Andrei Iliescu este cel mai bun din lume la materia Chimie, iar după numeroase medalii câştigate la Olimpiade a decis să studieze la una dintre cele mai celebre universităţi din lume, Harvard, anunta capital.ro.

Fiul unor economişti, Andrei Iliescu, 19 ani, originar din Bucureşti, a început să meargă la olimpiadele de Chimie începând din clasa a VII-a. El a avut întotdeauna o înclinaţie către ştiinţele exacte şi atunci când a început să studieze Chimia, lucrurile păreau logice şi simple. A decis în scurt timp că acesta este domeniul pe care vrea să îl urmeze, iar anul următor au început să apară şi rezultatele. Prima olimiadă câştigată a fost în clasa a VIII-a. A urmat liceul Teoretic Internaţional de Informatică Bucureşti pe parcursul căruia a participat la şase olimpiade de Chimie. A călătorit în ţări precum Rusia, India, Azerbaidjan, Georgia, Grecia sau Iran. „Când am fost în Rusia, am avut şansa să stăm într-un complex dintr-un sat în aproprierea oraşului Yakutsk. Acolo noaptea, pe timpul verii, durează circa două ore dintre care maxim una este de întuneric complet. În Iran a fost un şoc cultural, e foarte diferit de ce vedem pe stradă în România. Nu mi s-a părut periculos, lumea era calmă, nu era deloc cum mă aşteptam”, îşi aminteşte Iliescu.

Chinezii sunt cei mai buni

Dacă la concursurile din Europa, la fiecare participare, Andrei era sigur de o medalie de aur, nu acelaşi lucru îl poate spune despre olimpiadele internaţionale. Cea mai bună ţară din lume la Chimie este China, potrivit lui Andrei. De altfel, la olimpiada organizată anul trecut în Georgia lista primilor cinci clasaţi a arătat în felul următor: România, China, China, Rusia, China. România a câştigat în total trei medalii de aur şi una de argint, rezultatul fiind cel mai bun din istoria participării româneşti la această competiţie. Ţara noastră s-a clasat pe locul I în Europa şi pe locul al II-lea în lume în clasamentul neoficial al ţărilor participante. La olimpiadă au fost prezenţi 264 de competitori din 75 de ţări.
Lui Andrei Iliescu, laureat cu aur şi la ediţia anterioară, i-a fost decernat Premiul IUPAC (The International Union of Pure and Applied Chemistry) pentru cel mai mare punctaj din concurs. El a obţinut 97 de puncte din 100. Până în prezent, palmaresul său cuprinde şapte medalii de aur şi două de argint la olimpiadele internaţionale.

După terminarea liceului, Andrei a avut de ales între Cambridge, Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Harvard. A ales-o pe cea din urmă datorită sistemului de învăţământ.

„Mi-a plăcut foarte mult comunitatea de la această facultate şi mi s-a părut că m-aş integra cel mai bine dintre facultăţile între care oscilam. Aici am posibilitatea de a alege cursurile pe care le fac în facultate, sistemul fiind mult mai flexibil decât cel din România şi există multe programe ale facultăţii care încurajează socializare dintre profesori şi elevi”, spune Andrei.

După ce termină facultatea, Andrei se gândeşte să devină cercetător. „Nu sunt încă foarte sigur ce vreau să fac după ce termin facultatea, dar cel mai probabil voi continua studiile, aş vrea să rămân în mediul academic ca profesor la o facultate şi cercetător”, a încheiat Andrei Iliescu. Acest articol face parte din seria “Capital 25 sub 25” prin care revista marchează 25 de ani de la apariţia primului număr.

Sursa: loon.ro

Despre comuna Lunca Ilvei din județul Bistrița Năsăud se zice că „se află la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord”, ceea ce îi conferă o poziție privilegiată. Prin performanțele sale universitare, una dintre fiicele acestei comune se îndreaptă cu pași hotărâți către „polul excelenței”, locul de întâlnire al tuturor celor care s-au remarcat și au devenit faimoși în domeniul loc, grație inteligenței și activității susținute.

Provenită dintr-o familie simplă de români din Lunca Ilvei, tânăra Andreea Grad urmează, în momentul de față, cursurile corespunzătoare unui dublu masterat – Universitatea Sorbona și Universitatea Pantheon-Assas, Paris. Remarcabil este faptul că, anterior, a devenit șefă de promoție la una dintre cele mai prestigioase și mai vechi universități ale lumii: Universite Paris-Sorbonne!

Mama sa a lucrat în trecut ca secretară și apoi s-a dedicat totalmente familiei și gospodăriei, în vreme ce tatăl său desfășoară solicitanta activitate de pădurar într-o zonă montană. Ambii părinți au susținut din răsputeri eforturile tinerei de a avansa pe drumul cunoașterii. Andreea are acum 21 de ani și s-a integrat perfect în mediul universitar parizian.

Drumul care avea să o ducă la Sorbona a pornit de la dragostea deosebită a fetei pentru limba franceză, care s-a dezvoltat pe când urma cursurile C.N. „Andrei Mureșanu” din Bistrița. Marea atracție pentru graiul lui Voltaire i-a deschis cu ușurință calea către Franța, țară cu ale cărei realități culturale a avut prilejul să ia contact încă din anii de liceu. Pe de altă parte, ca elevă de liceu a fost nelipsită de la fazele naționale ale olimpiadelor de limba franceză din România.

Să fii admis într-o facultate din cadrul Universității Sorbona nu este, s-o recunoaștem, la îndemâna oricui, dar Andreea Grad a dovedit că este suficient să știi cu claritate ceea ce vrei și să perseverezi pe drumul ales pentru a ajunge… chiar mai departe decât îți propuseseși inițial. Sorbona nu-i accesibilă tuturor și indiferent de rezultatele la învățătur, iar statutul de șef de promoție obținut în această universitate este un obiectiv la care mulți dintre tinerii Europei nici măcar nu îndrăznesc să viseze.

După cum mărturisea Andreea, acomodarea la Sorbona n-a fost deosebit de dificilă, dar mediul de instruire și de viață nou în care s-a plasat după plecarea din România i-a pus puțin la încercare abilitățile de adaptare în primul an universitar, lucru care însă n-a împiedicat-o, nici atunci, să obțină performanțe universitare aflate cu mult peste medie.

După ce acomodarea a avut loc, tânăra plecată din Lunca Ilvei și-a arătat însă adevărata capacitate. Andreea se afla de multă vreme în competiție cu ea însăși, într-un constant efort de autodepășire, dar într-al doilea an de facultate cei mai buni dintre colegii săi își vedeau deja periclitate pozițiile din ierarhia universitară.

Tânăra mărturisește că nu satisfacția oferită de notele mari a impulsionat-o cel mai mult, ci puternica dorință de a fi admisă la programul masteral pe care îl urmează în prezent. Un program masteral la care, de asemenea, accesul este condiționat de rezultatele excelente la învățătură, numărul de locuri fiind redus… și concurența acerbă.

Anul ultim de facultate l-a petrecut pregătindu-se pentru admiterea la acest dublu masterat, ce are ca obiect de studiu relațiile internaționale și științele politice. Statutul de șefă de promoție l-a dobândit doar ca un efect colateral și ca o încununare a muncii asidue de autoinstruire, nefiind vreodată unul dintre obiectivele sale principale. Cu puțină vreme înainte de absolvire, Andreea a aflat că este șefă de promoție la Sorbona, lucru pe care nu l-a considerat extraordinar… Cu toate că este!

Tinerii de acest fel sunt cei mai buni ambasadori ai României peste hotare. Poate că, într-o zi, ei vor conduce ambasadele unei Românii demne și respectate în comunitatea internațională!

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa: cunoastelumea

Elevii Colegiului Naţional „Petru Rareş” Suceava s-au întors triumfători de la cea mai amplă competiţie de robotică şi tehnologie organizată în România – „First Tech Challenge”, de la finele săptămânii trecute, eveniment în cadrul căruia s-au întrecut peste 800 de liceeni din 33 de oraşe.

54 de echipe de tineri pasionaţi de cunoaştere, cercetare, tehnică şi inventică s-au confruntat la “First Tech Challenge” pentru miza cea mare – calificarea la Campionatul Mondial de Robotică din St. Louis, Statele Unite ale Americii, programat în luna aprilie.

Echipa suceveană „Impulsive” şi-a adjudecat Premiul I în cadrul competiţiei de la Bucureşti, câştigându-şi totodată dreptul de a reprezenta România la Campionatul Mondial de Robotică de peste ocean.

Componenţa echipei sucevene este următoarea: Tudor Andronic – coordonatorul echipajului, Raul Alexandru Hănţăscu, Robert Policiuc, Dragoş Sălăgean, Cristian Gherman, Miruna Chirilă, Irina Elena Popescu, Bogdan Tailup, Matei Barbă, Daniel-Cristian Policiuc, Filip Mihăluţ, Ştefan Şovea. Aceştia sunt din clasele IX-XII.

Echipa este coordonată de Anca Viorica Greculeac, profesor de fizică şi director adjunct al colegiului, şi de Victor Şutac, profesor de fizică.

Maşinărie construită de la zero

Cei 12 adolescenţi au proiectat, construit şi programat de la zero un robot care a intrat în ring (16 metri pătraţi), într-o întrecere cu roboţii aparţinând altor echipe. Fiecare robot a făcut parte dintr-o alianţă constituită din doi roboţi, iar în arenă au concurat câte două alianţe (patru roboţi).

Punctele au putut fi cumulate pe mai multe căi: prin cucerirea de „teritorii din ring”, prin capturarea unor mingi mici din ring sau capturarea mingii mari (cu diametrul de 50 de centimetri) şi ridicarea ei de la sol.

„E asemănător unui joc de baschet”, ne explică Tudor Andronic, coordonatorul echipajului „Impulsive”. Acesta mărturiseşte că în toamna anului trecut a aflat că România a obţinut licenţă pentru a organiza acest concurs de robotică, iar la scurt timp echipajul Colegiului „Petru Rareş” era deja alcătuit şi înscris în cursă.

„Concursul este unul cunoscut, se adresează celor dornici să-şi aplice cunoştinţele, să vadă rezultate efective ale muncii lor. Totodată, acesta promovează modul de învăţare STEAM (Science, Technology, Engineering, Art and Math), aplicarea cunoştinţelor din mai multe domenii”, a precizat Tudor.

Pentru conceperea, construcţia şi programarea maşinăriei, liceenilor li s-au pus la dispoziţie un kit de robotică din Statele Unite, o imprimantă 3D şi câteva luni de zile.

„Iniţial am avut un robot destul de basic, un fel de prototip. Am folosit componentele din kit, însă cum acesta era din State, toate erau în inch şi a fost un dezavantaj important. Am refăcut câteva ansamble”, a povestit Alexandru Hănţăscu.

După proiectarea robotului, a urmat prelucrarea pieselor, asamblarea lor şi programarea robotului, astfel încât acesta să asculte la comenzile date.

Robotul a fost structurat pe mai multe module, iar fiecare component al echipajului a avut sarcini bine definite în cadrul proiectului (marketing, software, asamblare etc.).

Însă „Piuliţă”, aşa cum l-au botezat adolescenţii, nu a fost tot timpul prietenos, ba chiar a trecut şi prin momente mai grele. Astfel că episoade în care maşinăria le-a dat mari bătăi de cap nu au lipsit pe parcursul celor câteva luni.

Trei săptămâni până la concursul din America

Doar ce s-a întors de la concursul de la Bucureşti, că „Piuliţă” a şi întrat în revizie. Au mai rămas trei săptămâni până la competiţia din Statele Unite, perioadă în care elevii trebuie să aducă mai multe îmbunătăţiri robotului.

„Aceşti copii îşi completează educaţia formală printr-o educaţie de tip non-formal. Ei au libertatea de a hotărî cui cer ajutorul, cum îşi integrează cunoştinţele, cum îşi dezvoltă abilităţile. Astfel de competiţii, de activităţi, completează tipul de cunoaştere pe care şcoala îl promovează”, a menţionat prof. Anca Greculeac.

Cât despre competiţia naţională, aceasta a menţionat că a fost cu totul excepţională, de nivel internaţional, competitorii având sprijinul Asociaţiei „Naţie prin educaţie”, al sponsorilor naţionali şi locali.

La rândul său, prof. Victor Şutac a arătat că acest rezultat se datorează şi faptului că  la Colegiul „Petru Rareş” se încurajează lucrul în echipă, cercetarea în echipă, o abordare diferită comparativ cu cea din competiţiile clasice.

Sponsorii trebuie să susţină echipa suceveană

Directoarea adjunctă a colegiului sucevean, Anca Greculeac, a făcut un apel în rândul potenţialilor sponsori de a sprijini proiectul şi participarea la etapa internaţională a echipei „Impulsive”.

”Urmează să mai investim în roboţelul nostru pentru a fi robust, rezistent, fiabil, uşor de comandat, potrivit planurilor noastre, iar asta şi într-un timp scurt”, a explicat aceasta.

Pentru doi dintre componenţii echipei, Tudor Andronic şi Raul Alexandru Hănţăscu, urmează o perioadă cu totul şi cu totul specială, aceştia urmând să petreacă o lună de zile în SUA. Între 26 şi 29 aprilie vor fi la Sf. Louis, pentru competiţia roboţilor, iar în intervalul 3-8 mai vor fi în Houston, la concursul I-Sweep.

Din elev corigent, student eminent. O tânără din România a avut un destin rupt parcă din filme. Abandonată de părinţi într-un orfelinat, fata a fost salvată de un cuplu care a luat-o acasă şi a avut grijă de ea ca de propriul copil. Tânăra este acum studentă la Sorbona şi lucrează la una din cele mai mari bănci din Franţa.

Eliza a intrat în familia Vătavu pe când avea 8 ani. Era în clasa a doua şi stătea la un centru de plasament. Nu prea îi plăcea şcoala, iar rezultatele la învăţătură erau foarte slabe. Cu răbdare şi înţelegere, părinţii adoptivi i-au insuflat dragostea pentru carte şi au convins-o cât de importantă este educaţia.

„În dezvoltarea mea personală au contribuit mai mult decât 100%. Nu cred că aş fi ajuns aici fără ei, fără suportul lor, fără eforturile lor, fără tot ce au făcut ei pentru mine. Nu sunt cuvinte pentru a-i descrie, pentru că sunt oameni cât 10 la un loc”, spune Eliza Claudia Chiriac.

Eliza a recuperat rapid şi în câţiva ani a ajuns un elev premiant.

„Ca elevă, Eliza Chiriac era ambiţioasă, muncitoare şi de asemenea ştia foarte bine care este interesul atât personal, cât şi cel pentru carieră, spune Constantin Chirilă, directorul liceul G. Ibrăileanu.

Acum, Eliza este studentă în ultimul an la limbi străine la celebra universitate Sorbona din Paris. Între timp s-a şi angajat. Şi nu oriunde, ci la una din cele mai mari bănci din Franţa. Mândria din ochii mamei care a crescut-o nu poate fi descrisă în cuvinte.

„Sunt mândră de ea pentru că este un copil deosebit. Ea face parte din familia noastră şi va face parte toată viaţa din familia noastră. Ea are deja un viitor asigurat. Nu ne este teamă că îi este frică de ziua de mâine”, spune Eugenia Vătavu, mama Elizei.

Eliza este un exemplu şi pentru specialişti.

„În momentul în care e preluat şi este introdus într-o familie, chiar dacă vorbim de asistență maternală, este un model de familie da, copilul primeşte afecţiune, primeşte înţelegere, primeşte acceptare, primeşte modele de conduită, primeşte atenţie poate chiar şi dragoste din partea lor”, spune Roxana Mihai, psiholog.

Iar în casa familiei Vătavu, dragostea e din belşug. Pe lângă Eliza, cei doi soţi le-au dat o şansă altor şase copiii din plasament.

„Satisfacţia cea mai mare este atunci când îi vezi reuşit în viaţă, când îi vezi că au scăpat de povara cea urâtă a suferinţelor”, spune Gheorghe Vătavu, tatăl Elizei.

În judeţul Iaşi sunt peste 1.400 de copii care au acum o familie, datorită altor oameni altruişti precum soţii Vătavu.

Sursa: digi24