Romani celebri – economie

Facebook Twitter Email

Diplomatul Luminița Odobescu, consilier de stat în cadrul Cancelariei prim-ministrului, a primit, joi, însemnele de Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare de la ambasadorul Franței la București, Francois Saint-Paul, în cadrul unei ceremonii la care au participat, printre alții, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, și membri ai corpului diplomatic.

Foto: (c) Ilie BUMBAC / AGERPRES FOTO

În discursul său, Francois Saint-Paul a afirmat că Luminița Odobescu este una dintre femeile diplomat cu care România se poate mândri, dar și unul dintre actorii-cheie, la nivel diplomatic, ai relației bilaterale româno-franceze.

“Dragă Luminița, cariera dumneavoastră profesională este caracterizată printr-o legătură discretă, dar foarte intensă cu Franța. S-a considerat că această legătură puternică și constantă a fost unul dintre atuurile majore ale relației diplomatice bilaterale dintre România și Franța pe parcursul ultimilor ani, dar și baza unei cooperări strânse între țările noastre în cadrul UE. Pentru a defini în câteva cuvinte rolul dumneavoastră, ați fost unul dintre actorii implicați în frumoasa noastră prietenie diplomatică pe care îmi doresc să o duceți mai departe”, a declarat Saint-Paul.

La rândul său, Luminița Odobescu s-a arătat onorată de distincția primită și a transmis colegilor săi din Ministerul Afacerilor Externe că aceasta este o recunoaștere a unui efort și unei munci de echipă.

Foto: (c) Ilie BUMBAC / AGERPRES FOTO

“Franța, cultura și limba franceză, legăturile noastre istorice și relația noastră prezentă, dar și munca alături de colegii noștri francezi au fost întotdeauna aproape de inima mea și foarte importante pentru mine și colegii mei. România și Franța au o bogată istorie comună și un viitor comun. E datoria noastră să punem în valoare toate atuurile relației noastre pentru a întări Parteneriatul strategic, la fel ca și cooperarea la nivelul Uniunii Europene și în plan internațional”, a afirmat Odobescu.

AGERPRES/(AS — autor: Cătălin Alexandru, editor: Andreea Rotaru)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Virgil Profeanu este de părere că timpul este cel mai prețios lucru pentru om și el trebuie drămuit cum trebuie

A învătaț că dacă dă bine cu sapa, va avea succes. A fost solist de operă, iar acum, Virgil Profeanu a ajuns un om de afaceri atipic

A pornit în afaceri cu 2.000 de euro de la tata, banii avans pentru garsonieră, și cu sfatul că dacă dai cu sapa bine și dă Dumnezeu ploaie, toamna s-ar putea să ai recoltă bună. Virgil Profeanu este un om de afaceri atipic. După ce a cântat ani buni operă, s-a apucat de business. În opinia lui, timpul este cel mai prețios lucru pentru om și el trebuie drămuit cum trebuie. A ajuns să facă planuri urbanistice și chiar să lucreze cu NATO și să fie acreditat să lucreze cu guvernul Statelor Unite ale Americii.

– EVZ: Am luat câteva citate de pe site-ul dumneavoastră: „Viața nu îți oferă sută la sută succes în nimic”. Succesul Dumneavostră se bazează pe noroc?

– Virgil Profeanu: Succesul este întotdeanua un cumul de mai mulți factori. Eu sunt de la țară, acolo am crescut și am muncit. Tata m-a învătaț că dacă dau cu sapa bine și dă Dumnezeu ploaie, toamna s-ar putea să ai recoltă bună. Dacă șapte ani de zile dai cu sapa – din șapte ani în cinci dintre ei ai recoltă bună. La fel și în business, când pornești o afacere – crezi că o să îți iasă. Dar, din zece bussiness-uri, șapte îți ies bine, unul la limită și două proaste. Viața nu îți oferă succes 100% de fiecare dată, dar îți oferă destul ca să fie bine.

– Cum s-a numit prima firmă pe care ați avut-o?

– Alterego, adică celălalt ego al meu – am înfințat-o în 2001. A fost, de fapt, a doua firmă, pe prima am înființat-o în 2000, o asociere cu niște oameni de afaceri din Craiova, pentru dezvoltarea unei afaceri în domeniul balnear. Nu a mers, și cu banii obținuți din vânzarea ideii și cu cei puși la dispoziție de tata, în total 2.000 de dolari, am intrat în afacere. Am decis să nu îmi cumpăr garsonieră, ci să fac un business. Apoi am creionat câte un nume potrivit. Am reușit, din primii ani, o dezvoltare foarte mare pe zone de proiectare și am lucrat și lucrăm pentru entități importante: Bricostore, Decathlon, Cora.

– Ați lansat conceptul de proiectare mall-uri „la cheie” .

– Oricine are o idee, noi avem capacitatea de a face un plan de business și să îi spunem dacă ideea este bună sau nu. După această etapă de analiză a unei idei, ideea respectivă urmează să fie transformată într-un concept.

Binențeles că drumul ideii trece prin niște etape foarte bine controlate de noi. Sunt firme de proiectare mari în România, dar o entitate care să cumuleze totul ca întrun mall – nu există. O entitate care să ofere 15-20 de linii de business bine conturate – nu cred că mai există alta în România decât noi.

– Care a fost cea mai interesantă afacere creată de dvs?

– Nu aș putea să menționez. Cele mai mari sunt marile centre comerciale pe care leam realizat. Este interesant cum se construiește de la zero totul. Cea mai originală idee, probabil afacerile mici sunt cele mai originale, a fost cea a tatălui meu, care a vrut să își facă o mașină de curățat porumb. A durat zece zile până când a realizat-o. A desenato, a făcut piesele și a construit- o. M-am minunat atunci și mă mai minunez și acum, e funcțională după 30 de ani.

– De ce IKEA sau Cora au venit la dvs.?

– Pentru că oferim servicii integrate, pentru că știm să preîntâmpinăm problemele. Nu ne ducem pe un drum pe care am văzut că este plin de gropi. Mergem cu toate pregătite.

– V-ați extins de ceva vreme afacerile și în străinătate…

– Da, am devenit în 2013 contractori NATO. Am derulat în Mauritania un prim proiect. A fost o experiență bună. Modul nostru de organizare li s-a părut potrivit. După, am decis să mergem în Turcia. Putem spune că cifra de afaceri pe Turcia va fi mai mare, anul acesta, decât cea pe România.

– Așa de repede? Ați deschis afacerea în 2014?

– Da, dar Turcia este o piață foarte dinamică. Ne-am dus în Instanbul, am luat o clădire de birouri, am închiriat 400 de metri, am angajat 15 oameni, am început să promovăm, am contactat avocați, am semnat contracte, am crescut foarte repede. Repet, e o dezvoltare foarte dinamică.


FOTO: Omul care a ajuns să facă afaceri cu NATO crede că viața nu îți oferă succes 100% de fi ecare dată, dar îți oferă destul ca să fi e bine



– Am văzut că faceți referire foarte mult la resursa „ timp”. De ce?

– Pentru că timpul este singura resursă pe care dacă o consumi – o câștigi, dacă nu o consumi- o pierzi. Există două feluri de timp, timp propriu și timp cumpărat. Amândouă sunt foarte prețioase. Timpul propriu are 24 de ore pe zi și trebuie corect chivernisit, pentru că nu există posibilitatea să câștigi mai mult de atât. Și timpul cumpărat- este rezultat al timpului pe care îl câștigi prin plata celor care îi angajezi, și acela trebuie foarte corect utilizat.

Criza economică a adus normalitatea

– Criza economică v-a afectat pozitiv sau negativ?

– Noi am crescut în perioada crizei. În 2008, piața începuse să se restrângă și atunci am hotărât să mă repoziționez pe o ambarcațiune foarte solidă care să treacă prin furtuna crizei – care se pare că a devenit o normalitate. A trebuit să gândesc afaceri noi, pe care să le alipesc la afacerea existentă. Criza economică a afectat pe toată lumea, dar a contribuit și la revenirea la normalitate. Acum șapte ani ți se întâmpla să ai clienți foarte dificili, care se răzgândeau și făceau business a doua zi cu altcineva. Contractul nu mai reprezenta o regulă. Acum, după criză, au rămas în piață entități care pun bază pe contract și care manifestă seriozitate. Nu mai este oricine om de afaceri în ziua de astăzi.

Acum șapte ani de zile, cineva îmi povestea că a luat un contract de 180.000 de euro, de proiectare. Și întreb: cu cine faci? A, a zis el, o să dau la altcineva să facă. Era un intermediar practic, punea o carte de vizită și semna contracte. Astăzi nu se mai întâmplă.

„E greu în străinătate, fără susținerea potrivită”

– Cum ați ajuns să aveți succes și în arte, nu doar în afaceri?

– Cred că este vorba tot de muncă. Mi-am dorit să cânt. Am înțeles că am un potențial vocal la vârsta de 19 ani. La 20 de ani am început să studiez în domeniul tehncii vocale canto-operă. Când am atins 3.000 de ore de studiu, am urcat pe scenă, iar după 10.000 de ore de studiu- am ajuns solist la București. Cam asta a fost.

– Nu v-a ajutat nimeni?

– Am fost ajutat, dar, în primul rând, e muncă, e un cumul de factori. Dacă stau să mă uit în urmă, au fost momente care m-au ajutat în viața artistică, și pot da ca exemplu întâlnirea cu maestrul Ludovic Spiess, din 1999. M-a ascultat cum cânt și mi-a zis: mergi pe drumul tău. Atunci când vei fi gata, vei înțelege. Am înțeles, în 2001. Scena Bucureștiului era atât de mare, încât era nevoie de o voce foarte bine lucrată și rezistentă.


FOTO: Omul de afaceri, care acum nu pierde niciun minut, a cântat pe mai multe scene, printre care Coloseumul de la Pompei



– De acord, bine lucrată, dar de ce și rezistentă?

– Mă refer la nivelul de muncă, sunt între două și cinci spectacole pe lună, plus repetițiile, înseamnă chiar și 15 zile dintr-o lună în care aveai de cântat „full” trei ore zilnic. Dacă aș fi venit în București mai devreme, nu aș fi rezistat vocal. De aceea spun că am înțeles ce a vrut să spună maestrul atunci când mi-a zis, la prima întâlnire – „mergi pe drumul tău. Și, când o să fii potrivit, o să te iau”.

– Care sunt scenele care v-au produse cele mai profunde satisfacții?

– Realizări mari am avut în România. Eu am cântat ca angajat în București în perioada 2003- 2006. În 2006, din cauza unei conjucturi – a murit maestrul și a venit un alt director, care avea altă meserie decât zona vocală și am decis să plec. Și, la momentul respectiv m-am gândit să fac o carieră în străinătate. Am încercat să merg în paralel, am consumat resurse destul de mari pentru a merge în străinătate, iar în România veneam pentru business. Mi-a plăcut să cânt în Sicilia, în Coloseumul de la Pompei.

– Ați cam renunțat la cântat? Ați ales afacerile?

– E greu să penetrezi în străinătate fără o susținere potrivită și fără, iarăși, un cumul de factori. La un moment dat, am decis să mă orientez spre România, spre business. Spre echilibru emoțional. Astăzi mai cânt doar când am timp. Adică, astăzi – dacă îmi doresc să cânt undeva – dau un telefon și cânt. În 2013 am avut opt spectacole, în 2014 nu am avut timp pentru că am avut un eveniment fericit în viața mea: mi s-a născut un bebeluș. E perioada în care necesită atenție maximă.

– Dacă v-ar invita cineva acum să cântați în afară, ați merge?

– Pentru a cânta un spectacol întreg, ai nevoie de o pregătire minimă de o lună de zile. În condițiile în care ești în formă și ești antrenat, te poți duce uzual. M-aș duce, dar numai cu pregătirea necesară.

– Se vede că vă place să vorbiți despre latura artistică a dumneavoastră. – Îmi place tot ceea ce fac și fac doar ceea ce îmi place.

Multumim

 Autorilor: Antoaneta Etves ,  Cătălin Antohe

Sursa: evenimentul zilei 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Un antreprenor din Bucovina face 150.000 de euro cazând zgârciţii Europei

Un antreprenor din Bucovina face 150.000 de euro cazând zgârciţii…DESCHIDE GALERIA

Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

„Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

„Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina. Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

„Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel.

Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.

Şi acum Tudor Maxim se cazează în hosteluri când merge în vacanţe în străinătate. „Am experimentat cazarea la un hostel boutique din Lisabona, dar şi în două hosteluri interesante din Istanbul şi Italia, care atrag şi oameni trecuţi de vârsta de 30 de ani, cum suntem noi.“ În vârf desezon gradul de ocupare a celor cinci hosteluri se ridică la 50%, iar în restul anului sunt ocupate în medie circa 40% din camere. Tudor Maxim spune că marja de profit în acest business ajunge şi la 20-30%, însă roadele încep să fie culese după amortizarea investiţiei. „Planul este să ajungem la zece hosteluri în ţară. Luăm în calcul deschideri şi în Braşov şi alte oraşe din ţară.“ Pentru acest an antreprenorul estimează venituri de 150.000 de euro generate de toate cele cinci hosteluri. „Am investit mai bine de 50.000 de euro doar anul acesta. În general în trei ani ne amortizăm investiţia.“

Mirabela Tiron 

Sursa: business magazin

 

 

 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Castelul Haller din comuna mureșeană Ogra, a cărui temelie a fost pusă în secolul al XVII-lea, a fost transformat de către două surori din Târgu Mureș – Reka, de 28 de ani, și Kinga Foris, de 29 de ani, dintr-o ruină, într-o afacere de succes.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Tinerele au cumpărat castelul în 2007 de la moștenitorii familiei Haller, au angajat un arhitect specializat în restaurarea de monumente, iar din anul 2011 au reușit să deschidă aici o pensiune, un restaurant și o cramă, toate păstrând amprenta inițială.

‘Castelul a aparținut familiei nobiliare Haller, care avea rădăcini în Germania, iar apoi, după naționalizare, a avut mai multe destinații. În anul 2007, după ce l-au recâștigat, moștenitorii familiei Haller ni l-au vândut. Suntem investitori și am dorit să ne dezvoltăm pe această parte turistică. Împreună cu sora mea conducem afacerea întrucât amândouă am terminat turismul și am dorit să refacem acest castel. Nu a fost foarte ușor, dar cred că cine vrea ceva cu adevărat își poate realiza visul, dar cu multă muncă’, a declarat, pentru AGERPRES, Kinga Foris.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Tânăra a povestit că prima oară când a vizitat castelul — care se afla într-o stare avansată de degradare — a intrat în cramă, unde era o mizerie de nedescris, ambalaje, sticle goale și era multă umezeală, dar a observat farmecul și utilitatea acesteia pentru visele lor. ‘Acum ne bucurăm că am ajuns să o deschidem publicului. Am avut un arhitect din acest domeniu, ne-am luat după poze, după descrieri și am reușit să aducem castelul la starea inițială. Au fost perioade frumoase, dar foarte grele, însă am reușit. Investiția în cea mai mare parte se datorează familiei, părinților noștri, ei ne-au ajutat și noi credem că am reușit să conducem afacerea bine. Am dorit să păstrăm specificul castelului, să nu fie afectat istoricul familiei. Am beneficiat și de fonduri europene, dar încă nu am ajuns la final cu investiția. Încă avem planuri foarte multe, de anul viitor dorim amenajarea unui wellness. Când am absolvit turismul nu ne-am gândit că o să avem un castel, nici acum nu știm ce ne rezervă viitorul. Noi încă învățăm cum să facem lucrurile bine, pentru că noi personalizăm orice — restaurant, meniuri etc. — facem totul cu suflet’, a spus Kinga Foris.

Aceasta a precizat că dacă vreun prieten i-ar cere sfatul în ce să investească, nu i-ar recomanda să investească într-un astfel de castel, întrucât ‘nu e chiar așa de ușor, pentru că turistul de la noi nu știe ce anume redă un castel-pensiune și astfel suntem într-o balanță, muncă foarte multă, investiții mari, iar venituri, așa, între’. ‘Dacă ar fi să o luăm de la capăt probabil că tot asta am alege… dar poate că nu. Când lucrezi cu oamenii nu e deloc ușor’, a susținut Kinga.

Kinga și Reka au la castelul din Ogra 12 angajați, însă necesitățile impun creșterea numărului acestora, în special în perspectiva deschiderii centrului wellness, întrucât castelul are posibilități de cazare în 13 camere și un apartament, un restaurant cu 120 de locuri și o cramă cu 100 de locuri.

Kinga Foris a arătat că înainte ca familia sa să investească în castelul de la Ogra, s-a ocupat de florării și de decorațiuni de nuntă, iar din acest motiv a apărut și conceptul de ‘Nuntă la castel’, pe care îl promovează. ‘Organizăm și nunți pe stil occidental, adică în tot castelul, putem ține nunți care să dureze mai multe zile, în interior, în exterior…e foarte romantic aici. Seara se servește meniul în restaurant, partea de petrecere este peste noapte, jos, în cramă. Oricine vine la noi și își dorește o nuntă nu primește numai nunta în sine, ci și vise. Avem experiență și știm ce își dorește o mireasă. Așa că încercăm să le îndeplinim toate visurile, de la decoruri, mâncăruri. La noi nu vin doar cei din jurul nostru, aici organizează nunți și străini’, a precizat Kinga.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Pentru ca istoria castelului să nu fie uitată, surorile Foris au recuperat o serie de lucruri care au aparținut familiei Haller — mobilier, un pian, picturi, manuscrise, cărți vechi, fotografii și o serie de obiecte personale — și au amenajat o mică expoziție.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

Temeliile castelului din Ogra au fost puse în secolul al XVII-lea, după cum reiese din datarea cramei, iar ceea ce se vede astăzi la suprafață a fost construit între secolele XVIII-XIX, în stilul post-baroc, de către familia Haller, care avea reședința în comuna Sânpaul, la câțiva kilometri distanță. După naționalizarea din 1949, castelul a funcționat ca școală, internat, depozit, sediu al Miliției, sfat popular și chiar ca ciupercărie, iar în 2007 acesta era o dărăpănătură cu lacăt pe poartă.

Foto: (c) DORINA MATIS / AGERPRES FOTO

În anul 1609 domeniile Sânpaul și Ogra au intrat în posesia familiei Haller Istvan, care a avut ca reședință de bază castelul din Sânpaul, aflat acum în ruină. Ulterior, familia a construit castelul din Ogra, care păstra luxul celui din Sânpaul, avea camerele boltite, încăperile decorate cu stucatură și picturi murale, luminate de candelabre aduse din Viena și avea mobilier din lemn masiv adus din Paris. Ultima moștenitoare a Castelului din Ogra a fost Ilona Haller, care s-a căsătorit, în 1948, cu Harmat  Francisc Ferentz, iar un an mai târziu proprietatea a fost naționalizată.

Spre deosebire de castelul aceleiași familii Haller, din Sânpaul, care a fost reconstruit până acum de trei ori și tot de atâtea ori a ajuns în ruină — o legendă spune că o vrăjitoare a blestemat familia și castelul la ‘pustiire veșnică’ — castelul din Ogra a fost salvat și a devenit una dintre atracțiile turistice de bază ale județului Mureș.

AGERPRES / (A — autor: Dorina Matiș, editor: Marius Frățilă)

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Valeriu Nistor
Valeriu Nistor
Foto: AmCham
 ​Presedintele Camerei de Comert Americane (AmCham) in Romania, Valeriu Nistor, considera ca romanii trebuie sa fie primii care vorbesc frumos despre tara lor pentru ca Romania sa atraga investitii straine. El a subliniat, joi, ca Romania se afla in cele mai importante aliante internationale militare, politice si economice si este cea mai mare piata din Europa de Sud-Est, insa a recunoscut ca problemele persistente legate de birocratia stufoasa si infrastructura precara resping inca investitiile straine. Despre recentele contacte dintre Romania si China, liderul AmCham subliniaza importanta aplicarii acelorasi reguli pentru toti investitorii. 

AmCham Romania si-a prezentat, joi, studiul de impact al companiilor membre in economia romaneasca, la 20 de ani de la crearea organizatiei in Romania.

“Sa nu ne asteptam ca altii sa vorbeasca frumos despre tara noastra, daca noi nu suntem in stare sa vorbim frumos despre noi insine si sa explicam la ce suntem noi buni si unde avem avanteje si de ce ei ar trebui sa lucreze cu noi, ci nu cu alte tari.

Eu nu permit subalternilor mei sa vorbeasca urat despre tara mea, in prezenta mea, pentru ca eu cred ca trebuie sa dam un exemplu. Nu trebuie sa ii asteptam pe altii sa ne imbunatateasca viitorul, noi trebuie sa ne reparam viitorul si hai sa incepem prin a vorbi frumos despre propria noastra tara.  Avem o tara frumoasa si cine nu ma crede sa faca o excursie la cateva sute de kilometri la est sau la sud, pentru un week-end”, a spusValeriu Nistor, presedintele AmCham Romania, country director IBM Romania.

De asemenea, el a subliniat ca in prezent Romania se afla in cea mai favorabila pozitie politica, economica si militara din istorie, ceea ce face ca tara sa fie un loc sigur pentru investitori. 

“Intr-o perioada in care suntem parte a celor mai importante aliante politice, militare si economice din lume si din istorie, noi inca mai credem ca nu avem un viitor bun. Avem un viitor bun, numai ca trebuie doar sa credem in el”, a mai spus Nistor.
El a criticat, insa, lipsa de initiativa a oficialilor romani in promovarea intereselor Romaniei in structurile europene.

Noi abia acum invatam sa ne pozitionam la Bruxelles. Ar trebui sa fim mult mai vocali si mult mai bine orgaizati in a insista pentru interesul nostru acolo. Nu trebuie sa ii urmam pe cei mari, sa asteptam sa vedem ce pozitie au ei si poate sa ii urmam. Trebuie sa fim capabili sa ne promovam interesul nostru“, a afirmat liderul AmCham Romania.

Nistor a subliniat importanta ca Romania sa-si promoveze interesul in organizatiile internationale si in negocierile dintre Uniunea Europeana si Statele Unite, pentru viitorul Parteneriat transatlantic pentru comert si investitii.

“Un punct important este cum ne pozitionam in structurile internationale si ma refer la UE si la Parteneriatul transatlantic cu SUA. Aceste negocieri vor crea oportunitati imense. Noi putem profita, pentru ca suntem unii dintre partenerii-cheie ai SUA in Europa. Sunt multe tari in Europa, dar nu toate au relatia pe care o avem noi cu SUA”, a explicat seful IBM Romania.

3 industrii-cheie ale Romaniei

In viziunea liderului AmCham Romania, punctele forte ale Romaniei ar trebui sa fie 3 industrii-cheie: agricultura, energie, IT.

  • “Intelegem ca a fi independent de importurile de energie este o chestiune strategica nu numai pentru Romania, ci pentru orice alt stat. Si avem un numar de oportunitati pe care ar trebui sa le exploatam”.
  • “O alta industrie-cheie este agricultura, in conditiile in care mancarea nu va fi mai ieftina in viitor, iar alimentele bune nu vor fi mai ieftine in mod sigur. Noi, cu suprafetele noastre de teren agricol, avem oportunitatea sa devenim un jucator cel putin regional in industria alimentara, in agribusiness”.
  • “Datorita unei legislatii favorabile, industria IT este probabil cea mai competitiva industrie a Romaniei. Companiile straine vin in Romania sa investeasca, din doua motive: pregatirea lucratorilor de aici si costul muncii, care nu va creste prea mult in urmatorii ani”.

Punctele slabe ale Romaniei: birocratia si infratstructura precara

Liderul IBM este de parare ca investitorii straini sunt descurajati sa vina in Romania de birocratia inca stufoasa si de lipsa investitiilor statului in infrastructura.

Noi suntem cea mai mare piata din Europa de Sud-Est. Suntem de trei ori mai mari decat Bulgaria, de patri ori si jumatate mai mari decat Serbia, suntem de departe cea mai mare piata din regiune. Asa ca ar trebui sa atragem mai multe investitii, datorita potentialului nostru. De ce nu reusim? Din cauza catorva probleme-cheie: Noi nu ivestim in infrastructura, iar birocratia este inca mare“, a explicat seful AmCham Romania.

Despre potentialele investitii chinezesti: Romania sa aplice aceleasi reguli pentru toata lumea

Presedintele Camerei de Comert Americane in Romania a apreciat ca pozitive potentialele investitii chnezesti care ar urma sa se faca in Romania, in urmamemorandumurilor si acordurilor semnate la Bucuresti cu ocazia vizitei premierului chinez Li Keqiang, insa este foarte important ca autoritatile romane sa aplice aceleasi reguli pentru toti competitorii din piata romaneasca.

“Noi militam pentru un mediu competitiv de foarte multi ani, in care regulile sunt acelesi pentru toti jucatorii. Nu putem sa venim acum si sa spunem brusc ca ne-am razgandit. Competitia la nivel global devine tot mai acerba, iar China este unul dintre jucatorii care vor sa aiba ceva de spus. Cat de competitivi vor fi vom vedea. E o concurenta, nici celelalte companii nu vor sta sa astepte”, a declarat Valeriu Nistor, pentru HotNews.ro.

Ce este important este sa fie aceleasi reguli pentru toata lumea, astfel incat mediul sa creeze un standard competetiv si cei care vor furniza cele mai bune solutii probabil ca vor castiga cursa“, a mai spus liderul AmCham Romania, pentru HotNews.ro.

Intrebat daca documentele semnate la Bucuresti intre oficialii chinezi si romani au substanta reala si vor fi urmate de investitii concrete, Valeriu Nistor a raspuns: “Nu stiu daca au (substanta), nu pe mine trebuie sa ma intrebati, eu sper sa reuseasca, pentru ca vor sa se implice in proiecte de infrastructura si asta va fi un beneficiu pentru absolut toti jucatorii mediului economic”.

Cine este si ce face AmCham in economia Romaniei

AmCham Romania este o organizatie patronala, afiliata unei retelei vaste de Camere de Comert ale Statelor Unite cu reprezentare in intreaga lume care activeaza in special in activitati de lobby pentru companiile membre.
Infiintata in urma cu 20 de ani, de numai 22 de membri, AmCham Romania a ajuns in prezent la 350 de membri, companii americane, romanesti si internationale.

Potrivit studiului de impact realizat de Ernst&Young pentru AmCham Romania, companiile membre au avut la economia Romaniei urmatoarea contributie:

  • Au creat peste 200.000 de locuri de munca in Romania, iar volumul total al investitiilor atinge 20 de miliarde de dolari in cei 20 de ani de activitate.
  • In perioada 2010-2012, investitiile realizate in Romania de companiile membre ale Camerei de Comert Americane se ridica la 1,2 miliarde de euro, respectiv 24% din totalul investitiilor realizate in perioada de referinta.
  • In anul 2011, cele 350 de companii membre AmCham au contribuit la produsul intern brut al Romaniei intr-o proportie de 11,2%.
  • De asemenea, companiile membre AmCham Romania au adus bugetului de stat 7,79% din veniturile din impozitul pe profit, 6,47% din totalul contributiilor la asigurarile sociale pe partea angajatorului si 6,39% din totalul contributiilor la sanatate pe partea angajatorului.
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Camelia Sucu.jpg
O femeie a obtinut pozitia de cel mai puternic om de afaceri de pe piata locala. Vezi ce afaceristi au intrat in Top 50 Antreprenori Romani, realizat de revista Biz si Unlock Market Research.

Primele 10 locuri in top sunt ocupate de Camelia Sucu(foto)Florin TalpesRadu GeorgescuDan SucuJean Valvis, Dragos Petrescu, Familia Paval, Marius Ghenea, Cristina Batlan si Dragos Anastasiu.

Specialistii Unlock au stat de vorba cu “gulere albe” care interactioneaza in diverse forme cu mediul de business din Romania, fie in calitate de furnizori de servicii, fie ca parte a unei afaceri, fie ca top manageri intr-o companie romaneasca sau multinationala.

Domeniile de activitate ale respondentilor au fost: marketing, comunicare, sales, management, liber profesionisti (avocati, consultanti, publicitate, branding, PR).

Portretul antreprenorului ideal

Unul dintre obiectivele studiului a fost realizarea unui portret al antreprenorului ideal in viziunea romanilor. Ingredientele de baza ale antreprenoriatului in general, recunoscute si in Romania, sunt Viziunea si Actiunea, ambele fiind identificate in proportie de 12% ca atribute ale antreprenorului ideal. Atributele dezirabile si diferentiatoare sunt Competenta (10%) si Consecventa (10%).

Studiul mai arata ca antreprenorul ideal ar trebui sa fie Flexibil pe termen scurt (9%), dar fidel unei Gandiri strategice pe termen lung (9%), sa se adapteze pe moment fara sa se abata de la strategia de dezvoltare a businessului. Si nu in ultimul rand, trebuie sa aiba Pasiune (7%), Curaj (6%), Idei (5%) si Implicare permanenta in businessul sau (5%).

Pentru realizarea Topului Antreprenorilor Romani, au fost realizate o etapa de cercetare calitativa pentru identificarea atributelor care definesc un antreprenor de succes si o etapa de cercetare cantitativa, avand urmatoarele obiective.

1) Portretul antreprenorului ideal: metodologia MaxDiff. In urma acestei etape au reiesit dimensiunile succesului si componentele sale, precum si importanta fiecarui atribut in definirea acestuia.
2) Calcularea indicelui de notorietate al antreprenorilor (inclusi in lista). Masurarea notorietatii sale ca persoana si a notorietatii businessului sau.
3)Calcularea indicelui de succes. Evaluarea indirecta a fiecarui antreprenor inclus in lista prin asociere nume -atribute de imagine asociate cu succesul (imaginea perceputa).

, autor(i): Andreea Radu |

sursa: daily bussiness

Pozitia in top a rezultat in baza indicelui de succes plus indicele de notorietate.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

La 39 de ani, Leonard Leca a preluat cârma grupului Ţiriac şi povesteşte în exclusivitate pentru Business Magazin care sunt direcţiile în care vrea să dezvolte afacerile celui mai mare holding antreprenorial de pe piaţa locală. Tot în această vară, la conducerea diviziei auto a grupului Ţiriac, unul dintre pilonii grupului, a fost numit italianul Marco Saltallamachia, care are un mandat clar de transformare a afacerii de care este responsabil.

“Eram direct răspunzător de afacerile grupului şi înainte de numirea ca CEO al Ţiriac Holdings”, spune Leonard Leca, lăsând să se înţeleagă faptul că nu l-a surprins decizia lui Ion Ţiriac de a-i înmâna cârma afacerilor. Leca a ocupat până în urmă cu două luni funcţia de director financiar al grupului Ţiriac, în care se află de şapte ani. Nu i-a cunoscut pe Ion Ţiriac şi fiul acestuia, Ion Alexandru Ţiriac, decât în ziua în care a susţinut interviul pentru angajare. Şi cum în prezent cei doi sunt la Monte Carlo, pentru Leca nu este neobişnuit să zboare până acolo pentru a discuta despre afaceri. „Prezint lunar activitatea firmei, iar anual are loc şedinţa acţionarilor”; vorbeşte „des” la telefon cu Ion Ţiriac, dar nu numai despre holdingul pe care îl conduce, ci şi despre „investiţiile private ale dânsului”.

Noul CEO al Ţiriac Holdings cunoaşte grupul, care are afaceri cumulate de peste 500 de milioane de euro, în amănunt, iar în timpul primului interviu acordat presei spune chiar că unele detalii nu sunt cunoscute nici de unii din colegii săi. În puţin peste o oră de discuţii noul CEO dă o mulţime de cifre, ceea ce nu e de mirare, dat fiind profilul său de finanţist şi pasiunea pentru matematică – în vremea şcolii a fost chiar olimpic la respectiva disciplină.

Vorbeşte repede, dezinvolt, este energic şi munceşte mult, spune el – de la 8 dimineaţa la 7 seara; în fiecare zi are în jur de 20-30 de întâlniri şi primeşte sute de mailuri. Cu directorii de divizii vorbeşte zilnic. Încearcă să compenseze timpul pe care îl „fură„ familiei prin cele trei concedii din fiecare an, pe care le petrece „în ţări calde, pentru că sunt o persoană solară”, iar asta se vede lesne, pentru că e bronzat chiar şi înaintea concediului.

Mandatul său pare o continuare firească a traseului pe care se înscriu activităţile variate ale grupului – de la auto, real estate, financiar, energie şi până la aviaţie sau servicii de securitate. La fel de adevărat este că are propriile idei şi vise, cum ar fi listarea diviziei de real estate a grupului pe bursă. Sau extinderea investiţiilor în domeniul energetic, „în cazul în care vedem un cadru legal adecvat„.

Leca îi succede în funcţie lui Petru Văduva, al cărui mandat s-a încheiat şi a preluat acum funcţia de director general al Transgaz. Chiar dacă mediul economic aspru din ultimii ani a dus la scăderea afacerilor, reprezentanţii grupului punctează că niciuna dintre divizii nu a fost închisă, ba dimpotrivă, au abordat noi segmente de piaţă, cum este cel energetic.

Leonard Leca spune că punctul de cotitură în cariera sa a fost anul 2006, când a avut interviul pentru recrutare cu Anca Ioan, care conducea la acea vreme afacerile lui Ion Ţiriac. Îşi aminteşte că iniţial nu-şi dorea foarte mult să lucreze în grup. „Am înţeles că pe lista de propuneri pentru poziţia de CFO am fost zece persoane, iar la interviul final am ajuns doar eu.” Discuţia cu Ţiriac, care „te sperie puţin, îţi atrage toată energia, e un om foarte puternic„, a durat cam jumătate de oră. În aceeaşi zi l-a cunoscut şi pe Ion Alexandru Ţiriac, implicat şi el în afacerile grupului. La numai o lună a urmat cel mai greu moment din cariera sa, când a trebuit să-i propună lui Ion Ţiriac o schimbare profundă, radicală, a afacerii, prin implementarea unor noi metode de lucru, procedurale, cum ar fi sistemul informatic Oracle pentru domeniul financiar. „Afacerea era descentralizată şi fiecare conducea şi lua decizii pentru câte o firmă sau divizie. Creşteam organic, dar trebuia să fim mai organizaţi.„ A prezentat un plan de centralizare, care a fost aprobat, în condiţiile în care cifra de afaceri consolidată era atunci în jurul a 200 de milioane de euro.

Daniel Antor este în continuare Director General al Ţiriac Auto, iar Marco Saltalamacchia a venit la conducerea Diviziei Auto Ţiriac Holdings, care include următoarele companii: Ţiriac Auto, Importatorii (Hyundai Auto Romania, Premium Auto, M Car Trading, Romcar), Ţiriac Auto Rulate şi Auto Stop

  Autor: Ioana Mihai

Sursa: Business Magazin

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Timp de construcţie două zile, consum de energie mai mic de până la cinci ori, rezistenţă la seisme, facturi reduse cu până la 75%. Sunt câteva dintre avantajele pe care le aduc casele din lemn, la modă pe pieţele din vestul Europei. O companie din Bacău încearcă să schimbe obiceiurile românilor în materie de imobiliare şi să îi convingă că acestea sunt locuinţele viitorului. Vor prinde şi pe piaţa autohtonă soluţiile caselor mai mult ecologice decât economice?

UN IMOBIL MODERN CU O SUPRAFAŢĂ DE 500 DE METRI PĂTRAŢI, dotat cu o zonă de spa şi fitness, dar şi cu o piscină acoperită şi un spaţiu special amenajat pentru activităţile care ţin de hobby-uri, alimentat exclusiv prin mijloace de energie neconvenţională se ridică chiar acum în apropierea oraşului Bacău. Este viitoarea locuinţă a lui Răzvan Cazacu, o construcţie exclusiv pe structură din lemn care a început în aprilie şi va fi încheiată, potrivit lui Cazacu, până la sfârşitul anului. Antreprenorul de 41 de ani şi-a petrecut ultimii zece ani construind case din lemn pentru Franţa, Norvegia, Olanda sau Belgia într-o fabrică cu 50 de angajaţi din Moineşti, oraş aflat la aproape 40 de kilometri de Bacău. În 2012 a ridicat în afara graniţelor 25 de locuinţe şi a adus Honey Wood, compania pe care o conduce împreună cu soţia lui, la o cifră de afaceri de 1,7 milioane de euro. După ce a observat că la străini casele din lemn pot să ocupe până la 10% din volumele construite, el a identificat o oportunitate pe piaţa locală, despre care crede că ar putea să îi crească afacerea cu circa 25%: „În România suntem într-o etapă de pionierat, mergem pe o tendinţă din vestul Europei, orientată spre ecologie şi spre producerea de energie neconvenţională, pentru care avem nevoie şi de structuri care pot să economisească energie„, spune Cazacu. El aduce ca argument principal în folosirea structurilor din lemn alinierea cu tendinţele de folosire a energiei neconvenţionale, „deocamdată scumpă şi care trebuie păstrată cât mai mult„.  Totuşi, creşterea de 25% ar putea să se concretizeze abia în anul următor, când clienţii de aici vor fi convinşi de avantajele unei astfel de case.

O CASĂ CU STRUCTURĂ DIN LEMN, DAR CU FINISAJE ASEMĂNĂTOARE UNEIA CLASICE, poate să ajungă să consume de cinci ori mai puţină energie în comparaţie cu o casă tradiţională şi să aducă facturi de trei ori mai mici. Totodată, aceasta este şi „eco-friendly„, eliberând mai puţine substanţe poluante în atmosferă. Casele din lemn au o rezistenţă sporită la cutremure şi nu sunt afectate nici de seisme care ar ajunge până la 9 grade pe scara Richter. Cel mai important atu este, probabil, viteza de construire: o casă de până la 250 de metri pătraţi „la roşu„ poate să fie construită în doar două zile lucrătoare, în timp ce una „la cheie„, în aproximativ 30 de zile. Pereţii unor astfel de case sunt asamblaţi în fabrica din Moineşti, înfiinţată în urmă cu mai bine de zece ani. Dacă mai demult aici se producea mobilier masiv pentru export în India şi Germania, acum aici se produc exclusiv case din lemn. Materialul prelucrat este adus din Germania, chiar dacă buştenii pot fi anterior aduşi din pădurile româneşti: „Am fi vrut să cumpărăm lemn din România, dar când comandam un camion, jumătate îl trimiteam înapoi deoarece grinzile din lemn nu erau suficient de drepte, aveau probleme de umiditate sau nu găseam dimensiunile de care aveam nevoie, argumentează Cazacu importul de materie primă.

PRIMUL PAS ÎN EDUCAREA POTENŢIALILOR CUMPĂRĂTORI a fost să îşi dărâme casa din cărămidă construită „la roşu„ în care ar fi urmat să se mute împreună cu familia şi să o transforme într-o locuinţă futuristă inspirată din modelele pe care le-a văzut în Franţa. Dacă diferenţele pentru preţul structurii sunt importante, finisajele apropie preţul unor astfel de locuinţe de cele „clasice„ din cărămidă. Tehnologia care transformă locuinţa lui Cazacu
într-una „pasivă„ din punct de vedere al alimentării cu energie ajunge la câteva zeci de mii de euro, dacă luăm în considerare faptul că doar celulele fotovoltaice se întind pe aproximativ 200 de metri pătraţi. Axarea pe folosirea mijloacelor neconvenţionale de energie vine în completarea conceptului de „locuinţă din lemn„ –  care nu este întotdeauna mai ieftină din cauza finisajelor. Preţul pentru o astfel de structură din lemn de răşinoase  – molid sau brad – este cuprins între 450 şi 600 de euro pe metrul pătrat. O casă de circa 125 de metri pătraţi dotată cu etaj mansardat poate astfel să coste aproximativ 28.000 de euro, iar una de 350 de metri pătraţi, cu garaj, 50.000 de euro.

De unde ideea? După ce a absolvit Academia de Poliţie şi Dreptul şi a lucrat ca poliţist timp de doi ani, Cazacu s-a orientat spre business: „era perioada anilor ’97- ’98, când toată lumea îşi încerca norocul, iar în zona respectivă industria lemnului prindea amploare„. A fondat firma Vandrem Trust în domeniul exploatării forestiere şi a început să facă exporturi de buşteni şi cherestea, iar apoi, în 1998, s-a concentrat pe producerea de mobilier masiv pentru pieţele din Germania şi India. În domeniul construcţiei de case pe structură de lemn a intrat în 2003, iar în 2006 a adus această afacere pe piaţa din Franţa, urmând ca ulterior să exploreze alte pieţe europene. În 2007, în urma unei investiţii de 500.000 de euro a cumpărat fabrica de 2.000 de metri pătraţi din Moineşti unde sunt realizate şi în prezent prefabricatele din care sunt asamblate casele.

Conduce afacerea împreună cu soţia care şi acum îl ajută la partea economică a businessului pentru că lui Cazacu nu îi place să fie „cel care se ocupă de bani, mie mi-a plăcut doar ideea”. Dacă în 2012 a construit 25 de case, anul acesta şi-a propus realizarea de 30 de locuinţe din lemn, în condiţiile în care capacitatea fabricii de la Moineşti este de de 50 de locuinţe pe an.  În ultimii şapte ani, Cazacu a construit circa 150 de astfel de locuinţe în ţări precum Franţa, Germania, Italia sau Belgia şi speră să se dezvolte în următorii trei ani suficient de mult încât să dubleze capacitatea de producţie a fabricii cu comenzi în special din România.

Autor: Ioana Matei

Sursa: Business Magazin

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Prim-vicepreşedintele PNL, Klaus Iohannis a precizat că Ministerul de Finanţe urmează să anunţe măsuri fiscale de încurajare a investiţiilor din partea românilor plecaţi la muncă în străinătate, care vor să se întoarcă acasă pentru a-şi deschide o afacere. Propunerea îi aparţine Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Cristian David, a arătat Iohannis.

“A fost o iniţiativă adusă în discuţie de ministrul Cristian David, dar nu am făcut un plan concret. Noi am discutat chestiunea politic şi urmează ca Ministerul Finanţelor să vină cu o propunere de măsuri fiscale de sprijinire a acestor posibili mici investitori”, a declarat joi, într-o conferinţă de presă, Klaus Iohannis.

“Sunt câteva soluţii pe care le-am discutat astăzi (n.r. marţi) şi pe care le dorim să le promovăm în perioada imediat următoare. Este vorba de reducerea TVA la pâine, la 9 %. Este vorba de reintroducerea ajutorului minim pentru IMM-uri, este vorba de a căuta modalităţi de a-i încuraja pe românii care au câştigat un ban în străinătate şi ar vrea să vină înapoi, să deschidă o mică afacere”, a spus marţi seara, în timpul emisiunii “Subiectiv”, de pe Antena3, Klaus Iohannis.

În contextul în care trei milioane de români lucrează în străinătate încă din 2007, ţara a atins limitele exportului forţei sale de muncă, a spus la începutul acestei luni, ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, care semnează un articol preluat de publicaţiile ”This is Money” şi Daily Mail.

Investiţiile directe ale rezidenţilor români în străinătate totalizau 1,099 miliarde euro, la 31 decembrie 2012, din care participaţiile la capital erau de 432 milioane euro, informează Banca Naţională în statistica privind poziţia investiţională internaţională a României, publicată în luna februarie, pe pagina sa de Internet.

Sursa: AGERPRES / Bucharest herald

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, este o americană de origine română, provenită dintr-o familie de aristocraţi nevoiţi să părăsească ţara după venirea comuniştilor la putere. Românca trăieşte de mai bine de 60 de ani pe continentul nord-american şi a fost căsătorită cu producătorul de muzică Ahmet Ertegun, considerat unul dintre cei mai prolifici din industrie, fiind cel care i-a descoperit, printre alţii, pe Led Zeppelin, The Rolling Stones, Eric Clapton şi Phil Collins. Ertegun a murit în 2006, în urma unei leziuni la creier.

Miercuri, 29 februarie, Universitatea Oxford a anunţat bursele Mica şi Ahmet Ertegun, donaţiile filantroapei care şi-a făcut o carieră în design interior depăşind 30 de milioane de euro. Românca şi-a descoperit în pasiunea pentru design-ul interior şi a deschis o companie numită MAC II, iar astăzi creaţiile sale sunt recunoscute în toate lumea.

Trupa Led Zeppelin, alături de Mica Ertegun

La un an de la moartea lui Ahmet, în 2007, trupa Led Zeppelin s-a reunit, pentru prima dată în 27 de ani şi a susţinut un concert în memoria sa, pe Arena O2 din Londra. Ertegun i-a descoperit pe cei de la Led Zeppelin în 1968, pe vremea când susţineau concerte în cluburi, cântând pentru 300 de oameni. Zece ani mai târziu, albumele trupei se vânduseră în peste 300 de milioane de copii. În cinstea producătorului care le-a adus celebritatea, cei de la Led Zeppelin au decis să doneze banii din vânzările de bilete, circa 1,8 milioane de euro, soţiei lui Ertgun pentru ca ea să-i investească într-un fond pentru educaţie care să poarte numele fostului producător.

Concert în scopuri caritabile

O parte dintre acei bani au fost donaţi colegiului la care a studiat Mica, iar restul au mers către Universitatea Oxford. În total, Mica a donat universităţii peste 31 de milioane de euro. Banii vor finanţa un program de burse pentru ştiinţele umaniste. În fiecare an, 15 studenţi din toată lumea vor avea ocazia să studieze la prestigioasa universitate, urmând ca numărul acestora să ajungă la 35 în anii următori. “Avem deja peste 1.000 de aplicanţi”, le-a spus Ertegun jurnaliştilor britanici. “Vă puteţi imagina? Ahmet era turc. Eu sunt româncă. Cred că interacţiunea cu oameni cât mai diferiţi ne ajută să ajungem mai departe în viaţă”, crede românca. “Mi-aş dori să aduc la Oxford cât mai mulţi oameni din afara Angliei. M-aş bucura să vină oameni din Afganistan, Orientul Mijlociu – musulmani, creştini, oameni de toate crezurile şi rasele”, le-a mărturisit ea jurnaliştilor de la “The Telegraph”.

“Ce era să fac cu banii, să-mi cumpăr diamante?”

Mica spune că nu ştie ce altceva ar fi putut face cu averea acumulată în timp. “Noi am dus-o foarte foarte bine. Ne-am răsfăţat. Nu am copii. Ce altceva era să fac cu banii – să-mi cumpăr diamante? Mulţi oameni donează bani unor spitale, dar pentru mine este mai interesant să investesc în educaţie”, a precizat ea. “Pentru Ahmet, dar şi pentru mine, una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii a fost să studiem istoria, muzica, limbile străine, literatura şi arheologia. Nu am vizitat Oxford-ul niciodată în perioada în care Ahmet era încă în viaţă, însă când am venit aici pentru prima dată, mi s-a părut absolut magic. Bineînţeles, New-York-ul are banii, dar Oxford-ul are cultura”, şi-a argumentat ea decizia.

Provine dintr-o familie de aristocraţi persecutaţi de comunişti

Tatăl filantroapei, George Banu, a fost medic şi apropiat al familiei regale din România. În 1947, după venirea comuniştilor la putere, Banu a fost închis. La insistenţele sale şi pentru a-şi putea scoate familia din ţară, Mica s-a căsătorit la 16 ani cu un boier pe nume Ştefan Greciani, în vârstă de 31 de ani. “Ruşii ne-au pus la dispoziţie două trenuri. Regele Mihai era într-un tren, iar mătuşile sale în cel de-al doilea. Noi ne aflam în cel de-al doilea tren. Trecerea graniţei către Albania a fost cel mai frumos moment al vieţii mele”, îşi aminteşte ea. Familia Banu a reuşit să ajungă în Elveţia, iar de acolo s-au mutat la Paris, unde Mica a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, fotomodel Dior. Ulterior au decis să traverseze oceanul. S-au stabilit în Canada unde familia a cumpărat o fermă pe malul Lacului Ontario, cu ajutorul unui împrumut de la un prieten.

 Gazeta Românească

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva