Romani celebri – film

Facebook Twitter Email

Marius Musan, un fotograf amator roman, a ajuns recunoscut in Marea Britanie, dupa ce a reusit sa castige premiul “Icon” pentru cea mai buna fotografie de calatorie.

Romanul, pasionat si practicant de fotografie din 2011, a reusit sa castige premiul de cea mai buna fotografie de calatorie din lume la categoria “Icon”, dupa ce a surprins o imagine fantastica pe Millenniul Walk din Londra.

Fotografia acestuia a fost publicata alaturi de celelalte imagini care au intrat in finala pe site-ul ziarului britanic The Independent.

Pe site-ul personal, Marius Musan spune despre sine ca “pasiunea mea pentru fotografie este un produl al erei digitale si a inceput din 2011. Temele mele sunt peisajele, calatoria, florile si plantele, viata salbatica si noaptea.”

Vedeti mai multe fotografii realizate de acesta pe site-ul mariusmusan.foliopic.com

 

Sursa : stirile Protv
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Mihai Malaimare Jr., directorul de imagine al filmului “The Master”, a fost premiat de criticii americani la cea de-a 47-a gala anuala a premiilor decernate de National Society of Film Critics, in cadrul careia cineastul roman s-a impus la categoria “cea mai buna imagine”, anunta Mediafax. Cea de-a 47-a gala organizata de National Society of Film Critics a avut loc sambata seara, la Elinor Bunin Munroe Center din New York. Mihai Malaimare Jr. a primit la sfarsitul anului 2012 si premiul pentru cea mai buna imagine din partea Boston Society of Film Critics, pentru filmul “The Master”, in regia lui Paul Thomas Anderson.

Cineastul roman a fost, de asemenea, nominalizat la categoria “cea mai buna imagine”, pentru filmul “The Master”, la alte doua premii prestigioase – Satellite Awards si Critics’ Choice Awards.

Directorul de imagine Mihai Malaimare Jr. a colaborat, printre altele, cu regizorul Francis Ford Coppola la realizarea filmelor “Tinerete fara tinerete” si “Tetro”.

Lungmetrajul “The Master”, regizat de americanul Paul Thomas Anderson, a fost recompensat la Festivalul de Film de la Venetia 2012 pentru regie si pentru cea mai buna interpretare masculina – distinctie acordata ex-aequo lui Joaquin Phoenix si Philip Seymour Hoffman.

“The Master” este primul film din ultimii cinci ani al regizorului si scenaristului Paul Thomas Anderson. Pelicula prezinta un studiu de personaj – un veteran din marina americana cu un comportament violent -, dar si un portret al Americii de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. S-a spus ca ar fi inspirata de cultul scientologic si, intr-adevar, aproape toate personajele sunt implicate cumva intr-un cult controversat, dar nu este vorba despre o analiza a acestei mediatizate religii.

Marele castigator al galei organizate sambata de National Society of Film Critics este insa lungmetrajul “Amour”, regizat de Michael Haneke, care s-a impus la trei categorii principale: “cel mai bun film”, “cel mai bun regizor” (Michael Haneke) si “cea mai buna actrita” (Emmanuelle Riva).

Britanicul Daniel Day-Lewis s-a impus la categoria “cel mai bun actor” cu rolul din filmul “Lincoln”, regizat de Steven Spielberg.

Premiile secundare pentru interpretare au revenit actorilor Matthew McConaughey (“Magic Mike”) si Amy Adams (“The Master”).

La categoria “cel mai bun scenariu” s-a impus Tony Kushner (“Lincoln”), iar la categoria “cel mai bun documentar” a triumfat productia “The Gatekeepers”.

Productia “This Is Not a Film”, regizata de Jafar Panahi, a primit trofeul pentru cel mai bun film experimental.

In cadrul galei organizate de National Society of Film Critics au fost decernate si doua premii speciale. Laurence Kardish, curatorul departamentului de film din cadrul celebrului muzeu MoMA, a fost recompensat cu Film Heritage Award, acelasi trofeu fiind decernat si companiei Milestone Film and Video pentru proiectul ei intitulat “Shirley Clarke”.

The National Society of Film Critics cuprinde 61 de membri cu drept de vot – critici de film care lucreaza pentru cotidianele importante din Los Angeles, Boston, New York si Chicago, si la reviste renumite, precum Time, Newsweek si The New Yorker.

In timp ce diferitele asociatii de critici de film care decerneaza premii in sezonul de dinaintea Oscarurilor rareori se pun de acord, membrii acestora ajuta la restrangerea spectrului de posibili nominalizati la distinctiile oferite de Academia de film americana.

Nominalizarile la premiile Oscar vor fi anuntate pe 10 ianuarie, iar gala premiilor Academiei de film americane va avea loc pe 24 februarie.

Autor Alina NeaguDuminică,

Sursa:  HotNews

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email
Pe 20 februarie 1937 Maria Tanase isi face debutul la radio.
Milioane de romani, de la Majestatea sa, pana la oamenii din mahalale, raman vrajiti de glasul ei.
 In afara de compozitorul Rogalsky, niciunul dintre invitatii din studio nu auzise de ea inainte.
Prima femeie comandor al Legiunii de Onoare, membra a Academiei Romane, Franceze si Belgiene.
 A fost fashion-icon-ul Europei in Belle Epoque, admirata si adorata de Poust, Cocteau, Colette, Rodin, Paul Valery, Gide.
Anna de Noailles, nascuta printesa Brancoveanu.
S-a născut lângă Turda, a fost vândută ca sclavă la târgul din Vidin , a scăpat din haremul Paşei.
A devenit o lady la curtea Reginei Victoria şi e cunoscută de toată lumea ca una din primele femei-explorator din lume.
Florica Sas.
 S-a nascut in Romania , intr-o familie boiereasca basarabeana.
I-a frant inima lui Ionel Teodoreanu, s-a maritat la 16 ani cu Bazu Cantacuzino, a jucat in “La Dolce Vita” cu Mastroiani.
A plecat la Hollywood cu al doilea sot, Gray, tatal Lindei Gray din Dallas , a jucat in filme cu Audrey Hepburn si Frank Sinatra .
S-a lasat de cinema ca sa devina “socialite” la New York . 
 Nadia Gray (Herescu). 


O poeta a iubirii- Nina Cassian .
,, Eu nu sunt o amantă, o culcăreaţă. Eu sunt o iubeaţă . “ 
Poeta despre barbatii din viata ei: ,,In general, am fost atrasa de intelectuali, da.
Dar ei puteau sa fie inalti si frumosi, superbi, sau monstruosi, chiar oribili la vedere.
Am avut parte si de frumosi, si de urati. In general, da, in sfera intelectualitatii.
Totusi e nevoie de comunicare, nu poti numai sa te tii de degetul cel mic”
In 1930, Lizica Codreanu deschidea prima sala de Hatha Yoga din Paris .
Lumea buna era innebunita de noua descoperire a romancei si revista Vogue scria despre balerina clasica, avangardista dansului modern, prietena lui Tzara si muza lui Brancusi.
 Ileana de Romania, nepoata Reginei Victoria .
 Irene Ghica, logodnica lui Errol Flyn.
 Sylvia Sydney.
Concurenta lui Grace Kelly, muza lui Hitchcock si fiica unei croitorese din Bacau …
 In 1937, innebunea cabaretele romanesti cu primul ei hit “Ionel, Ionelule”. Apoi a plecat la Hollywood .
Si i-a luat mintile lui Grucho Marx.
 Lisette Verea.
 
 In dreapta lui Christian Dior sta Mitza Bricard, muza lui.

Purta mereu la incheietura mainii o esarfa mica, “leopard-jungle”. Sa acopere semnul durerii unei mari iubiri.
 
In anii ’30, cand tabloidele nu erau “en vogue”, ea tinea Parisul cu sufetul la gura cu extravaganta, povestile ei de iubire, scandalurile personale si gustul pentru lux coplesitor. Ok…si cu succesele de casa ale spectacolelor ei de cabaret si opereta.
 Mondena absoluta a Parisului interbelic, mademoiselle Alice Cocea.
Lola Bobescu.
Diva cu vioara. Incredibil de talentata, eleganta si atat de chic.
 Cea despre care maestrul Yehudi Menuhin spunea ca e “cea mai mare violonista a secolului XX”.
“Un pahar de sampanie cu lacrimi la final”.
Elvira Popescu, cea efeverscenta si invaluitoare
A fost considerata cea mai inteligenta femeie din Franta.
 Frumusetea ei i-a facut pe printul Wilhelm, mostenitorul tronului Germaniei si pe regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei sa se indragosteasca nebuneste de ea. Talentele ei scriitoricesti au fost recompensate de catre Academia Franceza.
Era o prezenţă spectaculoasa. Casa Dior, a cărei reclamă vie fusese decenii, realiza pentru ea haine speciale,tunici somptuoase, lungi până în pământ.
 Martha Bibescu
 Mica Ertegun, fosta Ioana Maria Banu, unul din cei mai importanti designeri de interior din New York .
 Simt ca slabiciunea mea este indoiala (iar indoiala nu trebuie sa apara in balet nici macar pentru o fractiune de secunda!), iar forta, punctul meu tare este sinceritatea fata de mine si ceilalti”.
 Alina Cojocaru, una dintre cele mai mari balerine ale lumii.
 “Buddha Machiavelli”, “regina artei”, “zeiţa absolută a vânătorii de artă”, “cea mai importantă colecţionară de artă din secolul XX”. 
 Ileana Sonnabend ,proprietara colectiei care a fost vanduta cu aproape 1 miliard de dolari la cea mai mare licitatie privata din lume.
 Aplauze pentru Ana Szeles, Victor Rebengiuc si maestrul Ciulei. O sala intreaga in picioare. Cannes , 1965
 “A avea pentru cine tremura nu-i un chin care te mistuie, ci o povara dulce, care-ti da puteri s-o suporti”, Henriette Yvonne Stahl.
Istoria sigura e ca a tremurat dupa ea Petru Dumitriu, mai tanar cu 24 de ani.
 Chapeau bas, madame Stahl.
Talent, sensibilitate si dramatism.
Maria Prodan Bjørnson, una dintre cele mai mari scenografe din Anglia .
Scriitoare, poliglota, pictorita, istoric, alpinista, pasionata de rochii superbe.
A cucerit varful Monch si a pus acolo un steag romanesc cu broderie facuta de mana ei.
O femeie incredibila, despre care stim prea putin.
Elena Ghica (Dora d’Istria).
Ana Cumpanas.
“Femeia in rosu” care l-a predat FBI-ului in 1934 pe inamicul public nr. 1 al SUA, John Dillinger
 “Cred că puţine perechi au putut menţine o dragoste atât de constantă în decursul atâtor ani.
Ea este singurul meu sprijin, singura fiinţă pe care pot să mă bizui cu dragoste şi încredere.” Carol II despre Duduia.
 Magda Elena Lupescu.
 Pola Illery (Paula Iliescu).
A plecat din Corabia si a ajuns star de film mut la Paris si muza lui Rene Claire in “Sous les toits de Paris”.
Zâmbetul sincer şi plin de curaj care a dominat o lume a bărbaţilor.
 Smaranda Brăescu.
 Prima femei paraşutist din România şi printre primele din lume.
 Cea care în 1932, cu saltul de la 7.233 m, bătea recordul mondial deţinut de un american. Neegalat timp de 20 de ani.
1977. Nobel, eleganta si matematica.
 Saul Bellow, la ceremonia de decernare a Nobelului pentru literatura.
Sotia lui romanca, Alexandra Ionescu Tulcea (dreapta), o matematiciana specialista in sisteme dinamice si teorie ergodica.
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

CANNES 2012: Cristian Mungiu a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu, duminică, la Festivalul de Film de la Cannes, pentru filmul “După dealuri”, catalogat de presa de specialitate şi ca un favorit la un al doilea Palme d’Or pentru autorul său. De asemenea, ambele actriţe din rolurile principale –  Cosmina Stratan şi Cristina Flutur, au obţinut premiul pentru interpretare feminină.

Cristian Mungiu, câştigător la Cannes 2012

Cristian Mungiu, câştigător la Cannes 2012

CANNES 2012: Emoţionate, cele două actriţe au urcat pe scena de la Palais des Festivals de la Cannes pentru a-şi primi premiul pentru prestaţia din filmul regizat de Cristian Mungiu. “Cristian Mungiu are o manieră magistrală de a-şi ghida actorii”, a spus Cristina Flutur, mulţumindu-i regizorului, alături de Cosmina Stratan.

Cristian Mungiu a declarat, duminică, la gala de premiere de la Cannes, că în spatele poveştii din “După dealuri” există “oameni care au suferit cu adevărat”, amintind că filmul este bazat pe fapte reale. “Mă bucur să mă aflu aici. Nu ştii niciodată când ţi se mai dă această ocazie”, a spus Cristian Mungiu pe scena de la Palais des Festivals, unde se desfăşoară ceremonia de premiere.

CRISTIAN MUNGIU, înainte de CANNES 2012: “DUPĂ DEALURI” s-a filmat fără duble

Cristian Mungiu este scenaristul şi regizorul filmului “După dealuri/ Beyond the Hills”, înscris la concursul de proiecte cinematografice organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei în septembrie anul trecut, cu titlul “Provizoriu”.

Pelicula reprezintă o coproducţie între casa cineastului român – Mobra Films -, casa franceză Why Not Productions şi casa de producţie, cu sediul în Belgia, a fraţilor Jean-Pierre şi Luc Dardenne, Les Films du Fleuve.

Filmul “După dealuri/ Beyond the Hills” spune povestea a două fete, Alina şi Voichiţa, care au crescut împreună la orfelinat şi s-au regăsit apoi într-o mănăstire izolată din România. Alina vrea să plece de acolo pentru a se stabili în Germania şi îşi doreşte ca Voichiţa să vină cu ea. Însă Voichiţa este ataşată profund de viaţa de la mănăstire. Atunci când Alina îl înfruntă pe preot, tânăra este dusă la spital, iar persoanele care o îngrijesc încep să creadă că este posedată de diavol.

Din distribuţia filmului lui Mungiu fac parte Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Dana Tapalagă, Cătălina Harabagiu şi Valeriu Andriuţă. Cristian Mungiu este deţinătorul unui premiu Palme d’Or pentru filmul “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, primit în 2007.

Mungiu s-a remarcat cu filmul “Occident”, în 2002, iar după primirea distincţiei de pe Croazetă, el a produs şi a participat la realizarea filmului colectiv “Amintiri din Epoca de Aur” ( I – “Tovarăşi, frumoasă e viaţa!” şi II: “Dragoste în timpul liber”) în 2009.

“După dealuri”, noul film al lui Cristian Mungiu, care a avut premiera mondială sâmbătă, la Festivalul de la Cannes, a fost întâmpinat de critici atât cu aplauze, cât şi cu dezaprobări, însă regizorul spune că vrea ca pelicula să-i provoace pe oameni să aibă o opinie, mai degrabă decât să placă.

Sursa: REALITATEA.NET:

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Blonda supremă, amanta preferată a preşedintelui, sex-simbolul unei generaţii. Când Marilyn a apărut în 1962, într-o rochie prea mulată, prea transparentă, cântând prea lasciv “Happy Birthday Mr. President”, lumea întreagă înţelegea că diva platinată este de neînvins. S-a născut să cucerească şi avea o lume la picioare. Foarte puţini, doar apropiaţii, ştiau că avea cariera în pericol, cei de la 20th Century Fox fiind la o semnătură distanţă de a-i desfiinţa contractul de muncă.



xx by andre de dienes colo copy
Marilyn ştia că urma să fie mazilită şi avea să arate tuturor cât este de puternică. Şi asta cu ajutorul unei campanii de imagine construite împreună cu cei mai buni prieteni: o mână de fotografi personali. Printre care doi români: John Florea şi Andre de Dienes. Ei fuseseră alături de divă încă de la începuturile ei la Hollywood şi împreună cu Ion/Jean Negulescu erau gaşca de trei români care au marcat cariera celui mai puternic icon al Cetăţii Filmului: Marilyn Monroe.
Epocala. Fotograful de Dienes a realizat o serie de instantanee cu Marilyn care au făcut istorie
Epocala. Fotograful de Dienes a realizat o serie de instantanee cu Marilyn care au făcut istorie
Andre de Dienes a dezvăluit-o lumii pe Marilyn-trupul
Andrei Dedieni, cunoscut laHollywood ca Andre de Dienes, a fost primul fotograf oficial al lui Marilyn. A plecat din România, de la Turia (Covasna), când avea 15 ani, după ce mama lui s-a sinucis. Rămas orfan, a început să bată Europa în lung şi-n lat, de cele mai multe ori pe jos. După vreo doi ani de pribegie a ajuns în nordul Africii, în Tunisia . Aici a fost cărăuş, translator, bucătar, scriitor de scrisori pentru cei care nu ştiau carte şi a învăţat de la un artist local să picteze. În aceeaşi perioadă primeşte primul său aparat de fotografiat.

În 1933, De Dienes ajunge la Paris , unde studiază artele frumoase. Pasiunea lui pentru fotografie îi dă o pâine şi lucrează pentru mai multe publicaţii şi edituri franceze. Când împlineşte 25 de ani, în 1938, Andre pleacă la New York şi aici devine unul din cei mai importanţi fotografi de modă şi lifestyle ai perioadei, colaborând cu “Esquire”, “Vogue”, “Life” şi “Montgomery Ward”.
O cunoaşte pe Marilyn în 1945, când actriţa avea numai 19 ani şi doar visa la o carieră de starletă.“Când a intrat la mine în bungallow, nu mi-am mai putut desprinde ochii de la ea. Am înţeles că fata asta avea ceva excepţional. Am văzut că avea verighetă, dar mi-a spus că soţul ei e un marinar mereu pe drumuri şi că sunt deja în divorţ. Spunea că visează doar să devină un model celebru. Adevărul era că îmi doream foarte mult să o fotografiez, dar şi că o doream şi mai mult pe ea. Punct.”, scria De Dienes în memoriile sale.

De Dienes începe o poveste de dragoste cu Norma Jean şi pleacă împreună într-o călătorie de cinci săptămâni prin California , Nevada , New Mexico . În această perioadă, viitoarea Marilyn Monroe pozează mereu pentru iubitul ei, ani mai târziu, instantaneele prinse de român şi imaginile nud ale Normei Jean fiind considerate unele dintre cele mai reuşite fotografii ale artistei. De Dienes a încurajat-o pe Marilyn să-şi urmeze visele şi a ajutat-o să-şi înţeleagă harul. A cerut-o în căsătorie, a primit un “nu” drăgălaş şi povestea lor de dragoste pasională a ajuns repede la final. Dar cei doi au rămas apropiaţi şi au colaborat până în 1955.
 
Cu John Florea, cel care i-a schimbat nuanţa părului
Cu John Florea, cel care i-a schimbat nuanţa părului
John Florea a inventat-o pe Marilyn-blonda
John Florea s-a născut pe drumul spre America , în familia unor emigranţi români care plecaseră în 1916 de undeva de lângă Paşcani. În 1941, în timp ce developa nişte fotografii pentru revista “Life”, avea loc atacul de la Pearl Harbor . John (Ionuţ, cum îi spunea mama lui) a plecat pe front şi a devenit unul dintre cei mai importanţi foto-corespondenţi de război pe care i-a avut America . După victoria aliaţilor, John s-a întors la Hollywood , unde şi-a continuat cariera de fotograf de cinema şi mondenităţi.

În 1951, prin intermediul colegului lui, De Dienes, Florea o întâlneşte pe Marilyn. Tânăra Norma Jean primise deja numele celebru şi avusese câteva apariţii scurte în unele succese cinematografice. Marilyn jucase cu Bette Davis în “All About Eve” şi apăruse pe marele ecran cu o nuanţă de păr blond auriu-miere.

Când a fost invitată să dea un premiu la Oscar, în acelaşi an, pentru “Cel mai bun sunet”, John i-a zis celei ce avea să devină sex- simbolul absolut al mileniului trecut să se platineze. Să devină “model blond”. Iar Marilyn l-a ascultat şi aşa a devenit pentru întreaga lume “blonda absolută”. A urmat o prietenie foarte apropiată a divei cu Florea, care a însoţit-o în cele mai importante momente ale carierei sale, a pozat-o şi nud, şi în intimidate, şi pe platourile de filmare. Florea a avut o carieră incredibilă, a fost considerat unul dintre cei mai importanţi directori de publicaţii de peste Ocean, fiind redactor-şef la “Life Magazine” şi apoi a devenit un cunoscut regizor de televiziune (a regizat “Bonanza” şi “Delfinul Flipper”).
El i-a făcut cunoştinţă lui Marilyn cu cel mai important regizor român de la Hollywood: maestrul Jean din Craiova . Negulesco.
 
Oportunitate. Jean Nicolesco i-a oferit divei strălucirea și cheia succesului
Oportunitate. Jean Nicolesco i-a oferit divei strălucirea și cheia succesului
Jean Negulesco a învăţat-o pe Marilyn “Cum să te măriţi cu un milionar”
Ion Negulescu s-a născut în 1900 la Craiova, în familia unui proprietar de hotel din Bănie, care mai avea patru fete. În gimnaziu, Ion câştigă un premiu la desen şi tânărul înţelege că vrea să fie artist. Tatălui său, un negustor cu vocaţie, nici prin gând nu-i trecea să-şi lase singurul fecior să o ia pe căi boeme. În Primul Război Mondial, Ion, adolescent fiind, se răzvrăteşte împotriva părintelui, fuge de acasă şi se înscrie în serviciile de sănătate ale armatei române şi pleacă pe frontul din Moldova . Aici îl întâlneşte pe George Enescu şi-i dăruieşte acestuia un portret. Compozitorul îi spune puştiului din faţa lui că are talent şi-i cumpără lucrarea la un preţ foarte bun pentru acea vreme. Putea să-şi ia trei cai cu banii primiţi de la Enescu.

Pentru Ion, încurajările marelui maestru violonist sunt un semn. Iar decizia e luată. Nu vrea să facă nici economie, nici comerţ, nici drept. Nimic din ce visează tatăl său pentru destinul lui. Vrea arte. Şi, împotriva dorinţei bătrânului negustor Negulescu, Ion din Craiova pleacă la Bucureşti, la Belle Arte. Părintele, speriat şi dezamăgit, mai speră la o ultimă şansă ca să-şi atragă fiul rătăcitor în afacerea pe care o construise. Şi-l ademeneşte cu o călătorie prin Europa. În 1920, Ion ajunge la Paris . E înnebunit de luminile oraşului şi de şarmul creativ din buricul bătrânului continent. Aşa că… rămâne aici.

Bătrânul Negulescu disperă, îşi dezmoşteneşte fiul, dar nicio stratagemă nu ţine. Ion devine Jean. Pictor, elev al lui Brâncuşi şi prieten cu Jules Pascin, Picasso, Soutine, Giacometti, Tristan Tzara, Jean Cocteau şi Amodeo Modigliani. Învaţă, lucrează, pictează şi-şi găseşte şi un job de scenograf. Mai câştigă un ban spălând vase, vânzând lucrări, oferind servicii de companie doamnelor, desenând, făcând caricaturi celebrităţilor vremii. Pentru o scurtă perioadă lucrează la Nisa, la hotelul românului Negresco. Dar e dat afară după ce seduce o clientă fidelă a hotelului, fiica unui miliardar american. Jean pleacă cu americanca în Statele Unite şi în 1927 are o expoziţie personală la New York . Urmează câteva expoziţii la Los Angeles , o ofertă de colaborare ca scenograf cu Warner şi aşa începe cariera lui spectaculoasă la Hollywood . Americanca e părăsită rapid, pentru că Jean ştie sufletul femeilor. Şi are un succes nebun la “zâne”.

Hollywoodul îi scoate în faţă superbităţi cu picioare lungi şi zâmbete celebre, iar maestrul se iubeşte cu Veronica Lake, Faith Domergue, Sidney Fox, Binnie Barnes, Carole Landis, Anita Colby, Lynn Baggett. Dar cea mai cunoscută amantă a lui Jean din Craiova rămâne Marilyn Monroe. Actriţa a fost recomandată lui Negulescu de către bunul lui prieten de la revista “Life”, John Florea. Şi, după probe, Marilyn este aleasă pentru un rol principal în “How to Marry a Millionaire”, alături de Lauren Bacall.
În perioada filmărilor, între Jean şi diva blondă se înfiripă o poveste de dragoste. ” Monroe e visul împlinit al oricărui bărbat din lumea largă. Este femeia cu care visezi şi trebuie să-ţi înşeli nevasta. Mort să fii, să nu te înnebunească”, spunea Jean despre superba lui muză şi iubită. După “Cum să te măriţi cu un milionar”, cariera lui Marilyn a făcut istorie, iar Jean din Craiova a devenit unul dintre cei mai importanţi regizori de la Hollywood, cu 12 nominalizări la Oscar pentru “Johnny Belinda” şi un BAFTA pentru “How to Marry a Millionaire”. Singurul român get-beget care a avut Hollywoodul la picioare. Şi al treilea român care a învăţat-o pe Marilyn să fie divă…
 
Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

In perioada 25-29 aprilie, la prestigioasele universitati americane Stanford si Berkeley, va avea loc cea de-a treia editie a Festivalului Filmului Romanesc (Romanian Film Festival). Sub titulatura de Performing Identities in Romanian Cinema – tema editiei din acest an – publicul va avea ocazia sa cunoasca operele catorva dintre cei mai importanti artisti romani de ieri si de azi si, totodata, sa se familiarizeze cu multiplele aspecte ale identitatii romanesti, asa cum este ea prezenta in cinematografia contemporana.

Invitatul special al evenimentului va fi regizorul roman RADU GABREA, care va prezenta publicului american cateva dintre documentarele si filmele sale de fictiune cele mai recente: Mostenirea lui Goldfaden (2004), povestea fascinanta a poetului si dramaturgului Aavram Goldfaden, supranumit „Shakespeare-ul evreilor”, cel care a intemeiat primul teatru evreiesc profesionist si a carui influenta este prezenta si astazi, Rumenye! Rumenye! (2006), un documentar despre legatura indisolubila dintre muzica Kletzmer si muzica traditionala romaneasca, si Manusi rosii, o adaptare a romanului omonim de mare succes scris de Eginald Schlattner, care prezinta ancheta la care a fost supus tanarul student sas Felix Goldschmidt (un veritabil tur de forta pentru debutantul in cinema Alexandru Mihaescu), victima a campaniei masive de arestari dezlanţuita de Securitate in anii ce au urmat Revoluţiei Maghiare din 1956.

Pe langa sesiunile de intrebari si raspunsuri organizate post vizionare, Radu Gabrea va participa si la masa rotunda „Teatrul Idis, Avram Goldfaden, Rumenye! Rumenye! – Ce au in comun Romania, Abraham Goldfaden, muzica Kletzmer  si Teatrul Idis?”, care va avea loc in data de 28 aprilie la Bechtel International Center din cadrul Universitatii Stanford.

Periplul american al lui Radu Gabrea va continua la Universitatea din San Francisco unde, in data de 2 mai, in cadrul unui seminar special, va avea loc proiectia filmului Calatoria lui Gruber, proiectie urmata de o discutie cu studentii de la Facultatea de Istorie.

Participarea lui Radu Gabrea la Festivalului Filmului Romanesc este cu atat mai importanta cu cat vine la mai putin de o luna distanta de la Zilelele Literaturii de la Usedom (28 martie – 1 aprilie), festival in cadrul caruia a avut loc, in prezenta regizorului, proiectia eveniment a filmului Manusi rosii.

Radu Gabrea s-a nascut in 1937 la Bucuresti, unde a absolvit si Facultatea de Teatru si Film. Si-a dat doctoratul in Stiintele Comunicarii la Universitatea Catolica din Louvain-la-Neuve, Belgia iar lucrarea sa de doctorat, „Werner Herzog si misticismul medieval german”, a fost publicata de editura L’age d’homme din Lausanne. Pe 24 februarie 2012, Radu Gabrea a fost decorat de catre Presedintele Christian Wulff cu Ordinul Crucea de Cavaler a Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania.

………………………………………………………………………………

Cea de-a treia editie a Festivalului Filmului Romanesc este organizata de Universitate Stanford si Universitatea Berkeley in colaborare cu Consulatul Onorific al Romaniei la  San Francisco, U.N.A.T.C., CNC si Liceul „Nicolae Tonitza” din Bucuresti, cu sprijinul Stanford Graduate Student Council, Billie Achilles Fund, Bechtel International Center, Recognos Inc. si ICR New York.

Sursa : Romania pozitiva

Pentru detalii, accesati site-ul www.rofilmfestival.com.

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva