Romani celebri – social

Facebook Twitter Email

Că noi, românii, suntem muncitori și ne facem apreciați peste tot în lume, o știm cu toții demult dar mai greu este să o și dovedim. Totuși, poveștile unor români plecați la muncă peste hotare, care au reușit să impresioneze atât de tare străinii pe la care au lucrat încât aceștia să nu vrea să renunțe la serviciile lor, dovedesc acest lucru cu vârf și îndesat.

O astfel de poveste este cea a lui Vasile Constantin, maistru prelucrător de metale cu o experiență de peste 20 de ani în domeniu, însă, într-un domeniu pe care în România nu se prea pune preț.

Vasile Constantin a lucrat la Fortus Iași, o fabrică producătoare de utilaj tehnologic greu, însă cu câțiva ani în urmă a decis să plece la muncă în străinătate, ca noi toți, pentru un viitor mai bun. Așa a ajuns în Italia, la Treviso mai exact, unde s-a făcut remarcat prin muncă, profesionalism și seriozitate și unde el și cu colegii săi români au reușit să mărească în mod considerabil profitul firmei italiene.

După câțiva ani de muncă în Italia, Vasile decide să se întoarcă definitiv în România. Dar patronii firmei italiene refuză să se lipsească de experiența și profesionalismul conaționalului nostru, motiv pentru care decid să deschidă o fabrică la Iași și să-i încredințeze gestiunea lui Vasile, drept răsplată pentru munca depusă pentru aceștia în Italia.

„Foştii colaboratori din Italia, când au văzut că nu rămân acolo şi că mă întorc definitiv au zis că, bun, atunci mutăm şi noi o parte din producţie în România. Am pornit cu investiţii destul de modeste, să vadă cumva și cum ne descurcăm aici, legislaţia destul de încâlcită la momentul respectiv…”, a declarat pentru TVR Vasile Constantin.

„Te stimăm foarte mult și avem încredere în capacitățile tale tehnice și organizatorice. Ești o persoană care a lucrat deja cu noi, cunoști filozofia noastră și știi cum să ne duci planurile la bun sfârșit”, spune Renato da Ross, managerul firmei din Italia, adresându-se conaționalului nostru prin intermediul camerelor de filmat ale Televiziunii Române.

Inițial, planul era ca italienii să investească în vechea secție de la Fortus Iași, unde Vasile a lucrat înainte de a veni în Italia, însă această secție a fost distrusă cu timpul. Așadar, italienii au investit într-o hală din comuna Lețcani, în același județ, unde au decis să deschidă o fabrică de piese auto.

Alături de Vasile, la fabrica din Lețcani, lucrează și Bogdan, un tânăr care a terminat Facultatea de Construcții de Mașini din Iași unde a fost șef de promoție și care a refuzat să se angajeze la firmele multinaționale cu care a intrat în contact, acesta dorind să i se alăture maistrului Vasile Constantin.

„Spunea că eu aș fi ultima persoană care ar putea să-l mai învețe ceva în domeniul respectiv”, citează Vasile vorbele tânărului care vrea să calce pe urmele sale.

Cât despre cum merg lucrurile în România, în comparație cu situația din Italia, Vasile Constantin spune că și-ar dori ca o parte din aceste lucruri să fie ca în Italia.

„Dintr-un singur motiv: acolo muncește toată lumea. Și asta face toată diferența”, a încheiat Vasile referitor la cum se muncește în Italia.

Scris de: Mihai Diaconu

Sursa: rotalianul.ro

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

In dulcele targ al Iesilor s-a scris recent o poveste despre bunatate, credinta, solidaritate si compasiune. Autorul ei este un barbat de 38 de ani care folosindu-se de puterea unei retele de socializare a reusit, cu ajutorul prietenilor reali si virtuali sa contruiasca, intr-o luna si jumatate, o casa pentru sase copii saraci aflati in grija tatalui dupa ce fusesera parasiti de mama.

A inceput cu un comentariu pe Internet
Intr-o zi rece de decembrie, Bogdan Tanasa avea sa citeasca intr-un ziar online povestea acestor frati care traiau in conditii inumane. Unul dintre ei spunea in interviu ca si-ar dori o masina cu telecomanda pentru ca vazuse una la un copil care nu-l lasase sa o atinga. A lasat un comentariu in subsolul articolul si a invitat si alti oameni, care vor sa ajute, sa-l sune. Primul a fost patronul unei fabrici de confectii, Aurelian.

„ Am pus mana repede pe telefon si zic: pot sa dau si eu ceva? Sigur ca da, ma astepti Am fost intr-un supermarket, am cumparat ceva repede, ne-am intalnit pe ploaie”

Incarcat cu jucarii, hrana si lemne a pornit la un drum care avea sa transforme intr-o lunga calatorie a lui si a celor sase copii catre o viata noua. In casa lor a ajuns la orele pranzului. Pruncii stateau in frig, crescuti de un tata depasit de situatie care muncea cu ziua care sa aiba ce sa le dea de mancare. Trecusera trei luni de cand mama plecasa de acasa si nu mai daduse nici un semn. Faceau focul cu carpe cat timp bunica le pregatea de mancare. N-aveau cu ce sa bage in soba care statea oricum sa se prabuseasca. Cand le era frig se incalzeau unii de altii.

baie Casa Share

Noroi, din ulita pana la patul copiilor
Asa incat Bogdan a facut un filmulet despre acesti oameni si i l-a trimis lui Aurel, cel care a raspuns primul la mesajul lui. Voia sa-i arate unde au ajuns darurile trimise de el, dar si ca e nevoie de mai mult. Ca pruncii traiesc in conditii inumane. „M-am dus si eu”, povesteste Aurelian, „noroiul era de la poarta pana la pat, inclusiv in casa”.

Pe cel mai mic dintre copii, Mihai, avea sa-l gaseasca in casa bunicii care locuia la cativa kilometri distranta si care avea grija si de cei mari. Mihaita are o deficienta de vorbire. Spune doar cateva cuvinte. Cel mai des „mama”. Bunica l-a luat la ea pentru ca nu puteau sa-l lase singur cand tatal pleca la munca. Bogdan a inteles inca de la prima vizita ca vietile copiilor erau in pericol pentru ca soba scotea fum in casa. Asa ca si-a facut un plan: sa se intoarca si sa repare soba, sa izoleze peretii in jurul ei si sa igienizeze. Pana la urma si-a dat seama ca mai bine le face o casa noua.

A calculat ca l-ar costa vreo 5.000 de euro. S-a gandit ca el si prietenii lor pot sustine aceasta suma. L-a sunat din nou pe Aurel, care intre timp ii devenise prieten si i-a spus planul. Si-a dus familia la Brosteni, sotia si fiul in varsta de patru ani, si i-a anuntat pe cei sase copii, ca se vor muta in casa noua. Desenul facut cu pixul de sobar s-a transformat intr-un plan de casa adevarat. In plina iarna s-au apucat de sapat fundatia care a fost ridicata intr-o saptamana. Curand insa avea sa-si dea seama ca nu mai poate sustine doar el si cei cativa prieteni tot proiectul.

soba Casa Share

Comunitatea online care a inaltat o casa
Asa s-a nascut comunitateaCASA SHARE. A facut un cont pe Facebook si a postat filmarile din primele zile, cerand ajutor. Mesajul lui a ajuns la urechile a zeci de mii de romani din tara si strainatate, iar unii intre ei au reactionat donand bani sau materiale de constructii. 20 de mii de oameni au dat like paginii si 8 milioane au vazut postarile lui. Noua casa s-a ridicat intr-o luna si jumatate, timp care s-a muncit de dimineata pana seara.

Bogdan s-a nascut intr-o familie cu patru copii. El era cel mai mic. La 13 ani a ramas orfan de mama, dar la scurt timp dupa aceasta tragedie avea sa castige inca o familie: cea a englezilor veniti la casa de copii din sat care se afla peste drum de casa lor. Cand au vazut ca vorbeste engleza i-au oferit un job. La inceput, voluntariat. Era la liceu si statea in permanenta in preajma englezilor care venisera de departe sa ajute niste copii amarati.

„La ei am vazut ce inseamna sa faci un bine sa ajuti fara sa primesti nimic”, spune Bogdan. „M-am uitat pe internet sa citesc ziarul si am vazut niste copii la Brosteni care dormeau intr-o casa de chirpici si cum sa nu te duci sa-o ajuti?” Pentru ca asa a simtit. Pentru ca are o viata frumoasa, ca simte ca un om implinit si desi, nu e bogat stie ca are foarte mult de daruit.

Bataie de joc in spitalul de stat
9 ani a trait la Londra lucrand in domeniul textil. El facea legatura intre investitorii englezi si mana de lucru din Romania. Dupa ce s-a intors in tara, a facut mici afaceri. Acum e pe punctul sa deschida o fabrica de combustibil ecologic dupa ce a accesat fonduri europene in valoare de 100 de mii de euro. Inca se mai revolta cand ajunge in situatii in care trebuie sa dea spaga.

Revolta a simtit si cand a ajuns cu Mihaita, cel mai mic dintre copii, la spitalul de stat unde-l dusese ca sa fie investigat si ca sa inteleaga de ce nu poate vorbi. L-a luat cu el si pe cel mai mare, Tudor, ca sa stea cu fratele lui pe perioada internarii. Dupa ore de asteptare pe holuri, cand le-a venit randul, Bogdan a fost certat ca nu adusese pijamale pentru copii. Insa cand i-a gasit in salon asezati pe amandoi intr-un pat de bebelus in care ar fi trebuit sa doarma, a luat foc. Asa ca a cerut sa-i externeze. A inregistrat toata discutia si a postat toate umilintele pe Facebook.

„Eu mi-am cheltuit banii mei personali sa le fac o casa si statul nu poate sa le faca niste analize?” Patronul unui spital privat din Iasi a vazut pe reteaua de socializare felul in care au fost tratati si i-a chemat la el cu toti copii. Li s-au facut ecografii, analize de sange si doi dintre ei au fost operati de polipi in conditii civilizate. Tot in dar au primit de la prietenii lui Bogdan de pe Facebook, tratament stomatologic si control oftalmologic. Pentru prima data in viata lor, cineva se ingrijea de sanatatea lor si le oferea atentie.

Ajutor pentru Irina
In acelasi timp, Bogdan cauta solutii pentru ca ei sa devina independenti financiar. Au deja o vaca, intre timp le-a facut rost si de un cal. Tot Bogdan s-a ocupat sa le construiasca animalelor un grajd nou. Odata cu constructia casei, Bogdan i-a vazut si pe copii schimbandu-se. I-a dus la frizer, i-a invatat sa se spele si sa se imbrace curat. Pentri prima data au vizitat Iasul. I-a plimbat la mall si tot in premiera au vazut un film la cinema. Le-a aratat lumea pentru ca ei sa inceapa in sfarsit sa viseze. A mers la scoala lor, a vorbit cu profesorii si i-a incurajat pe ei sa se gandeasca la viitorul lor.

cal Casa Share

Casa de la Brosteni era aproape gata. Copiii se pregateau sa paraseasca bordeiul in care traiesera pana atunci. Insa Bogdan isi mai lansase o provocare. Sa ajute o tanara de 19 ani care locuia singura in uscatoria unui bloc dupa ce mama ei se prapadise de cancer. O vazuse la StirileProTV, iar sotia lui a lansat tot pe Facebook o provocare prietenilor lor sa doneze orice suma de bani. Asa au adunat 5000 de euro si mai e nevoie de 2500 pentru ca Bogdan sa o poata ajuta sa se mute intr-o garsoniera a ei

CINE VREA SA O AJUTE PE IRINA POATE FACE DONATII IN CONTURILE IN LEI: RO37RZBR0000 060006334312; in EURO: RO29 RZBR 0000 0600 0357 8104 Cod Swift: RZBR, COD Bic: ROBU. Titular: Bogdan Tanasa

O lasam pe Irina in mica-i casa improvizata, dar aveam sa o reintalnim la inaugurarea casei SHARE. Ne intoarcem la Brosteni unde copiii se pregatesc sa paraseasca pentru totdeauna casa de pamant in care au crescut. Si pentru ca patronul unui hotel din Gura Humorului a vazut povestea lor pe internet, le-a oferit o excursie. Asa ca Bogdan i-a dus acolo cat timp au pus ei la punct ultimele detalii la casa

In hotelul frumos, inconjurati de oamni care-I tratau cu respect copiii s-au simti poate prima data lipsiti de griji.

LEAD – CEI SASE FRATI POT FI AJUTATI IN CONTINUARE CU DONATII IN CONTURILE: LEI: RO37RZBR0000 060006334312; EURO: RO29 RZBR 0000 0600 0357 8104 Cod Swift: RZBR, COD Bic: ROBU. Titular: Bogdan Tanasa

O casa si o viata noua
Aveau sa se intoarca acasa cateva zile mai tarziu. Bogdan le pregatise cele sapte chei ale casei. Vechiul bordei disparuse ca sa faca loc noii locuinte. Plita veche avea sa fie inlocuita de o bucatarie frumoasa, veceul din curte, de o baie cu toate utilitatile, celor doua paturi in care dormeau inghesuiti le luau locul doua dormitoare cu paturi supraetajate. Aveau televizor si calculator. Toate donate de oameni impresionati de povestea lor.

De la momentul mutarii in noua casa au trecut doua luni. Copiii merg toti la scoala, iar tatal are grija sa nu le lipseasca mancarea pe masa. Au grafic de curatenie si in fiecare saptamana unul dintre ei face ordine in toata casa. De restul, deocamdata, se ocupa tot Bogdan care de fiecare data ii incurajeaza sa-si faca planuri in viata.

Cu siguranta plecarea mamei a lasat urme adanci in sufletele lor. Si chiar daca isi neaga suferinta copiii au nevoie sa se simta iubiti si ocrotiti, iar tatal nu va putea sa suplineasca asta. Nici macar Bogdan de care s-au atasat si care a devenit modelul lor. Al lor si poate al zecilor de mii de romani care i-au citit faptele pe internet. E unul dintre cei care a ales sa nu stea deoparte. Sa se revolte, daca sistemul de stat il calca in picioare, si sa ajute acolo unde e nevoie de el. Poate e idealist, poate ca are acea doza de nebunie care-l ajuta sa mute muntii din loc. Dar mai presus de toate are ceea ce ne lipseste noua ca popor: curajul de a ne ridica privirea din pamant si de a visa la o lume mai buna pentru noi si copiii nostri.

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Ieronim Budac este un român născut la Cârţişoara, în judeţul Sibiu. A ajuns în anii ’20 în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat ca şofer pentru Al Capone. Întors în România, a fost ales primar în localitatea natală.

În anii ’20, zeci de mii de românii au emigrat în SUA pentru un trai mai bun. Printre aceştia, s-a numărat şi un bărbat pe nume Ieronim Budac, un ardelean născut la data de 6 mai 1897 în localitatea Cârţişoara, din judeţul Sibiu. La doar 20 de ani, a plecat în America, tărâm pe care a trăit o aventură cu gangsteri veritabilă.

Ieronim Budac a ajuns peste ocean cu doi ani înainte ca prohibiţia să fie instaurată în Statele Unite ale Americii, timp în care a început să se interzică vânzarea, producerea, consumarea şi transportarea de alcool şi de băuturi alcoolice. În această perioadă, de doi ani, ardeleanul a reuşit să se infiltreze în cercuri mai mult sau mai puţin dubioase.

Ieronim Budac a ajuns să intre în contact cu Al Capone, unul dintre cei mai cunoscuţi gangsteri americani din toate timpurile, cel care a controlat comerţul ilegal cu băuturi alcoolice pe continentul american în perioada 1920–1930. Budac făcea un rachiu din prune apreciat de americanii care-l cunoscuseră, iar acest zvon a ajuns până la urechile lui Al Capone. Reţeta românului a fost pe placul gangesterului american, motiv pentru care Ieronim Budac a devenit unul dintre oamenii de încredere ai lui Al Capone.

Din afacerile făcute cu marele gangster american a apărut şi cel mai interesant episod petrecut de român peste ocean. Budac a intrat cu un camion plin cu alcool de contrabandă în fluviul Mississippi, pentru a scăpa de poliţiştii care se aflau pe urmele sale.

Întors în ţară a povestit rudelor că printre altele, în perioada prohibiţiei antialcoolice, a fost angajat de marele gangster Al Capone să-i transporte cu camionul masive cantităţi de whisky. Într-una din întâlnirile sale cu Poliţia Federală, în baza instrucţiunilor marelui boss, a intrat cu camionul plin de băuturi în fluvial Mississippi, salvându-se de două ori, o dată de la o moarte aproape sigură şi a doua oară din mâinile Poliţiei, au scris Traian Cânduleţ şi Ilie Costache în Monografia Comunei Cârţişoara

Ardeleanul şi-a întemeiat o familie în America, însurându-se cu o fată taman din satul său natal Cârţişoara, o anume Maria. Tatăl acesteia, Ion Tarcea, avea un magazin, la subsolul căruia Budac şi-a amenajat o distilerie, începând să producă rachiu de prune ce era vândut pe piaţa neagră din Statele Unite ale Americii. Mariajul din Ieronim şi Maria nu a durat foarte mult, cei doi despărţindu-se, iar Budac nu s-a mai recăsătorit şi nici nu a avut copii.

627x0
Ieronim Budac în faţa magazinului socrului său Ion Tarcea. FOTO: www.vice.com

După 12 ani petrecuţi în Chicago, Ieronim Budac a luat decizia de a se întoarce acasă deoarece traficul cu alcool de contrabandă nu mai era profitabil, iar şeful său Al Capone devenise ţinta principală a celor de la FBI. În anul 1930, ardeleanul a revenit în satul său natal, unde cu banii strânşi peste ocean şi-a cumpărat o casă şi mai multe cazane de rachiu, construind una dintre cele mai importante distilerii din Transilvania. Le-a povestit apropiaţilor că în Statele Unite a lucrat ca şofer pentru Al Capone.

La scurt timp de la întoarcerea în localitatea natală, Ieronim Budac a fost votat primar din partea liberarilor. Acesta a condus localitatea Cârţişoara timp de 14 ani, până când la putere au ajuns comuniştii. Ieronim Budac a murit la data de 23 septembrie 1977, el fiind îngropat în cimitirul bisericii din Cârţişoara.

Citeste mai mult: adev.ro/o2o3qj

Sursa: identitatea

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

 

Orașul Pucioasa are oameni cu suflete frumoase, iar acest lucru este demonstrat nu doar de tinerii talentați pe care acum îi cunoaște toată țara. Dovadă stă și proiectul pe care Cătălin l-a gândit ca rămas bun pentru orașul care l-a crescut. Cătălin a ales calea emigrarii, dar până la plecare vrea să umple orașul cu flori, iar la acest proiect va putea participa oricine dorește ori cu o donație de doi lei ori cu o floare pe care o poate planta. Tânărul preferă ca oamenii să vină cu flori.

„Un vis fără acțiune rămâne doar un vis! Întotdeauna am vrut ca orașul meu să fie un colț de rai, locul în care îmi doresc să rămân și să nu mai plec niciodată. Acum este timpul să fac ceva pentru asta! Cu o floare nu se face primăvară, cu sute de flori poți aduce primăvara mai aproape! Intenționez, împreună cu voi prieteni, cunoscuți, tineri și vârstnici deopotrivă să îmbrăcăm orașul nostru în flori.
Dacă și tu vrei să faci asta, atunci eşti așteptat alături de noi! Vino cu o floare pe care să o plantezi sau donează 2 lei. Pentru fiecare leu strâns de către noi Primăria donează aceeași sumă”, spune Cătălin , inițiatorul acestui proiect, susţinut şi de un eveniment pe Facebook.

Plantarea de flori va avea loc la începutul lunii martie.

Primarul localității, Constantin Ana a declarat că va propune consiliului local un proiect de hotărâre prin care orașul să contribuie financiar la acest proiect, cu exact aceeași sumă pe care o va strânge tânărul din donații.

„Admir voluntariatul lui Cătălin! Florile dau viaţă oricărei comunități! Aşa că, o să propun consilierilor locali, ca pentru fiecare leu pe care îl veți strânge în acest scop, sa contribuim și noi cu aceeași sumă!Succes! Poate aşa îl și convingem să nu mai plece”. a spus Ana.

Gazeta Dâmboviței va contribui activ la proiectul tânărului. Cei care vor să-l ajute îl pot contacta pe pagina sa de facebook Cătălin Bărbulescu.

Autor: Cristina Dinu

Sursa: gazetadambovitei

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

ovidiu ivancu

De 15 ani predă limba română, dintre care patru în capitala Indiei, New Delhi. De aproape un an îi învață să vorbească românește pe locuitorii din regiunea găgăuză. Jumătate dintre studenții săi sunt profesori la Universitatea de Stat din Comrat. Este istoria pe scurt a lui Ovidiu Ivancu, dascălul dedicat vocației sale, dar și primul profesor de peste Prut, acreditat să predea la Comrat. Acolo unde Ovidiu Ivancu este un „apostol la limbii române”, se arată într-un material postat de radiochișinău. md

Venirea la Comrat a fost pentru profesorul Ovidiu Ivancu o provocare, știa că este o zonă unde se vorbește puțin limba română. „Am încercat să vin cu foarte puține prejudecăți, am încercat să nu am niciun fel de idee preconcepută în legătură cu Găgăuzia și în legătura cu mediul în care voi preda. Și am pornit de la premisa că a preda limba română înseamnă în același timp și un proces de acomodare cu realitatea culturii găgăuze”, a mărturisit Ovidiu Ivancu.

„Însă mediul de aici aș spune că mă surprinde în mod plăcut prin această diversitate etnică și, cumva, poate că asta e de apreciat. În Găgăuzia au găsit soluții pentru a conviețui împreună, fără tensiuni majore, familii mixte, familii de bulgari, de moldoveni”, a constatat Ovidiu Ivancu. Venit la Comrat, ca un misionar al limbii române, profesorul Ovidiu Ivancu povestește cu plăcere despre studenții săi, care provin din familii mixte și care cunosc câte două sau trei limbi străine. „Limba română, folosindu-se aici destul de rar și la un nivel minimal, unele cuvinte au aici un alt sens decât cel din limba română. Însă de fiecare dată când au apărut astfel de situații, am discutat și am explicat ceea ce înseamnă în limba română cuvântul sau expresia respectivă. Ei discută foarte mult la cursuri iar atunci când nu înțeleg ceva le permit să discute și în limbile lor de bază. Pot să vorbească în găgăuză sau în rusă atunci când nu înțeleg un anumit cuvânt. În felul acesta putem să avem o anumită comunicare fluentă.” Își încurajează studenții să vorbească în limba română și să nu aștepte neapărat până când vor vorbi corect. „Nu este suficient să asculți pe cineva vorbindu-ți în limba română, nu este suficient ca cineva să te învețe lucruri ce țin de gramatică, de literatură, de cultură în general. Trebuie să ai abilitatea de a vorbi în limba română. Și chiar dacă ei vorbesc cu anumite greșeli, încerc să-i încurajez să vorbească în limba română”, a precizat Ovidiu Ivancu. El susține că în munca pe care o face cu dedicație e important să ai răbdare, pentru că roadele se văd mai târziu.

„În general, în meseria aceasta de profesor, roadele se văd foarte târziu. Trebuie ca generațiile să crească, ca studenții de astăzi să-și ocupe locul în societate. Și abia în momentul în care unul dintre ei va fi avocat, altul profesor, altul politician, atunci se poate vorbi despre roadele muncii de profesor. Este o muncă ce dă roade în timp și trebuie foarte multă răbdare pentru a culege roadele respective”, a mărturisit Ovidiu Ivancu. Cursurile de limbă română sunt organizate de primul lectorat deschis în Republica Moldova de Guvernul României.

Sursa: proalba

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Deşertul care ameninţă 100.000 de hec­tare de teren în sudul Olteniei bate în retragere. De trei ani, plantări succesive au făcut ca aproape 4.000 de hectare de teren degradat să fie acum acoperite cu păduri. S-a ocupat Dan Popescu, un ingi-ner silvic care a ştiut să strângă în jurul său locuitorii satelor din apro­pierea de­şertului, pe primarii acestora, dar şi au­to­ri­tăţile centrale şi locale.

O arată datele Agenţiei Europene pentru Mediu: din cauza încălzirii globale şi a defrişărilor masive, tot sudul României se deşertifică. Deocamdată, afectate grav sunt aproximativ 100.000 de hectare de teren din Olt, Dolj şi Mehedinţi.

Fenomenul se extinde cu rapiditate, astfel încât modelele realizate de experţii europeni arată că, până în anul 2035, întreaga parte de sud a Româ­ni­ei, de la Drobeta Turnu-Severin la Ga­laţi, se va transforma în deşert. Copiii europeni studiază la geo­gra­fie despre felul cum se deşertifică Ro­mâ­nia şi despre cauzele care au dus la această si­tuaţie gravă.

În România se ştie foarte pu­ţin despre pericolul care pân­deş­te so­lu­r­i­le din partea de sud a ţării. Ca în toate do­me­niile, guvernanţii s-au ocupat şi nu prea. Există o strategie naţio­na­lă, există şi bani pentru stoparea feno­me­nului (până acum bugetul a fost asigurat de Ministe­rul Agriculturii, acum bani mai sunt doar la Ministerul Mediului).

Documentele ara­tă că în toată România sunt circa două milioane de hectare de terenuri degrada­te, iar în situaţia cea mai gravă se află 100.000 de hectare din cele trei judeţe din Oltenia, unde nisipurile au pus deja stăpânire.

Împădurirea este soluţia cea mai la îndemână, avantajele ei fiind rapide şi incontestabile. “Problema cu aceste împăduriri este că în momentul de faţă, în România, nu prea mai ai unde să îm­pădureşti. ­Terenuri degradate se mai află, ici şi colo, la Agenţia Domeniilor Statului.

Cheia rezolvării problemei se află la proprietari, la oamenii obişnuiţi proprietari de terenuri. Asta a fost ideea mea şi pe baza ei am realizat proiectul împăduri­rilor din Sahara Olteniei”, îşi începe povestea inginerul silvic Dan Popescu.

“UNIREA TERENURILOR”
La jumătatea anilor 2000, după o lungă carieră la “stat”, olteanul a decis să re­nun­ţe la postul pe care îl avea şi să se dedice unei afaceri private, încercându-şi noro­cul pe cont propriu. A găsit imediat “piaţă de desfacere” pentru puieţii pe care îi cul­tiva: terenurile deşertificate. A început în 2006, iar acum sunt aproape 4.000 de hectare de pădure care cresc văzând cu ochii, aducând ploaia în zonă şi “înfrân­gând” nisipul.

“Sunt 100.000 de hectare în partea de sud a Olteniei care au nevoie de îngrijire imediată. Am început să pros­pec­tez lucrurile, am luat legătura cu mai mulţi primari din zonele afectate şi le-am propus să lucrăm împreună la acest proiect care, iată, după ce a fost pus în practică, ne aduce tuturor o multitudine de beneficii. Ideea a fost de a-i convinge pe oameni să îşi «unească» terenurile, astfel încât să obţinem parcele suficient de mari pentru a deveni păduri”, po­ves­teşte Dan Popescu.

La început circumspecţi, primarii olteni au început să creadă apoi din ce în ce mai mult în ideea ingi­ne­rului silvic. După aceea a urmat pasul cel mai important: convingerea oamenilor. “Cum să le ceri oamenilor să-ţi dea pământul? Chiar dacă era numai nisip şi nu creştea nimic acolo, ei tot nu voiau, cre­deau că vrem să facem o nouă colectivizare”, îşi aduce aminte Ion Spiridon, primarul comunei Urzica (Olt), unul dintre primii susţinători ai proiec­tu­lui de reîmpădurire. A mers împreună cu Dan Popescu la fiecare familie în par­te, le-a vorbit şi la biserică, a insistat chiar şi la serbările care se organizau în sat. Oame­nii au început să fie de acord unul câte unul, în faţa promisiunii că pe te­re­nul lor, acum plin de nisip, vor avea în câţiva ani o pădure pe care o vor putea exploata.

Aceleaşi demersuri urmate de rezultate încurajatoare şi la Mârşani şi Daneţi, în judeţul Dolj. În toamna lui 2006 s-a trecut la împădurirea cu salcâmi, plopi şi alte specii puţin pretenţioase. Aşa se face că după o lună încheiată de muncă, în Urzica s-au plantat 188 de hectare, la Mârşani alte 431 de hectare, iar la Daneţi alte 450 de hectare. Încurajaţi de rezultatele foarte bune, operaţiunile au continuat, astfel că în 2008 s-au împădurit 2.422 de hectare în Olt şi Dolj.

În cifre, asta înseamnă că în următorii 20 de ani vor fi absorbite câte 10 tone de dioxid de carbon/hectar în fiecare an. Acumularea totală de CO2 (gaz cu efect de seră, res­pon­sabil pentru schimbările clima­tice) este de 240.000 de tone pentru urmă­toa­rele două decenii. Din punct de vedere al masei lemnoase obţinute, se estimează că producţia totală pentru perimetrele existente va fi de 230.100 de metri cubi de lemn, adică 95 de metri cubi pe fiecare hectar.

Din această producţie, proprie­ta­rii pădurii vor putea folosi lemnul şi pentru foc. Estimările arată că fiecare familie consumă în fiecare an pentru încălzirea locuinţei şi gătit circa 5 metri cubi de lemn. Asta înseamnă că populaţia va consuma doar 35.900 de metri cubi de lemn pentru foc, restul până la 230.000 de me­tri cubi putând fi folosit pentru alte acti­vităţi industriale.

În momentul de faţă, s-au indentificat 4.316 de hectare de teren degradabil perimetre ce pot fi plantate. Dintre acestea, aproximativ 800 de hectare au documentaţia întocmită şi aşteaptă banii pentru a putea fi împădurite. Proiectele întocmite de primării au fost până acum finanţate dintr-un fond al Ministerului Agriculturii, care însă nu mai poate fi accesat. Doar Ministerul Mediului mai pune la dispoziţie bani pentru împăduriri atât prin fonduri de la buget, cât şi prin fonduri structurale.
Bogdan Iuraşcu/Jurnalul NaţionaOmul care a adus ploaia în Sahara Olteniei

ASOCIAŢIA ASOCIAŢIILOR
Asociaţiile Mârşani, Urzica, Daneţii şi Celaru au format o asociaţie-mamă, de­nu­mită “Renaşterea Pădurii”. “Oamenii care lucrează la stat şi ar trebui să apere pă­du­rea, s-o îngrijească, nu-şi fac treaba cum trebuie. Este o bătaie de joc şi acest lucru mă supără foarte tare. Noi, prin aceste asociaţii, am reuşit să remediem această situaţie şi nu ne vom opri aici”, spune Alexandru Dunoiu, de la asociaţia de proprietari din Mârşani. Mai trebuie spus că toată campania de împă­du­riri nu a beneficiat de participarea vreunei ve­de­te sau a vreunui politician. O cam­panie similară, mediatizată excesiv de un post tv a dus la plantarea a doar 30 de hectare de pădure.

Sursa: jurnalul 

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

O româncă a fost aleasă viceprimar al Berlinului

Românca Ramona Pop, reprezentanta Partidului Verde din Berlin, a fost aleasă în 8 decembrie 2016 unul dintre cei doi viceprimari ai capitalei Germaniei. De fapt numele rolului este de primar, adică Bürgermeister, însă este echivalentul vice-primarului; primarul este Regierender Bürgermeister, adică primar guvernator.

Ramona Popa a militat în campania electorală pentru modernizarea grădinițelor și școlilor, care trebuie restaurate, și pe care vrea să le aducă într-un stadiu adecvat de funcționare. De asemenea Pop a spus că mai dorește să introducă mai multe trenuri S-Bahn în rețeaua de transport în comun.

Ramona Popa a intrat în Parlament la 24 de ani fiind cea mai tânără membră de atunci.

Ramona Pop s-a născut la Timișoara în anul  1977 și a emigrat în Germania, împreună cu familia ei, în 1988. A absolvit liceul la Munster și s-a specializat în studii politice la Institutul Otto Suhr din cadrul Universității FU Berlin.

În 1997 s-a înscris în partidul Die Grunen, iar din 2006 a ajuns membru în Parlamentul regional din Berlin. Din 2012 este copreședinte al fracțiunii din Camera Deputaților.

Sursa: activenews.ro

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Credinta poate salva destine zdrobite, iar puterea rugaciunii aduce speranta. Este crezul unui preot de la o manastire din judetul Suceava, care a reusit sa salveze tineri cazuti in patima drogurilor si a alcoolului.

Fara a avea studii de medicina sau psihologie, parintele Mihail a ajutat zeci de suflete sa revina la viata. A inceput sa faca asta dupa ce a vazut cu ochii lui moartea de zeci de ori in Afganistan, unde a fost preot militar.

Parintele Mihail are 62 de ani si slujeste din 2006 la Manastirea Podul Cosnei. Cand s-a intors din Afganistan, a inteles ca mai are o ultima misiune: in urma cu doi ani a inceput sa adune de pe strazile din Bacau tineri cu probleme grave, legate de alcool si droguri. Zece fete si baieti au fost adusi la manastire.

Mihail Negrea, preot: “Am avut pentru dezintoxicare, probleme cu etnobotanice, injectabile si alcool. I-am sustinut moral, a contat mult. Drept dovada, din zece, toti zece au renuntat. Eu speram macar unul, daca au fost toti, bucuria e si mai mare“.

Initial a adus patru copii, pentru ca parintii lor nu ii mai puteau tine in frau. Apoi au venit alti sase, unii in stadii foarte grave, aproape irecuperabili, dupa cum spuneau psihologii. Nu a fost insa usor. Unii reintrau in sevraj, dar parintele Mihail era mereu langa ei si ii imbarbata. Se ruga zi si noapte pentru sufletele lor.

Mihail Negrea, preot: “Te uiti la el, la ochii lui si stii si in scriptura scrie ochii sunt fereasta sufletului.. Te-ai uitat in ochii lui si stii ca are nevoie de un ajutor“.

Terapia preotului Mihail este bazata pe rugaciune, mediatie si munca. Tinerii aveau un program strict: tineau post si nu aveau voie sa primeasca rude sau prieteni. Lucrau cot la cot cu calugarii, invatau tainele scripturii si se rugau neincetat. Parintele Mihail nu are studii in domeniu insa spune ca armele lui sunt credinta si iubirea.

Mihail Negrea, preot: “Cum ajung copiii razvratiti sa se schimbe? Printr-o supraveghere, o educatie, nu spartana, ci familiara, sa te simta ca esti parintele lui, fratele lui mai mare, care ii vrei intr-adevar binele si atunci usor-usor se modeleaza si ei ca si lutul“.

Lucia Butcure, psiholog: “Atat drogurile, cat si alcoolul si tutunul, atrag dupa sine dependenta psihica si apoi cea fizica. Acestea pot fi contracarate prin credinta in Dumnezeu. Numai prin vindecarea fizica, prin acel tratament pe care il primeste tanarul, nu avem o vindecare completa“.

Oile ratacite de turma revin periodic la manastire ca sa multumeasca. Din nefericire, acest program s-a oprit din lipsa de spatiu. Acum parintele vrea sa construiasca o cladire speciala pentru cei cu astfel probleme. Daca primii au reusit, spune el, si altii vor putea.

Sursa: protv

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

Preotul Gheorghe Loghinoaia, de la Mănăstirea Bogdănești, are grijă zilnic de peste 130 de suflete. Acesta a construit un cămin de bătrâni, unde are grijă ca vârstnicii să aibă unde să doarmă și ce să mănânce. Părintele Loghinoaia nu primește niciun fel de sprijin de la autorități. „Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia  

 preot bogdanesti 1

La 15 kilometri distanță de municipiul Fălti­ceni se află comuna Bogdănești. Aici, voievodul Bogdan I (1359 – 1365) a construit mănăstirea Bogdana, schitul Bogdănești sau Bogoslovul, pentru a servi drept biserică domnească.

Lăcașul de cult, construit din lemn, a fost distrus de tătari în anul 1510. Cu sprijinul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, călugării au reușit să refacă mănăstirea, însă la doar câțiva ani distanță, în 1542, domnitorul Petru Rareș mută așeză­mântul, întemeind Mănăstirea Râșca. Con­form documentelor istorice, între 1528 – 1573, Mănăstirea Bogdănești a fost schit de călugări, iar între 1630 – 1745 schit de maici.

În anul 1994, așezământul de la Bogdănești a prins viață din nou. Preotul Gheorghe Loghi­noaia, ajutat de localnici, a rezidit mănăstirea, după ce cu un an înainte a marcat vechiul lăcaș de rugăciune prin înălțarea unei troițe. Astfel, a fost zidită biserica, turnul clopotniță, chiliile și a fost săpată o fântână adâncă de 20 de metri.

Preotul Gheorghe Loghinoaia a înființat în jurul bisericii Așezământul creștin filantropic „Acoperământul Maicii Domnului”. Aici își găsesc adăpost și hrană aproape 140 de persoane fără posibilități materiale de întreținere.

„Mănăstirea Bogdănești a fost întemeiată de la început numai cu scop filantropic pentru ajutorul bătrânilor rămași fără locuință, abandonați de propria familie sau a persoanelor nevoiașe ajunse în pragul disperării. Începând din anul 2005, în internatul mănăstirii locuiesc zilnic aproximativ 125 de persoane de felul acesta, între care un număr de 26 de persoane sunt în amară suferință la pat și primesc îngrijire adecvată”, a explicat preotul Gheorghe Loghinoaia.

Acesta a ținut să precizeze că singura sursă de aprovizionare pentru cele necesare, bani pentru hrană și medicamente, este ușa altarului, unde banul sau dania omului milostiv, după cum spune preotul Loghinoaia, se împarte celor mai săraci.

„Când am venit aici totul era gol, verde, un câmp imens. Am făcut tot ce se poate vedea fără bani, fiecare a ajutat cum a putut, s-a zidit de pe o zi pe alta, însă cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să le ducem pe toate la capăt”, a spus preotul Gheorghe Loghinoaia.

Părintele de la Bogdă­nești încearcă să ajute cât mai multă lume. Princi­palul sprijin al preotului sunt oamenii care vin din toate colțurile țării încărcați cu alimente și medicamente necesare bătrânilor, mulți dintre ei bolnavi, țintuiți la pat. Atunci când părintele intră în cămin, toți bătrânii, cât sunt ei de bolnavi, vor să-l atingă pe cel care îi îngrijește, încercând să-și arate recunoștința.

Camerele în care locuiesc bătrânii sunt curate, pline de lumină, iar de pe noptiere nu lipsesc icoa­nele. Multe dintre persoa­nele care locuiesc în așe­zământul de la Mănăstirea Bogdănești sunt abandonate de copii ori nu au copii care să aibă grijă de ei. Un bătrân născut fără vedere se numără printre persoanele de care preotul Gheorghe Loghinoaia are grijă.

„Nu pot să îmi exprim în cuvinte mulțumirea față de părintele Loghinoaia. Are grijă de noi, ne-a oferit un acoperiș deasupra capului, mâncare, medicamente, tot ce avem nevoie pen­tru a avea o bătrâ­nețe liniștită. Dacă nu era el, eu nu știu dacă acum mai eram în viață, nu am pe ni­meni să mă îngrijească”, a povestit bărbatul.

Preotul Gheorghe Loghinoaia nu refuză să ajute nicio persoană care îi cere trece pragul. Printre cei de care are grijă se numără și Radu Bălosu, un tânăr care locuiește deja de opt ani de zile la mănăstire. Acesta are grijă de pangar, fiind mulțumit că îl poate ajuta în acest fel pe părinte. Radu este tocmai din București, însă o bună perioadă de timp a stat prin orfelinatele din Siret și Gura Humorului, unde nu a dus-o tocmai bine, însă la Bogdănești și-a găsit liniștea și se simte aici ca și acasă. Radu vinde de toate, candele, icoane, lumânări, acatiste și chiar are un slogan.

„Dacă ai cumpărat o lumânare, o icoană, o carte de suflet, o candelă, ai ajutat căminul de bătrâni de la Mănăstirea Bogdănești”, așa sună îndemnul lui Radu pentru toți vizitatorii mănăstirii.

Bucureșteanul îi este recunoscător părintelui pentru că, după experiențele neplăcute trăite prin orfelinatele din țară, simte și el că a găsit un loc unde este iubit și apreciat pentru ceea ce face.

„Părintele Gheorghe este extrem de bun cu toată lumea. Eu îi mulțumesc că m-a primit la mănăstire, pentru că cine știe ce se alegea de capul meu. Majoritatea copiilor din orfelinate au o viață grea, iar după ce împlinesc 18 ani și nu mai sunt acceptați în centre de plasament, viața devine mult mai dificilă. Aici, la Bogdănești, mă simt foarte bine și totul i se datorează preotului Gheorghe Loghinoaia”, a mai spus Radu Bălosu.

Nemulțumirea cea mare a părintelui este aceea că statul nu îi sprijină în niciun fel pe cei amărâți. Părintele este conștient că nu poate ajuta chiar pe toată lumea, însă ar vrea să vadă mai multă implicare din partea statului, să-i ajute într-un fel sau altul pe cei necăjiți și bolnavi.

 preot bogdanesti 4

„ El știa ai cui sunt, nu tot statul este responsabil pentru ei? Noroc de oamenii buni care îi ajută pe cei mai năpăstuiți de soartă. Noi, aici,la cămin avem grijă de bătrâni doar cu sprijinul venit de la persoane cu inimă mare, care se gândesc la acești bătrâni amărâți și bolnavi”, mărturisește părintele Loghinoaia. (Dănuț ZUZEAC)

Sursa: obiectivsuceava

Facebook Twitter Email
Facebook Twitter Email

roman-papa

Nicolae Comșa este un român de 43 de ani originar din Făgăraș care a avut parte de un moment neașteptat în timp ce lucra ca voluntar la o casă de copii din Italia. Românul a avut surpriza de a se întâlni personal cu Papa Francesco, să dea mâna cu el și să schimbe câteva vorbe.

Totul a fost pe neașteptate, când românul se afla la o casă de copii din Roma, acolo unde executase voluntar niște lucrări de construcție, informează gazetaromânească.com.

Iată ce scrie Nicolae Comșa pe facebook:

“Acum o pot spune. Nu am povestit niciodată şi nimănui despre asta întrucât nu era nici etic şi nici moral să o fac. Acum toate ziarele şi televiziunile vorbesc, aşa că nu mai este secret.

Pentu că cei care mă urmăresc şi ca să înţeleagă corect, trebuie să ştie că am o firma ( www.euro-construct.it). La această firmă suntem doi asociaţi. Eu şi un italian, cu care mă înţeleg perfect, ne ştim din 1993.

La margine Romei există o Casa Familia (un fel de casă de copii) care a fost înfiinţată cu câţiva zeci de ani în urmă din donaţii. Nu am povestit despre ei întrucât sunt copii şi nu este moral să vorbeşti despre viaţă privată a clienţilor tăi, cu atât mai mult dacă sunt copii.

În ultimii an, jucătorii de fotbal, oamenii de afaceri sau politicienii, nu mai donau mai nimic, din cauza crizei spun ei. Lesne de înţeles că nu era uşor nici pentru directorul de acolo să întreţină o astfel de structură cu atâtea suflete fără un venit. Aşa încât, totul începuse să se ducă încet de râpă .

Pe la începutul anului a venit un control ASL (instituţie a statului italian) şi din cauza neregulilor la instalaţiile electrice, trebuiau să închidă structura sau să o pună la punct şi să aducă certificatul de conformitate al firmei care a făcut lucrările de reabilitare.

14805490_1696654943983413_1154807046_n 

Cu bani puţini, aproape fără şi cu riscul de a avea un accident cu atâţia copii care se joacă lângă ţine în timp ce faci lucrările la instalaţia electrică, nimeni nu vroia să rişte . Noi avem slavă Domnului lucrări, dar avem şi copii. Ne-am consultat şi am zis că totuşi, chiar dacă nu avem câştig, mai înainte de toate avem şi noi copii. Aşa că am început lucrările.

Copiii au început să ne iubească. Curioşi stăteau chiar lângă noi. Le făceam cadou bucăţi de fire electrice colorate cu care fetiţele îşi făceau coroniţe. Am mai dus şi hăinuţe de acasă de la copii noştri. Oamenii ne-au dat chiar şi un avans la această lucrare, întrucât TVA trebuie plătită la cumpărarea materialelor. Cumperi 22% şi facturezi cu 10%, nişte proceduri mai complicate, dar mă rog. Încet încet am pus la punct câteva case. În total sunt opt.

Ieri în timp ce munceam, un copil a venit şi a spus că vine Papa. Iniţial credeam că vine tatăl sau să îl vadă. Nu era aşa, era chiar Papa de la Roma. Am adunat toate uneltele şi firele din casă iar un alt copil a fugit să cumpere nistre prăjituri şi câteva sticle de suc.

A venit pe ascuns, ne-a luat prin surprindere. Câteva gărzi de corp, un cardinal şi două personalităţi importante (nu dau nume). Să nu se înţeleagă greşit. Nu a venit pentu noi acolo, a venit pentu copii şi cum bănuiesc pentru a atrage atenţia celor care pot ajută. Ne-am pus toţi la masă, am băut suc şi am mâncat prăjituri cu copiii. A vorbit şi cu noi, ne-a dat binecuvântarea lui şi după vreo jumătate de ora de poveşti cu copiii a plecat. L-am aplaudat bineînţeles la plecare şi noi şi copiii. Dacă a venit, instinctiv mă gândesc că acea structura va fi preluată de Vatican.

Mă bucur pentu ei, sincer sunt aspecte ale vieţii prin care noi slavă Domnului nu am trecut şi nici nu doresc nimănui să treacă. Ieri un prieten italian spunea: dacă a venit Papa la tine, este că şi cum ai făcut 13 la totocalccio. Atunci când ajuţi instinctiv, cred că şi Dumnezeu instinctiv te ajută. La final cred că dacă suntem un pic mai buni, nu avem nimic de pierdut.”

„Noi românii suntem un popor credincios. Pentru credinţă ne-am dat şi viaţă, fapte consemnate şi în istorie. Statutul Papei de la Roma îl cunoaştem cu toţii. Acest Papa în mod special este iubit de toată lumea. Când te trezeşti cu binele la uşa, ce poţi să spui?

-Bine ai venit! Evident că răspunsul este cel pe care mi-l doream.
– Fii binecuvântat!

În interiorul acestor cuvine s-a simţit universalitatea creştinătăţii. Acum întâlnesc oameni pe stradă care mă ating, îmi strâng mâna îmi zâmbesc şi îmi pun întrebări. La ei există acest obicei, că atunci un om este binecuvântat de Papa să îl atingi, căci binele se transmite de la unul la altul. În timpul liturghie catolice, există un moment în care toţi oamenii îşi strâng mâna schimbând un semn de pace”, a mai spus romanul.

Sursa: stireazilei

Facebook Twitter Email
Cauta
Articole - Romania pozitiva