Virusul responsabil pentru maladia aripilor deformate este deseori transmis la aceste insecte de un acarian numit ‘Varroa destructor’.

Acesta este un virus comun, dar simptomele bolii sunt mai frecvente în cadrul populațiilor de albine infectate cu acest parazit.

Mai multe detalii pe agerpres

Rezervele totale de lignit din Oltenia ar valora, după preţurile actuale, circa 400 de miliarde de euro, însă doar o treime din rezerve pot fi valorificate profitabil

Rezervele geologice de lignit disponibile la Compania Lignitului Oltenia, integrată înComplexul Energetic Oltenia, sunt estimate la circa 20 de miliarde de tone ceea ce, considerând un preţ actual al tonei de circa 20 de euro, ar însemna rezervele totale evaluate la circa 400 de miliarde de euro. În realitate, însă, exploatabilă ar fi maxim o treime din cantitatea amintită, după cum precizează Ion Petroniu, director de Dezvoltare la CEO. Ceea ce plasează zăcământul din Oltenia la o valoare de circa 130 de miliarde de euro. Aceasta este, însă, o apreciere bazată pe preţurile actuale ale lignitului. Este foarte greu de estimat cu cât se va modifica preţul cărbunelui în următorii ani ori decenii.

„Din total rezervă geologică, doar spre 30% este exploatabilă. Sunt zăcăminte de suprafaţă, mai uşor de exploatat, deci mai ieftine, şi sunt cele de adâncime care sunt greu de exploatat, scumpe, nu are sens să le exploatezi. Tendinţa, pe termen mediu, este de scumpire a tonei de lignit pentru că şi MWh produs în termocentralele pe cărbune devine, în timp, mai scump”, ne-a explicat Petroniu.
În fiecare an, dintr-un consum mediu la nivel naţional de 50-60 de TWh, circa 20 TWh vin din termocentralele pe cărbune. Odată cu avansul surselor de energie „verzi”, ponderea termocentralelor în total producţie scade. Totuşi, odată ce subvenţionarea energiei regenerabile va înceta, energia termo va fi din nou la mare căutare, cu efect direct şi asupra preţului lignitului, arată oficialul CEO.

În prezent, termocentralele pe cărbune sunt într-o situaţie ingrată. Preţul energiei a scăzut cu circa 20-30% faţă de anul trecut din cauza intrării masive pe piaţă a energiei „verzi” ieftine, astfel că sunt puse în situaţia de a vinde aproape de preţul de producţie. „Salvarea” termocentralelor vine din livrările pe piaţa reglementată unde statul, prin Agenţia de Reglementare în Energie, a impus un preţ de achiziţie al energiei termo care să acopere costurile de producţie şi să lase şi o marjă de profit.

Minele de huilă din Valea Jiului şi cele de lignit din Oltenia alimentează termocentralele reunite în Complexul Energetic Hunedoara şi Complexul Energetic Oltenia. Împreună, cele două complexuri reprezintă cel mai mare producător de electricitate din România şi principalul factor de echilibru al sistemului atunci când e secetă, nu bate vântul sau se întrerupe din funcţionare unul din cele două reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă, cum s-a tot întâmplat în ultimul an.

România exploatează lignit din 1957. De atunci, circa 1 miliarde de tone au fost scoase din pământ pentru a fi arse în termocentrale.
Lignitul este un cărbune natural de calitate inferioară care este folosit drept combustibil sub formă de brichete. Are o putere calorifică superioară mai mică decât a huilei.

Complexul Energetic Oltenia exploatează circa 32 de milioane de tone de lignit anual. În prezent, este în discuţii cu mai multe companii germane care ar vrea să cumpere circa 2,5 milioane de tone de lignit, însă aceste discuţii nu au duc însă la niciun rezultat.

Autor: | Florin Cojocaru | ECONOMICA.net