Romani azi
În zilele de 26-27 aprilie, la Florența, a avut loc faza finală a Olimpiadei de limba italiană pentru elevii de liceu, rezidenți în Italia, dar și în afara țării. Pentru categoria cea mai importantă, cea a liceelor din Italia, au concurat 64 de elevi, selecționați din peste 13.000 de liceeni, de la unități de învățământ din întreaga Peninsulă. Pe locul trei, cu o notă de 59 de puncte s-a clasat, surprinzător, o româncă: Adelina Vrînceanu, elevă la Institutul Superior “Guido Parodi” din localitatea Aqui Termi, provincia Alessandria. Adelina a povestit, în exclusivitate pentru Gazeta Românească,cum a obținut acest important succes. Adelina a fost în urmă cu 0,5 puncte față de locul 2 (Bullitta Alessandro – Nuoro – 59,5 puncte) și doar cu un punct și jumătate față de locul 1, obținut de un elev din Padova (Tosatto Alessandro – Padova – 60.5 puncte). Concursul, ajuns la cea de-a treia ediție, s-a desfășurat subînaltul patronaj al Președintelui Giorgio Napolitano și al Primăriei din Florența. La ceremonia de decernare a premiilor a fost prezent și primarul capitalei toscane, Matteo Renzi. Adelina Mihaela Vrînceanu are 15 ani, este originară comuna Lipova, județul Bacău, în Italia, împreună cu părinții și fratele mai mic, de la vârsta de trei ani și trei luni. Adelina ne-a povestit într-o manieră particulară, demnă de un elev premiat la olimpiada de limbă și literatură, despre începuturile ei la școală, în Italia. “Deseori, plecând într-o călătorie, avem probleme dacă uităm acasă bagajul nostru spiritual, adică buna educație, valorile, tezaurul de dragoste și sentimente, ca izvor de energie pură care îți va servi ție, dar de care vor fi însetați mereu și cei care vor interacționa cu tine.» «Eu, deși micuță se pare că nu am uitat nimic acasă, plecăm cu o bună bază formativă, ori mai bine zis, bunicii mei Iurașcu Vasile și Aurica din satul Valea Caselor au avut grijă să-mi pună mai totul în “bagajel”. Din fericire nu m-am confruntat cu nici un fel de probleme, la grădiniță m-am împrietenit ușor cu toți copiii. Unde ne lipseau cuvintele completam cu gesturi, iar profesorii m-au îndrăgit repede, mă priveau cu o oarecare curiozitate și admirație.» «Părinții mei făceau desigur sacrificii eroice, aidoma miilor și miilor de alte familii de români care au emigrat, dar în jurul meu era doar dragoste, o inteligentă și delicată atenție, respect și înțelegere pentru trăirile mele. O problemă totuși am avut, dar de altă natură – DORUL, NOSTALGIA.” «Care român nu a simțit acea durere grea care îți strânge inima ca un clește? Salvarea mi-a venit de la o cutie gigantă, plină de culori, însoțită de multe foi albe pe care am descărcat tot ce simțeam, tot ce-mi lipsea: figuri dragi de departe, senzații, voci…În acest mod am elaborat o durere prea mare pentru un copil și am câștigat un alt prieten de călătorie, desenul.» Ai avut vreodată probleme legate de faptul că provii dintr-o familie de români? Te-ai simțit vreodată marginalizată? «Nu m-am simțit niciodată marginalizată din cauza naționalității mele, dar a trebuit să-mi merit totul. Nici o indulgență în ceea ce mă privește, ideea ce mi se comunica non-verbal era: ești străină, dar ne placi, așa că nu te vom judeca în baza unor stereotipuri, dar demonstrează-ne cât valorezi.» Povestește-ne despre “aventura” ta școlară în Italia. «Între grădiniță și liceu am schimbat șase școli, în funcție de munca părinților. Până în clasa a patra am terminat anul cu media generală 10, mergând apoi pentru clasa a cincea în alt oraș. Am văzut uimire totală la vederea notelor mele precedente.La sfârșitul anului mi-au dat zece și cele mai neîncrezătoare profesoare. Am continuat cu media zece la toate materiile următorii ani de școală încheind cu “zece cu laude” examenul de clasa a opta.» «Menționez că în Italia nu există ceremoniile acelea frumoase de premiere la sfârșitul anului cu diplomă și coroniță de care îmi povestesc cu drag mama mea și tatăl meu, care stimulează copii și le dau sentimentul de recompensă pentru sârguința lor. În mod excepțional la gimnaziu am primit o “Scrisoare de merit” din partea primarului orașului, în care-mi scria că e onorat să mă aibă ca cetățean al orașului, felicitându-mă pentru rezultate, augurându-mi un viitor pe măsură.» ”Tot în acea perioadă am obținut Cupa de aur “British Institute”prima clasă, de limba engleză.» Ce tip de liceu ai ales după ce ai terminat clasa a opta? «Am ales cu multă pasiune Liceul științific, iar în primul an am câștigat Bursa de studiu pentru cea mai înaltă medie a notelor din an pentru tot institutul Parodi, care include toate liceele din oraș. Simt simpatie în jurul meu, iar în acest sens, un bun aport și-l dau părinții mei Cristinel și Viorica Vrînceanu, exemplu de integritate și frumusețe morală pentru mine, care prin muncă și comportamentul lor construiesc o rețea de simpatie. Din păcate,am auzit ocazional expresii care pot conduce la marginalizare, adresate unor colegi de-ai mei de alte naționalități, de aceea cred că în acest sens mai este mult de lucru. » Ești prima elevă româncă premiată la o olimpiadă școlară în Italia. Ce reprezintă acest lucru pentru tine? «Sunt deosebit de mulțumită, pentru mine și nu numai… Dedic totul celor care m-au iubit și mi-au dăruit pacea de care am nevoie, conaționalilor mei, școlii și profesorilor mei. Experiența aceasta mi-a dat prilej să cunosc persoane extraordinare, idei și proiecte noi. Acest rezultat îl doresc un pas înainte spre o mentalitate comună mai deschisă.» Ce crezi că trebuie să facă un elev pentru a ajunge la performanța ta? E de ajuns studiul temelor sau e nevoie și de ceva în plus? «Programul școlar de bază nu se sare niciodată, nicio temă sau domeniu de studiu. În rest, experiențe de viață cât mai variate, fantezie, mult citit de calitate. Cred că a trăi și experimenta mai multe culturi și limbi nu ne împiedică de a le aprecia în mod profund, dimpotrivă, ne stimulează fantezia și ne face mai înfometați de cunoaștere. Nu din întâmplare sunt și anglofilă.» Este cursul de italiană o materie mai deosebită pentru tine sau la toate materiile ești la fel de silitoare și pasionată? «Îmi plac toate materiile și le dedic același interes, de la artă, la matematică. Iubesc cunoașterea, iar studiul îl concep ca o modalitate de dezvoltare structurată și armonioasă a persoanei umane. Nu degeaba matematicienii greci erau și filozofi…» Descrie-mi o zi normală din viața ta de elev. «Trezire un pic anticipată pentru a face totul fără grabă, micul dejun energetic și sănătos, cu ingrediente antice de-o vârstă cu umanitatea, transformat în rețetă de familie de mama mea fantastică, cu “Doamne ajută” plecarea la școală, iar acolo pentru cinci ore, toată atenția și curiozitatea mea este la maxim. Prânzul acasă la 13.30, după care o oră de relaxare, cânt la pian, desenez, conversez, citesc cotidiane de informație, etc. Apoi încep studiul și dezvoltarea temelor. La 16.00 iau o gustare și continui pregătirea până la cină. La nevoie fac mici pauze în care desenez sau “mă joc” cu fratele meu Matei de nouă ani. La terminarea lecțiilor am program liber să-mi cultiv alte pasiuni, activități sportive. Uneori merg în bibliotecă cu prietenele mele sau ne plimbăm și ne oprim la un ceai.» Ce reprezintă pentru tine România, în afară de faptul că e țara natală? «Un loc, un teritoriu, o lume îți aparține dacă ți-a dăruit sentimente, senzații sufletești dar și olfactive, gustative, pozitive și unice încât au intrat în chip nevăzut să facă parte di identitatea ta. România pentru mine e țara unde, într-un “colț de rai”, la Valea Caselor, Bacău, mă așteaptă o dragoste mare care nu se poate măsura în cuvinte. Unde în alt loc în lume mai există o mamaie năzdravană care uitându-se la cer și mirosind vântul, știa momentul exact pentru fiecare lucrare a pământului. Juca cu mine “lupul și oile” până mă dobora somnul, iar dimineața mă trezea cu “bună dimineața rază de soare”, având în batic parfum bun de cuptor harnic “cu noaptea în cap”.» «Mă rostogoleam din pat ca un măr di copac, nerăbdătoare să “mușc”din acel entuziasm care făcea fiecare zi specială. Afară aveam atâtea chirpidine, ciocane și clești de ascuns pe sub butuci în vie în timp ce tataia cu zâmbet misterios parcă nu mă vedea. Acolo am văzut o rânduială a muncii și o viață creștinească interiorizată. Mi-au transmis ereditatea lor culturală prin povestiri și cântece, gestualitate, acțiuni, dragoste în mii de culori. România este țara tuturor vacanțelor mele de vară, unde am mers în tabere la Valea Budului, Sovata, Litoral. România este țara de care tatăl meu și mama mea au mai întotdeauna ceva să-mi povestească cu evidentă emoție. Doresc să simt tot mai mult România.» Dar Italia? «Cred că și albina care zboară din floare în floare să-și culeagă nectarul apreciază în modul ei floarea care îi dă ospitalitate. Cu atât mai mult noi, oamenii. Italia e țara primelor prietenii, acelea care nu se uită niciodată. Pentru colegii mei italieni simt un autentic sentiment de frăție, simt gratitudine și respect pentru profesorii mei. Un sentiment imens pentru o țară simt că nu exclude un un alt sentiment mare care naște și crește. Nu-i așa că se nasc primele generații de europeni autentici?» Ce proiecte de viitor ai? «Las o ușiță deschisă tuturor posibilităților…» Ce facultate ți-ai dori să frecventezi? Unde? «Îmi doresc să frecventez medicina unde știința e inepuizabilă, în sprijinul ființei umane. Nu am decis unde, dar mi-ar plăcea ca masteratul să-l fac într-o țară diversă de cea în care frecventez universitatea.» Ce sfaturi ai pentru copiii din familiile de români din Italia? «Sentimentul meu de mulțumire l-aș împărți la toți, pentru a-i stimula să caute în persoana lor acel ceva, special, care îi va ajuta să-și creeze și realizeze visele. Înainte de a-și dezvolta rădăcini aeriene să cultive bine rădăcinile originale, seva cea nemuritoare… totul spre binele și fericirea lor.» Autor : Andi Rădiu Sursa: gazetaromaneasca
Marcela Topor, soţia noului şef al guvernului regional catalan, Carles Puigdemont, este jurnalistă la Catalonia Today, un ziar de limbă engleză înfiinţat chiar de soţul acesteia
Marcela Topor a devenit prima doamnă a Cataloniei, duminică 10 ianuarie 2015, după ce soţul acesteia, Carles Puigdemont, care până acum era primar al oraşului Girona a fost investit în funcţia de preşedinte al guvernului catalán (Generalitat). Soţul româncei a fost propus în această funcţie de fostul preşedinte de guvern, Artur Mas, după ce partidul acestuia, Convergéncia Democrática de Cataluña a ajuns la un acord cu formaţiunile Junt pel Sí (Împreună pentru Da) şi Candidaturii Unității Populare (CUP) în vederea formării unui guvern regional şi evitarea altor alegeri care le-ar fi putut aduce separatiştilor pierderea majorităţii.
Marcela Topor, care a putut fi zărită la tribuna Parlamentului cu prilejul discursului de investitură a soţului său, este gazda programului “Catalan Conections”, difuzat de Catalonia Today, un ziar de limbă engleză înfiinţat de însuşi soţul acesteia. În cadrul acestui program, în fiecare miercuri, românca intervievează într-o engleză perfectă diferiţi străini care trăiesc în Catalonia.
Cei doi s-au căsătorit după ritul ortodox la Iaşi şi au împreună două fetiţe, una de 7 ani şi alta de 9 ani, botezate ortodox în Parohia Ortodoxă Română Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul şi Sf. Ierarh Grigore Palama din Girona.
Marcela Topor împărtăşeşte ideile politice separatiste ale soţului ei. De altfel, la finalul anului trecut, românca a publicat un editorial în care semnala “victoria blocului separatist în Parlamentul catalan ca fiind unul dintre momentele cheie ale lui 2015” şi în care saluta “începerea procesului de creare a statului catalan, în ciuda unui guvern spaniol decis să frustreze ambiţiile catalane”.
Cine este Carles Puigdemont
Carles Puigdemont, cel de-al 130-lea preşedinte al Generalitat, născut în urmă cu 53 de ani în Amer, un sat situat la aproximativ 100 de kilometri vest de oraşul Girona, este un politician cu sentimente catalane profunde care, cel mai probabil, va urma politica dusă de Artur Mas, fiind un adept al separării Catolniei de Spania.
Fiul unui cunoscut cofetar din localitatea sa natală, Puigdemont a ales o cale cu totul diferită de cea a tatălui său, orientându-se spre jurnalism, însă de tânăr a simţit o atracţie specială spre politică. De altfel, încă de tânăr s-a implicat în activităţile Tineretului Naţionalist Catalan.
O perioadă a lucrat la ziarul “El Punt”, unde a fost redactor şef al ediţiei din Girona, studiind în paralel Filologia Catalană. În anul 1999 a înfiinţat Agenţia Catalană de Ştiri (ACN), până în anul 2002 fiind primul director al acestui mediu de presă.
După o perioadă de doi ani în care a ocupat postul de director al Casei de Cultură din Girona, în anul 2004 a înfiinţat “Catalonia Today, un ziar în limba engleză, condus de soţia acestuia, Marcela Topor.
Pasul definitiv spre politică l-a dat în anul 2006, când a ajuns deputat în Parlamentul Cataloniei
În anul 2007, mai mult printr-o circumstanţă imprevizibilă provocată de retragerea avocatului Carles Mascort, şi-a prezentat candidatura la postul de primar al oraşului Girona, pe listele CIU, însă fără succes. Patru ani mai târziu, avea să devină edilul oraşului catalán, pentru ca în 2015 să fie ales în slujbă pentru încă un mandat. În toţi aceşti ani Puigdemont a pus mult accent pe cultură şi pe promovarea turistică a oraşului Girona.
Anul trecut a devenit preşedinte al Associació de Municipis per la Independència (Asociaţiei Municipiilor care militează în favoarea Independenţei Cataloniei), ascensiune care i-a deschis acest orizont spre ocuparea postului de preşedinte al Cataloniei.
Pe lângă catalană şi spaniolă, Carles Puigdemont vorbeşte bine engleza şi franceza şi se descurcă bine în limba română, atât datorită relaţiei de căsnicie cu Marcela Topor cât şi a nenumăratelor contacte cu diferiţi politicieni şi jurnalişti români, dar şi a vizitelor pe care din 1998 încoace le-a făcut în România în diferite ocazii, una dintre ele alături de celebrul Joan Laporta, fostul preşedinte al clubului FC Barcelona.
Premierul Mariano Rajoy nu pare să fie încântat de numirea lui Puigdemont
Fostul şef al guvernului regional din Catalonia, separatistul Artur Mas, a anunțat sâmbătă că renunță la un nou mandat, pentru a permite formarea unui nou executiv condus de forțele separatiste care militează pentru dezlipirea Cataloniei del Spania.
La sfârşitul lunii septembrie, separatiștii au câștigat majoritatea absolută de 72 de locuri din cele 135 ale parlamentului regional, cu 47,74% din voturi. Din luna noiembrie, aceştia au adoptat o rezoluție prin care se proclama iniţierea procesului de secesiune și nesupunerea față de instituțiile statului spaniol, însă lor a eşuat din pricina faptului că cei 62 de deputați ai coaliției Junts pel si (Împreună pentru Da), Candidatura Unității Populare (CUP).
Premierul Mariano Rajoy nu pare să fie încântat de numirea lui Puigdemont în funcţia de preşedinte al Generalitat. „Este o ilegalitate deja constatată”, şi-a început discursul şeful executivului spaniol în faţa camerelor reunite de la Madrid. Acesta afirmă că discursul de investitură a lui Puigdemonteste o „copie” a celui purtat de Artur Mas şi a declaraţiei Parlamentului catalan din data de 9 noiembrie care de fapt a şi fost anulată pe 2 decembrie de către Tribunalul Constituţional.
Sursa: romaniaexpres.com/
Perechea alcătuită din jucătoarea română de tenis Raluca Olaru și kazaha Iaroslava Șvedova s-a calificat, luni, în sferturile de finală ale turneului WTA de la Sydney, dotat cu premii totale de 687.900 dolari, după ce s-a impus cu 6-3, 6-2 în fața cuplului Lara Arruabarrena (Spania)/Andreja Klepac (Slovenia).
Olaru și Șvedova s-au impus în 61 de minute și și-au asigurat 5.970 dolari și 100 de puncte WTA.
Mai multe detalii pe agerpres
Bistriţeanca Iulia Dragu trăieşte pentru a face bine FOTO: Bianca Sara
De ani buni, Iulia Ionela Dragu trăieşte pentru a face bine. Implicată în numeroase campanii umanitare, femeia de 41 de ani din Bistriţa a implementat recent în oraşul natal un sistem de donaţii care ar putea ajunge să funcţioneze în toată România.
Are 41 de ani şi este ca argintul viu. Telefonul îi sună fără încetare, iar când primeşte o veste bună, care înseamnă de regulă că vreuna dintre persoanele pe care le sprijină are parte de ajutorul de care poate depinde viaţa sa, sare la propriu de pe scaun de bucurie.
Mai multe detalii pe adevarul
Zoia Alecu s-a născut la 10 ianuarie 1956, în București, și a urmat Liceul de muzică ”George Enescu”, unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel. Aici a fost colegă cu viitoarea sa colaboratoare, Crina Mardare. A renunțat la școala de muzică și a ales Liceul teoretic ”Mihail Sadoveanu”, apoi Liceul ”Gheorghe Lazăr”.
Sursa foto: (c) ZoiaAlecuFolk/Facebook
În jurul vârstei de 15 ani, pe fondul curentului folk, ce se manifesta tot mai pregnant în România, și marcată de Joan Baez și al ei ”Joe Hill”, își cumpără prima chitară și începe să studieze singură noul instrument.
Mai multe detalii pe agerpres
Posted by Emilian
Căutând pe internet ce înseamnă o ”hecnă cu cai” am dat peste textul preluat mai jos, care era părăsit şi nevalorificat la adevărata lui valoare pe site-ul poezie.ro. În acest text veţi citi un scurt rezumat despre poporul român şi contribuţia lui şi a strămoşilor noştri la binele umanităţii. Este prezentată FOARTE pe scurt istoria noastră milenară şi moştenirea lăsată lumii de poporul român. În vremuri ca cele de azi, când ni se inoculează în creier peste tot prin mass media deținută de străini ideea că românii sunt de cea mai joasă speţă (hoți, proști, bețivi, leneși etc), e bine să ne reamintim cine au fost strămoşii noştri şi să aflăm care este istoria reală acestui popor. Iar pentru că avem o astfel de istorie minunată şi astfel de strămoşi buni, viteji şi inteligenţi, SĂ FIM MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI (însă cu măsură) şisă facem tot ce putem să apărăm Neamul Românesc și să-l eliberăm din Sistemul de exploatare ascuns impus românilor de către mafia străinilor. Ca să avem vreo șansă la o viață normală, pe care cu toții ne-o dorim, trebuie să ne rupem de mass media străinilor (TV, site-urile și ziarele lor), care toarnă zilnic otravă în mintea noastră fără să realizăm, și SĂ CERCETĂM PE CONT PROPRIU ADEVĂRUL despre istoria poporului nostru și despre situația REALĂ în care ne aflăm astăzi. (am ajuns să înțeleg că apropierea de Biserică și învingerea patimilor/păcatelor noastre sunt de asemenea esențiale).
Ceea ce veți citi mai jos este DOAR O MICĂ PARTE din aportul poporului român la binele umanității. Este bine să avem tot timpul în minte aceste informații atunci când ne gândim, vorbim despre sau ne referim la ROMÂNIA și poporul român. Poporul român / Neamul românesc NU ÎNSEAMNĂ MIZERIILE PE CARE LE VEDEM LA TV ASTĂZI! Să NU mai cădem în capcana sabotării României chiar de către români! Să nu-i mai înjurăm pe frații noștri români! Să nu mai generalizăm zicând „românii sunt…proști, bețivani, leneși, hoți…” Să NU mai învinuim poporul român pentru ce vedem în jurul nostru! Nu poporul este de vină pentru relele pe care le vedem în fiecare zi – ce popor e atât de nebun încât să-și facă rău singur? Vina NU este a victimei, ci vina este a atacatorului! Suntem noi atacați? DA! Și încă de când! Vina pentru dezastrul pe care îl vedem în jurul nostru o poartă mafia internațională care ne-a căpușat și care ne exploatează zi de zi cu ajutorul politicienilor din fruntea țării – infractori și mafioți(mulți dintre ei străini cu nume românești și vorbitori de română, restul – cei mai mulți – slugi la străini). Acești politicieni corupți pe care îi vedem la TV prăduiesc și distrug România conform planului Stăpânii lor din umbră (străini) – însă ei sunt doar instrumente de aplicare a unor ordine, nu și factori de decizie. În mod real, decizia este luată astăzi în afara României, de către străini anti-români care ne forțează să trăim în sărăcie și să ne adaptăm cum putem acestei colonizări – exploatări „moderne”. Despre toate aceste lucruri am scris în ultimii ani pe acest blog și există pe internet informație suficientă ca să înțelegeți situația reală în care ne aflăm. Înjurați, deci, atacatorul, nu victima, dacă vreți să dați vina pe cineva! În schimb, iubiți România! Aveți de ce! Iubiți poporul român și fiți mândri că sunteți români – urmași PE ACELAȘI TERITORIU ai dacilor și strămoșilor lor de acum mii de ani!
Iată textul de care ziceam mai sus:
MOŞTENIRE PENTRU VIITOR
(text de Nicolae Aurelian Diaconescu [Nicu al Popii] (20 feb 2006) – preluat de aici –www.poezie.ro și promovat pe blogul Ce-i cu noi? pentru a fi descoperit de cât mai mulți români, mediatizat la nivel național și internațional și apreciat la adevărata lui valoare; mulțumim autorului pentru sintetizarea acestor informații)
România este o ţară cu o veche cultură şi civilizaţie. Afirmaţia este demonstrată de sutele de mii de probe materiale arheologice existente în numeroasele muzee din ţară.Dintre acestea, două prin simbolistica lor validează vechimea spiritualităţii noastre: Gânditorul de la Cernavoda, cultura Hamangia şi Hora de la Frumușica, din cultura Cucuteni! (mențiune Ce-i cu noi?: detalii despre Cucuteni și aici: Ultima comoară nedescoperită de pe glob – cultura Cucuteni; detalii despre istoria milenară a poporului român AICI).
Statueta Gânditorul (descoperită la Cernavodă în 1956, datează din a doua jumătate a mileniului V şi începutul mileniului IV ÎNAINTE de Hristos) reflectă starea meditativă şi contemplativă a Omului, vizavi de Sine, de lumea în care trăieşte şi în relaţia sa cu întreg Universul, pe când existenţa lui depindea de puterea braţelor. Cealaltă statuetă, Hora de la Frumuşica (4000 î.H.), aparţinând culturii neolitice de la Cucuteni, se găseşte în Muzeul Arheologic din Piatra Neamţ, (localitate de un interes turistic special); ea arată capacitatea de abstractizare a artiştilor anonimi reflectată în Artă, cu cca. 6.000 de ani în urmă, când se exprimau prin simboluri şi semne.
Omul, în relaţia sa cu natura, a traversat multe etape. De la o atitudine sfidătoare, agresivă şi de distrugător al mediului în care trăieşte, considerându-se stăpân al naturii, până la convingerea că trebuie să convieţuiască în armonie cu Natura. Armonizarea relaţiilor omului cu natura e promovată din timpurile biblice, iar pe teritoriul de astăzi al României, această atitudine are rădăcini adânci. Probată mai ales prin obiceiuri şi credinţe populare (transmise pe cale orală) se manifestă şi în ritualuri precreştine din vremea zeului Zamolxe, a întregitoruluiBurebista şi a viteazului şi neînduplecatului rege dac Decebal. Din timpul acestui legendar erou, datează cetatea şi sanctuarul de la Sarmizegetusa, unicate în Europa. Şi azi impresionează ingeniozitatea soluţiilor tehnice aplicate în construcţia zidurilor, ştiinţa dacilor în calcularea timpului şi a mişcării astrelor pe cer şi mai ales bogăţia în aur şi modul de prelucrare a acestuia (monedele cosoni din tezaurele dacice). Poate de aceea, tot un daco-roman, Dionysus Exiguus este acela care a realizat calendarul modern, utilizat azi de lumea întreagă şi care fixează ca moment zero, naşterea lui Isus Cristos (înainte şi după Hristos).
Tehnica unor construcţii indestructibile, din piatră şi lemn, dăinuie şi azi în zona Maramureşului (zonă cunoscută mai ales prin conservarea trăsăturilor fundamentale ale românilor) şi în unele sate situate în zona dealurilor subcarpatice. Bisericile de lemn din Maramureş (Ieud) sunt unice în Europa, prin arhitectura lor zveltă, prin modul de construcţie şi îmbinare a structurilor fără a se utiliza vreun cui metalic. Ele au mai fost denumite şi catedrale din lemn.
Cu o astfel de tradiţie multimilenară, este explicabil de ce a fost posibil, ca tot un român,Constantin Brâncuşi să revoluţioneze sculptura universală. Aceeaşi simbolistică, întoarcerea la esenţă, cu rădăcini în timpurile imemoriale ale acestui popor poate fi descifrată în celebrele sculpturi Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana infinită ale lui Brâncuşi, sculpturi ce se află în oraşul Târgu Jiu din România.
Una din trăsăturile profunde ale mentalităţii româneşti o reprezintă maniera de reflectare a relaţiei Om Divinitate în picturi şi fresce din bisericile şi mânăstirile răspândite pe întreg cuprinsul ţării. Printre cele mai frumoase şi vestite biserici din ţară, sunt cele construite dedomnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt, care, după fiecare război de apărare câştigat, ca semn de mulţumire pentru izbândă, înălţa o mânăstire. Culoarea albastră a mânăstirii Voroneţ, compusă după reţete tradiţionale, uimeşte lumea întreagă, datorită rezistenţei la factorii de mediu (este indestructibilă). Nici până azi nu a fost descifrat secretul preparării culorilor!
Mânăstirile devenite locuri de pelerinaj pentru oamenii din lumea întreagă, au constituit nuclee ale spiritualităţii naţionale, în jurul cărora au fost create legende şi mituri nemuritoare (vezi Legenda meşterului Manole – constructorul legendar al mânăstirii de la Curtea de Argeş, – care dezvoltă ideea sacrificiului ca etapă obligatorie în realizarea unei capodopere).
Românii, indiferent de perioada istorică, supuşi vremurilor, au continuat să viseze, ridicând ochii spre cer, în aspiraţia de a zbura. Mult înainte de a se inventa avionul, Conrad Haas de la Sibiu a imaginat zborul cosmic, elaborând principiul rachetelor cu mai multe trepte. Manuscrisul Coligatul din Sibiu descrie aceste încercări, realizate experimental încă din 1569!
Mai târziu, în 1935 Herman Oberth (1894-1989), profesor în oraşul Mediaş, a lansat o rachetă cu combustibil lichid. (În teza sa de doctorat susţinută în 1923 la Universitatea din Cluj a conceput Racheta pentru spaţiile interplanetare).
Tot un român, Traian Vuia a inventat în 1903 maşina zburătoare folosind propriile mijloace de bord pentru desprinderea de la sol. Nici reprezentanţii Academiei Franceze nu au crezut în posibilitatea acestui zbor şi au respins memoriul inventatorului Traian Vuia cu rezoluţia „nebun”. Acesta nu s-a descurajat şi a brevetat invenţia în august 1903 iar apoi, în anii 1904-1905 a construit avionul probându-l în zbor la 18 martie 1906 pe Câmpia de la Montesson lângă Paris. Prin brevetul său, prin construcţia aparatului şi încercarea acestuia în zbor, Traian Vuia este de fapt inventatorul avionului modern. Deşi era conştient de valoarea invenţiei sale, el spunea: „Ce importanţă are cine a făcut un lucru! Important este că el există, s-a făcut. Eu n-am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, eu lucrez pentru gloria omenirii!”.
Numeroase bunuri de care azi se bucură întreaga omenire, au fost create de români. Un exemplu concludent în acest sens, este pancreina – insulina descoperită de medicul Nicolae Paulescu. Acest medicament, poate fi considerat cea mai mare descoperire medicală a secolul XX, aplicarea tratamentului salvând milioane de vieţi omeneşti. Spiritul inventiv al românilor s-a manifestat în cele mai diverse domenii de activitate, de la mijloacele folosite pentru scris, vezi condeiul portăreţ fără sfârşit, (strămoşul stiloului de azi) invenţie brevetată de Petrache Poenaru la Paris în 1827 şi până la tehnica forajelor petroliere de mare adâncime, brevetate de Ion Basgan în 1934 şi 1937.
Este demn de reţinut faptul, că, tot pe teritoriul României, a fost descoperită una din cele mai vechi scrieri ideogramice din lume, Tablele din Tărtăria judeţul Alba (5000 îHr).
Deşi nu ne propunem să facem o ierarhizare a creatorilor români, câteva nume se impun prin unicitate: Gogu Constantinescu, Gheorghe I. Marinescu şi Ştefan Odobleja.
Gogu Constantinescu este creatorul unei ştiinţe noi, sonicitatea, care se ocupă cu transmiterea energiei prin vibraţii. Teoria a fost expusă într-o broşură publicată în 1918 la Londra sub denumirea Theory of sonics având drept consecinţă apariţia a numeroase invenţii care au contribuit la progresul tehnic mondial: pompele de injecţie şi injectoarele pentru motoarele Diesel, motoarele sonice rotative, perforatoarele sonice, ciocanele sonice, etc. Ca o recunoaştere a contribuţiei adusă de Gogu Constantinescu, o grupă a clasificării internaţionale a brevetelor poartă numele său : F16H33/12 Transmisia Constantinescu. Gogu Constantinescu spunea: „Tehnica de azi dispune de mijloacele necesare pentru a face lumea fericită. Depinde numai de oameni s-o aplice în folosul lor deplin, în scopul unui ideal scump tuturor popoarelor – PACEA”.
Gheorghe I. Marinescu (1863-1938) eminent specialist în histologie, patologie şi bacteorologie, este unul din fondatorii neorologiei prin lucrarea sa fundamentală La cellule nerveuse (două volume Paris 1909).
Teoria consonantistă creată de românul Ştefan Odobleja (1902-1978), în fapt teoria ciberneticii generalizate, pune în evidenţă similitudinea dintre procesele psihologice ale fiinţei umane şi corespondenţa lor în ştiinţele exacte oglindite în procesele fizice din Univers. În Om ca parte a Întregului, se regăsesc toate procesele fizice din Univers. Consecinţele directe ale acestei teorii au condus la apariţia calculatorului şi a teoriei cibernetice, aceasta reprezentând doar un aspect particular al teoriei cibernetice generalizate a lui Odobleja. Întreaga teorie a fost publicată de Ştefan Odobleja în lucrarea La psichologie consonantiste, în două volume (1938 Lugoj).
Evident, într-o astfel de prezentare sintetică nu putem trece în revistă pe toţi creatorii români.Cunoaşterea României cu istoria ei multimilenară poate fi făcută vizitând muzeele de Arheologie, Artă, Istorie, Tehnică, Literatură ş.a.m.d. din ţară.
O incursiune la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti, oferă oportunitatea de a descoperi primul vehicol din lume cu formă aerodinamică perfectă, având un consum minim de energiela înaintarea într-un fluid, invenţie ce stopează mult agresiunea omului împotriva naturii. În fapt este vorba de automobilul construit şi brevetat în Germania în 1922-1923 de inginerul român Aurel Perșu, având forma unei picături de apă în cădere.
O altă curiozitate ştiinţifică o reprezintă Pilele Karpen cu electrozii din platină şi aur, având ca electrolit acidul sulfuric în concentraţie de 100%. Aceste pile, pentru care Vasilescu Karpen, (profesor, inventator şi fost rector al Politehnicii din Bucureşti în perioada 1920-1940), a elaborat o teorie matematică, pun în discuţie principiul al doilea al termodinamicii.
Un punct de mare atracţie îl constituie aparatul de zbor individual al lui Justin Capră brevetat în 1958 şi al doilea laser cu gaz (Heliu-Neon) din lume, realizat de profesorul Ion Agârbiceanu în 1962.
Am putea aminti şi pe alţi inventatori români, dar ei pot fi găsiţi în site-ul expoziţiei româneşti de la Aiki, Japonia.
Menţionăm însă ce a spus un alt savant român, Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie (avion prezentat la expoziţia mondială de la Paris în 1910), cu privire la contribuţia noastră ştiinţifică. Afirmaţia a fost făcută la începutul deceniului VII al secolului XX: „Ce noroc ar avea omenirea dacă ar exista multe naţii care să-i fi adus faţă de numărul de locuitori atât cât i-a adus naţia Română în ultimii 120 de ani”. Această afirmaţie rămâne valabilă şi azi pe o mai lungă perioadă de timp şi se susţine prin exemple din diverse domenii.
Tipul şi cantitatea de energie utilizată de-a lungul istoriei a marcat cicluri succesive de civilizaţii. Datorită în special motorului cu ardere internă, producerea şi consumul petrolului a căpătat o largă răspândire la sfârşitul secolului al XIX-lea. Trebuie subliniat faptul că în România, mult înainte de producerea industrială a petrolului, au existat instalaţii de tehnică populară folosite în extracţia petrolului, hecna cu cai. În 1850 în zona Păcureţi, Prahova, cu o astfel de instalaţie se extrăgeau cca. 2t/zi. Ţiţeiul era scos ca şi apa din fântâni cu găleţi mari, hecne, acţionate manual cu ajutorul unor scripeţi crivac – şi apoi prin forţa animală. (În timp ce o găleată se ridica plină de ţiţei, alta, cobora.)
Ceva mai târziu, fraţii Theodor şi Marin Mehedinţeanu, au construit la Râfov, Ploieşti (1856) prima instalaţie de rafinare industrială a petrolului din ţară, fapt pentru care România este menţionată în statisticile mondiale ca producătoare de petrol. În 1857 şi 1858, producţia industrială de ţiţei a României era de 257t/an. Din 1859, între ţările producătoare de ţiţei apare şi S.U.A. cu o producţie de 274t/an.
Theodor Mehedinţeanu, pe baza unui contract încheiat în 8 octombrie 1856 cu primăria oraşului Bucureşti, începe cu 1.04.1857 iluminarea Bucureştiului cu petrol, astfel că primul oraş din lume iluminat cu gaz lampant este Bucureştiul.
Obţinerea hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen) s-a făcut prin procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid brevetat în 1908 de Lazăr Edeleanu (1861 - 1941).
Mina de petrol de la Sărata Monteoru, judeţul Buzău, în funcţiune şi azi, este un unicat al tehnologiei de exploatare se folosesc galerii de mină pentru extragerea petrolului. Localitatea este renumită şi prin izvoarele sărate, amenajate în băi termale cu efecte miraculoase în vindecarea a numeroase afecţiuni, în special de natură reumatică.
Primul care a folosit principiul sonicităţii în forajul petrolier, a fost P. Oteteleşeanu, care în 1921, a brevetat procedeul Sondaj rotativ uscat pentru petrol, sistem român, iar mai târziu folosind acelaşi principiu al sonicităţii, Ion Basgan a brevetat în 1934 (România) şi în 1937 în S.U.A., forajul petrolier de mare adâncime.
Prin aplicarea acestei invenţii, companiile americane, au obţinut profituri uriaşe. Deşi inventatorul nu a reuşit să-şi dobândească drepturile de autor ce proveneau din aplicarea invenţiei, (evaluate de o firmă germană în 1967 la 8,6 miliarde dolari) de la tribuna Muzeului Naţional Tehnic, Prof. Ing. Dimitrie Leonida din Bucureşti, şi-a exprimat speranţa că aceste contribuţii româneşti vor fi cunoscute de lumea întreagă. El mai spera, că dacă vreodată va câştiga acei bani care i se cuveneau, să-i ofere cu generozitate tinerilor creatori români din toate domeniile, ca un fel de premiu Nobel.
În ofensiva omului pentru cunoaşterea lumii în care trăieşte un rol determinant l-a avut Fizica. Şi în acest domeniu, numeroşi creatori români au avut contribuţii esenţiale. Astfel stabilirea cât mai exactă a unor constante universale, este esenţială prin consecinţele ce decurg în viaţa practică, din aplicarea unor formule clasice. În acest sens, Constantin Miculescu (1863 - 1937) a inventat în 1891 un calorimetru şi a folosit o metodă originală pentru determinarea echivalentului mecanic al caloriei, 4,1857 J/cal. Determinările efectuate de alţi mari fizicieni ai lumii, ca J. M. Joule (1819 1889), E. M. Lenz (1804 1865) şi J. A. d Arsonval (1851 1940) prezentau abateri de cca. 20% faţă de valoarea exactă stabilită abia în 1950, când Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi a adoptat valoarea definitivă. Valoarea echivalentului mecanic al caloriei stabilită de Constantin Miculescu la 4,1857 J/cal în 1891 s-a modificat doar la a patra zecimală, respectiv a devenit 4,1855 J/cal. Un model al calorimetrului folosit de inventator, realizat de academicianul Matei Marinescu, se găseşte în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.
Un alt fizician, Dragomir Hurmuzescu (1865 - 1954) s-a ocupat de găsirea constantei universale reprezentând raportul dintre unitatea electromagnetică şi electrostatică constanta electrodinamică, elaborând o teză de doctorat sub îndrumarea celebrului fizician francez Gabriel Lippman (1845 - 1921), laureat al premiului Nobel în 1908. Mai târziu, Dragomir Hurmuzescu împreună cu fizicianul francez J. Benoist, a descoperit proprietatea razelor Röntgen de a descărca corpurile electrizate. De asemenea a inventat un material electroizolant – dielectrina (amestec de sulf şi parafină în anumite proporţii) şi electroscopul Hurmuzescu, folosit de soţii Pierre şi Marie Curie la descoperirea Radiului. Un model al electroscopului se află în Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti. Dragomir Hurmuzescu este şi părintele radiofoniei româneşti, la 1 noiembrie 1928 fiind inaugurată transmisia radiofonică permanentă. Prima staţie de radiofonie tip Marconi, folosită în Bucureşti (Băneasa) se află la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti.
Structura atomului a fost o preocupare a oamenilor de ştiinţă încă din antichitate. Când modelul atomic s-a definitivat, o altă problemă s-a născut, calcularea momentului magnetic al electronului.Ştefan Procopiu (1890 - 1972), pornind de la teoria cuantelor a calculat în 1912, momentul magnetic al electronului, descoperind în acest fel magnetonul. Mai târziu, în 1915 în mod independent, N. Bohr l-a descoperit şi el. Procopiu a stabilit de asemenea faptul că momentul magnetic al globului pământesc, a început să crească din 1932, după ce scăzuse timp de 120 de ani.
Având aceleaşi preocupări, Alexandru Proca (1897 – 1955) a stabilit ecuaţiile câmpului mezonic, numite şi ecuaţii Proca. Independent de el, japonezul H. Yukawa, a prevăzut existenţa mezonilor şi a stabilit şi a stabilit ecuaţiile de spin Proca. Tot Proca a pus în discuţie structura granulară a spaţiului şi timpului, a adus contribuţii importante la teoria particulelor elementare.
Începând cu deceniul patru al secolului XX, una dintre cele mai importante probleme puse fizicienilor din lumea întreagă a fost legată de producerea energiei electrice în centralele nucleare.Horia Hulubei (1896 - 1972) a participat la organizarea Institutului de Fizică Atomică din Bucureşti, al cărui prim director a fost. El a avut şi alte contribuţii cu ajutorul unui spectrograf de concepţie proprie, a obţinut spectre de raze X în gaze (printre primele în lume).
În prezent, în România s-au dezvoltat domenii de vârf ale fizicii ca laserii şi optica nelineară, studiul materialelor nucleare prin tehnici de rezonanţă magnetică, fizica plasmei şi a ionilor grei, producerea materialelor şi combustibililor nucleari, radiobiologia, studiul unor noi surse de energie etc.
Un alt domeniu care a captat atenţia oamenilor de ştiinţă români a fost chimia. Fondatorii şcolii româneşti de chimie, au fost Petru Poni (1841 - 1925) la Iaşi şi Constantin I. Istrate (1850 - 1918) la Bucureşti. Petru Poni a îmbogăţit terminologia ştiinţifică prin descoperirea a două minerale pe care le-a denumit Broştenită şi Badenită şi a întreprins un studiu aprofundat al petrolului, publicând monografia Cercetări asupra compoziţiei chimice a petrolurilor române(1903). Constantin I. Istrate (1850 – 1934) a elaborat o reacţie chimică datorică căreia a descoperit în 1887 o clasă de coloranţi Franceinele, substanţe fără azot şi cu mare stabilitate la lumină. El a întreprins studii însemnate şi asupra sării, (unul din zăcămintele cele mai importante ale României) şi a chihlimbarului. A fost comisar general pentru pregătirea expoziţiei inaugurale a Parcului Carol I (1906), parc ce azi este inclus în rândul monumentelor din tezaurul naţional, constituind şi un punct de atracţie turistică. Tot el a elaborat un studiu introductiv la volumul Dacia Preistorică a lui Nicolae Densuşianu sub titlul Însemnătatea Daciei Preistorice (1912).
Printre cei mai cunoscuţi chimişti români contemporani pe plan internaţional, este Costin D. Neniţescu (1902 - 1970). Contribuţiile acestui savant sunt consemnate în literatura chimică mondială prin Reacţia Neniţescu (obţinerea unor derivaţi ai iodului), Sintezele Neniţescu, Hidrocarbura Neniţescu. A inventat o serie de procedee tehnologice pentru fabricarea unor medicamente, antidăunători şi a unor intermediari pentru chimia organică. În 1970 a obţinut în Germania medalia Hofman.
Numeroase sunt şi invenţiile în aviaţie. Cel mai prolific inventator din România, este Henry Coandă (1886 - 1972), pomenit mai sus ca autor al avionului cu reacţie. Tot el este inventatorul aerodinei lenticulare, construită pe baza efectului Coandă (un fel de farfurie zburătoare) aceasta fiind o invenţie pentru mileniul trei. Henry Coandă este autorul şi a altor invenţii de mare interes ca: sistemul de transport tubular de mare viteză cu propulsie, prin aplicarea efectului Coandă, (fluidul de lucru fiind aerul comprimat care determină deplasarea ultrarapidă), clădirea cruciform antiseismică, sau rezervor de petrol oceanic de mare capacitate etc.
În 6 mai 1911 Ion Paulat a prezentat în revista Flügsport din Frankfurt, un hidroavion, acesta fiind printre primele în lume.
Printre eroii naţionali cei mai îndrăgiţi, este flăcăul din Binţinţi, Aurel Vlaicu (1882 - 1913) constructor de avioane, inventator şi pilot deschizător de drumuri în aviaţia mondială.„M-aş socoti răsplătit cu prisosinţă pentru cei patrusprezece ani de muncă, de teamă şi speranţe chinuitoare, dacă aş ştii că am făcut ceva, cât de puţin pentru progresul ştiinţei şi pentru fericirea oamenilor”. A proiectat şi construit două avioane monoplane în 1910 (Vlaicu I) şi în 1911 (Vlaicu II) iar în perioada 1912 - 1913 a proiectat Vlaicu III, primul avion de construcţie metalică din lume. La concursul internaţional de la Aspen, Viena, din 1912, a obţinut premiul pentru aterizare la punct fix, cu un aeroplan conceput, construit şi pilotat de el însuşi.
Anastase Dragomir este precursorul cabinei catapultate a avionului când acesta este în pericol de prăbuşire. Inventatorul român a brevetat în Franţa procedeul (brevet nr. 675566/1930) dar l-a experimentat încă din 28 august 1929 pe aeroportul de lângă Orly, celula paraşutată fiind lansată de aviatorul francez Bussontrott.
Apariţia telefonului (1876 Graham Bell), a reprezentat o revoluţie în tehnica de comunicare. Utilizarea acestuia nu necesită o ştiinţă înaltă pentru utilizatori (apelant şi receptor), aşa că s-a răspândit în toată lumea, inclusiv în România (1882) destul de repede (cu îmbunătăţiri aduse de Hughes şi Edison).
Telefonia a intrat în impas, când, datorită creşterii foarte mari a utilizatorilor (noi circuite), se ajungea la blocaj. Tocmai de aceea se impunea transmiterea mai multor mesaje pe aceiaşi linie electrică.
Primul cercetător care a conceput şi realizat o instalaţie operaţională de telefonie multiplă în curenţi purtători ai unui curent microfonic de frecvenţă audibilă a fost românul Augustin Maior în anul 1906, cu o schemă de telefonie duplex, în laboratorul de electricitate al Poştei din Budapesta, iar apoi pe o linie telefonică de 15 km pe care a transmis cinci convorbiri în multiplex. În articolul publicat în 1907 în revista Elektrotechnische zeitschrift el a arătat că a reuşit să transmită cele cinci convorbiri simultan.
Un lung şir de creatori în domeniul teologiei ortodoxe, literaturii, istoriografiei, filozofiei şi sociologiei ilustrează cum ştiinţa românească s-a impus în lumea întreagă. Astfel Sfântul Niceta de Remesiana (338-340 - cca. 420) teolog şi muzicolog este creatorul imnului capodoperă Tedeum Laudamus, cântat în zilele noastre în bisericile creştine din lumea întreagă (ortodoxe, catolice, protestante).
Sfântul Ioan Casian (360-435) este fondatorul vieţii monahale în Europa Occidentală şi unul din marii doctrinari ai bisericii.
Dimitrie Cantemir (1673 – 1723 ) istoric, scriitor, etnograf, arheolog, orientalist, filozof este considerat unul dintre fondatorii etnografiei ca ştiinţă (Descriptio Moldaviae), şi ai orientalisticii.
Mihai Eminescu poetul nostru naţional reprezentând Expresia integrală a sufletului românesc.
Nicolae Iorga – cea mai înaltă încorporare a inteligenţei româneşti.
Titu Maiorescu (a cărui operă este considerată una dintre cele mai înalte culmi ale romantismului literar european), interpret liric de mare forţă expresivă al miturilor fundamentale ale românilor, a reuşit printr-o mare putere de abstractizare şi sinteză, să anticipe chiar unele teorii din ştiinţele exacte legate de naşterea Universului, exprimate într-o formă literară de neegalat (La Steaua, Luceafărul etc.).
Nicolae Iorga prin opera sa fluviu însumând peste 3000 de volume publicate în română, germană, engleză, italiană, franceză este unul din fondatorii sociologiei naţiunii.
Lucian Blaga, filozof şi scriitor, este teoreticianul subconştientului colectiv în cultură alături de elveţianul Carl Gustav Jung şi românul Mircea Eliade. El spunea că veşnicia s-a născut la sat. Oamenii de la sat (satul primordial) trăiesc în armonie cu natura. Invenţiile nu sunt aprioric distructive, devin aşa doar prin felul cum sunt utilizate de om. O importanţă covârşitoare privind atitudinea omului faţă de natură o are morala creştină.
Cel mai important istoric al religiilor din cultura universală este considerat Mircea Eliade, alături de Dumitru Stăniloaie (1903-1993) apreciat ca unul dintre cei mai mari gânditori creştini din istoria umanităţii.
Subliniind în continuare importanţa modului de utilizare a creaţiei şi în mod special a invenţiilor, putem arăta că aceeaşi energie nucleară poate servi unor scopuri nobile, sau poate fi folosită în mod distructiv. Ştefania Mărăcineanu, fiziciană română, descoperitoarea radioactivităţii artificiale cu cca. zece ani înaintea savantei Irene Joliot Curie, o folosea pentru provocarea ploii artificiale în ţinuturi deşertice.
Tocmai pentru a nu fi folosite invenţiile într-un scop distructiv, este necesară comunicarea între oameni, indiferent de barierele lingvistice, geografice, religioase. Cel mai la îndemână mijloc de comunicare a fost şi continuă să fie Muzica. Printre cei mai cunoscuţi români care transmit informaţii despre sufletul nostru prin muzică, amintim pe Ion Căianu Valachus (1629-1683), care ne-a lăsat moştenire Codexul, conţine cântecele româneşti, George Enescu, violonist, pianist, compozitor, dirijor care a adus muzica cultă românească la nivelul muzicii universale şi Pascal Bentoiu, compozitor si exegetul cel mai important al operei lui Enescu.
Cele câteva repere nu sunt suficiente pentru cunoaşterea creativităţii din România. Numai aceia care străbăt ţara de la un capăt la altul, vizitând mânăstirile, muzeele şi mai ales încercând un contact nemijlocit cu oamenii acestor locuri, vor avea revelaţia adevăratei dimensiuni a culturii şi civilizaţiei poporului român.
Trăiască România și poporul român!
Sursa:ceicunoi
sursa: kanal d
Apartamentul turistic de langă Vatican este administrat de vrancenii Maria şi Nicuşor Necula
Alături de un coproprietar italian, Maria Necula şi soţul ei administrează o mică structură hotelieră, de tip Bed and Breakfast (B&B), aflată în inima Romei, chiar langă Vatican u aici, rezervările se fac cu două săptămani înainte, pentru că Roma e plină de argentinieni de cand Papa Francisc a venit la Vatican
Pe unde mergem prin Italia, mai găsim pe câte un roman pe care munca l-a ridicat şi el s-a ridicat prin muncă. Maria Necula, o vrânceancă prin căsătorie, născută la Ghimeş-Palanca, (localitatea despre care ştiam că reprezintă un pas important al Munţilor Carpaţi), a făcut, la rându-i, un pas mare: s-a apucat de afaceri în domeniul hotelier, în capitala Italiei. Nu mai are 20 de ani, nici 30, şi nici 40. Dar voinţa ei, ajutată de cea a soţului şi de experienţa câştigată alături de un alt român, au împins-o să se apuce mai târziu de afaceri. Când era mică, la 12 ani, Maria ajunge la Adjud unde termină liceul şi unde îşi va cunoaşte şi viitorul soţ. Se va căsători cu un focşănean, care lucra la CFR, impiegat de mişcare la Coteşti, la fel cum şi ea va fi casieriţă la gara din Focşani, până la pensionare. Pensionarea la 50 de ani însă te plafonează, aşa că, dornică să facă ceva, Maria pleacă la ”o furie” în Italia. Adică şi-a pus ambiţia şi a vrut să vadă dacă se poate face ceva aici, la Roma Caput Mundi.
Eu de ce n-aş putea avea un hotel?
Prin 2000, se urcă în autocar cu o viză Shengen şi cu dorinţa de a rămâne doar două săptămîni la Terni, la 150 km nord de Roma. Avea acolo o prietenă care a introdus-o în câmpul muncii. Patru luni de muncă asiduă, închisă între pereţii unei case alături de o bătrână, nu i-au creat cea mai bună imagine despre traiul din Italia. Aude că în Capitală posibilităţile sunt mai multe şi mai bune şi ia trenul spre acest oraş magic. De cele două săptămâni pe care şi le propusese să le petreacă departe de casă aproape că şi uitase. Virusul emigrării o ”infectase” şi pe ea. Din 2001 până în 2005, va face curat în hotelurile din centrul Romei, din jurul gării Termini… Muncă obositoare, făcută repede şi cu conştiinciozitate. Destinul însă nu glumeşte. El e scris acolo, undeva şi Maria cunoaşte un alt vrâncean care are afacerea sa tot în domeniu: Ovidiu Burduşa. Acesta o ia la hotelul lui, dar nu o lasă numai curăţenie să facă: o pune la recepţie, îl ajută la bucătărie, la preluat comenzi, la întâmpinat clienţi şi… ”De la 1 noiembrie 2005, ne spune Maria cu satisfacţie şi admiraţie despre mentorii ei, Ovidiu şi Andreea vor fi decanii mei. Ovidiu este unul care a muncit, alături de soţia sa – Andreea, pe brânci. Dar, în acelaşi timp, este un om de afaceri strălucit, care ştie ce vrea, când şi de la cine.
”Gregorius Close To St. Peters”
Timp de patru ani, lucrează alături de el şi învaţă arta hotelieră, dar nu cu prea mare pasiune. “Acum îmi pare rău că atunci când Ovidiu voia să mă înveţe ceva pe computer eu nu dădeam atenţie”, ne spune. S-a lovit ulterior de multe lucruri pe care a avut posibilitatea să le ştie la timpul lor. În 2009, va trebui să plece pentru probleme familiale în România, unde va rămâne timp de doi ani. Până când tot Ovidiu o va chema la noua sa structură din Piazza di Spagna. Aici va lucra până la închiderea acesteia. Viaţa va merge înainte, iar Maria Necula şi soţul ei, Nicuşor Necula, vor decide în 2013 să facă ceva. Şi ce puteau mai bine să facă decât o structură hotelieră? Mai mică, dar de ajuns pentru început, mai ales că fondurile pentru deschiderea acesteia nu sunt indiferente. Se va asocia cu un italian, Alberto C., şi va căuta un loc cât mai bun, eventual cu licenţe. Aşa găseşte ”Gregorius Close To St. Peters”, o structură de 5 camere pe via Gregorio VII, la câţiva paşi în spatele statului Vatican. A fost nevoie de o lună şi jumătate de muncă pentru a convinge italienii să o lase să facă acest tip de afacere. Nu toţi cred în potenţialul nostru. Şi-au suflecat mânecile şi s-au pus pe treabă: văruit, decorat, amenajat camere, documente… Multe sunt de făcut pentru o afacere de gen. ”Când nu ştiam, îl sunam pe Ovidiu”, ne spune fericită. Aşa a ieşit o structură hotelieră de tip B&B (bed and breakfast) gestionată de o româncă şi un Italian, care la ora actuală e plină de turişti. Italianul, activ în teorie, pentru că vine odată la săptămână, dacă e necesar. Are încredere în munca făcută de Maria şi Nicuşor şi lasă totul în seama acestora.
Nu trebuie spus NU clienţilor
Aprecierea Booking alături de o fotografiei a Papei şi una a fiului Mariei, acum bărbat în toată firea
Turiştii sunt satisfăcuţi de serviciile lor şi pragul le-a fost trecut de oameni din toată lumea: americani, canadieni, israelieni, irlandezi şi mulţi argentinieni. ”Da, ne spune Maria, argentinieni foarte mulţi. Papa aduce mulţi turişti în Italia.” Nu e uşor să lucrezi cu oameni atat de diferiţi. “Am învăţat un lucru de la Ovidiu Burduşa (care revine în discuţie ori de câte ori e vorba de principii sau muncă): problemele clientului trebuie rezolvate imediat. Pe loc! Clienţii mei ies dimineaţa la 3? La 3 mă trezesc şi pregătesc micul dejun. Sunt familiarizaţi cu modul nostru de a fi şi se simt ca acasă. Ies în pijamale, au serviciile pe care le vor, când vor… Nu trebuie spus NU. Fiecare NU înseamnă clienţi mai puţini, oameni mai nemulţumiţi.” Structura e una cochetă, liniştită, între verdele pinilor mediteraneeni şi al… leuşteanului adus din România. Bucătăria e utilată cu tot ce trebuie, iar pe masă fructe proaspete aşteaptă doritorii. Maria e gospodină desăvârşită, aşa cum o făcea şi acasă, la Focşani. E obosită, dar fericită vrânceanca noastră, atât pentru realizarea sa, cât şi pentru aprecierile clienţilor sau cele oficiale, ale sitului booking. Celebrul site dedicat structurilor hoteliere i-a recunoscut eforturile cu un punctaj mare, iar placheta tronează la recepţie.
În contact cu oameni din toată lumea
Leuşteanul românesc creşte în ghiveci la Roma
Soţul e la cumpărături, ea tocmai primeşte turişti, aşa că o lăsăm la muncă. E ceea ce-i place să facă şi asta se vede pe chipul ei. O pasiune care te ţine treaz, activ, mereu informat şi în contact cu oameni din toată lumea care, la plecare, dacă sunt mulţumiţi, sunt cea mai mare fericire a Mariei. Singura umbră de întristare o are pentru că s-a apucat prea târziu de acest business şi că nu l-a ascultat pe Ovidiu când trebuia. Dar e bine şi acum. Viaţa e mai frumoasă când faci ceva constructiv, indiferent de vârstă.
Text şi foto: Cristi Merchea, Emigrantul.it
Sursa: ziarul de vrancea
Jucătoarea română Cristina Neagu a fost desemnată cea mai bună handbalistă a lumii în anul 2015, în urma votului unui juriu internațional compus din 19 membri, precum și al suporterilor acestui sport, care și-au exprimat opțiunile pe site-ul handball-planet.com.
Reprezentanta țării noastre, în vârstă de 27 ani, care evoluează la formația ZRK Buducnost Podgorica, a acumulat 84 de puncte în această anchetă, devansându-le pe norvegiencele Nora Mork (52 pct) și Heidi Loke (49 pct). Neagu îi succede în palmares lui Heidi Loke, triplă câștigătoare a acestui titlu (2011, 2013 și 2014) și unguroaicei Zsuzsanna Tomori, care a primit această distincție în 2012.
Mai multe detalii pe agerpres
Jucătoarea română de tenis Monica Niculescu a fost desemnată a patra favorită a turneului WTA de la Hobart (Tasmania), dotat cu premii totale de 226.750 dolari, care debutează duminică.
Niculescu (28 ani), aflată pe locul 39 în lume, va juca în runda inaugurală cu Christina McHale (SUA), jucătoare de 23 de ani aflată pe locul 63 în ierarhia mondială.
Mai multe detalii pe agerpres
Selecționerul reprezentativei de fotbal a României, Anghel Iordănescu, a primit ”Premiul pentru excelență” la Gala Asociației Fotbaliștilor Amatori și Nonamatori din România (AFAN), care a avut loc vineri seară, informează site-ul oficial al FRF.
Alți doi tricolori din naționala de seniori au câștigat alte trei trofee: Silviu Lung jr., cel mai bun portar, și Constantin Budescu, cel mai bun atacant și cel mai bun fotbalist din 2015.
Mai multe detalii pe agerpres