Romani azi
Sunt campioni internaţionali la robotică. Au îngenuncheat Europa şi i-au învins şi pe canadieni şi ruşi. Vorbim despre un grup de elevi români care cuceresc lumea cu roboţii construiţi chiar de ei. De curând s-au întors acasă cu încă o medalie de aur, câştigată la o competiţie din Israel. Tinerii ne-au primit şi pe noi în laboratorul în care muncesc zi şi noapte şi ne-au împărtăşit secretele performanţelor lor.
Echipa Auto Vortex pare de neoprit. Ultima bătălie s-a ţinut în Israel. Evident, şi acolo băieţii au luat tot locul întâi.
În spatele performanţelor stau foarte multe ore de muncă. Zi şi noapte, iar asta implică şi timp liber sacrificat.
În timpul competiţiei, presiunea cea mai mare e pe umerii celor care conduc robotul.
Salvarea elevilor sunt imprimantele 3D. În afara de roţile şi scheletul robotului, fiecare piesă este scoasă la imprimantă. Andrei s-a gândit că şi România ar avea nevoie de un robot care să facă treaba de care autorităţile se cam feresc.
Băieţii se pregătesc acum pentru Campionatul Mondial din Statele Unite ale Americii, unde speră să câştige tot locul întâi.
Weekend-ul următor va avea loc şi la noi în ţară etapa naţională a concursului de robotică. 54 de echipe se vor întrece pentru un loc direct la Campionatul Mondial din Aprilie.
sursa: focusprima
Roxana Hotoboc este foarte apreciată de conducerea celui mai mare spital din Londra Un medic din Gorj, care a fost timp de doi ani ani director al Serviciului de Ambulanţă Gorj, a primit distincţia de cel mai bun angajat al lunii februarie al celui mai mare spital din Londra, St. Thomas’ Hospital.
Roxana Hotoboc, în vârstă de 57 de ani, a emigrat în Anglia în urmă cu zece ani. Distincţia primită este cu atât mai importantă cu cât aceasta nu este angajata spitalului, ci o colaboratoare care îşi oferă serviciile pentru a acoperi personalul insuficient pentru anumite departamente.
Ea lucrează ca medic specialist senior la Departamentul de Urgenţă al spitalului St Thomas’ din Londra. „Ştiam că sunt apreciată, pentru că am văzut cum se poartă colegii cu mine şi cum interacţionezi cu toţi ceilalţi din jurul tău, dar nu mă aşteptam să primesc această distincţie pentru că sunt „external“, nu sunt angajată a spitalului. Lucrez de mulţi ani şi full time în cadrul spitalului, iar, până acum, nu s-a mai întâmplat ca un colaborator din afara spitalului să primească acest titlul.
Evaluările acestea se fac pe departament cu bileţele de la toţi salariaţi care propun o persoană care merită să fie salariatul lunii respective. Toate propunerile sunt analizate şi se stabileşte angajatul lunii. Este o formă de stimulare a angajaţilor“, ne explică Roxana Hotoboc.
Consultă cel mai mare număr de asistenţi
Premiul oferit înseamnă pentru medicul gorjean o mai mare responsabilitate, pentru că nu vrea să dezamăgească: „Este o responsabilitate mai mare, pentru că nu vreau să dezamăgesc, şi mă mulţumeşte sufleteşte. Este foarte greu să se facă o distincţie pentru că toţi îşi fac datoria şi sunt foarte mulţi medici şi asistenţi deosebiţi. Contează şi numărul de pacienţi pe care-i tratezi. Mi s-a spus de către mai mulţi asistenţi că sunt medicul care consultă cel mai mare număr de pacienţi pe schimb din tot trustul, care înseamnă două spitale, sau că, atunci când sunt la serviciu, toată lumea este fericită. Muncesc foarte mult. Uneori, nu reuşesc să am o pauză după opt ore de lucru“.
„În România mă tot băteam cu morile de vânt
Roxana Hortopan s-a născut în Târgu Jiu şi a absolvit Facultatea de Medicină din Timişoara şi a fost, apoi, timp de şapte ani, medic generalist la dispensarul din comuna Urdari. „Am finalizat specialitatea de urgenţă şi am început să lucrez din anul 1995 la Serviciul de Ambulanţă Gorj. În anul 2007 am luat decizia de emigra în Anglia, iar principalul motiv a fost acela de a le da o şansă copiilor mei, să-şi schimbe viitorul şi să trăiască într-o altfel de societate, acolo unde se pot ridica pe picioarele lor şi pe propriile lor merite. Acesta a fost motivul numărul unu. Am avut şi nemţumiri profesionale. Toată viaţa am fost o luptătoare şi în România mă tot băteam cu morile de vânt. Am fost educată să fiu corectă şi mereu am avut necazuri din acest motiv. Nu m-am integrat în sistemul din România şi am renunţat, dorind să schimb viitorul copiilor“, ne povesteşte Roxana Hotoboc. Acum, fiica sa este avocată şi face parte din conducerea unei firme de avocatură, iar băiatul este angajat la o firmă de training, specialist în managementul afacerilor.
„Aici nu se face rabat de la calitate“
Medicul gorjean a reuşit să se adapteze la sistemul medical din Anglia, deşi avea o vârstă înaintată. „A fost o diferenţă şocantă pentru mine. M-am ajutat de experienţa căpătată, pentru că am plecat la o vârstă destul de înaintată. A fost greu pentru că nu eram pregătită şi nu ştiam prea multe amănuntă despre sistemul de sănătate şi cunoşteam doar limba la nivel «basic». Limbajul profesional l-am prins destul de repede şi nu am avut dificultăţi. Am deprins protocoalele şi a trebuit să învăţ multe lucruri, să lucrez în sistem informatizat. În primele luni a trebuit să studiez. Aveam într-o mână cartea medicală de urgenţă engleză şi în cealaltă pe cea românească. Cea mai mare diferenţă între sistemele de sănătate din România şi Anglia este că aici nu se face rabat de la calitate şi se fac investiţii pentru calitatea medicală. Se investeşte foarte mult în materiale, partea tehnică şi resursele umane“, mai spune medicul gorjean.
Este medic privat
Roxana Hotoboc a lucrat la început în cadrul sistemului public de sănătate din Anglia, dar, ulterior, şi-a dat seama că este mult mai avantajos să lucreze pe cont propriu: „Sunt medic privat pentru că am propria mea companie şi închei contract cu spitalul din sistemul public. Se fac verificări periodice de către Colegiul Medicilor şi în fiecare an avem obligaţia să urmăm cursuri şi să acumulăm un punctaj. Este puţin similar cu ceea ce este în ţară.
Suntem evaluaţi în fiecare an, iar la fiecare cinci ani ni se actualizează dreptul la practică medicală“.
„Educaţia face diferenţa dintre oameni“
Roxana Hotoboc spune că nu s-a simţit vreodată marginalizată pentru că vine din România, pentru că în Anglia contează cel mai mult educaţia: „Diferenţa dintre oameni nu o face altceva decât educaţie primită. Nu o face nici locul în care s-au născut, culoarea pielii sau altceva de genul acesta“.
de: alin Ion
Sursa: adevarul
O casă cu muşcate la ferestre, cu steag românesc în curte şi cireşe bine coapte. Aici, la 30 de kilometri de Viena, şi-a construit Lucian Asandi propria Românie – curată, civilizată, fără birocraţie, şpagă sau interese. Doar prin muncă şi rezistenţă.
La începutul anilor ’80, Lucian Asandi era un tânăr sportiv în România. A fost nevoie să participe la câteva competiţii în străinătate ca să îşi dea seama că el şi familia lui trăiau de fapt, în România, ca într-un fel de închisoare. Apă caldă aveau doar o dată pe săptămână, curent electric, câteva ore pe zi, mâncarea era un lux, iar libertatea un vis imposibil. Iar el a îndrăznit să creadă că poate trăi şi altfel.
A trecut Dunărea înot. Într-o săptămână era deja în Italia. După încercări eşuate de a-şi face un rost acolo, a ajuns la Viena. Şi aici a trăit cele mai dure lecţii de viaţă. A învăţat pe propria piele că numai cei puternici rezistă, şi numai cei care rezistă, există.
A început ca spălător de vase într-un restaurant. A spălat vagoane de farfurii, dar i-a câştigat prin muncă şi corectitudine încrederea patronului. Care, după mulţi ani, l-a luat partener de afaceri. Si apoi, când a prins curaj, s-a lansat pe cont propriu.
În 2007, şi-a deschis prima pensiune turistică. Şi în patru ani afacerea s-a extins neaşteptat de repede.
Dar ca să devină proprietar în Austria a trebuit să renunţe la cetăţenia română. A făcut-o, spune el, fără niciun regret. Cale de întoarcere nu mai era, oricum. Iar Austria devenise deja noua lui casă.
Hotelul, plasat stretegic într-o zonă turistică de la marginea Vienei, e copilul lui de suflet.
Pentru angajaţi, nu e domnul patron, ci Lucian, un prieten. Şi de câte ori vine pe la hotel, Otto, bucătarul, îi pregăteşte întotdeauna şnitzelul preferat, vienez. Însă, în inima lui, un loc special îl ocupă prima pensiune deschisă în casa în care a locuit ani de zile.
Câinele Tomiţă e braşovean, şi e responsabil cu buna dispozitie a turistilor. Pensiunea e destinată exclusiv romînilor. De aceea patronul a montat şi grătar în curte…
Uneori se gândeşte cu ciudă că ar fi putut să face aceste afaceri în România. Fără să mai bată drumuri străine în lung şi în lat, fără să sufere de foame, de somn sau de dor de casă. Însă, o spune cu regret, că nu ar fi reuşit niciodată în România ce a făcut în Austria.
A plecat la timp, şi a învăţat prin străini lecţia aceasta. Că în România nu ai voie să ridici capul.
S-ar întoarce şi mâine. Dar numai dacă România s-ar transforma peste noapte, aşa, printr-o minune, în Austria. Altfel, nu crede că s-ar mai putea obişnui.
“Acest proiect a fost defapt o pivotare a unui alt proiect pe care l-am inceput acum doi ani, Casa Automata. Cand am ajuns la partea de prototipare, ne-am lovit de problema carcaselor de produs”, povesteste Calin Brandabur, unul dintre fondatori si mastermind-ul, iar pana de curand si CEO-ul Symme3D. Alaturi de el, printre fondatori se mai numara: Bogdan Ciobotea, Vucomir Ianculov, Cristi Raita si Mihai Soare.
Producatorii de pe piata le-au cerut atunci 80.000 euro pentru o matrita sau un minim de 55.000 de bucati pe an, costuri care erau imposibil de acoperit pentru un startup ca al lor. Drept urmare au incercat sa gaseasca o alternativa si a aparut ideea realizarea lor prin 3D printing. Si-au cumparat o imprimanta 3D, dar avea nevoie de anumite imbunatatiri, care s-au dovedit a fi imposibil de facut, asa ca si-au construit singuri una, iar primul pas spre noul business a fost facut.
Au avut nevoie de 6 luni in partea de cercetare pentru a crea un prototip propriu. “Magnitudinea activitatii a crescut exponential atunci cand am reusit sa formam o echipa nucleu, care formeaza un tot unitar datorita expertizei profesionale pe domenii complementare, de la electronica, electrotehnica, mecanica, dezvoltare software, PR in tehnologie & IT si financiar”, spune Calin Brandabur.
La inceput, cele mai mari provocari au fost reprezentate de lipsa informatiilor si birocratia neprietenoasa. “Din start am fost nevoiti sa investim foarte mult in cercetare pentru a dezvolta produsul. Nici birocratia nu ne-a incurajat sa punem afacerea pe picioare. Altfel spus, in ciuda faptului ca am prezentat produsul si potentialul lui din punct de vedere economic, demonstrand incasari inca din prima zi, inca ne confruntam cu situatii inconfortabile. Spre exemplu, inca nu ne putem recupera TVA-ul platit pe servicii si componente”, explica fondatorul Symme 3D.
Pe parcurs, provocarile au fost de alta natura: “In primul rand, formarea echipei si gasirea oamenilor potriviti pentru angajare a fost esentiala pentru o crestere accelerata si sustenabila a startup-ului. Pe partea administrativa am intampinat dificultati in a crea si estima un proces pentru a sincroniza livrarile frunizorilor cu procesele interne de asamblare, calibrare si softare. Acest efort a fost necesitat si pentru gasirea partenerilori initiali pentru manufactura, dar si a distribuitorilor potriviti”.
In prezend tproducatorul are o echipa de 12 oameni, impartiti in cele 3 sedii Symme3D: Symme3D Headquarters din Timisoara pentru cercetare, dezvoltare si distributie, Symme3D bioprinting in cadrul OncoGen, biroul Symme3D din Orlando, SUA, responsabil de asamblare finala si vanzare catre publicul american. Biroul din State a fost deschis anul trecut, cu o invetitie minima de 1.500 de dolari.
Cat despre celelalte investitii, fondatorul ei ne spune doar ca: “Symme3D este autofinantat 100%”
La sase luni de la lansarea primului produs, o imprimanta 3D multifunctionala de tip desktop, Symme3D a migrat catre tehnologii de printare la scara industriala, deschizand drumul catre industria automotive si medicala. Startup-ul din Timisoara produce imprimante multifunctionale (pe sistem Delta) si dezvolta o platforma multifunctionala pentru imprimare 3D si gravura laser. Printeaza in special parti anatomice umane, care sunt apoi folosite de chirurgi pentru a determina cu precizie pozitia unor tumori, inainte de operatie.
In prezent, pentru industria automotive, firma furnizeaza produse si servicii pentru companii precum Renault, Continental, Mahle, LTHD, Valeo si altele, revolutionand procesul de prototipare al pieselor mecanice. Iar in urma cu cateva luni, odata cu lansarea sediului din SUA, startup-ul anunta ca numara aproximativ 500 de comenzi in asteptare, doar in Europa si circa 200 pe piata americana.
“Potentialii clienti sunt atrasi in special de viteza si precizia de printare, raportul performanta-pret cantarind mult in decizia de cumparare. Competitorii nostri ofera produse performante, dar la costuri mult mai mari. La acestea se adauga posibilitatea de customizare, faptul ca muncim in permanenta la perfectionarea imprimantelor noastre si majoritatea actualizarilor de hardware si software au fost suportate de noi, suportul tehnic—toate acestea vin completarea experientei de utilizare a produselor Symme3D, oferindu-ne un avantaj competitiv mare”, sustine Calin Brandabur.
Cine cumpara imprimante 3D in Romania
“Pe plan local, piata de imprimante 3D este relativ tanara. Acum 2 ani se gaseau doar imprimante straine, in retail. Desi accesul la informatie si tehnologie exista si atunci, nu erau oameni care sa le produca. Ulterior, entuziasmul in ceea ce priveste industria de 3D printing a venit si spre Romania. In prezent, software-ul pentru imprimante 3D delta este open-source si la accesul oricui. Totusi, noi ne-am dorit alte performante si am investit, inca de la inceput, foarte multe eforturi in ceea ce priveste cercetarea. Categoric exista mult loc pentru performanta, cercetare si mai ales inovare in aceasta industrie, in Romania”, spune fondatorul Symme 3D.
Etalonul industriei de 3D printing ar trebui sa fie in SUA, mai spune el, — unde, ambitia si resursele producatorilor si entuziastilor din domeniu atinge apogeul, vorbim si despre o cultura a 3D printing-ului si o educatie in domeniu; consumatorii stiu sa aprecieze valoarea produselor si sunt curiosi sa exploreze posibilitati de printare noi, creative.
Piata 3D printingului se estimeaza ca va ajunge la circa 20.000 de miliarde de dolari pana in anul 2020.
“Symme3D se adreseaza unei piete globale, ceea ce face ca si competitorii nostri sa fie de o alta anvergura. In ceea ce priveste modelul desktop, Symme3D Original, printre competitorii nostri se numara Makerbot, Ultimaker, Wasp, Zmorph si XYZprinting. Pivotarea noastra catre 3D printing industrial ii aduce in teren si pe Stratasys, EOS si Zcorp, lideri la nivel global”, a mai explicat Calin Brandabur.
Cum functioneaza imprimantele produse de Symme 3D
Produsele printate sunt practic proiecte 3D, randate in prealabil de catre un un proiectant 3D. Aplicatia imprimantei le imparte in straturi foarte subtiri (2-16 microni) si genereaza toate miscarile necesare pe care imprimanta 3D trebuie sa le execute pentru a crea din straturi succesive modelul 3D. Materia prima este un plastic derivat din amidonul de porumb (PLA).
In prezent, Symme3D are o familie de imprimante 3D, formata din produse de diferite marimi si functionalitati, a caror tehnologie isi caseste aplicatie in industrii diferite.
Mai specific, imprimantele desktop se adreseaza end-userilor care le exploreaza in prototiparea de produse dintre cele mai diverse, de la obiecte de design, piese de masini, hardware etc. Symme3D Enormo este de sase ori mai mare din punct de vedere al capacitatii de printare decat Symme3D Original si se adreseaza industriei automotive, in scop de prototipare a diferitor piese. “Recent am pivotat catre alte doua industrii, de bioprintare, respectiv printare cu metal, ceea ce creste si mai mult orizonturile noastre de business”, spune reprezentantul startup-ului.
Cătălin Ştef s-a născut în Maramureş într-o familie de antreprenori. „Cred că ideea de a avea propriul meu business am moştenit-o de la mama mea“, povesteşte antreprenorul de 38 de ani care conduce la nivel global firma de software pe care a dezvoltat-o la Cluj.
El conduce operaţiunile 3Pillar Global în România, India şi Statele Unite, fiind responsabil de activitatea a peste 600 de oameni. Local, el se ocupă de birourile din Cluj-Napoca şi Timişoara.
„Cariera mea combină două funcţii aparent contradictorii, dar din punctul meu de vedere absolut complementare: cea de antreprenor şi cea de manager. Momentele-cheie din cariera mea sunt următoarele: am deschis prima companie de produs în 2004. În 2008 aveam deja 40 de angajaţi, ceea ce poate nu sună mult,însă pentru o companie de produs din acea vreme era deja remarcabil. În 2009, după o perioadă în care am resimţit din plin efectele crizei, a avut loc primul exit, urmat de al doilea în 2010, către 3Pillar. Un an mai târziu, am preluat conducerea operaţiunilor globale, asumând, în plus faţă de responsabilitatea centrelor din România pe care le coordonam deja, şi operaţiunile centrelor din India şi SUA. În prezent, conduc operaţiunile din cele trei ţări, sunt în echipa de leadership a companiei la nivel global şi conduc peste 600 de oameni cu profil IT“, spune Cătălin Ştef.
Cel mai dificil moment al carierei sale a avut loc în 2008, când compania pe care o deţinea şi care livra în special pe piaţa americană a fost puternic afectată de criză. Acest fapt l-a pus în situaţia de a lua decizii radicale, de a restructura echipa şi de a renunţa la colegi. Tot în acea perioadă a reuşit un exit, moment ce a determinat transformarea companiei dintr-o companie de produs într-o companie orientată spre servicii de consultanţă cu valoare adăugată. „Din acel moment am reînceput să consolidăm“, povesteşte Cătălin Ştef. „Cel mai bun moment a fost reprezentat de preluarea operaţiunilor la nivel global ale unei companii internaţionale cu profil IT şi ritm susţinut de creştere, dezvoltarea accelerată a birourilor din România şi India, la câteva sute de angajaţi în fiecare, adaptarea la cultura indiană, dar şi învăţarea şi adoptarea proceselor specifice de management, având în vedere backgroundul meu puternic antreprenorial.“ Intenţionează ca şi peste zece ani viaţa sa profesională să se contureze în jurul domeniului IT. „Sunt sigur că voi dezvolta zona de servicii, dar îmi doresc să dezvolt şi un produs remarcabil.“
Sursa: businessmagazin
Armina-Letiţia Popeanu este de profesie arhitect, a lucrat ca profesoară de germană şi are mai multe specializări în design. Însă actuala sa activitate are la bază un hobby din facultate, pe care l-a transformat în afacere în urmă cu aproximativ trei ani – genţile pictate manual. Astăzi, tânăra de 27 de ani vinde poşete de circa 30.000 de lei pe lună şi a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de 100.000 de euro. Până la finele acestui an, ţinteşte plusuri de aproximativ 40%.
„Încă din facultate îmi personalizam elementele din garderobă. Fie că era vorba de haine sau de accesorii, le căutam pe cele mai neobişnuite, colorate sau cu tăieturi şi croiuri speciale, le purtam o perioadă, apoi le «îmbunătăţeam», astfel încât să se plieze pe personalitatea mea”, povesteşte Armina Popeanu despre ideea care a stat la baza înfiinţării Lyria. Tânăra este de profesie arhitect, cu mai multe specializări în design, iar în cazul său antreprenoriatul este o prelungire a pasiunii sale sau, mai popular spus, îmbinarea utilului cu plăcutul. „În materie de genţi, mi le achiziţionam, le purtam o perioadă scurtă, apoi le pictam cu povestea mea din acel moment.
Aşadar, domeniul fashion handmade a fost ales cumva natural”, spune ea. Primul gând de a-şi transforma pasiunea în afacere a apărut în mai 2014, după ce mai multe prietene au apelat la ea pentru a-şi personaliza poşetele. Simţind potenţialul unei afaceri, în acelaşi an, la sfârşitul lui august, Armina Popeanu avea deja 35 de genţi pictate listate pe o platformă online, „gata pentru a-şi găsi perechea”. A plecat la drum cu 2.000 de euro, iar prima comandă a venit la trei luni de la lansarea Lyria ca magazin online.
„Cea mai mare provocare a fost relaţia cu furnizorii”, îşi aminteşte tânăra. „Trecuse jumătate de an, Lyria era online şi începea să prindă avânt, iar eu nu mă puteam baza până la capăt pe cei cu care începusem să lucrez”, explică antreprenoarea. Iniţial, a căutat pentru colaborări fabrici şi ateliere din ţară, dorindu-şi ca produsele Lyria să fie 100% româneşti, însă acestea nu au reuşit să se plieze pe criteriile sale. „Din păcate, nu am găsit furnizori de genţi care să se încadreze în specifiicaţile şi timpul de producţie, nici producători deschişi pentru o colaborare pe termen lung”, povesteşte Popeanu. De aceea, împreună cu soţul său, a luat decizia de a achiziţiona o fabrică de profil, cu tradiţie de peste 15 ani în producţia articolelor de marochinărie, atât pentru piaţa internă, cât şi cea externă.
Aşa a luat naştere, în noiembrie 2015, brandul Desirette, care a devenit şi furnizor pentru Lyria. În prezent, toate genţile şi accesoriile Lyria sunt realizate în atelierul propriu, unde are libertatea deplină în transpunerea ideilor din schiţă în realitate. „Aici, cu ajutorul unei echipe entuziaste, am reuşit să manufacturez modelele pe care le doream în parametrii necesari de design şi calitate”, explică ea. Pe de altă parte, toată materia primă necesară este cumpărată din tăbăcăriile italieneşti, iar antreprenoarea călătoreşte de câteva ori pe an pentru a le alege. Cea mai comandată geantă este modelul Sebille Red Poppies – aflată în prezent la un preţ de 459 lei, conform site-ului propriu – , pe care fondatoarea Lyria o descrie ca „echilibrată”. „Are un balans optim între cromatica poveştii, forma şi culoarea genţii. De asemenea, este povestea cu care majoritatea clientelor noastre se identifică şi, ca o confesiune, mărturisesc că a fost prima poveste pictată din istoria Lyria”, declară antreprenoarea. Însă produsele sunt disponibile şi în colecţii de genţi nepictate, dar speciale prin alăturarea unor piei naturale cu texturi, culori şi forme îndrăzneţe, mai precizează aceasta.
În medie, Lyria primeşte un număr de circa 70-80 de comenzi pe lună, iar valoarea medie a unei comenzi este de 400 de lei, spune fondatoarea; conform site-ului propriu, genţile Lyria se găsesc la preţuri cuprinse între 200 şi 600 de lei. Cea mai mare comandă a fost din partea unei iubitoare de artă din SUA, valoarea totală fiind de circa 2.000 de dolari. Dacă ar fi să stabilească un profil al clientelor Lyria, acesta ar cuprinde femei cu studii superioare, între 35 şi 54 de ani, cu venituri medii spre mari şi, mai ales, cu un stil unic şi nonconformist, având în vedere că produsele Lyria nu sunt de serie. De asemenea, poziţionarea Lyriei în ceea ce ţine de preţuri este una medie. „Elementul diferenţiator faţă de concurenţă este, cu siguranţă, pictura manuală a fiecărei poveşti din spatele genţilor Lyria”, ţine ea să precizeze.
După doi ani de activitate, Lyria a încheiat anul 2016 cu o cifră de afaceri de circa 100.000 de euro şi a înregistrat o creştere de circa 60% faţă de anul precedent. Pentru 2017 îşi propune lansarea unor noi colecţii şi linii de produse, „care să ducă povestea Lyria mai departe”, spune antreprenoarea. De asemenea, în ceea ce priveşte creşterea, ţinteşte plusuri de aproximativ 40% până la finele anului. Antreprenoarea este optimistă şi în ce priveşte planurile pe termen lung: „Atenţia cumpărătorilor s-a mutat în ultimii ani în online – segmentul de cumpărături online a crescut în 2016 cu 30% mai mult ca în anul anterior, atingând aproximativ 1,8 miliarde de euro, potrivit raportărilor principalelor magazine online”.
Cu toate acestea, antreprenoarea este conştientă că un magazin fizic ar consolida imaginea brandului. Aşadar, are în plan deschiderea unui concept store în Bucureşti, care „să invite clienţii în universul Lyria şi să le ofere o întreagă experienţă”.
Până atunci însă, începând cu luna aceasta, Lyria şi Dessirette vor fi disponibile în ediţie limitată într‑un magazin multibrand din Bucureşti dedicat designerilor români. Pe termen lung, Armina Popeanu consideră că femeile din România se vor îndepărta treptat de brandurile de masă şi vor începe din ce în ce mai mult să caute acele branduri care să le definească personalitatea şi să se fie un statement al stilului propriu. „Piaţa de fashion din România este în continuă creştere – de circa 15 – 25% în fiecare dintre ultimii ani”, observă antreprenoarea.
Datele arată că apetitul românilor către fashion se află într-o continuă creştere, deşi alături de Bulgaria, România are cea mai scăzută putere de cumpărare din UE. Cu toate acestea, românii au cheltuit 16 miliarde de lei în 2015, faţă de 15,2 miliarde de lei în anul anterior, conform Ziarului Financiar. Din totalul sumei, circa 65% a mers către achiziţiile de haine, 28% către încălţăminte, iar restul către articole sportive. Piaţa locală de modă este dominată de grupurile Inditex (Zara, Massimo Dutti), H&M şi C&A, care sunt, în această ordine, liderii pieţei. Cu salarii de opt ori mai mici decât în Germania, dar cu preţuri similare la haine şi pantofi, românii ajung să aloce lunar cea mai mare pondere din venit pentru achiziţiile de modă. Astfel, un român cheltuie lunar circa 77 de lei pentru achiziţia de haine şi pantofi, cu 30% mai puţin decât un ceh sau un polonez şi de cinci ori mai puţin decât un neamţ.
Autor: Georgiana Călin
Sursa: businessmagazin
Romanul care a cucerit Hollywood-ul si are milioane de fani. Acum ma interesez tot mai mult de Romania, vreau sa ma intorc
Joaca in cele mai tari blockbustere de la Hollywood, alaturi de multi alti actori celebri in toata lumea. Face echipa cu Capitanul America, pentru a-l infrunta pe Iron Man si are milioane de fani printre pasionatii de filme cu super eroi.
In premiera pentru Romania, a acceptat o intalnire la New York cu echipa PROTV si a vorbit despre amintirile din locurile natale. Simte romaneste, isi cauta radacinile si are un mesaj pentru noi toti – abia asteapta sa isi reviziteze tara si orasul in care s-a nascut.
E ora 9 dimineata la New York si orasul vibreaza intens. E plin de oameni pe strazile Manhattanului, o insula care de multe decenii reprezinta templul financiar, cultural si comercial al Americii. Milioane de suflete animate de zgomotul strazilor, de reflexiile de pe cladirile gigantice si de savoarea cafelei, vanduta peste tot, inunda marile artere ale celui mai cosmpolit cartier new-yorkez. Pe strada Hudson, la 428, un tanar se indreapta catre o cafenea.
Poarta o geaca de piele, dar si o sapca pentru a-i masca usor trasaturile si e insotit de un asistent personal. Vorbeste respectuos si intra rapid in vorba cu patronul clubului, un australian casatorit cu o romanca. Se recomanda simplu Sebastian si sustine ca locuieste in zona.
Faceti cunostinta cu Sebastian Stan, romanul care la 34 de ani joaca in cele mai tari blockbustere de la Hollywood. Lumea il cunoaste drept Bucky, cel mai bun prieten al lui Captain America, in seria de 3 filme cu supereroi, care i-a adus in ultimii 4 ani un succes fulminant.
“Imi place foarte mult de tot grupul de persoane cu care sunt acolo, cu care facem filme, ne impacam foarte bine si… da, ce sa spun, e ceva foarte interesant”, spune Sebastian.
Reporter: Cum e sa fii prietenul lui Captain America si impreuna sa il bateti pe Iron Man?
Sebastian Stan: E foarte bine. Mi se pare ireal ca sunt platit sa ii lovesc pe altii.
La Hollywood toata lumea stie ca e roman, de la colegii de platou, la realizatorii de emisiuni TV. Si toti cei cu care colaboreaza vor sa il auda vorbind in limba romana. Cu Sharon Stone a flirtat in direct, tot in romaneste.
E sexy, are un trup de milioane si e curtat de marile companii publicitare pentru numeroase spoturi, iar in lumea filmului se spune ca are un zambet ucigas. Si de cand au aflat ca e roman, tot mai multi fani incep sa ii vorbeasca in limba materna.
A castigat admiratia a milioane de fani din toata lumea jucand rolul de baiat sexy si dur care infrunta mai toate simbolurile americanilor in materie de eroi, personaje inspirate din benzile desenate, precum Iron Man sau Captain America. Joaca alaturi de Robert Downey Junior, Scarlet Johanson, Chris Evans, Hugo Weaving sau Samuel L. Jackson si multi alti actori celebri, cu care imparte platourile de filmare.
Sebastian Stan: “Ma gandesc mereu cand ma trezesc dimineata, e ca un vis.”
Isi gaseste usor cuvintele in limba romana pe masura ce discutia avanseaza, nu ii este usor, avand in vedere ca nu are ocazia sa vorbeasca prea mult romaneste nici la New York, nici la Hollywood, in cetatea filmului american.
Sebastian Stan: “Mai vorbesc cu mama, si mai vorbesc cu tata odata pe saptamana. Mama in mod special.”
Parintii sai au divortat pe cand Sebastian avea doar 2 ani, iar tatal sau e tot in America, dar pe coasta de Vest. Il viziteaza cand merge la Los Angeles, pentru filmari, si spune ca parintii i-au pastrat viu interesul pentru Romania.
“Acum ma interesez tot mai mult de Romania, vreau sa ma intorc”, a spus actorul.
Se intampla in 1990, Sebastian avea 8 ani si locuiau la Constanta. Imediat dupa revolutie, mama lui, profesor de pian, l-a luat cu ea la Viena, unde au trait 3 ani, si apoi au zburat peste ocean, in Statele Unite.
Sebastian Stan: “A fost foarte devreme, dar eu am amintiri. De comunisti si de situatia aia ce sa zic. De Anul Nou imi amintesc ca televizorul era deschis toata noaptea, ca in rest era doar o ora.”
In fata unei cafele cu mult lapte, Sebastian spune ca il bucura faima si succesul filmelor comerciale care i-au adus faima, dar si-ar dori si roluri mult mai profunde.
Sebastian Stan: “Aici e film independent si comercial, sunt bune amandoua, dar as vrea roluri despre viata, despre familie.”
Iar la acest capitol tine sa ne spuna ca e cu ochii pe productiile romanesti. A vazut multe din filmele premiate in Europa si vrea sa colaboreze cu cineasti romani.
“Cristi Puiu, Mungiu, la Mungiu am fost cu mama”, a spus actorul.
Ii lauda pe romanii care fac cinematografie pentru ca vorbesc despre realitati din societatea romaneasca, pe care incepe sa o cunoasca si el. Filmul romanesc l-a facut sa inteleaga, mai nou, prin ce a trecut mama sa, cand a decis sa emigreze impreuna cu el, la mii de kilometri de Romania.
Sebastian Stan: “Vazand ultimul film al lui Mungiu, am inteles si cum a fost cu mama si cum s-a chinuit ea cu un copil, sa ia un ban in casa, sa aduca de mancare.”
Carisma, ambitia si talentul i-au adus roluri si in filme de Oscar. In Martianul a jucat alaturi de Matt Damon, iar in alta pelicula premiata, Lebada Neagra, a filmat scene cu Natalie Portman. A jucat insa si in musicaluri pe Broadway, dar si in serialul Gossip Girl, difuzat si la PRO TV. De fiecare data, a avut roluri de barbat irezistibil, insa in cel mai recent film din trilogia Captain America, lansat in vara acestui an, are rol principal. Si a primit replici in limba romana, dupa ce a discutat cu regizorul sa aduca in scenariu un crampei din tara natala.
Sebastian Stan: “Am vorbit si a zis ca e si in avantajul meu ca vorbesc, mi-au facut o favoare.”
Dupa majorat, s-a intretinut lucrand ca ospatar la un restaurant din Manhattan, intr-o vreme cand spune ca fiecare dolar primit conta enorm. Servea la mese dar nu a renuntat la visul de a juca pe scene mari de teatru si film. Primul casting pentru film il avusese pe cand era la Viena si avea doar 10 ani, si de atunci a sperat sa fie in lumea Hollywoodului.
Sebastian Stan: “Tin minte ca mama m-a dus. Mie imi placea sa intepretez, sa imit alte persoane din jurul meu.”
Se simte puternic legat de Romania, se lauda peste tot ca s-a nascut la Constanta si a stat la bloc, intr-un oras de litoral, pe care l-a vizitat in 2005.
Sebastian Stan: “M-am dus la plaja… era vara… am petrecut ziua mea acolo, in august, a fost nemaipomenit.”
Pomeneste un moment trist, de familie, care l-a tinut in ultimii ani sa mai revina in cartierul natal, de la Marea Neagra.
“Acolo era si mamaia, dar mamaia a murit si pentru mine e putin mai trist, ar insemna sa merg la cimitir, sa retraiesc…dar voi veni.”
Devine insa foarte serios atunci cand povesteste despre amintirile de la Constanta, in zilele Revolutiei din 1989. Se juca intre blocuri, intr-un cartier muncitoresc cand a izbucnit revolta.
Sebastian Stan: “Erau tineri cu steagul cu stema rupta, asta nu o sa uit toata viata, vedeam ca ceva se intampla. Si am cautat de curand pe YouTube imagini cu Ceausescu, si cand vorbea si a venit elicopterul si l-a luat, si asa am simtit in toti muschii, am simtit ca un cutit in mine.”
E adulat si asaltat cu mesaje de dragoste din toata lumea si sustine ca isi simte din plin radacinile romanesti. E mereu glumet si foarte atent la aparitiile publice, dar si politicos. Isi apropie fanii cu zambete, poante si chiar imbratisari.
Calatoreste mult in Europa si Asia si face in fiecare an multe deplasari in marile orase americane, pentru a promova filmele cu supereroi. Merge aproape zilnic la sala, unde are un antrenor personal, dar ii place sa isi incarce bateriile plimbandu-se ore in sir pe strazile din New York, unde povesteste ca forfota orasului si arhitectura cladirilor ii dau multa energie.
Reporter: Simti ca celebritatea te schimba?
Sebastian Stan: Cred ca ma face mai responsabil, esti ceva mai responsabil cu ce faci, castigi un ban ce faci cu el, la 20 de ani nu asta era in mintea mea.”
Dincolo de succesul fulminant, tabloidele americane au vorbit mult si scriu despre viata sa privata, despre relatii pe care le-a avut doar cu colege de platou. A format un cuplu vreme de cativa ani cu Leighton Meester, co-star in Gossip Girl. A urmat o lunga poveste de dragoste cu rusoaica Margarita Levieva, alaturi de care a jucat in “Spread”, insa in vara acestui an au existat tot mai multe zvonuri ca cei doi s-ar fi despartit, pe motiv de gelozie. Sebastian Stan a acceptat sa ne vorbeasca si despre acest aspect.
Sebastian Stan: Exista separarea asta cu plecarile mult timp la fimari, ai vazut cum se rup alte relatii, ai vazut Brad cu Angelina.
Reporter: Tu iti doresti o familie?
Sebastian Stan: Imi doresc o familie, sa ma stabilesc sa am si familie si cariera, ai vazut ca exista si astfel de cazuri.
Nu pune cariera pe primul plan si viseaza sa aiba copii. Pana atunci, are in lucru 6 proiecte noi. Presa de la Hollywood a speculat ca ar putea sa-l joace chiar pe tanarul Luke Skywalker, intr-un nou episod din seria Star Wars, dupa ce mai multi producatori ar fi observat o izbitoare asemanare intre el si Mark Hamill, interpretul rolului din anii 80. Sebastian prefera sa vorbeasca mai mult despre industria filmului european, despre care se informeaza tot mai mult.
Ne-a spus care sunt ultimele barfe la Hollywood, in privinta locurilor bune de filmare din Estul Europei.
Sebastian Stan: “Am auzit ca e ceva cu filmele turnate la Budapesta si au bagat ceva taxe si o sa se mute tot mai mult in Romania.”
Acasa la mama sa, in New York, mananca intotdeauna romaneste.
“Si acum de sarbatori, facem sarmale, si salata beuf, asta e asa ceva de neconceput”, spune Sebastian.
La 34 de ani, pe Sebastian Stan il recomanda filme celebre pe tot mapamondul, si imparte scenele blockbusterelor, cu staruri de calibru. Din Constanta la Hollywood, din Romania in tara tuturor posibilitatilor, din anii comunismului romanesc pe culmile succesului american, Sebastian nu uita sa fie un bun roman.
“Esti responsabil, viata de actor”.
E optimist in ce priveste Romania, are incredere ca romanii pot face lucruri frumoase. A plecat de jos si si-a urmat visul copilariei. A sperat si nu s-a dat batut, a cautat si cauta permanent sa demonstreze ca are talent. Prin tot ce face in marea cetate a filmului american, Sebastian Stan arata lumii intregi ca romanii sunt speciali. Ca sunt frumosi, puternici si respectuosi. Ca reusesc pentru ca au ambitia sa isi urmeze orice vis maret, indiferent de obstacole.
“La multi ani Romania, La multi ani PRO TV, multumesc ca m-ati intervievat.”
Sursa: romaniateiubesc
O profesoară de matematică din Drobeta-Turnu este singurul dascăl din ţară ajuns între finaliştii unui un fel de „Nobel pentru educaţie”. Concurenţa a fost incredibilă: 8.000 de nominalizări din 148 de ţări, din toată lumea. A adus faimă nu doar colegiului unde predă, ci şi României. Manuela Prajea trăieşte cu entuziasm fiecare moment petrecut în sălile de clasă, nu îşi învaţă elevii să memoreze formule, ci să găsească o logică. Predă matematica atractivă. Iar elevii ei au cel mai mult de câştigat: au strâns sute de premii.
„Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică și demonstrează. Profesorul perfect inspiră”, spunea un matematician englez. Manuela Prajea este o profesoară care inspiră.
„De ce ne place nouă matematica? Se punctează în primul rând creativitatea. Deci nu vă gândiţi să fim neapărat filozofi sau să dăm definiţia matematicii, ci să spunem cu cuvintele noastre ce ne place şi ce este frumos”, le explică profesoara elevilor.
Când vorbeşti cu ea nici nu îţi dai seama ce iubeşte mai mult: matematica sau copiii cărora le explică pe înţelesul lor teoremele şi tainele algebrei.
„Încerc să fiu printre copii și să fiu copil. Copiii au nevoie de joc. Ei învaţă prin joc. Învaţă prin afecţiune, prin încurajare”, spune Manuela Prajea.
Aşa se face că de la orele de matematică ale Manuelei Prajea nu chiuleşte nimeni. Elevii nu sunt chinuiţi să memoreze formule abstracte, ci să le asocieze cu ceva cunoscut.
„Este persoana care are inteligența și spiritualitatea necesară ca să facă ora de matematică să conteze, să o facă mult mai plăcută decât e văzută matematica”, spune Andrei Moraru, elev.
În ultimii 25 de ani, Manuela Prajea a inspirat sute de elevi care au obţinut 64 de premii internaționale, 133 naționale și peste 430 județene. Nu doar copiii au atins performanţa, ci şi cea care le-a călăuzit paşii. Anul trecut, Manuela Prajea a fost nominalizată la Global Teacher Prize, un fel de Nobel pentru educație. A fost selectată în primii 50 de finalişti.
„A fost cea mai mare recunoaștere internațională pe care puteam să o primesc după o carieră de profesor de matematică, educator, mentor. Atunci când am aplicat pentru acest premiu nu am avut în minte decât Colegiul Național Traian și acel posibil un milion de dolari pentru dotarea școlii cu echipamente moderne IT și crearea unei școli în care să putem realiza o educație așa cum se realizează în toată lumea occidentală. Faptul că am fost recunoscută mi-a umplut sufletul de bucurie, mai ales pentru că la noi în ţară educația este tot timpul Cenușăreasa societății”, spune Manuela Prajea.
Profesoara de matematică din România a impresionat cu metodele ei de predare nu doar juriul, ci şi dascăli din sisteme avansate de educaţie. Un american declară deschis că este unul dintre cei mai mari admiratori ai săi.
„Este unul dintre cei mai buni profesori pe care eu îi cunosc”, spune Michael Soskil, profesor în SUA, nominalizat la Global Teacher Prize.
Dovadă că este o profesoară cu har, mulţi dintre elevii ei au ajuns uşor să facă facultatea în străinătate şi să se stabilească în Anglia, de exemplu. Oricâţi ani au trecut, îşi amintesc cu drag şi recunoştinţă de orele de matematică din gimnaziu.
„Avea tot felul de metode prin care încerca să ne stimuleze gândirea”, spune Cătălin Lupuleţ, fost elev stabilit în Marea Britanie.
„Încerca să ne dezvăluie logica din spatele problemelor”, spune Flavius Niță, fost elev stabilit în Marea Britanie.
Profesoara Manuela Prajea a fost şi directorul colegiului Traian de la Drobeta şi finalista unui important concurs internaţional, dar nicio funcţie sau premiu nu valorează pentru ea mai mult decât mulţumirile care vin din partea elevilor.
Sursa : digi24
El salveaza vieti in operatii, iar ea, la fel, in dosare din justitie. Povestea succesului familiei Trandafirescu, in SUA
Indiferent de anotimp, de luna sau interval orar, Manhattanul straluceste. Central Park, Time Square, podurile care fac legatura intre insula si restul New York-ului, multimea de cladiri impozante desavarsesc un tablou impresionant in orasul care nu doarme niciodata.
Intersectia binecunoscutei Fifth Avenue cu strada 34 e dominata de Empire State Building. La cea mai apropiata statie de metrou din zona e forfota mare la prima ora. Printre calatori, e si Adriana Trandafirescu, de profesie avocat, cu birou la mare inaltime, in celebra Empire State Building.
Adriana Trandafirescu, avocat la New York: “Am dus copiii la scoala, acum dam jos palaria de mama si imbracam haina de avocat.”
La New York si in toata America romanii sunt bine vazuti. Adriana e casatorita cu un medic chirurg, tot roman, si au impreuna trei copii. Au o stabilitate financiara care le permite o casa cocheta in cartierul Queens, o locuinta de vacanta la ocean si un apartament in Manhattan. La serviciu, Adriana nu vine cu masina.
Adriana Trandafirescu, avocat la New York: “Vin numai cu metroul: e usor si rapid. Masina o las la intrare in Manhattan. Nu e fita cu masina? Nu e deloc fita.”
Isi ia o cafea si urca in cladire. La etajul 68, are birou cu ca mai frumoasa vedere asupra insulei. Adriana e specialist in emigrari si face parte dintr-o casa de avocatura cu renume in Statele Unite.
Adriana Trandafirescu, avocat la New York: “Avem clienti care sunt listati la bursa cu un miliard de dolari si am si clienti mai mici. Aici se tin sedintele, suntem o echipa si fiecare vine cu expertiza lui.”
Firma de avocatura a fuzionat cu o mare firma de contabilitate si impreuna detin intreg etajul. Patronul companiei stie ca e romanca si pomeneste faptul ca Adriana a fost inclusa in 2016 in topul primilor 40 de avocati din statul New York.
“Face o treaba remarcabila, e foarte pregatita, stiu ca sunt multi clienti care cer sa ajunga la ea”, spune seful Adrianei.
Colegii avocati americani stiu ca Adriana e romanca, ii cunosc familia si spun ca venind dintr-o alta tara o ajuta in munca ei de avocat pentru imigranti.
Adriana e printre cei mai vechi angajati din companie, desi, culmea, e cea mai tanara, printre colegii ei. Si este mandra ca se afla in elita avocatilor din America, o lume dominata de barbati.
“Imi place… Vin dimineata, toata lumea ma stie pe nume, portarul imi da ‘Buna ziua’…” – spune ea.
A lucrat si lucreaza cu romani din America. A ajutat tineri sclipitori de la NASA ori din Silicon Valley sa isi ia viza exceptionala, pe care autoritatile americane o acorda celor cu performante deosebite. Povesteste ca isi educa si copiii in spiritul studiului.
Adriana Trandafirescu: “Le spun ca trebuie sa aiba mereu optiunea sa aleaga ce vor cu timpul lor si ce vor in viata. Vor sa aiba ceva, sa calatoreasca, sa decida pentru ei, trebuie sa invete. Daca nu invata, vor avea meserii si pozitii in societate in care altii vor decide pentru ei.”
In timp ce Adriana e inca la birou, fiica ea, Ana, se intoarce acasa, in cartierul Queens, cu metroul. E copilul mijlociu din familie si zilnic face o ora si jumatate pana acasa. E motivul pentru care sotii Trandafirescu au cumparat un apartament in buricul insulei si acolo mezinul familiei petrece cateva ore dupa amiaza cu o matusa care il pune la somn. Seara ajunge si el acasa, pentru ca are ore de pian.
Adriana se intoarce seara tarziu de la serviciu, dar isi face mereu timp sa ajute copii la teme, dar si sa pregateasca cina. Gateste romaneste si il asteapta la masa si pe sotul ei, Teo, cel care ajunge de obicei cel mai tarziu acasa.
E chirurg, preda si face si garzi intr-un mare spital din New York. Teo Trandafirescu a devenit presedintele Asociatiei Medicilor Romani de la New York, iar in spitalul unde lucreaza a primit si sarcina de a face interviurile pentru angajare cu tinerii rezidenti veniti din toata lumea. Multi sefi de sectii il stiu de 15 ani, de cand, la randul sau, era un rezident ambitios, venit de la Constanta.
Sotii Trandafirescu sunt americani, daca ii vezi prin prisma rutinei si a traiului cu ipoteci, de la New York. Dar sunt romani, daca ii vezi alaturi de multi alti conationali stabiliti dincolo de ocean, romani cu care se vad lunar, in America. Sau daca afli ca au mers in Franta, ca sa ii sustina pe tricolori la campionatul de fotbal, bucurosi ca nationala s-a calificat dupa multi ani. Teo are parintii in Constanta, sunt pensionari si locuiesc la bloc. El vine in fiecare vara in Romania si o data la doi ani aduce si copiii, cu care insista sa vorbeasca in casa numai in romaneste.
“Eu si Adriana suntem singuri la parinti. Poate de asta avem si 3 copii”, spune Teo.
La Bucuresti si-a facut prieteni medici, pe care ii tine la curent cu tot ce e nou in spitalele americane, in privinta dotarilor si a protocolului. Stie ca nu avem unitati sanitare ca in America, citeste presa romaneasca si se informeaza permanent despre haosul si nemultumirile de la noi. Sotii Trandafirescu spun ca marele pariu al Romaniei sunt tinerii, generatia nascuta dupa 1989, care nu a cunoscut comunismul.
Teo Trandafirescu, chirurg la New York: “De peste ocean, Romania se vede foarte bine, o generatie tanara…”
Adriana Trandafirescu: “Romanii au ce trebuie, au o inteligenta nativa, au incredere, au ce trebuie!”
Un avocat si un medic, la New York. Ei si multi alti romani din Statele Unite sunt imaginea Romaniei pe pamant american. Traiesc si muncesc in locuri in care de cele mai multe ori se da ora exacta in domenii importante. Prin intermediul lor, America si o lume intreaga afla ca romanii sunt seriosi si ambitiosi.
Sursa: romaniateiubesc
Echipa de romani care a construit case cu consum ZERO. Copacul care iti incarca telefonul de la soare
Facem cunostinta cu echipa Efden, un grup de tineri romani care isi propun sa ridice cartiere de case cu facturi zero. Au construit deja un prototip despre care spun ca a fost premiat la concursuri internationale din Germania, Olanda si Franta.
Este o casa inteligenta care isi produce prin intermediul unor panouri solare toata energia electrica de care are nevoie pentru incalzire, apa calda si toate electronicele din interior. Visul lor este sa ridice un cartier intreg fara facturi! Si – de ce nu – chiar un oras!
Bucuresti. O gasca de tineri imbracati lejer si cu chef de distractie filmeaza un mini-videoclip. Faceti cunostinta cu echipa Efden. Nu se pregatesc pentru o petrecere, ci incearca sa convinga alti studenti sa li se alature intr-un proiect prin care isi propun sa ridice in Romania casele viitorului.
“Avem o casa care nu are facturi lunare, doar cele de internet. Este una 100% electrica , toata incalzirea, racirea se face in mod electric, tot ce inseamna iluminat si asa mai departe. Avem 22 panouri voltaice pe electricitate si doua panouri solare termice. Produce mai mult curent decat consuma”, explica Claudiu Butacu.
Casa cu facturi zero este pariul lui Claudiu si Mihai. Cei doi ingineri romani sunt fosti studenti ai facultatii de instalatii. Prototipul exista deja in realitate. “Secretul nostru, care este foarte public, e ca avem echipa interdisciplinara – arhitecti, cu constructori, cu oameni de comunicare, management, fundraising. 90% din echipa pe baza de voluntariat, iar restul am inceput sa platim. Sunt 350 de tineri”.
Nu au iesit printre primii insa i-au impresionat pe ceilalti concurenti. Dupa concurs au adus casa inapoi in Romania unde a starnit interesul ambasadorului Statelor Unite. Cum functioneaza totul? Pe acoperis sunt instalate panouri fotovoltaice. De acolo vine toate energia necesara pentru caldura, lumina, aragaz, televizor, masina de spalat sau apa calda. Practic pentru toata aparatura si utilitatile din interior. Surplusul se consuma noaptea.
Intrarea in casa se face printr-o sera. Nu are doar un rol estetic. Sera preincalzeste aerul din casa. Astfel se consuma mai putin energie pentru caldura. Natura are un rol aparte in casa. De la legumele din curte, pana la plantele din sera si cele din baie.
Si pentru ca suntem intr-o casa inteligenta, caldura si calitatea aerului pot fi controlate de la distanta de pe tableta sau telefon. Tot cu ajutorul tabletei vedem si cum functioneaza materialele din interiorul peretilor.
Pentru a-si populariza proiectul, dupa ce s-au intors de la concursul din Franta tinerii au mutat casa in curtea facultatii de instalatii. Usile sunt deschise pentru elevi, studenti, profesori , specialisti si oricine este curios.
Efden s-a desprins dint-un alt proiect similar in care Claudiu Si Mihai au participat in timpul facultatii.
Mergem in Moldova. Intr-un sat la cateva zeci de kilometri de Bacau. La poalele unui deal, gasim o alta casuta cunoscuta deja in lumea intreaga. Este o casa a viitorului in care se imbina traditia populara cu materialele moderne. O asa zisa casa solara care isi produce singura energia de care are nevoie.
In 2010 Claudiu si Mihai, pe atuncti studenti, au facut parte dintr-o echipa de zeci de studenti care au proiectat si ridicat Casa Prispa. Acum vorbesc despre ea in conferinte internationale.
II intampina actualul proprietar. De 4 ani locuieste impreuna cu sotia in aceasta casa unicat la care Claudiu si Mihai au pus umarul alaturi zeci de colegi. Inainte sa ajunga la Bacau, in 2012, Casa Prispa a fost dusa la Madrid. Acolo a fost premiata pentru eficienta energetica si a obtinut locul 2 infunctie de votul publicului.
Fiecare metru patrat a fost gandit eficient si confortabil. Proprietarul ii primeste de fiecare data pe baieti cu bratele larg deschise. Spune ca micuta casa este tot ce isi putea dori. Din cand in cand se aseaza toti in jurul mesei si povestesc despre ce poate fi imbunatatit.
Ne intoarcem la Bucuresti. Claudiu este din nou pe telefon. Vorbeste cu doi colegi despre un “copac fotovoltaic”. Odata terminati copacii vor fi adusi la Bucuresti si “plantati” in curtea facultatii.Vor avea in loc de ramurile clasice panouri fotovoltaice care vor alimenta cu energie electrica o retea de internet wireless.
Echipa condusa de cei doi a convins peste 100 de companii sa doneze materiale. Acum Efden este Centru de Cercetare al conditiilor de confort si s-a transformat In campus pentru studenti. Pe cativa ii gasim in gradina. Mesteresc la un foisor cu panouri fotovoltaice.
Proiectul lor e in continua transformare. Acum Mihai si Claudiu vor sa faca primele cartiere de case cu facturi zero. Claudiu , Mihai si zecile de tineri pe care i-au cooptat in jurul lor au transformat un proiect de facultate intr-un centru de cercetare care le da studentilor posibilitatea sa puna in practica teoria pe care o invata la scoala. Pentru multi dintre ei este o trambulania catre un job mai bun. Pentru Claudiu si Mihai este inceputul unei afaceri care ar putea sa schimbe conditiile de trai. In 2018 echipa efden s-a califcat din nou in finala concursului Solar Decathlon. De aceasta data se duc in Dubai , unde vor construi o casa solara care sa reziste in desert.
Sursa: romaniateiubesc