Romani celebri – cercetare
Povestea lui George Haber, romanul considerat parintele DVD-ului. Este milionar si traieste in Silicon Valley
January 7th, 2016 |
A vandut companii in valoare de sute de milioane de dolari,
locuieste intr-un cartier de miliardari, din Silicon Valley, si este roman de-al nostru.
- Parintele DVD-ului vorbeste pentru iLikeIT despre cum a reusit sa devina un nume cu greutate in industrie. George Haber e un oradean stabilit de mai bine de 20 de ani in Silicon Valley. A crescut din fasa mai multe companii, pe care le-a vandut apoi cu sute de milioane de dolari.
George Haber: “Cu Gates am facut business, a incercat sa imi cumpere prima companie la un pret insultant. I-am spus nu, atunci impresia mea despre el ca e broscuta Hermit, de la Muppet Show, arata cu ochelarii lui dar intern era predator, ii curgeau balele, atunci era impresia mea. Nu a reusit, noi am vandut compania la un pret de 5 ori mai mare.”
George Haber nu este un roman obisnuit. S-a nascut si a crescut crezand ca va face muzica. A lasat devreme instrumentele pentru succesul in internet si tehnologie. Inca dinainte ca internetul asa cum il stim, tableta ori smartphone-ul sa existe, George construia si vindea idei de succes. Daca succesul se masoara si in bani, atunci e bine de stiut ca personajul nostru are o avere cu cel putin 7 zerouri, sta in cel mai scump cartier din Silicon Valley si se mai tutuieste la un gratar cu miliardarii de prin vecini. Insa foamea de succes nu ii da pace si acum cauta succesul masurat cu miliardul de dolari.
George Haber: “Eu sunt cel mai fericit si cel mai norocos din lume.”
Asa arata un roman care nu se plange, ba dimpotriva. E mandru de succesul sau, pentru ca a preferat sa ia decizii pe care ar fi putut sa le regrete, in loc sa regrete ca nu a facut nimic riscant.
George Haber: “Am ajuns in SUA la timpul perfect pentru cariera mea, am facut bani, am facut companii, sunt casatorit, am copii, am tot ce imi trebuie. Si traiesti in inima tehnologiei. Nu numai ca traiesc in inima tehnologiei, dar ii cunosc pe majoritatea celor care creeaza tehnologie.”
George Haber a vandut primele doua companii la 80 milioane dolari, respectiv 100 milioane de dolari. Lauda de sine nu miroase a bine? Poate doar daca nu ai povesti suficient de bune. Da-i lui George ocazia sa iti povesteasca despre uriasii cu care a facut business.
George: “Cu Gates am facut business, a incercat sa imi cumpere prima companie la un pret insultant. I-am spus nu, atunci impresia mea despre el ca e broscuta Kermit, de la Muppet Show, asa arata cu ochelarii lui, dar intern era predator, ii curgeau balele, atunci era impresia mea. Nu a reusit, noi am vandut compania la un pret de 5 ori mai mare”
Iti trebuie mult curaj sa vorbesti asa despre cel mai bogat om de pe planeta. Si nu e singura patanie cu un gigant din Silicon Valley.
George: “Jobs mi-a dat o lectie minunata, acum cinci ani.
Cand i-am aratat produsul, Cresta TV. Un stick USB, puteai sa vezi filme live pe PC. S-a uitat la Vicepresedinte si i-a spus Why the F should i help people watch TV when my business is to sell from iTunes.”
Dincolo de tumultul acestor negocieri taioase, George ramane un tip zambitor. E usor sa fii relxat cand locuiesti printre miliardarii din Silicon Valley.
George Haber: “Mergem spre casa mea pe o strada care se cheama Page Mill, este o strada cu multe firme de avocatura si este sediul HP aici. Pe care sta si Andy Grove, presedintele Intel. Nu esti chiar in centru, esti asa mai … Sunt mai la natura, dar super aproape de centrul lumii.”
Centrul lumii este intr-o fosta livada pe un deal din Palo Alto. De aici se da tonul in tehnologie. De aici s-au nascut procesoarele, memoriile, calculatoarele, telefoanele destepte si tabletelele. Daca ai pus o piesa intr-unul dintre acestea, ai atuurile unui om de succes. Si asa incepe povestea lui George, acasa in Romania, inainte de revolutie.
George Haber a cantat in trupa cu regretatul Adrian Pintea. George si-a dat seama ca ii place electronica dupa ce a construit un amplificator pentru chitara
Haber: “Necesitatea este mama creatiei. Pe vremea acea nu puteam sa cumpar amplificatoare. Imi placea sa cant la chitara, asa ca mi-am facut un amplificator, mi-am creat o pasiune pentru electronica. Se pare ca eram mai bun la asta decat la cantat. Dar, pasiunea pentru muzica mi-a ramas si mi-am construit aici un sistem unde am un tape recorder, benzi. Chestia tare ca astazi, tot ce aici, incape aici.”
Asa a dat deja lovitura de mai multe ori: a crescut din fasa companii de tehnologie, pentru care a primit oferte cu multe zerouri. Dupa mai multe esecuri, primii bani seriosi i-a facut de pe urma DVD-ului. Compania lui a facut solutia prin care filmele se pot pune pe disc. Apoi a facut EXIT, adica a vandut-o pe val si a mai facut una pe care… evident, a vandut-o, deasemenea.
George Haber: “Prima la 80 de milioane, a doua la 100 milioane”
Da, asa se face! Ca sa ramana sus, firmele mari cumpara companii mici sau mijlocii cu idei bune. Cu lectia invatata si banii in buzunar, acum vaneaza si el companii la inceput de drum.
Din biroul de-acasa vrea sa dea lovitura vietii. Cel mai recent proiect al sau e “Evenvoice“, o aplicatie care ii va ajuta pe oameni sa critice ori sa felicite public compania cu care au avut de-a face.
George Haber: “Sa ii dai un pumn, sa ii dai o palma, sa bati din palme sau sa zici Woww. Acesta este experienta pe care o ai fata de un serviciu sau produs, in momentul in care intercationezi cu ea, esti la un restaurant, imi place, ma intreaba despre ce vreau sa vorbesc. Putem sa vorbim despre Paris Baguette, bang … l-a gasit.”
George este exemplul viu ca viata ta poate bate orice film. Cu o singura conditie. Sa nu ii pui visului tau nici o limita.
George Haber: Visul meu ca tehnolog cantand la chitara cu Adi Pintea, fiind electronist ajuns in Silicon Valley, a fost visul potrivit. Daca as fi visat sa contrstuiesc centrale in Silicon Valley nu as fi fost in locul potrivit.
sursa: protv
Articol din 
Orădeanul care a intrat în afaceri cu o discotecă improvizată, a inventat DVD-ul şi a devenit unul dintre cei mai bogaţi români din Silicon Valley
January 7th, 2016 |
În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.
În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.
George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70 şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea. Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.
Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut. Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker.
După ce anii de liceu s-a sfârşit, George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”
Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.
CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes.
Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.
Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).
În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).
autor: Ioana Matei
sursa: business magazin
Românca de 33 de ani care a ajuns în elita astronomiei după ce la 11 ani a emigrat în Canada: ”Există viaţă extraterestră” – EXCLUSIV
January 5th, 2016 |
autor Mihaela Stoica
În spatele tuturor descoperirilor ştiinţifice, ale cercetărilor şi inovaţiilor tehnologice, pe care cu toţii le admirăm şi care ne sunt utile în foarte multe cazuri, stau ani de muncă şi oameni.
Cei care aflăm despre ele, le folosim, le apreciem, le dezbatem sau le criticăm. Suntem prea puţini atenţi la oamenii din spatele lor. Oameni care îşi dedică ore întregi realizării lor, punând multă pasiune şi dăruire. În lumea mare a cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă, România are cu ce se mândri. Recent, o echipă de astronomi condusă de o tânără româncă a confirmat existenţa unei exoplanete similare cu Terra. Descoperă a vorbit cu Diana Dragomir, şefa echipei de cercetare, despre această descoperire, despre ce înseamnă să fii femeie – astronom, despre plecarea din România, despre realizările ei extraordinare, dar şi despre viaţa extraterestră.
Diana Dragomir are 33 de ani şi este exoplanetolog la Universitatea din Chicago. S-a născut în Bucureşti, unde a crescut alături de părinţii şi de sora ei până la vârsta de 11 ani, când au emigrat cu toţii la Montreal, în Canada.
”Părinţii mei au fost ingineri, dar au fost nevoiţi îşi schimbe meseria. Prin sacrificiile lor, am avut şansa să studiez fizica în Canada, unde costul studiilor superioare e relativ scăzut faţă de Statele Unite”, a mărturisit ea într-un interviu acordat Descoperă.
În 2005 şi-a luat licenţa în Fizică la Universitatea McGill din Montreal, iar trei ani mai târziu pe cea de Master. Diana Dragomir şi-a dorit dintotdeauna să lucreze în ştiinţă şi căuta un domeniu diversificat. ”Am ales astronomia, şi în special studiul exoplanetelor, pentru că combină fizică, matematică, chimie, geologie şi uneori şi ceva biologie”, afirmă ea. În acest context, în mai 2013 a devenit doctor în astronomie la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada. După doctorat, a continuat să facă cercetare în California, la Universitatea din California Santa Barbara şi Las Cumbres Observatory Global Telescope Network (LCOGT). Din 2015, lucrează în Departamentul de Astronomie şi Astrofizică al Universităţii din Chicago.
I-au trebuit câţiva ani ca să capete încredere
Munca Dianei presupune lucrul cu multe date de la telescoape spaţiale sau robotice, care se programează în avans şi observă cosmosul în mod automat. ”Câteva zile mai târziu obţin datele prin internet şi le analizez pe calculator. În general, astronomii nu lucrează în laborator. Nici nu purtăm halate albe. Şi dacă tot spargem stereotipuri, o să mai adaug că dormim noaptea şi muncim ziua, cu doar câteva excepţii pe an”, precizează ea.
Mărturiseşte că i-a luat câţiva ani ca să capete încredere în ea ca cercetător. ”Am avut noroc să găsesc mentori care m-au susţinut. Dar am şi observat cum alţi colegi astronomi, mai ales bărbaţi, par să aibă mai multă încredere în cunoştinţele lor deşi suntem la acelaşi stadiu în carieră. Urmându-le exemplul, cu timpul mi-am dat seama că sunt la fel de capabilă ca şi ei”, adaugă Diana Dragomir.
Super-Terra care îşi tranzitează steaua
La 33 de ani, românca plecată de 22 de ani din ţară, are un CV extrem de bogat, cu cercetări efectuate în cadrul unor universtităţi de prestigiu din Canada şi SUA, precum şi la NASA, descoperiri şi premii.
Cea mai dragă realizare a ei a reuşit-o după terminarea doctoratului, când a descoperit că o mică planetă, o super-Terra, îşi tranzitează steaua. ”De fiecare dată când trece între noi şi stea de-a lungul orbitei, blochează un pic din lumina stelei. Exoplanetele care tranzitează oferă mai multe posibilităţi de cercetare decât cele care nu sunt aliniate în acest fel. Exoplaneta a cărei tranziţie a fost descoperită prin munca mea este una dintre doar două sau trei mici planete cunoscute de astronomi până acum care pot fi studiate în mod foarte detaliat. Printre altele, îi putem observa atmosfera cu telescopul Hubble, ca să descoperim ce molecule conţine”, explică astrofizicianul român.
Recent, o echipă de astronomi, condusă de dr. Diana Dragomir, au oferit detalii extrem de importante despre o exoplanetă de mărimea lui Neptun şi de patru ori mai mare decât Pământul, pe care au denumit-o GJ 347Ob. Exoplaneta a fost descoperită de o echipă de astronomi europeeni, acum trei ani.
Folosind doar telescoape mici din reţeaua LCOGT, de 1 şi 2 metri în diametru, Diana şi echipa ei au reuşit să detecteze lumina dispersată prin efectul Rayleigh în spectrul atmosferei acestei planete.
Aceste date sugerează că planeta are o atmosferă bogată în hidrogen, acoperită de o ceaţă care împrăştie lumina şi conferă planetei culoarea albastră. Datele au fost obţinute de-a lungul a patru luni, iar analiza datelor a durat aproape un an.
”GJ 3470b este cea mai mică exoplanetă cu o astfel de detecţie până acum, şi este prima oară când observăm spectrul unei exoplanete cu telescoape atât de mici. Deşi probabil că nu există viaţă pe GJ 3470b, rezultatul nostru constituie o etapă importantă spre studiul planetelor din ce în ce mai mici, apropiindu-ne gradual de descoperirea unei alte planete ca a noastră”, afirmă cu încredere dr. Diana Dragomir.
Diana Dragomir
Vrea să inoveze noi strategii de cercetare cu telescoape la sol
În legătură cu proiectele pe care le derulează în prezent, aceasta precizează că continuă să caute planete în jurul stelelor care se află cât mai aproape de sistemul solar, deoarece ”aceste stele se văd mai strălucitoare din perspectiva Pământenilor şi planetele lor pot fi studiate mai uşor”.
În doi ani va fi lansat un nou telescop spaţial, numit TESS, care va putea detecta sute de planete mici, doar de 2-3 ori mai mari decât Pământul, şi multe chiar de mărimea Pământului. ”Un an mai târziu se va lansa telescopul JWST, cu care vom putea observa atmosferele acestor planete. Dar resursele acestor instrumente vor trebui împărţite între sute de astronomi în mai multe domenii, deci numai câteva dintre cele mai interesante planete vor putea fi observate. De aceea lucrez spre inovarea unor noi strategii de cercetare cu telescoape la sol, precum cele folosite pentru proiectul de mai sus, la care se poate avea acces mai uşor”, precizează cercetătoarea româncă.
Pe lângă atmosfere, este interesată şi de exoplanetele mici care se învârt foarte aproape de steaua lor. ”Nu se ştie cum aceste lumi, cu temperaturi depăşind 2000 grade Celsius şi unde un an durează mai puţin de o zi, au ajuns la a o distanţă atât de mică faţă de stea. Încerc să aflu dacă aceste planete infernale s-au format unde le găsim astăzi, ceea ce ar fi destul de greu de explicat din punct de vedere teoretic, sau dacă s-au format mai departe, ca planete gazoase, şi au migrat către stea, unde şi-au pierdut atmosfera din cauza căldurii extreme”, adaugă ea.
Diana Dragomir: Există viaţă extraterestră
Cercetări efectuate cu telescopul spaţial Kepler au arătat că aproape fiecare stea are cel puţin o planetă, iar galaxia noastră conţine miliarde de stele. În consecinţă, Diana Dragomir crede că există viaţă extraterestră în afara sistemului nostru solar. ”Din păcate nu vom putea ajunge la aceste planete în viitorul apropiat, deoarece distanţele sunt enorme. Doar între noi şi steaua cea mai apropiată – Proxima Centauri – sunt 39.900.000.000.000 de km şi chiar dacă am putea voiaja la o zecime din viteza luminii ne-ar lua peste 40 de ani ca să ajungem până acolo. Şi nici nu ştim dacă această stea are o planetă asemănătoare cu Pământul. În schimb, cu telescoape din ce în ce mai puternice sper ca în următoarele decenii vom putea observa semne de viaţă pe o exoplanetă”, crede aceasta.
La final, am întrebat-o pe astrofizicianul Diana Dragomir cum vede fericirea? ”Sănătatea, a mea şi a celor apropiaţi, este cel mai important element al unei vieţi fericite. Dar aproape la fel de important pentru mine este să am o meserie care mă pasionează. Nu aş suporta să petrec cel puţin opt ore pe zi într-un job care aduce doar bani şi nimic altceva. Meseria de cercetător în astronomie nu mă va face milionară, dar îmi petrec ziua la servici urmându-mi pasiunea. Din acest motiv, nu mă deranjează să fac ore suplimentare când e necesar şi nici să continui să mă gândesc la misterele universului chiar şi după ce ajung acasă”. mărturiseşte ea.
Îi încurajează pe toţi tinerii studenţi să-şi urmeze pasiunea, fie în ştiinţă sau orice alt domeniu. ”Femeile, în special, nu sunt întotdeauna îndreptate spre o carieră în cercetare, şi cu atât mai puţin către în fizică sau astronomie. Şi mie mi-a fost greu să îmi conving părinţii că pot avea un trai ca cercetător în astronomie, dar au înţeles cât de mult mă pasionează acest subiect iar acum îmi susţin alegerea. Sper ca în următorii ani să fiu înconjurată de la fel de multe colege ca şi colegi”, conchide ea.
sursa: descopera.ro
Emil Racoviță – fondatorul biospeologiei, primul biolog din lume care a studiat viața în Antarctica
December 25th, 2015 |
by Madalina Diaconu
Emil Racoviță a explorat 1.200 de peşteri în Europa şi Africa, a strâns o colecţie de 5.000 de animale subterane şi a publicat peste 66 de lucrări despre fauna subterană. Este întemeietorul biospeologiei și primul biolog din lume care a studiat viața unor animale și păsări din Antarctica.
S-a născut în Iași la 15 noiembrie 1868 într-o familie înstărită. Și-a petrecut copilăria la moșia familiei, la Șurănești, Vaslui, urmând cursurile primare la școala la care i-a fost profesor scriitorul Ion Creangă. Liceul îl urmează la „Institutele Unite” apoi merge la „Facultatea de Drept” din Paris, încercând să-i facă pe plac tatălui său. În paralel merge la cursurile „Școlii de antropologie”, după care se înscrie și la „Facultatea de Științe” din Universitatea Sorbona, Paris, de unde primește diploma în 1891. Își dă doctoratul în 1896 cu subiectul „Le lobe céphalique et l’encéphale des annélides polychètes”. În tot acest timp lucrează la stația de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează scufundări la adâncimea de 10 m, pentru a studia viața subacvatică
Expediția antarctică belgiană
La 25 de ani este ales membru al “Societății zoologice” din Franța. Participă ca naturalist la Expediția antarctică belgiană între anii 1897-1899, la bordul navei Belgica. Efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei în Chile, pe țărmurile strâmtorii Magellan și mai ales în zona strâmtorii “Belgica” denumită dupa numele vasului pe care se afla, denumire dată ca urmare a faptului că pentru un an, din martie 1898 până în februarie 1899, vasul expediției a fost blocat în gheață și strâmtoarea mai sus menționată. Cu această ocazie studiază fauna și flora din zonă. “Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.” (wikipedia).
În timpul acestei expediții, Emil Racoviță a descoperit balena cu cioc.
nava Belgica
Se reîntoarce în țară și în 1920 devine profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume. A deținut și următoarele funcții:
Senator, reprezentat al Universității din Cluj 1922-1926
Rector al Universității din Cluj 1929-1930
Președinte al Academiei Române de Științe 1926 – 1929
Director al Institutului de Speologie 1920 – 1947
Membru al mai multor asociații științifice
Savantul și marele explorator român s-a stins din viață la data de 17 noiembrie 1947, la Cluj.
Emil Racoviţă la microscop în laboratorul navei „Belgica”
reportaj de Mădălina Corina Diaconu
Sursa: cunoastelumea
Tache Brumărescu, inventatorul aeroplanului cu decolare verticală. O poveste de acum 100 de ani…
December 7th, 2015 |
Născut în 1872 in Valenii de Munte, județul Prahova, Dumitru Brumărescu, cunoscut apropiaților drept Tache Brumărescu, a lăsat în urma sa 128 de brevete de invenţii, multe dintre ele excepţionale prin modul de realizare. A fost recunoscut la vremea aceea nu numai ca un inventator prolific, dar și ca un bun pilot, apreciat la nivel mondial. Pasiunea pentru tehnică a avut-o din copilărie, iar în tinerețe a început să cioplească în lemn și să-și vândă produsele. Drept urmare a acestei pasiuni pentru lemn, a înfiinţat şi a condus în 1903, “prima şcoală din România pentru fabricarea de jucării mecanice din lemn, iar în 1908 Brumărescu a inventat, construit şi utilizat un dispozitiv mecanic de pirogravură pe suprafeţe curbe. În tot timpul activităţii, a fost susţinut, apreciat şi încurajat de C.I. Istrati şi Spiru Haret.“ (adevarul.ro)
În anii 1904 si 1906 participă la expozițiile generale ale României, unde a obținut medalii de argint și de aur pentru un aeroplan original, cu decolare verticală, primul avion de acest gen, pe care l-a și brevetat sub nr. 02218, în noiembrie 1909, la București. “Aeroplanul său utiliza trei elice (este primul avion de acest gen), dintre care una era propulsivă, iar celelalte două tractive. Macheta avionului său a fost expusă la Salonul aeronautic de la Paris din 1910, alături de avionul cu reacție al lui Henri Coandă. Acest aparat avea profundorul în față, elicea în centrul aparatului, iar elicele accesorii erau destinate ridicării aparatului.” (Wikipedia)
După expoziția de la Paris din 1910, Brumărescu hotărăște să rămână în capitala Franței pentru a-și îmbunătăți cunoștințele, timp în care a obținut brevetul de pilot la Juvissy. Cu banii strânși în țară, reușește să-și cumpere un motor de aviaţie Gnome 50 CP pentru a-și construi și experimenta avionul.
În 1911 revine în România și face tot posibilul să-și încerce și să-și perfecționeze avionul. Merge pe câmpul de la Cotroceni unde reușește să ridice avionul în aer și parcurge o distanță de câțiva km. Lipsa de experiență în pilotaj face ca Brumărescu să piardă controlul avionului care cade și se avariază în urma contactului cu solul. Accidentul nu a fost unul ușor, dar din fericire inventatorul a scăpat cu viață. Brumărescu nu a reușit să repare avionul din lipsă de fonduri. Acesta a fost depozitat în hangarul de baloane al secţiei de aerostaţie Bucureşti-Cotroceni.
În 1912, Tache Brumărescu participă la concursul organizat de Guvernul francez “pentru inventarea unui mijloc adecvat şi eficient de salvare a echipajelor submarinelor în caz de accident.” Pentru a putea participa la concurs și pentru a putea construi noua sa invenție, Brumărescu vinde motorul Gnome şi reușește astfel să proiecteze un aparat inedit, pe care l-a denumit “Salvator pentru submarine Brumărescu”. Invenția a fost brevetată în Franța în septembrie 1911. Era vorba de o ”cabină metalică cu pereți înalți, complet acoperită, fixată pe puntea superioară a submarinului, care permitea salvarea echipajului în cazul în care un submarin eșua.” Invenția nu a fost premiată dar a fost apreciată şi comentată pozitiv de revista „La nature” în numărul din 1913.
După primul război mondial, Ministerul lucrărilor publice din Franţa a scos la concurs “realizarea unui dispozitiv de tip cuplaj automat pentru vagoanele de cale ferată, care să fie capabil să elimine accidentele care se petreceau în timpul formării garniturilor de tren.” Brumărescu a participat și el cu o propunere care s-a aflat printre cele 7 selectate de comisie din cele 450 propuse, “dar nu a avut nici o şansă deoarece lada cu dispozitivul-machetă propus, a fost uitată în vama portului Marsilia, autorul neavând bani pentru a-şi însoţi şi susţine propunerea în Franţa.” (adevarul.ro)
Inventatorul continuă să-și pună în aplicație ideile și concepe, proiectează şi construiește o maşină “curăţitoare mecanică pentru bălţi şi capabilă să taie automat stuf.” Prototipul a fost testat pe Lacul Greaca. “După aproape o jumătate de secol, ideea şi soluţiile date de Brumărescu au fost preluate şi perfecţionate de cercetătorii de la staţiunea Maliuc, din judeţul Tulcea.”
Este recunoscut și pentru aportul său adus în cercetarea și realizarea saniei-automobil, diferită de cea concepută de Henri Coandă şi inventată anterior saniei-rachetă construită de Max Valier în 1929. A mai conceput un dispozitiv mecanic pentru topit zăpada de pe străzi, o cutie-agregat de alarmă, o sonerie fără curent electric și chiar o mapă de birou care se deschide automat la fila dorită.
Dumitru – Tache – Brumărescu s-a stins din viață în anul 1937 la București.
reportaj de Mădălina Corina Diaconu
surse: cunoastelumea
Mai mulți români, pe lista celor 100 de lideri ai inovației din Europa Centrală și de Est
November 27th, 2015 |
Mai mulți români figurează pe lista celor 100 de lideri ai inovației din Europa Centrală și de Est, în cadrul ediției a doua a proiectului New Europe, organizat de Res Publica alături de Visegrad Fund, Google și Financial Times, în cooperare cu instituții importante din această regiune a Europei, potrivit site-ului ne100.org.
Foto: (c) Ramona Cordos / Facebook
În imagine: Ramona Cordoș și Codin Pop, fondator al Creative Monkeyz
Lista New Europe 100 este o recunoaștere a celor care, prin curajul lor inovator, prin expertiza în tehnologiile emergente, prin abilitățile unice și prin influența socială au un impact global, au indicat inițiatorii proiectului, subliniind că acești oameni aparțin unor medii culturale și profesionale diferite, de la inovatori în domeniul afacerilor și reformatori politici la antreprenori sociali și persoane din domeniul cultural.
Un vehicul care poate fi condus direct de pe un scaun cu rotile, teste mai ieftine și mai rapide pentru detectarea Ebola, drone concepute pentru a fi utilizate în cadrul misiunilor de salvare — sunt doar câteva dintre inovațiile cele mai remarcabile luate în considerare în elaborarea acestei liste.
Nominalizările au fost selectate de organizatori pe baza propunerilor și sugestiilor venite de la organizațiile partenere în acest proiect, la patru categorii (afaceri, societate și politică, știință, media și cultură). Majoritatea celor prezenți pe listă sunt antreprenori (50%) sau activiști și politicieni (32%).
Potrivit site-ului proiectului, pe lista NE100 2015 a celor mai importanți 100 de inovatori din Europa Centrală și de Est se regăsesc 13 români printre care Aurora Simionescu, astrofiziciana care a făcut parte dintr-un grup de cercetători care au observat pentru prima oară unul dintre filamentele de gaz care leagă grupurile de galaxii, Ramona Cordoș și Codin Pop, fondatori ai Creative Monkeyz, sau Paul Balogh și Cristian Dinu, fondatori ai Read Forward, o companie dedicată manualelor digitale.
AGERPRES/(AS — autor: Ana Bîgu, editor: Mariana Ionescu)
Inventator timișorean, medaliat cu aur la Bruxelles pentru un dispozitiv care închide gazele în cazul unui seism
November 27th, 2015 |
Inventatorul timișorean Remi Rădulescu a prezentat, joi, la Timișoara, dispozitivul mecanic pentru închiderea gazelor în cazul unui seism, pentru care a primit Medalia de aur la recentul Salon Internațional de Invenții EUREKA de la Bruxelles, INOVA 2015.
Sursa foto: facebook.com/remi.radulescu
‘Am participat, ca și la Geneva, cu dispozitivul mecanic pentru închiderea gazelor, care, ca și în alte dăți, a avut un succes deosebit; am avut 23 de comisii de juriu și am obținut o Medalie de aur, un Premiu special de la Taiwan și un Premiu special de la belgieni’, a declarat Remi Rădulescu, într-o conferință de presă susținută la sediul ALDE Timiș.
Inventatorul a relatat faptul că a conceput dispozitivul pentru închiderea gazelor în timpul cutremurelor de pământ de 5-6 grade pe scara Richter. Dispozitivul va fi închis de o forță în mișcare, care îl pune în funcțiune, creându-se un impuls mecanic, a precizat el.
‘Știm că, pe la o intensitate a seismului de 5 grade, după cum am studiat eu, încep să cadă tencuielile, pereții, iar conductele de gaz se rup. Soluția clasică (electrică, n.r.), recunoscut unanim, s-a dovedit că funcționează ca un electro-ventil, iar în timpul cutremurului, curentul electric se întrerupe. Se căuta de mult o astfel de soluție, ca gazele să fie oprite mecanic la mișcarea pământului. Eu am reușit să fac acest dispozitiv’, a explicat inventatorul Remi Rădulescu.
Potrivit acestuia, dispozitivul va fi folosit atunci când va găsi o soluție pentru a vinde patentul ori pentru o colaborare cu o firmă care produce astfel de dispozitive.
“Ideea și principiul de funcționare sunt foarte eficiente. L-am supus la multe probe de anduranță, inclusiv la șocuri pe avion, timp de un an’, a arătat Remi Rădulescu, precizând că a conceput dispozitivul să arate ca “o butelie”.
Prețul unui astfel de dispozitiv poate ajunge până la 1.000 de euro, în funcție de dimensiuni, care trebuie să fie construită în funcție de diametrul conductei și de presiunea gazului la care este montat, iar materialele trebuie să fie din inox, argintate, pentru a rezista în timp.
Prin acțiunea unui astfel de dispozitiv, care poate fi montat în fiecare casă, apartament sau magistrală zonală, se vor evita exploziile și incendiile care apar în timpul cutremurelor, evitându-se pierderea de vieți.
AGERPRES/(A — autor: Otilia Halunga, editor: Diana Dumitru)
Gabriela Mocanu, fizician premiat pentru excelență: “Când faci ceva din pasiune, cuvântul sacrificiu e nepotrivit”
November 25th, 2015 |
În liceu, Gabriela s-a văzut medic. În timpul pregătirii pentru Facultatea de Medicină, și-a dat însă seama că materia care îi stârnea cel mai mult curiozitatea era fizica, domeniul care explica lumea în care trăiește. Cercetarea a dus-o spre astrofizică și acum caută secretele dinamicii câmpurilor magnetice din jurul stelelor, Soarelui, găurilor negre. „Nu petrec timp uitându-mă propriu-zis la stele, ci modelând procesele fizice prin care ele trec.”, spune tânăra, în prezent cercetătoare la Observatorului Astronomic din Cluj.
Foto: Gabriela Mocanu, arhiva personală
R: Explicați-ne, pe scurt, în ce constă munca dumneavoastră și de ce este important ceea ce ați descoperit.
G.M: Lucrez într-un domeniu care ar putea fi numit mai exact astrofizică teoretică și mă ocup cu studiul și modelarea efectelor câmpului magnetic în diferite situații de interes astrofizic: Soare, stele, găuri negre, explozii de raze gamma. Cuvântul „descoperire” e mai degrabă ingineresc.. am propus câteva configurații și metode noi de explicare a datelor observaționale legate de aceste efecte.
R: Când ați știut că fizica este pentru dumneavoastră mai mult decât o materie obișnuită?
G.M: Făceam pregătire la fizică pentru medicină, în clasa a 11-a; pe atunci se dădea admitere și la fizică. La un moment dat mi-am dat seama că mă trezeam sâmbătă dimineața la 7, fără alarmă la ceas!, pentru a rezolva probleme. Apoi am început să citesc cursuri de mecanică de facultate despre mișcarea corpurilor cerești și despre fizica responsabilă de evoluția și radiația stelelor și mi-am dat seama că fizica adevărată e mult mai profundă decât fizica de liceu, și am vrut să văd și în continuare cu ce e.
R: Cum decurge o zi obișnuită din viața dumneavoastră?
G.M: Pot răspunde pe scurt printr-o glumă care circulă printre fizicieni, „m-am gândit, am mâncat, m-am mai gândit puțin”. E greu de rezumat în cuvinte puține fără a suna ori prea pompos ori fără a minimiza activitatea, dar încerc: ajung la birou, citesc, mă gândesc, discut cu colegii, lucrez la articole, mai citesc și seara fac sport.
R: Ce v-a îndemnat să aprofundați acest domeniu, să vă adânciți în lumea oamenilor de știință?
Acești oameni au un fel aparte de a fi care m-a atras, un anumit echilibru, foarte mult umor și dacă o să vă uitați cu atenție, indiferent de vârsta biologică, un entuziasm nemărginit pentru viață și o curiozitate ca de copil.
R: Ce vă întreabă oamenii când află că sunteți astrofizician? Vă întreabă despre Univers, despre stele, despre găuri negre? Ce le răspundeți?
G.M: Primesc întrebări și reacții foarte variate, care depind de nivelul de informare despre subiect. Câteodată sunt surprinsă foarte plăcut, oamenii sunt interesați, și de aceea cred că ar trebui introduse elemente de astronomie și astrofizică în curricula școlara preuniversitară, pentru că acum este doar la nivel de opțional, iar în practică nu toți copii care și-l doresc au acces la el. Am primit mai ales întrebări despre găuri negre, experimentele de la LHC (n.r. accelarator de particule al Centrului European de Cercetări Nucleare CERN) și din păcate chiar și despre astrologie (de la oameni care nu știu despre diferența incomensurabilă dintre astrofizică și speculațiile nefondate și cam fără imaginație ale astrologilor). Încerc să răspund cât mai simplu și cât mai corect, fără a distorsiona adevărul științific, deși unele persoane nu întreabă din curiozitate ci doar din dorința de a li se confirma ceea ce ei „știu” deja.
Foto: Shutterstock
R: „Dacă extratereștrii ne vor vizita atunci rezultatul va fi acelaşi ca atunci când Columb a ajuns în America, iar acest lucru nu a fost deloc benefic pentru amerindieni”, a spus astrofizicianul Stephen Hawking. După atâtea ore de uitat la stele, ce întrebări v-ați pus despre viața pe alte planete? La ce concluzii ați ajuns?
G.M: Nu petrec timp uitându-mă propriu-zis la stele, ci modelând procesele fizice prin care ele trec. Cât despre extratereștri, am avut norocul să cresc într-o perioadă în care cel puțin din punct de vedere conceptual multe lucruri legate de viața pe alte planete erau deja rezolvate la un nivel mult superior ecuației lui Drake, astfel încât sunt obișnuită nu să mă întreb filozofic, ci să deschid internetul și să citesc ce s-a mai descoperit.
R: Spuneați într-un interviu că unul dintre profesorii dumneavoastră v-a învățat că „fizica îți asigură o mare mobilitate și libertare în gândire.” Explicați pentru nespecialiști cum reușește fizica acest lucru.
G.M: Mai avea o vorbă, care, din punctul meu de vedere, răspunde foarte clar la întrebare: „Mă întreabă unul și altul de ce nu fac bungee-jumping. Cum să le explic că eu am aceeași senzație de adrenalină stând pe bancă și citind despre principiul de incertitudine?”.
R: Fizicianul laureat al premiului Nobel Richard Feynman spune într-un interviu că atunci când se blochează, când nu reușește să găsească o soluție, încearcă să privească acea problemă ca un marțian. Dumneavoastră ce faceți când vă blocați?
G.M: Eu încerc să privesc problema ca un Feynman după ce a mâncat o prăjitură.
„Adevărul este extraordinar, este minunat. Am această boală a aflării adevărului.”, spune Richard Feynman într-un celebru interviu. Suferiți și dumneavoastră de această „boală”?
G.M: Dacă este o boală, atunci o am și eu și sper că o au toți cei din jur.
R: Care sunt cele mai importante descoperiri ale omenirii, din punctul dumneavoastră de vedere?
G.M: E o întrebare la care nu se poate răspunde serios decât în multe mii de pagini, dar în mare pot spune că e vorba despre metoda științifică. De aici au urmat restul, de la teorii care sunt pur și simplu frumoase ca încununare a inteligenței umane până la lucruri care au un impact major asupra calității vieții: proceduri medicale, internet etc; ca fizician, țin să subliniez de exemplu că internetul a apărut ca un protocol de punere în comun a datelor din experimentele fizicienilor și apoi s-a dezvoltat la ceea ce cunoaștem astăzi; până și detectorii de fum funcționează pe baza unor senzori a căror principii de funcționare sunt lămurite de către fizicieni.
R: Dar cele din domeniul astrofizicii?
G.M: Astrofizica, cosmologia și fizica particulelor elementare sunt domenii nu doar strâns legate deși se referă propriu-zis la lucruri care diferă prin zeci de ordine de mărime în dimensiune și timp, ci au un comun și faptul că oricât de frumoasă ar fi teoria, ea pică în momentul în care apar date observaționale noi pe care nu le poate explica. De aceea istoria acestor domenii e complexă și nu cred că e cinstit să fie scoasă din context o singură descoperire. Dacă ar fi să menționez un moment important, aș menționa documentarea deplasării cosmologice spre roșu, realizată de Hubble și echipa lui (n.r. descoperire care a demonstrat că Universul se află în expansiune); aceasta pentru că în afara importanței ei strict pentru o anume teorie, a condus la punerea la punct a multor alte campanii de observații care au ajutat la clarificarea altor probleme, neprevăzute inițial.
Foto: Schemă de lucru, Gabriela Mocanu. Sursa: journals.aps.org
R: Care credeți că va fi următoarea descoperire științifică majoră? Sau măcar în ce domeniu?
G.M: Din fericire foarte multe domenii au început să abordeze metoda științifică, deci vor fi multe descoperiri majore care vor afecta viața oamenilor. Din păcate asta înseamnă că e imposibil să fii informat asupra progresului real din toate domeniile. Dacă ar fi să ofer o părere de diletant, aș spune că în anii următori vom avea descoperiri foarte interesante în genetică.
R: Ați menționat la un moment dat doi fizicieni renumiți care au dormit în parc pentru a participa la conferințe internaționale. Ați fost nevoită să faceți vreun fel de sacrificiu în numele științei? Ce sacrificii ați fi dispusă să faceți?
G.M: Când faci ceva din pasiune, cuvântul sacrificiu e nepotrivit. Eu nu consider că am făcut vreun sacrificiu până acum sau că mă așteaptă așa ceva. Chiar cei doi la care mă refer povestesc episodul (în memoriile lor) fără a epata sau a insista asupra subiectului, ci doar pentru a explica poziționarea lor geografică la un moment dat.
R: În urmă cu un an spuneați că nu sunteți adepta ideii că ești realizat doar dacă pleci în străinătate și că doriți să rămâneți în țară. Ați rămas la aceeași părere?
G.M: Sigur că am rămas la aceeași părere. Și poate părea ciudat, dar e una din chestiunile pe care nu înțeleg de ce trebuie să o motivez. Am crescut într-o lume în care mobilitatea e un fapt dat, e ușor de realizat, câteodată o necesitate, câteodată (cum e în cazul meu) o alegere; n-am înțeles niciodată de unii oameni consideră că doar cei care pleacă sunt realizați. Și mai mult, dacă au această părere, nu înțeleg de ce nu pleacă din țară și stau așa nerealizați.
R: O piatră de moară care apasă asupra lumii academice și a cercetării din România este lipsa finanțării. Cum v-a afectat pe dumneavoastră direct lipsa fondurile alocate de stat? Care credeți că sunt cauzele principale ale proastei finanțări a cercetării în România?
G.M: Mi se pare că în cercetarea din România s-au făcut progrese în ultimii 10 ani, de când sunt eu observator al ei. Lipsa fondurilor sau alocarea lor fără viziune este o problemă care încetinește acest progres de care membrii comunității științifice sunt mai mult decât capabili. Un dicton care caracterizează foarte cinstit, chiar dacă neplăcut, lumea științifică de peste tot este „publish or perish” (publică sau mori ca cercetător). În funcție de tipicul cercetării, există mai multe nevoi necesare publicării (aparatură, resursă umană, acces la cărți și articole de specialitate, molibități științifice etc) care sunt satisfăcute doar parțial.
În ceea ce mă privește, simt lipsa fondurilor prin lipsa unui colectiv mai extins, prin lipsa accesului la literatura de specialitate (articolele se plătesc), prin lipsa posibilității de a publica în anumite jurnale științifice, care cer taxă de procesare pe pagină (plătită în alte țări de institute/universități, nu personal de către autori), prin lipsa fondurilor alocate pentru participarea la manifestări științifice.
Cât despre cauza proastei finanțări.. nu am acces la această informație și nu am destule date să formulez o concluzie.
R: Într-un interviu ați dat un citat din Seinfeld, și anume din George Constanza. E personajul dumneavoastra preferat din acest serial? Ce gen de filme preferați?
G.M: George e foarte fain, dar nu pot spune că e personajul meu preferat; toate personajele din Seinfeld alcătuiesc un personaj colectiv de care am prins drag. Nu cred că prefer un anume gen; dacă știi să nu iei în serios ce e pe ecran și să închizi când te-ai săturat, toate filmele pot fi distractive.
R: Vă lasă știința timp liber? Cum vi-l petreceți?
G.M: Cercetarea nu e genul de profesie care se „deschide” la 8 și se „închide” la 5. Așadar, din fericire, mintea mi-e ocupată tot timpul. În timpul când nu sunt propriu-zis lângă o carte sau un articol, fac sport.
CITAT: “Nu petrec timp uitându-mă propriu-zis la stele, ci modelând procesele fizice prin care ele trec”. Gabriela Mocanu, astrofizician
Inventatorul Corneliu Birtok Băneasă – medalie de aur și premiul special al Thailandei la Innova Bruxelles
November 22nd, 2015 |
Inginerul român Corneliu Birtok Băneasă a câștigat medalia de aur și premiul special al delegației Thailandei la Salonul internațional de inventică Innova Bruxelles, desfășurat în perioada 19-21 noiembrie, el prezentând un dispozitiv care permite o creștere a puterii motorului la mașini cu până la 5%, în paralel cu o reducere a consumului de carburant și a noxelor cu 7%.
Foto: (c) Corneliu Birtok Baneasa
Denumit “deflector termic”, dispozitivul inventatorului din Deva se aplică pe traseul de admisie a aerului la motor, el dovedindu-și eficiența pe timp de vară, când motoarele pierd circa 20% din putere din cauza căldurii de afară.
În opinia inventatorului, juriul a apreciat performanțele invenției sale, dar și faptul că prin reducerea consumului de carburant dispozitivul contribuie la o diminuare a noxelor emise în atmosferă de autovehiculele pe care ar putea fi aplicat.
“Deflectorul termic nu este limitat numai la industria auto. El poate fi aplicat și în construcții. Bineînțeles, cercetările se pot extinde și se pot diversifica din punct de vedere al utilității acestuia”, a declarat Corneliu Birtok Băneasă.
În opinia inginerului din Deva, cercetarea românească are nevoie de un sprijin financiar mult mai mare, ca modalitate eficientă de a contribui la dezvoltarea economiei naționale.
“Românii au idei sclipitoare, materia cenușie românească este foarte apreciată în exteriorul țării și este păcat ca aceste idei să nu fie prezentate, în număr cât mai mare, la saloane de inventică, expoziții, târguri, care pot aduce un plus României, cel puțin pe partea de imagine. Continuând cercetarea, multe dintre acest idei pot ajunge să se concretizeze în produse de larg consum și să aibă o aplicație reală în economie, să genereze venituri”, a explicat inventatorul.
De altfel, deflectorul termic prezentat de Corneliu Birtok Băneasă la Salonul Innova Bruxelles este o invenție care a fost testată în practică din anul 2010, când a fost implementată pentru prima dată pe autoturisme și pe autobuzele unei companii de transport local din Alba Iulia.
Inginerul Corneliu Birtok Băneasă este acum doctorand al Universității Politehnica din Timișoara în specializarea ingineria materialelor.
La Salonul internațional de inventică Innova Bruxelles el a reprezentat România împreună cu echipa selectată de Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI).
AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Florin Marin)
Un roman a inventat corneea artificiala
November 10th, 2015 |
Milioane de orbi din intreaga lume traiesc acum cu speranta ca vor avea sansa de a vedea din nou lumina zilei. Romanul Traian Chirila, chimist la Institutul “Lions Eye” din Perth, Australia, este inventatorul unui material care a permis realizarea primei cornee artificiale din lume. Institutul Lions Eye din Perth, Australia, a reusit, in premiera mondiala, realizarea primei cornee artificiale din lume.
Autorii acestei premiere sunt cercetatori condusi de inginerul chimist roman Traian Chirila. Cercetarile, incepute inca din 1989, au vizat realizarea unei cornee artificiale care sa aiba calitati similare cu cea umana, care sa fie compatibila si usor de implantat. Inginerul roman Traian Chirila si o echipa de cercetatori ai Lions Eye Institut of Western Australia, sprijiniti de National Health and Medical Research Council, au creat o lentila flexibila, cu continut mare de apa, utilizand o combinatie speciala de polimeri de hidrogel (material plastic poros), care este asimilata de tesutul uman. in februarie 2000 au inceput primele teste clinice, iar in acest an a fost finalizata perioada de experimentari.
Specialistii au stabilit, in urma testelor, ca realizarea profesorului roman, denumita in prima faza “Chirila Kpro” si ulterior “AlphaCor”, este cu adevarat “prima cornee artificiala din lume”. Pe 5 iunie 2002, AlphaCor a primit licenta de productie comerciala, in prezent fiind aproape de obtinerea autorizatiei de utilizare medicala in SUA, unde este bine cunoscuta exigenta in aceasta privinta.
in prezent, desi transplanturile de cornee raman cel mai comun si de succes tip de transplant de organ, exista o scadere semnificativa a numarului de donatori, mai ales in natiunile din lumea a treia. Un mare numar de oameni sunt considerati nepotriviti pentru obtinerea de tesut corneal, din cauza riscului mare de esuare a donarii, ca rezultat al unor boli de ochi concurente sau ascunse ori al imposibilitatii pacientilor de a lua imunosupresoare (substante care dezactiveaza anumiti anticorpi, permitand astfel acceptarea unei substante straine, a unui transplant, de catre organism).
Se estimeaza ca in prezent se efectueaza numai 100.000 de transplanturi de cornee pe an, reprezentand o mica parte din cele 10 milioane de oameni afectati de orbire corneala. Primele incercari de a se crea o cornee artificiala dateaza de peste 200 de ani. Specialisti din toata lumea au incercat, in special in ultimele decenii, sa gaseasca diferite solutii pentru realizarea unei cornee artificiale, concentrandu-se insa pe materiale rigide cum ar fi cuart, sticla sau metal. Solutia propusa de cercetatorul roman Traian Chirila a fost singura care a dat rezultate notabile.