scrisa in propriul ei aur. Si asta este un lucru rar si exceptional, de care puteti sa fiti mandri. Probabil ca numai in America de sud, la Bogota, in celebrul muzeu al aurului, putem vedea expus aurul indienilor, dar aceasta reprezinta doar o parte a istoriei lor si nu o intreaga istorie gravata in aur, asa cum aveti voi. Nici la Luvru, nici la British Museum si nici in muzeele din Statele Unite nu gasim ce exista in muzeul dumneavoastra de istorie. Sigur, au multe exponate de aur si aceste muzee, dar ele apartin altor culturi decat ale tarilor respective. Este regretabil ca voi, romanii, nu ati profitat de aceasta istorie scrisa in aur, asa cum ati fi meritat. Si cand spun “ati fi meritat”, ma gandesc la ceea ce istoria voastra a insemnat pentru Europa, la forta pe care aurul vostru a avut-o in construirea unei civilizatii demne de marile civilizatii ale lumii. Aici, la voi, nu gasim aur cumparat sau obtinut prin cuceriri, ca in celelalte muzee ale lumii. Aici vorbim, in exclusivitate, de aur autohton. Revenind la ce inseamna bratarile pentru istoria voastra, in primul rand, ele sunt o dovada ca dacii prelucrau propriul lor aur. Iar in al doilea rand, ele probeaza ca dacii aveau mult aur. Analizele de laborator, efectuate la Institutul de Fizica Nucleara de la Magurele, nu pot fi contestate de nimeni si ele dovedesc ca aurul poarta amprenta Muntilor Apuseni. Perioada dacica a insemnat mult aur, ravnit de toata lumea antica. Romanii stiau bine de existenta acestei bogatii imense, iar razboaiele lor au avut ca scop, in primul rand, imbogatirea. La cucerirea Daciei, romanii s-au imbogatit consistent, atat cu aurul public, cat si cu cel privat, din tezaurul regal. Apoi, aceste bratari demonstreaza, fara indoiala, potentialul creativ al mesterilor daci. Ne demonstreaza ca acesti veritabili artisti orfevrieri ai Daciei prelucrau aurul cu o lejeritate si cu o dexteritate native, asemenea copiilor care se joaca cu plastilina sau cu lemnul cioplit. Aveau exercitiul prelucrarii lui, il cunosteau foarte bine. Dacii aveau o experienta solida in prelucrarea aurului, o traditie mostenita, am putea spune.

“Voi, poporul roman, puteti sa va mandriti cu originea voastra si sa va considerati cel putin egalii celorlalte popoare care au radacini in batrana Europa”

– Sunt unii istorici care sustin ca dacii nu aveau si nu prelucrau aur. Cum putem sa intelegem acest curent?
– Aceasta este inca o idee stupida, vehiculata in istoria voastra. Acest teritoriu a fost in toate epocile foarte bogat in aur. Au fost gasite artefacte de aur, raspandite de-a lungul istoriei voastre, mai numeroase decat in alte tari. Dincolo de granitele voastre, aurul costa foarte mult, iar munca pentru prelucrarea lui era enorma, facuta cu mari sacrificii. Ceea ce aici nu a fost cazul. Aur se gasea, iar mana de lucru era asigurata de mesteri priceputi, cu o veche traditie. Aurul se prelucra in aceste tinuturi inca din neolitic, si era aur extras din Muntii Apuseni. Aveti peste 6000 de ani de istorie a aurului! Este istoria voastra si numai cine nu vrea nu o priveste la adevarata ei valoare. Din neolitic, din perioada bronzului, a fierului, din perioada dacica, din cea a influentelor elenistice, din cea romana, din cea a migratiilor si continuand cu evul mediu si epoca moderna, totul s-a bazat pe una si aceeasi traditie a prelucrarii aurului autohton.
– In final, dupa aceasta lectie stralucita de istorie despre aurul autohton, ce credeti, suntem noi urmasii Romei, asa cum este scris in istoria oficiala a romanilor?
– Nu, aceasta este o alta greseala, voi sunteti cu siguranta urmasii dacilor. Romanii au venit, au luat aurul, au stat o perioada si au plecat. Este adevarat ca au lasat si cateva urme prin aceasta trecere temporara pe teritoriul dac. Au lasat putina latina, pentru ca latina era limba oficiala, au lasat ceva monumente, expresie a recunoscutei culturi romane, si foarte putine obiceiuri, dar ei nu au putut sa schimbe structura poporului dac, pana la plecarea lor si nici dupa aceea. Poporul roman, care desigur a suferit si alte influente, se deosebeste radical de cel italian. Este mult mai ospitalier, mai jovial, mai comunicativ. Legatura romanilor cu natura este mult mai profunda decat a celorlalte popoare europene. Si aceasta este cea mai importanta mostenire pastrata de la daci. Dacii erau una cu natura. Natura era viata lor, iar viata lor era natura. Sa revenim putin la serpii stilizati din bratarile de aur. Nu stiu daca ati vazut vreodata un schelet de sarpe, cu vertebrele sale deosebit de elastice. Acest schelet se regaseste exact in stilizarea palmetelor care continua varfului fiecarei bratari. Numai o legatura extrem de puternica a omului cu natura ar fi putut reusi sa determine o astfel de realizare remarcabila. Asa ca voi, poporul roman, puteti sa va mandriti cu originea voastra si sa va considerati cel putin egalii celorlalte popoare care au radacini in batrana Europa.

Foto: (c) Ioannis Markos/ ARHIVA PERSONALA

Ioannis Markos a apreciat, totodată, că valoarea investițiilor totale ale companiilor elene vor totaliza aproximativ 500 de milioane de euro în 2014, Grecia deținând locul 6 printre cei mai importanți investitori străini în România.

AGERPRES: Care este valoarea schimburilor comerciale dintre România și Grecia în 2013 și la ce nivel estimați că se vor situa acestea în 2014?
Ioannis Markos: Conform datelor statistice oferite de Autoritatea de Statistică Elenă (EL.STAT), comerțul bilateral dintre Grecia și România s-a ridicat la 1,143 miliarde de euro în 2013. Exporturile grecești către România s-au ridicat la 617,7 milioane de euro, în timp ce importurile din România au fost de 526,1 milioane euro.

România se situează pe locul al 19-lea între cei mai importanți furnizori ai Greciei și pe locul al 13-lea ca ‘țară client’. Cu toate acestea, comerțul bilateral nu reflectă încă potențialul real (datorat mai ales proximității geografice), al relațiilor comerciale dintre cele două țări, dar suntem încrezători că în următorii ani se va ajunge la suma de 1,5 miliarde de euro.

Cele mai importante produse exportate din Grecia în România sunt produse din cupru, fructe și legume, mase plastice, produse alimentare, produse cosmetice, jucării etc.

Pentru anul 2014, ne așteptăm la o creștere a comerțului bilateral de aproximativ 5%. Potrivit celor mai recente date (EL.STAT) în primele 9 luni ale anului 2014 comerțul bilateral a crescut până la 878 de milioane de euro, de la 829 milioane de euro în aceeași perioadă a anului 2013 (+ 5,9%). Exporturile grecești s-au ridicat la 446 milioane de euro, în timp ce importurile din România au fost de 431 milioane de euro.

AGERPRES: Care este volumul investițiilor realizate de oamenii de afaceri greci în România anul trecut?

Ioannis Markos: La sfârșitul anului 2013, Grecia s-a situat pe locul 6 în topul țărilor care au investit în România, cu investiții totale de peste 4 miliarde de euro și mai mult de 5.700 de societăți înregistrate.

În ceea ce privește volumul investițiilor grecești în 2013, ultimele date disponibile arată investiții mici, de aproximativ 150 milioane de euro, referindu-se la capitalul social. Cu toate acestea, datele nu corespund realității, deoarece capitalul investit este cel care contează cel mai mult, acesta ridicându-se la aproximativ 500 milioane de euro.

AGERPRES: Ce perspective investiționale estimați pentru anul 2014 din partea oamenilor de afaceri greci?
Ioannis Markos: Având în vedere volumul investițiilor companiilor cu capital grecesc în România, majorarea capitalului investit de acestea, transferurile de capital din alte țări (Cipru, Olanda, Luxemburg), precum și absorbția fondurilor din programele Uniunii Europene, estimăm că valoarea investițiilor totale ale companiilor elene vor ajunge la aproximativ 500 de milioane de euro în 2014.

AGERPRES: Ce poziție ocupă Grecia în clasamentul țărilor cu cele mai mari investiții în România, în ultimii 20 de ani?
Ioannis Markos: Așa cum am menționat, Grecia deține locul 6 printre cei mai importanți investitori străini, cu mai mult de 5.700 societăți cu capital grecesc înregistrate, care au angajat în jur de 35.000 de persoane și au investit un capital de peste 4 miliarde de euro.

AGERPRES: Care sunt domeniile preferate de investitorii greci prezenți în România?
Ioannis Markos: Investițiile grecești în România sunt prezente în toate domeniile de activitate economică, dar putem distinge cu siguranță prezența companiilor grecești din industria alimentară, comerț cu amănuntul, sectorul bancar, agricultură și servicii.

AGERPRES: Cum percep investitorii greci mediul de business românesc?
Ioannis Markos: Investitorii greci consideră că economia românească respectă, în ceea ce privește datele macroeconomice, estimările organizațiilor internaționale. Totuși, ar trebui acordat un interes deosebit investițiilor străine, care contribuie în mod științific la creșterea PIB, deschizând astfel calea pentru aderarea României la Zona Euro.

În plus, distanța mică dintre cele două țări, impozitul forfetar, precum și stimulentele fiscale pentru capitalul reinvestit sunt considerate ca puncte pozitive pentru mediul de afaceri românesc, dar ar trebui să se facă eforturi continue pentru îmbunătățirea infrastructurii și pentru mai puține schimbări fiscale.

AGERPRES/(AS-autor: Magdalena Tănăsescu, editor:Nicoleta Gherasi)

“Domnul Raţiu este o persoană cu care se poate discuta foarte deschis şi foarte sincer şi este întotdeauna flexibil la sugestiile noastre. Îi datorăm destul de multe şi domanei Pamela Raţiu. Dumneaei a iniţiat foarte multe dintre proiectele Centrul Raţiu pentru Democraţie, de exemplu cel care viza compaterea traficului de fiinţe umane”, a spus Alis Costescu, director executiv al Centrului Raţiu pentru Democraţie.

Pamela Raţiu, renumită pentru cariera de fotomodel, s-a născut în America şi a călătorit până acum în aproape toată lumea. După ce s-a căsătorit cu Indrei Raţiu, a decis să se stabilească la Turda, acolo unde se află şi vechea casă a familiei, devenită astăzi sediu al fundaţiei.

“Trebuie să recunosc că nu am fost niciodată într-o ţară care are atât de mulţi tineri talentaţi şi care reuşesc în viaţă, dacă sunt susţinuţi. Aşa că văd potenţialul acestui loc”, a afirmat Pamela Raţiu, director executiv al Fundaţiei Raţiu România.

Pamela Raţiu împreună cu echipa ei din Turda este cea care a înaintat reginei Elisabeta a II-a propunerea de acordare a distincţiei de Membru al Ordinului Imperiului Britanic lui Nicolae Raţiu. Ea şi-a dorit ca lumea să cunoască eforturile lui pentru consolidarea democraţiei din România.

“Am fost îngrijoraţi de posibilitatea românilor din afara ţării de a-şi exprima dreptul de vot (n.r. la alegerile prezidenţiale din 2014). Spre exemplu, membrii echipei lui Nicolae au mers în rândul votanţilor şi au împărţit ceai celor care au stat la coadă. S-a numit ceai pentru democraţie“, a mai spus Pamela Raţiu.

“Eu văd acest titlu de Membru al Ordinului Imperiului Britanic ca pe o recunoaștere a principiilor reprezentate de Ion Rațiu. A dorinței sale de a crea o societate normală și decentă, în care există respect pentru celelalte ființe umane și pentru drepturile lor chiar înaintea legii și libertate absolută de a-ți exprima opinia”, a declarat Nicolae Raţiu, conform Centrului Raţiu pentru Democraţie.

Părinţii lui Nicolae Raţiu, Ion şi Elisabeta, au înfiinţat la Londra, în 1979, The Ratiu Family Charitable Foundation, o organizaţie menită să promoveze şi să sprijine proiectele pentru continuarea educaţiei şi cercetării în cultura şi istoria României.

Printre acţiunile care i-au adus lui Nicolae Raţiu distincţia oferită de Casa Regală Britanică se numără facilitarea accesului jurnaliştilor BBC care au dezvăluit realitatea din orfelinatele româneşti în anii ’90, dar şi primului zbor umanitar de după Revoluţia din 1989 care a adus în ţară medicamente şi alimente.

sursa: digi