Antarctica

Lădești are, susțin localnicii, cea mai blândă climă din zonă, care aduce “zăpezi cuminți și veri plăcute la respirat”.

De fapt, nu există localnic care să nu vorbească despre “al nostru Ierunca”, spune primarul Ion Lixandru.

“Aici se asculta altfel Europa Liberă. Și nu doar cei cu carte, ci toți spuneau că e timpul să vorbească doamna Lovinescu și domnul Ierunca. Lădeștiul îl are pe Ierunca în suflet, e al nostru, dar nu doar pe Ierunca, că aici în Oltenia de sub munte se știe poate cel mai bine despre cum arată Polul Sud, despre Antarctica. Primele diapozitive cu Antarctica au fost prezentate aici, în anii ’70. Eram elevi de școală primară când ne uitam la acele imagini absolut fabuloase cu țara unde e zăpadă mereu”, spune edilul din Lădești.

Gheorghe Neamu, unul din cei mai renumiți geografi și cercetători din România, s-a născut la Lădești. El este al doilea român care a ajuns în Antarctica și primul român care a atins polul frigului.

“În 1971, Neamu reușește în urma unor relații cu Academia de Științe din URSS să plece într-o expediție polară cu nava Profesor Vize, o navă uriașă construită strict pentru cercetări polare. O navă care avea un deplasament de 7.000 de tone care aparținea Institutului Arcticii și Antarcticii din Leningrad. Nava s-a deplasat spre sud ajutată de spărgătorul de gheață Obi. Cu această navă, după Emil Racoviță, al doilea român, Gheorghe Neamu, atinge Antarctica”, precizează prof.dr. Gheorghe Ploaie.

Profesorul Gheorghe Ploaie era elev în clasa a X-a la liceul din Horezu când l-a întâlnit prima dată pe Neamu.

“În anul 1965 a fost mare vâlvă la noi la Horezu când a apărut profesorul Gheorghe Neamu. Omul se ocupa cu studiile climatice în Oltenia de sub munte, adică în zona deluroasă. Am fost primul elev care m-am oferit să-l ajut în acest sens. Mai ales că eram pasionat de tot ce scrisese dumnealui și eram și eu un idealist. Neamu a montat cu acordul liceului din Horezu mai multe termometre pe tije înalte de doi metri. Termometre care erau fixate din 20 în 20 de centimetri. Profesorul avea nevoie de cineva care să vină să monitorizeze temperaturile din oră în oră. Nu spun că nu i-am supărat pe profesorii mei când le spuneam că trebuie să ies să mă ocup de instrumente, dar era pentru mine fascinant totul”, spune biologul Ploaie.

De altfel, potrivit profesorului, Neamu a creat noțiunile de topoclimat și microclimat, astfel de instrumente fiind montate în toată zona deluroasă a Olteniei, aceste date apărând ulterior în studiile de doctorat ale cercetătorului.

“Neamu a făcut realizat măsuri climatice și în timpul expediției la Polul Sud. Aceste măsurători le-a făcut în Oceanul Indian până în Australia, la Perth. De altfel, în 1971, Neamu a vizitat trei stațiuni de cercetare ale URSS la Polul Sud, ajungând la polul frigului, aproape chiar de pol, la 3.500 de metri altitudine, la Vostok, loc în care s-a înregistrat o temperatură de—88,3 grade Celsius. A fost un tip respectat și apreciat de colegii săi sovietici pentru activitatea sa de cercetare. Politica nu avea legătură cu cercetarea sau așa părea atunci”, a adăugat profesorul Ploaie.

A doua întâlnire cu Neamu, profesorul Ploaie a avut-o în 1982, la Voineasa, când exploratorul vâlcean a ținut o prelegere despre schimbările climaterice.

“M-a recunoscut, pe mine elevul de liceu și a fost mândru că am urmat o carieră de cercetare. Autograful dat pe cartea ‘Am fost în Antarctica’ are un simbol aparte pentru mine. Nu spun că datorită lui Neamu am ales să iubesc natura, să o simt la detaliu, să-i urmăresc transformările să monitorizez ecosistemele și implicațiile schimbărilor climaterice asupra acestora, dar am un respect deosebit pentru acest om”, a menționat Ploaie.

Cercetarea românească în domeniu are însă premise bune, spune profesorul vâlcean și dă exemplul primului român care a ajuns la Polul Nord, Teodor Liviu Negoiță.

“Stațiunea românească permanentă de dezvoltare ‘Law Racoviță’ din Antarctica spune că suntem și noi acolo, printre cele 30 de state de la Polul Sud. Efortul lui Liviu Negoiță concretizat prin această stațiune ne facem să fim mândri și să respectăm această muncă de cercetare și implicit să respirăm acest aer, acest pământ și poate vom deveni mai umani cu natura. Și poate că statul român se va ocupa mai mult de această stație de cercetare pe care am primit-o cadou de la australieni și care funcționează pe timpul verii australe”, conchide profesor dr. Gheorghe Ploaie.

AGERPRES/(AS — autor: Liviu Popescu, editor: Cristian Anghelache)

Foto: (c) Corneliu Birtok Băneasă/Arhivă Personală

Juriul internațional al Salonului a apreciat cu medalie de aur și ‘cu felicitări’ un dispozitiv creat de inventatorul din Deva, cu ajutorul căruia se poate alimenta selectiv cu lichid de parbriz orice tip de autovehicul, unul dintre principalele beneficii ale invenției fiind eliminarea clasicelor bidoane de plastic în care era stocat agentul de curățare.

Denumită Good Fill, invenția se poate aplica în toate stațiile de carburanți, service-uri auto, parcări sau refugii de pe autostradă și permite umplerea controlată a rezervorului de lichid de parbriz cu soluția de curățare pe care o dorește utilizatorul. În paralel, se poate face alimentarea cu carburant a mașinii.

‘Juriul internațional a apreciat impactul ecologic asupra mediului pe care îl va avea renunțarea la ambalajele PET folosite în prezent pentru lichidul de curățare a parbrizelor. Mulți șoferi aruncă aceste ambalaje din plastic și nu le reciclează, contribuind astfel la poluarea mediului înconjurător. Prin această invenție nu mai este nevoie să ducem în portbagajul mașinii clasicele bidoane din plastic umplute cu lichid de parbriz, iar beneficiul pentru mediu este evident’, a declarat, sâmbătă, pentru AGERPRES, inventatorul Corneliu Birtok Băneasă.

Invenția a fost recompensată cu un premiu special de către delegația Agenției de Stat pentru Proprietate Intelectuală din Republica Moldova (AGEPI), pentru versatilitatea și aplicabilitatea ei în funcție de piața de consum.

De asemenea, delegația Iranului (FIRI) i-a acordat inventatorului român Premiul pentru ‘Cea mai bună invenție’ din cadrul salonului, apreciind metoda și ergonomia procedurii de alimentare oferite de invenția Good Fill.

În opinia inventatorului, utilizarea standului Good Fill aduce beneficii financiare importante și pentru companiile care dețin flote de transport auto, atât în ceea ce privește pregătirea mașinilor care pleacă în cursă, dar și prin alimentarea controlată a acestora cu lichidul de curățare a parbrizului.

‘Aș dori să remarc evenimentul de promovare a invențiilor românești în mediul de afaceri elvețian, prin intermediul unei acțiuni organizate în cadrul Salonului de către Ambasada României și Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI). De altfel, ANCSI s-a ocupat direct de organizarea și prezența delegației României la Salonul internațional de la Geneva. Este un lucru deosebit pentru că inventatorii români și-au putut face cunoscute realizările într-un cadru atât de select’, a apreciat Birtok Băneasă.

Noul echipament a fost dezvoltat și experimentat de inginerul din Deva în circa un an și jumătate, invenția fiind prezentată pentru prima oară la un salon de inventică.

Salonul internațional de invenții de la Geneva (15-19 aprilie) a reunit peste 1.000 de invenții, România fiind reprezentată la acest eveniment cu 25 de invenții.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Adrian Drăguț)

Foto: (c) Sorin BLADA / Arhiva AGERPRES

Invenția a fost denumită Good Fill, se poate aplica în stațiile de carburanți, service-uri auto, parcări sau refugii de pe autostradă. Instalația permite umplerea controlată a rezervorului de lichid de parbriz cu soluția de lucru pe care o dorește utilizatorul, în paralel putând fi efectuată și alimentarea cu carburant a mașinii.

“Această invenție oferă posibilitatea de reîncărcare foarte ușoară și precisă a rezervoarelor pentru lichid de parbriz, în sensul că nu mai trebuie să folosim metoda clasică, cu bidoane. Printr-un selector mobil putem alege tipul de soluție dorit în funcție de iarnă-vară, nonalergic sau cu mirosuri diferite”, a declarat marți pentru AGERPRES Corneliu Birtok Băneasă.

Potrivit acestuia, metoda elimină clasicele bidoane din plastic folosite de șoferi pentru reîncărcarea rezervoarelor de lichid de parbriz, un prim efect fiind și cel de protejare a mediului de PET-urile abandonate în diferite locuri.

“Suntem obișnuiți să ducem bidoanele în portbagaj, dar nu toți le reciclează. Unele se aruncă, iar impactul asupra mediului înconjurător este foarte mare. Majoritatea acestor bidoane din plastic ajung pe marginea drumului, în păduri sau pe malul râurilor și poluează foarte mult mediul. Prin utilizarea instalației eliminăm acest impediment asupra mediului. Cred că ar fi cazul să ne gândim la protejarea mediului pentru că am ajuns la o saturație de PET-uri și alte materiale plastice abandonate în natură”, a explicat Birtok Băneasă.

În opinia sa, utilizarea standului Good Fill va aduce beneficii și pentru firmele cu un parc auto important, în sensul că permite controlarea cantității de lichid de parbriz pe care o are o mașină la plecarea în cursă. Acest aspect va genera la economii pentru companiile utilizatoare.

“Dacă ne gândim la flotele de autocamioane, timpul și consumul sunt foarte mari. Este un segment de aplicabilitate al instalației. Fiecare autobază are stația de carburanți proprie, în care se poate integra și standul Good Fill. În timp ce se face alimentarea cu motorină se poate face și alimentarea cu lichid de parbriz”, a spus inventatorul.

Noul echipament a fost dezvoltat și experimentat de inginerul din Deva în circa un an și jumătate, invenția fiind prezentată pentru prima oară la un salon de inventică.

Corneliu Birtok Băneasă este cunoscut în mediul tehnic prin invențiile sale ce au ca obiect industria auto, cu referire la reducerea consumului de carburant la autovehicule.

România este prezentă la actuala ediție a Salonului internațional de invenții de la Geneva cu 25 de invenții.

AGERPRES/(A, AS — autor: Sorin Blada, editor: Ștefan Gabrea)

Foto: (c) Sorin BLADA / Arhiva AGERPRES

Juriul salonului a acordat inventatorului din Deva două medalii de aur pentru două filtre de aer ce permit reducerea consumului de carburanți la autovehicule, unul dintre dispozitivele denumite “filtru supraaspirant inversat” fiind aplicat pe mai multe ambulanțe ale SMURD-Salvital Hunedoara.

Inventatorul a mai primit o diplomă de excelență din partea Academiei de Științe Tehnice din România pentru contribuția avută la dezvoltarea activității de inventică din România.

Foto: (c) Sorin BLADA / Arhiva AGERPRES

De asemenea, Centrul de Cercetare “Nanomateriale pentru Microsisteme Mecanice” de la Universitatea Valahia-Târgoviște i-a acordat inginerului auto o diplomă de excelență pentru un dispozitiv dinamic de transfer al aerului aplicat pe camioanele Asociației Române pentru Transport Rutier Internațional (ARTRI) și pe autobuzele unei societăți de transport public din Alba Iulia.

“A fost pentru prima oară când am avut onoarea să primesc o diplomă din partea Academiei de Științe Tehnice din România. Este o recunoaștere a muncii pe care am depus-o încă de pe vremea în care era student. De altfel, Salonul Pro Invent, organizat în cadrul Universității din Cluj-Napoca, mi-a oferit prilejul de a mă întâlni cu foarte mulți studenți, viitori ingineri.

Le-am putut prezenta invențiile mele și am vorbit aceeași limbă: pasiunea pentru inginerie”, a declarat sâmbătă pentru AGERPRES inventatorul Corneliu Birtok Băneasă.

Foto: (c) Sorin BLADA / Arhiva AGERPRES

Potrivit inventatorului, sistemul dinamic de transfer al aerului permite o reducere cu 5-7% a consumului de carburant, invenția fiind premiată și anul trecut cu medalie de aur la Salonul internațional de inventică de la Geneva. În ceea ce privește filtrul supraaspirant inversat, acesta duce la o economie de combustibil de peste 10%, dispozitivul aflându-se acum în stadiul omologării internaționale cu o variantă optimizată.

Salonul internațional al cercetării, inovării și inventicii Pro Invent Cluj-Napoca a fost organizat de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca sub egida Ministerului Educației Naționale. Ediția din acest an a reunit 60 de universități, institute, centre și stațiuni de cercetare, firme, asociații ale inventatorilor, persoane fizice din țară și din străinătate.

AGERPRES/(AS — autor: Sorin Blada, editor: Ștefan Gabrea)

• • Dumitru Gavrilas este un inventator somer care a realizat turbina electrica mobila, o pui in rucsac si ai curent oriunde te-ai afla. Acesta sustine ca daca ar gasi finantator ar putea schimba lumea cu inventiile sale.

A facut de toate, s-a oprit la inventica

Dupa Revolutie, atras de mirajul Vestului, a plecat in strainatate.

„Am plecat in Germania, unde am lucrat ce am gasit, adica in agricultura, lacatus mecanic etc. Intors in patrie, am deschis un SRL si am facut comert. Apoi am plecat la Istanbul, unde am lucrat comisionar”, povesteste Dumitru Gabriel Gavrilas.

Spalatoriile auto inspira geniul creator

Pana la statutul de inventator, Gavrilas a mai parcurs cateva etape. A mai facut comert o perioada, dupa care a devenit taximetrist in Onesti si Bacau. Pentru ca in tara nu-i mai mergea nimic bine, a plecat din nou in strainatate.

„Am plecat in Italia, unde am lucrat pe stunguri, freze, masini automate de debitat, lacatus mecanic si, ultima oara, la o spalatorie auto de unde m-am inspirat pentru prima inventie”, explica inventatorul.

Prima sa inventie, cea inspirata de spalarea masinilor italienilor, a capatat contur in 2012 si a fost inregistrata anul trecut laOSIM. Gavrilas sustine ca proiectul este realizabil, dar ca nu gaseste finantatori care sa realizeze macar prototipul dispozitivului ce poate schimba lumea.

Independenta energetica, prima tinta

Inventia in cauza este „o instalatie de generare a energiei electrice care foloseste apa in circuit inchis, cu presiune de aer”. Principiul utilizarii unei forte pentru a genera energie electrica, fie ea si apa, este vechi, dar Gavrilas spune ca sistemul sau este revolutionar.

„Eu doar am gasit alta modalitate de a crea presiunea necesara apei, pentru a reusi sa actioneze turbina hidraulica. Trebuie stiut faptul ca aceasta instalatie poate fi construita pe diverse marimi sau forme si, la nevoie, poate fi dezasamblata si dusa la munte, la mare, in Spania etc.”, sustine Dumitru Gavrilas.

Asadar, ideea venita in spalatoria italiana a fost aceea de a crea o turbina electrica la purtator, adica de a oferi independenta energetica.

Masina care-si produce propria energie de consum

Dupa ce a rezolvat problema energiei electrice, Gavrilas s-a orientat spre zona transporturilor si a identificat modalitatea prin care nu vom mai fi afectati de cresterea preturilor la benzina: masina care isi produce singura energie.

„A doua inventie se refera la o instalatie de alimentare pentru autovehicule, care creeaza autonomie totala, mai precis nu mai e nevoie sa treci pe la benzinarie sau pe la priza de curent electric. Pe scurt, autovehiculul isi produce singur energia de care are nevoie pentru a putea sa circule”, explica inventatorul.

Si aceasta descoperire revolutionara a fost inregistrata la OSIM iar in Buletinul institutiei sunt dezvaluite si amanunte. Instalatia se foloseste de un electromotor, alimentat de un generator care alimenteaza, in acelasi timp, si un acumulator.

Daca ar avea bani, ar schimba lumea

Asadar, un adevarat perpetuum mobile care nu ia in calcul nici macar faptul ca energia produsa este mai mica decat cea consumata. Inventatorul moldovean sustine insa ca merge, iar singurul lucru care-l impiedica sa dea o lovitura crunta furnizorilor de hidrocarburi este lipsa banilor pentru a construi prototipul.

Pasiunea pentru inventica l-a determinat pe Gavrilas sa mearga mai departe, tot pe hartie, si sa-si imagineze sisteme revolutionare care n-au mai trecut nimanui prin cap.

„A treia inventie va fi publicata in februarie anul viitor si functioneaza tot cu apa si aer in circuit inchis, doar ca solutiile tehnice sunt mai variate. Daca prima continea doar 5 desene, aceasta din urma contine 12. O varianta constructiva poate folosi o solutie chimica pentru a crea presiunea necesara apei pentru a actiona turbina hidraulica. O alta varianta foloseste o butelie de azot”, explica Dumitru Gavrilas.

Sursa: caplimpede

Fizicianul Dragomir Hurmuzescu, membru al Academiei Romane (n. 13 martie 1865 — m. 31 mai 1954)
Foto: (c) REPRODUCERE / Arhiva AGERPRES

S-a înscris la cursurile Colegiului ”Sfântul Sava” din București, pe care l-a absolvit în 1884. Ulterior, a fost admis la Facultatea de Științe din București, secția fizico-matematică. A devenit licențiat în fizică în 1887, reușind în doi ani de la admitere să susțină toate examenele necesare absolvirii.

Și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, în vederea obținerii doctoratului, în urma câștigării unei burse. Aici i-a avut ca profesori pe savanți renumiți ai vremii, precum Jules Henri Poincaré, Gabriel Lippman și Joseph Bertrand, de la care a dobândit cunoștințe științifice și de filosofie teoretică. În 1890, a devenit licențiat în fizică.

În toată această perioadă a lucrat la Sorbona, în cadrul Laboratorului de cercetări fizice aflat sub conducerea profesorului Gabriel Lippman. Printre colegii săi de laborator s-a aflat și Maria Slodovska, cunoscută sub numele de savantă Marie Curie.

În cadrul laboratorului, Dragomir Hurmuzescu s-a ocupat cu perfecționarea electroscopului, realizând în acest sens un nou izolator, bazat pe sulf și parafină, pe care l-a numit ”dielectrină”. La scurt timp, în laboratoare a început să se folosească ”electroscopul Hurmuzescu” cu înveliș metalic și dop de dielectrină. Printre cei care au folosit acest tip de electroscop au fost și soții Pierre și Marie Curie, aceștia utilizând acest tip de instrument în cercetările care i-au condus la descoperirea radiului.

La 28 aprilie 1896, a devenit doctor în fizică, în urma susținerii tezei de doctorat, intitulată ”Asupra unei noi determinări a raportului dintre unitățile electrostatice și cele electromagnetice”, care a fost apreciată cu cea mai înaltă distincție (1896).

S-a întors în țară în mai 1896, iar în luna octombrie a aceluiași an, a fost numit conferențiar de matematici generale, în cadrul Facultății de Științe a Universității din Iași și profesor de fizică la Liceul Internat al aceleiași instituții. Aici și-a amenajat un laborator propriu de cercetare. De asemenea, a înființat și predat la catedra de Căldură și Electricitate, din cadrul Facultății de Științe.

Din inițiativa sa, în 1901, a fost înființată Societatea de Științe din Iași, care a tipărit publicația Les Annales Scientifiques de l’Université de Jassy, avându-l pe Dragomir Hurmuzescu ca secretar de redacție. A îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului Instrucțiunii Publice, între anii 1904-1907, timp în care a pus bazele unui proiect de reorganizare a învățământului științific liceal.

În 1909, Dragomir Hurmuzescu a organizat, la Iași, prima Școală de aplicație a electricității din țara noastră care, la 1 noiembrie 1910, a devenit Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iași; în 1913, aceasta a devenit Institutul Electrotehnic. Aici, împreună cu colaboratorul său, inginerul Emil Petrașcu, omul de știință a înființat o Secție de radiocomunicații pentru inițierea studenților.

S-a transferat, în același an, la Universitatea din București, unde a predat până la pensionare, în 1937. În 1919, a devenit decan al Facultății de Științe și prorector al Universității și în această dublă calitate a înființat, în 1920, Școala de Electricitate, devenită Institutul Electrotehnic.

În 1925, la Institutul Electrotehnic al Universității București a fost construit și dat în folosință primul receptor radiofonic ce a făcut posibile primele audiții publice, ținute de două ori pe săptămână, joia și sâmbăta la orele 21,30. La 26 martie, ia ființă Asociația Prietenilor Radiotelefoniei, din inițiativa Societății Române de Fizică condusă tot de Dragomir Hurmuzescu.

La 1 noiembrie 1928, a fost difuzată prima emisiune cu anunțul: ”Alo, alo, aici Radio București!”, moment care a inaugurat postul național de radio. Cu această ocazie, președintele consiliului de administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, Dragomir Hurmuzescu a rostit un discurs în care afirma: ”Radiofonia este de o mare importanță socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea culturii și pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă, pătrunzând până la coliba cea mai răzleață a săteanului. În curând va deveni un criteriu de judecată a gradului de desvoltare a unui popor”.

Radio Popular (1958)
Foto: (c) MAYER MARCU / Arhiva AGERPRES

Din inițiativa sa, în 1934, a fost posibilă organizarea în București a primului Congres de științe din România.

S-a retras din activitatea științifică, în 1937, în plină forță creatoare.

De-a lungul vieții sale a avut o activitate intensă de cercetare în România și străinătate, fiind și un deschizător de drumuri în cercetarea și aplicarea fizicii în România. A lăsat numeroase lucrări, studii și articole, întocmite singur sau în colaborare, între care: ”Dielectrica, un nou electroscop” (1894); ”Căldură și electricitate” (1900); ”Telegrafia fără sârmă cu ajutorul undelor electrice” (1902), ”Radioactivitatea petrolurilor române” (1907); ”Radioactivitatea apelor minerale din România” (1909), ”Viitorul industriei electrice în România” (1919), ”Electricitate generală și aplicată” (1934), ”Efectul Zeeman și magnetonii” (1936).

Majoritatea lucrărilor științifice au fost publicate în reviste de prestigiu, precum: Annales de Physique, Journal de Physique, Revue Generale d’Electrisite, Archives des Sciences Physiques, Bulletin Scientifique de L’Academie Roumaine.

Activitatea științifică prolifică i-a fost recunoscută printr-o serie de distincții și prin includerea sa în diferite foruri științifice din România și din străinătate. Încă din timpul studiilor efectuate în Franța, a fost ales membru al ”Societății Franceze de Fizică”, membru al ”Comitetului savanților străini din Franța” și membru al ”Societății Fizicienilor Germani”.

A fost membru corespondent al Academiei Române, din 21 mai 1916, precum și membru fondator al Academiei de Științe din România.

În cadrul Congresului de radiologie desfășurat, la Bruxelles, în 1910, a prezidat una din ședințele de comunicări.

A murit la 31 mai 1954.

În 1965, la împlinirea a 100 de ani de la naștere, UNESCO a propus omagierea marelui savant român. De asemenea, pentru a-i cinsti memoria, unul din premiile Academiei Române îi poartă astăzi numele.

La aniversarea celor 100 de ani de învățământ superior electrotehnic în România, în 2010, Facultatea de Electrotehnică de la Iași a inaugurat Aula de onoare ”Dragomir Hurmuzescu” și, în semn de omagiu, a fost dezvelit în fața facultății bustul savantului.

La 13 martie 2015, la Facultatea de Fizică din Iași, cu ocazia aniversării unui secol și jumătate de la nașterea fizicianului român, va fi lansat volumul ”Dragomir Hurmuzescu — Electricitatea” (partea I a cursului predat de profesorul Hurmuzescu la Iași), de către Editura Universității din Iași, în cadrul colecții ”Excellenția”.

Foto: (c) www.editura.uaic.ro

În aceeași zi, la Biblioteca Națională a României, în spațiul expozițional Dealul Spirii, este deschisă expoziția ”150 de ani de la nașterea lui Dragomir Hurmuzescu — documente din Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Naționale”. Expoziția dedicată vieții și activității savantului român prezintă publicului documente de arhivă, fotografii și file din presa vremii.

AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Horia Plugaru)

Foto: (c) Radu TUȚĂ / AGERPRES FOTO

Echipa de cercetare a fost formată din Cristina Purcărea — lider expediție, Cristian Coman — coordonator expediție, Corina Ițcuș.

Scopul expediției a fost de investigare a ecosistemele antarctice prin studierea comunităților microbiene din diverse habitate, în vederea identificării și caracterizării microcosmosului specific acestor habitate. În egală măsură au fost urmărite și studiate efectele și adaptările organismelor în medii extreme.

“Am stat trei săptămâni. A fost o experiență deosebită. Am demarat mai multe proiecte de microbiologie moleculară. A fost un debut al cercetării românești în Antarctica. Condițiile au fost grele, dar a fost spectaculos. Aveam opt ore de teren, am mers ore în șir pe jos. Căram probele de zăpadă, gheață, sol. Serile lucram în laborator și până la miezul nopții. Scopul a fost acela de a identifica comunitățile microbiene din habitatele antarctice din sol, gheață, ghețari și modificările care intervin în timpul încălzirii și din cauza poluării”, a precizat la o conferință de presă liderul expediției, Cristina Purcărea, cercetător gradul I.

Potrivit acesteia, probele culese de pe teren pot fi folosite pentru aplicații biotehnologice, precum izolarea unor tulpini.

“Cercetarea va continua. Urmează să dezvoltăm atât o direcție de cercetare fundamentală, cât și una aplicativă”, a arătat Purcărea.

Coordonatorul expediției, Cristian Coman, a afirmat că au încercat să trăiască și să exploreze la maximum acele ținuturi.

“Suntem mândri că am putut reprezenta România”, a spus cercetătorul, care și-a exprimat regretul că România nu are un program dedicat cercetărilor polare.

Prezent la conferință, rectorul Universității Politehnica din București, Mihnea Costoiu, a declarat că speră să mai fi organizate astfel de expediții.

“Împreună cu Academia Română am reușit să plătim cotizațiile care îi revin României pentru cercetarea din Antarctica și după acea să reușim înțelegerea cu partenerii din Coreea de Sud. Îi felicit nu numai pentru faptul că au avut curajul și determinarea și încăpățânarea de merge până la capăt. Expediția a fost un succes. A deschis drumul astfel încât să putem să nu avem doar un temerar despre care am vorbit foarte mulți ani și să avem o echipă care să facă un prim pas și poate anul viitor, peste doi ani, un alt pas și un alt pas. Antarctica este un laborator de unde avem ce culege, ce învăța”, a declarat Costoiu.

Expediția a fost organizată de către Institutul Național de Cercetare — Dezvoltare pentru Științe Biologice (INCDSB) București, aflat în coordonarea Autorității Naționale de Cercetare Științifică și Inovare, în parteneriat cu Institutul Coreean pentru Cercetări Polare.

Cele două institute au semnat un acord cadru de colaborare pe o perioadă de cinci ani în domeniul științelor polare — științele vieții.

În cadrul INCDSB, în anul 2014 a fost creat Departamentul de Cercetări Arctice și Antarctice prin decizie ministerială. Departamentul are misiunea de a întări aria de cercetare a pilonului Mediu și Biodiversitate, dar și de a contribui prin domeniul de specializare la dezvoltarea cercetărilor în științele polare.

AGERPRES/(A, AS — autor: Roberto Stan, editor: Florin Marin)