Cotidianul italian IL Gazzettino informează că în urmă cu două zile, un roman a participat cu succes și din proprie inițiativă la prinderea a doi hoți de naționalitate albaneză.

Carabinierii îl admiră acum pe român. Cei doi hoți albanezi încercau să jefuiască un apartament la Verona. Conaționalul nostru a văzut cum doi bărbați ies în fugă dintr-un bloc și apoi s-a hotărât să-i urmărească, notifică și portalulromânilor din Italia, actualitatea.it.

Conform ro.blastingnews.com, albanezii s-au prins în cele din urmă că sunt urmăriți așa că s-au ascuns fără succes în spatele unei mașini dintr-o parcare. Cetățeanul român a anunțat imediat carabinierii care au sosit în timp foarte scurt la fața locului. Ei au reușit să-i rețină pe cei doi hoți. Unul dintre ei are vârsta de 26 de ani iar celălalt de 39 de ani.

Albanezii care doreau să jefuiască apartamentul au fost arestați de carabinieriși ei riscă pedepse pentru comiterea infracțiunilor de pătrundere prin efracție ori tentativă de furt din locuințele oamenilor.

Proprietarii apartamentului vandalizat au rămas dezamăgiți dar și uimiți când s-au întors la casa lor și au găsit-o răscolită.

Hoții vor fi audiați în zilele imediat următoare. Il Gazzettino mai notifică faptul că tâlharul albanez mai în vârstă, anume cel de 39 de ani, are interdicție de ședere în orașul Verona. Procesul lor va avea loc cel mai probabil pe data de 20 noiembrie, mai informează sursa italiană, după unii cam târziu, ocazie cu care vor apărea în fața instanței de judecată.

Nu e prima oară când un român se remarcă în Italia. În anul 2013, un alt conațional,șofer pe camion, a salvat viața unei fetițe de 8 ani iar atunci mulțiitalieni au cerut președintelui Republicii Italiene să îl decoreze.

sursa: online report

Născut în urmă cu aproape 66 de ani, în satul Mila 23 din Delta Dunării, multiplul campion olimpic la canoe Ivan Patzaichin a prezentat, miercuri, oficial, pentru prima dată serviciile oferite prin pescaturism.

Practic, timp de câteva ore, însoțiți de gazde, turiștii pot vedea dintr-o barcă din lemn cum decurge o zi din viața pescarilor. Capturile sunt apoi pregătite fie în gospodăriile localnicilor, fie în locuri special amenajate, poveștile pescarilor și vechile rețete ale preparatelor tradiționale putând fi ingredientele unei zi perfecte în Deltă.

“Genul acesta de turism este dedicat pescarilor profesioniști. Ei sunt cei care vor crea o asociație și vor decide ce este mai bine pentru ei. Astfel, presiunea pe resursa piscicolă va fi mai mică, iar valoarea peștelui va fi mai mare, cu aceeași muncă. Este o soluție de bun-simț pentru localnici, în condițiile în care un pescar nu are acasă un restaurant sau o pensiune de cinci stele”, a declarat Ivan Patzaichin.

De la Mila 23, gazdele își conduc oaspeții pe canale, în bărci din lemn construite de ultimul marangoz al Deltei, Paul Vasiliu. Conducătorul ambarcațiunii, Mihai Giurgiuveanu, în vârstă de 33 de ani, spune că a ținut mult să aibă o barcă din lemn. “Este un vis de când eram mic, o pasiune moștenită de la bunicul meu. Acum câțiva ani, am început să transport turiștii cu o lotcă din lemn cu un motor de 10 cai putere, iar anul trecut am făcut schița acestei bărci pentru grupuri de 12 persoane pe un șervețel. Paul Vasiliu a construit-o.

Toată lumea în Deltă a început cu bărci din lemn cătrănite, nu cu bărci din fibră de sticlă. Ambele bărci sunt în regulă, iar orice detaliu al Deltei se poate observa mai bine dacă barca are o viteză mică. În plus, dacă tragi la rame, nefăcând zgomot, poți să te apropii mult de păsări”, a afirmat Mihai Giurgiuveanu.

La intersecția canalelor Heracle cu Lopatna, pescarii arată ce au prins în plase. “Un somn și trei crapi. E bine. Dacă erau mai mulți, mergeam la cherhana”, spune unul din pescarii din localitate.

Pentru tulcenii din Mila 23, pescaturismul este în continuare un vis, cât timp legislația din România nu le permite să-și ia în bărci nici măcar proprii copii pentru a-i învăța să pescuiască. “Nu avem voie să luăm în bărci persoane neautorizate. Dacă vrem să-i învățăm pe copii cum se pescuiește, ne iau bărcile și motoarele și tot ce mai avem. Toată lumea vrea să mănânce tradițional, iar pentru asta nu e nevoie decât de un ceaun, o tigaie, farfurii și linguri. Dacă vin autoritățile în control însă, ne cer restaurante de cinci stele”, a afirmat Dorin Barbăneagră, în vârstă de 46 de ani, din Mila 23.

Plimbarea cu bărcile din lemn în Deltă continuă până la un foișor acoperit cu stuf de pe malul unui canal. Se taie lemne, se face focul și se pregătește borșul de pește. “Ce nu se poate face din pește? Ciorbă tradițională, pește prăjit, saramură, ciorbă de perișoare din pește, storceag, ciorbă de varză cu capete de pește prăjit, plachii, proțapuri și câte și mai câte. Toată lumea știe și cere pește prăjit, dar după ce gustă din celelalte și le ține minte, a doua oară când vine le cere și pe celelalte”, a povestit Lucica Buhaev.

Printre turiștii care gustă preparatele tradiționale premiate la concursurile gastronomice organizate în România în ultimii ani se numără și președinta Asociației româno-canadiene pentru protecția Deltei Dunării, Izabel Nițoi. “Vrem să sprijinim financiar proiectele lui Ivan Patzaichin pentru a ne ajuta țara și pentru a o promova. Inițiativele sale sunt o garanție a succesului. Chiar dacă proiectele se derulează încet, e important că încercăm să schimbăm mentalități”, a menționat Nițoi.

Pentru satul Mila 23, pescaturismul este o șansă, potrivit primarului comunei Crișan, Ilie Munteanu. “Avem mulți investitori din alte localități din țară în comună și sunt foarte puțini localnici implicați în turism. Sperăm ca, prin pescaturism, să-i încurajăm. Am început să înființăm un Grup de Acțiune Locală și vrem să-i ajutăm pe localnici să se dezvolte, pentru că, în mod normal, întrunesc condițiile — soțul pescuiește, iar soția gătește”, a declarat primarul Munteanu.

Demersul Asociației Ivan Patzaichin-Mila 23, susținut financiar de Danube Competence Center, Germania, care a avut în vedere atât realizarea unui traseu culinar pilot în Rezervația Biosferei Delta Dunării, cât și armonizarea cadrului legislativ din România pentru implementarea conceptului de pescaturism, se va încheia în luna octombrie a acestui an. Atunci, potrivit reprezentanților asociației, va exista un set de reguli de bun-simț și pentru pescari, dar și din punct de vedere legislativ. În timpul sezonului de iarnă, autoritățile vor încerca să multiplice proiectul și în alte zone din Deltă, în beneficiul localnicilor.

“Este foarte important să conștientizăm importanța resurselor naturale, să le exploatăm durabil și să le transformăm în atuuri, astfel încât România să poată fi identificată pe piața turistică într-un mod unic. Delta Dunării trebuie să ne aducă pe primele locuri în topul destinațiilor turistice. Pescaturismul este necesar României, este o resursă și un produs turistic care poate fi transformat într-un atu. În mare parte, legislația pentru pescaturism este definitivată”, a declarat președinta Autorității Naționale pentru Turism, Mirela Matichescu, prezentă la inaugurarea oficială a primului traseu de pescaturism din Deltă.

Așezată pe malul Dunării Vechi, pe una din buclele cunoscute navigatorilor ca ‘Marele M’, care au fost eliminate încă din secolul al XIX-lea ca urmare a rectificării brațului Sulina prin lucrările efectuate de Comisiunea Europeană a Dunării, localitatea Mila 23 este o așezare lipovenească. În apropierea acesteia, cercetările arheologice româno-franceze au scos la iveală cea mai veche așezare umană cunoscută până în prezent în Deltă, situl Taraschina. Datat cu patru milenii înainte de Hristos, situl a fost declarat, în anul 2011, monument istoric.

AGERPRES/(A, AS-autor: Luisiana Bîgea, editor: Vicențiu Purcărea)

Klaus Iohannis. 21 decembrie 2014

Între anii 1979-1983, a urmat cursurile Facultății de Fizică din cadrul Universității “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. După absolvirea facultății, a fost profesor la diferite școli și licee din Sibiu (1983-1997), inclusiv la Colegiul Național ”Samuel von Brukenthal”, al cărui elev a fost. A ocupat funcția de inspector școlar general adjunct (1997-1999) și apoi inspector școlar general în cadrul Inspectoratului Școlar al Județului Sibiu (1999-2000).

Din 1990, este membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR). În 1997, a devenit membru în Comisia de învățământ a FDGR Transilvania, iar în 1998 a fost ales în Comitetul de conducere al FDGR Sibiu, precum și șeful Comisiei de învățământ a FDGR Sibiu. Între 2002-2013, îndeplinește funcția de președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, fiind reales în 2006 și 2010.

La 30 iunie 2000, a fost ales primar al Municipiului Sibiu, în al doilea tur de scrutin, din partea FDGR. În 2004, a fost reales cu 88,7% din voturi. La alegerile locale din 2008 a obținut un nou mandat de primar, întrunind 83,2% din opțiuni. A fost reales în funcția de primar al Sibiului la alegerile locale din 10 iunie 2012. Și-a dat demisia din funcția de primar, la 2 decembrie 2014, în urma câștigării alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014.

Klaus Iohannis, primarul municipiului Sibiu, la ședința de constituire a Consiliului Local al Municipiului Sibiu. 25 iunie 2004

A inițiat numeroase contacte cu investitori străini și cu oficiile Uniunii Europene. Sub angajamentul său, municipiul Sibiu a fost numit Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2007 (împreună cu Luxemburg).

La 13 octombrie 2009, după ce Guvernul Boc a fost demis prin adoptarea unei moțiuni de cenzură de către Parlament, Klaus Iohannis a fost propus președintelui Traian Băsescu, de PNL, pentru funcția de prim-ministru al României, ca independent. Constituirea unui guvern format din tehnocrați a fost susținută de PSD, PC și UDMR. Șeful statului a refuzat această propunere în două rânduri, nominalizându-i pe Lucian Croitoru (13 octombrie 2009) și Liviu Negoiță (6 noiembrie 2009). La 21 octombrie 2009, Parlamentul adoptase declarația politică de susținere a lui Klaus Iohannis pentru funcția de prim-ministru, cu 252 de voturi “pentru” și două “împotrivă”.

Klaus Iohannis, susținut de PSD, PC și UDMR pentru funcția de premier, după întâlnirea cu președintele PSD, Mircea Geoană, și cu liderul PNL, Crin Antonescu, la Palatul Parlamentului. 30 noiembrie 2009

La 20 februarie 2013, s-a înscris în PNL, rămânând și membru FDGR, dar renunțând la președinția Forumului. A fost prim-vicepreședinte al PNL, ales la 23 februarie 2013. La 26 mai 2014, și-a anunțat demisia din această funcție precum și din Biroul Politic al partidului. La 2 iunie 2014, a fost ales președinte interimar al PNL. La 28 iunie 2014, în cadrul Congresului ordinar al PNL, a fost ales președinte al PNL. În cadrul aceluiași eveniment, a fost aprobată fuziunea dintre PNL și PDL, noul partid rezultat numindu-se tot PNL.

La 26 iulie 2014, liberalii și democrat-liberalii s-au reunit în congres comun pentru aprobarea statutului noii formațiuni rezultate în urma fuziunii și a noii alianțe electorale — Alianța Creștin Liberală Partidul Național Liberal-Partidul Democrat Liberal (ACL PNL-PDL).

Klaus Iohannis, ales președinte al Partidului Național Liberal (PNL), la Congresul Ordinar al partidului, desfășurat la Palatul Parlamentului. 28 iunie 2014


La 11 august 2014, Biroul Politic Național comasat PNL-PDL, reunit la Palatul Parlamentului, a decis desemnarea liderului liberalilor, Klaus Iohannis, drept candidat al Alianței Creștin Liberale la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. La 20 septembrie 2014, candidatul ACL la președinția României, Klaus Iohannis, și-a depus candidatura la Biroul Electoral Central.

În primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2 noiembrie 2014, candidatul ACL, Klaus Iohannis, a obținut 30,37% (2.881.406 voturi), iar principalul său contracandidat, Victor Ponta a obținut 40,44% (3.836.093 voturi). La 16 noiembrie 2014, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Klaus Iohannis, a obținut 54,43% (6.288.769 voturi), iar reprezentantul Alianței PSD-UNPR-PC, Victor Ponta, 45,56% (5.264.383 voturi).

Candidatul Alianței Creștin-Liberale la Președinția României, Klaus Iohannis, și soția sa, Carmen, după ce au votat la Școala nr. 4 din Sibiu, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. 16 noiembrie 2014

La 21 noiembrie 2014, președintele ales al României, Klaus Iohannis, a primit hotărârea de validare în funcție, în cadrul unei ședințe solemne a Curții Constituționale a României.

Klaus Werner Iohannis, în timpul ceremoniei de validare a sa în funcția de președinte al României, la sediul Curții Constituționale. 21 noiembrie 2014

Klaus Iohannis și-a dat demisia din toate funcțiile deținute în partid, la 18 decembrie 2014, pentru a fi în situația potrivită pentru preluarea mandatului de președinte al României.

În ziua de 21 decembrie 2014, Klaus Iohannis a depus jurământul de învestitură în Parlament.

Președintele ales al României, Klaus Iohannis, la depunerea jurământului de învestitură, în cadrul ședinței solemne a Camerei Deputaților și Senatului. 21 decembrie 2014


La 28 decembrie 2007, i-a fost conferit Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler, iar 15 decembrie 2011, Ordinul Național al României “Pentru Merit” în grad de Cavaler.

Decorarea de către președintele Traian Băsescu a primarului municipiului Sibiu, Klaus Werner Iohannis, pentru contribuția la programul Sibiu — Capitală Culturală Europeană. 28 decembrie 2007

În 2006, a primit Crucea Federală de Merit, oferită de Republica Federală Germania; în 2008 a primit Ordinul Național Italian — Steaua Solidarității Italiene, în grad de Comandor; în 2009 a primit Ordinul de Merit în grad de ofițer al Marelui Ducat de Luxemburg și, în același an, i-a fost acordat Ordinul de Merit “Marea Cruce de Argint” din partea statului Austriac precum și Ordinul de Ofițer al Coroanei Belgiene.

În 2010, a fost onorat cu medalia ”Prieten al Comunităților Evreiești din România”, din partea Federației Comunităților Evreiești din România, precum și cu placheta de onoare a Expatriaților din Germania. În iulie 2014, a fost distins cu Crucea de Ofițer al Ordinului pentru Merite al Republicii Federale Germania.

Vorbește fluent limbile germană și engleză. Este căsătorit.

AGERPRES (Documentare — Horia Plugaru, editor: Marina Bădulescu)

Nu se uită la bani şi face totul de bunăvoie. Fără niciun ajutor din partea statului, medicul a făcut rate la bancă şi a cumpărat un aparat care poate depista din timp afecţiuni precum miopia sau astigmatismul. Mii de copii beneficiază, în fiecare an, de generozitatea medicului pentru care cea mai mare recompensă este să-şi privească pacienţii vindecaţi.

Oftalmologul Dacia Hîncu se simte cel mai bine în mijlocul celor mici. De cinci ani străbate satele izolate şi sărace ca să-i ajute pe copiii care au probleme cu vederea. Face totul voluntar, fără să fie plătită. Micuţii beneficiază astfel, lunar, de consultaţii gratuite.

Mariana Nogz, părinte: „Locuim la sat şi, din păcate, multe familii, mulţi părinţi având posibilităţi financiare mai reduse, nu îşi permit să meargă cu copilaşul la un specialist”.

Pentru a nu-i speria pe copii, medicul lucrează cu un aparat „prietenos” dotat cu sunet şi lumini. Este de fapt un scaner special care în câteva secunde depistează problemele de vedere ale micuţilor. Pentru că doamna doctor nu a avut bani să-l cumpere, a făcut un împrumut la bancă.

Dacia Hîncu, medic primar oftalmolog: „Acest aparat ,pentru mine, e ca un bebeluş şi îl port cu grijă, îi pun şi centura când circul prin sate. A fost 6.000 de euro”. Cu ajutorul scanerului, medicul poate depista probleme precum miopia sau astigmatismul, afecţiuni care, descoperite la timp, pot fi tratate.

Dacia Hîncu a pierdut deja şirul şcolilor şi al grădiniţelor în care a dat consultaţii. În fiecare an se uită în ochii a mii de copii şi prin munca ei vrea ca toţi să vadă mai bine: „La noi în ţară se pare că ochiul leneş ar fi între 10 şi 12% socotit că apare la copii. În străinătate procentul ăsta este mult mai redus, între 2 şi 4 la sută deoarece acolo există examinare oftalmologică obligatorie până la vârsta de trei ani, la cinci ani şi la şapte ani”.

Angela Moldovan, educatoare la grădiniţa Solovăstru: „Avem un număr de 45 de copii dintre care au fost evaluaţi 38. S-au depistat 15 cazuri de copii cu probleme care necesită un consult mai aprofundat. Sunt copii pe care nu îi ştiam cu probleme”.

Grija pentru vederea copiilor nu se opreşte aici. Medicul voluntar caută soluţii pentru a le oferi, tot gratuit, ochelari celor săraci. În plus, pe cei cu probleme grave îi cheamă la cabinetul său din Tîrgu Mureş.

Dacia Hîncu: „Eu ma bucur că pornesc cu vederea asta în viaţă. Ca le-o dai pentru 50-60 de ani”.

Alex este unul dintre sutele de copii care a fost tratat de Dacia Hîncu. Băieţelul a fost diagnosticat la grădiniţă cu sindromul ochiului leneş. Acum are 8 ani şi şi-a recuperat aproape total vederea la ochiul stâng.

Dintotdeauna Dacia Hîncu şi-a dorit să schimbe lumea şi a reuşit. Marea ei rasplată este faptul că le-a redat miilor de copii sărmani bunul cel mai de preţ: lumina ochilor: „E vorba sa faci o faptă bună şi ştii dupa aceea că ţi se plăteşte înapoi”.

De astăzi, la Digi24 continuă campania “A doua viaţă”. Veţi cunoaşte câţiva medici care s-au dedicat pacienţilor. Zilnic, fac diferenţa dintre viaţă şi moarte, fără să primească ajutor de la nimeni. Într-un sistem medical la pământ, transformă imposibilul în posibil. Ei sunt medicii care salvează România cu profesionalismul şi devotamentul lor.

Palatul ‘Alexandru Ioan Cuza’ de la Ruginoasa, care în prezent adăpostește Muzeul Memorial A. I. Cuza
Foto: (c) Adrian CUBA / Arhiva AGERPRES

Domnia sa, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne, prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României și al primului guvern unitar, dar și prin reformele sale: adoptarea primei constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară, dar și cea a învățământului.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 și a învățat, până în 1831, în pensionul francez Sachetti, la Galați, iar apoi, la Iași, în pensionul condus de francezul Victor Cuenim, unde a avut colegi pe câțiva dintre viitorii săi colaboratori: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Eugen Alcaz, precum și pe viitorul mare artist Matei Millo.

Și-a continuat studiile, la Paris, unde a obținut diploma de bacalaureat în litere în 1835. S-a înscris la medicină, apoi la drept, nefinalizând însă cursurile acestor facultăți. A devenit membru al Societății economiștilor din Paris. A revenit în țară și s-a înrolat cadet în armată (septembrie 1837). În februarie 1840 a demisionat, și, din 1842, a ocupat postul de președinte al judecătoriei Covurlui.

În primăvara anului 1844, Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache, stăpânul moșiei Solești din Vaslui. Mama Elenei, Ecaterina era din neamul Sturdza. Legat de acest eveniment, un fapt notabil a fost acela al refuzului categoric din lista dotală a soției sale a robilor țigani, Alexandru Ioan Cuza acceptând, astfel, hotărârea Adunării Obștești din 31 ianuarie 1844 de dezrobire a țiganilor de pe moșiile domnești și mănăstirești.

Din 1845, Alexandru Ioan Cuza a încetat să mai dețină funcția de președinte al judecătoriei Covurlui, distanțându-se hotărât de regimul domnitorului Mihail Sturdza.

La 27 martie 1848, la hotelul Petersburg din Iași, prezent în rândul celor peste o mie de revoluționari moldoveni, Alexandru Ioan Cuza a luat cuvântul și a semnat documentul programatic Petiția-proclamațiune a boierilor și notabililor Moldovei. Rănit în confruntarea care a avut loc, Alexandru Ioan Cuza, a fost arestat și trimis spre deportare. Viitorul domnitor, alături de alți șase revoluționari au reușit să se refugieze la viceconsulul englez de la Brăila, evitând astfel deportarea și anchetarea lor în Imperiul Otoman.

Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Foto: (c) ADRIAN CUBA / Arhiva AGERPRES


Alexandru Ioan Cuza a participat la Marea Adunare Națională de la Blaj, în Transilvania, din 3/15 mai 1848, unde l-a ascultat pe Avram Iancu spunând: “Ardealul nu mai este Ardeal, ci România” și “Uitați-vă pe câmp, românilor suntem mulți ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari”.

Din cauza holerei care izbucnise în Bucovina, a plecat la Viena, apoi la Paris, și la Constantinopol, de unde s-a întors în țară, alături de noul domn al Moldovei, Grigore Ghica, un om cu vederi mult mai liberale decât predecesorul său, Mihai Sturdza, și un partizan convins al Unirii.

Alexandru Ioan Cuza a ocupat succesiv posturile de președinte al Judecătoriei Covurlui, director al Ministerului de Interne și pârcălab al ținutului Covurlui. A devenit un bun cunoscător al problematicii administrative a țării, implicându-se în învățământ și sănătate. Totodată, el a desfășurat și o activitate unionistă considerabilă.

Activitatea unionistă și scandalul alegerilor pentru divanul ad-hoc din 1857, l-au făcut pe Cuza să demisioneze din administrația caimacamului Nicolae Vogoride. Au fost organizate noi alegeri pentru divan, care au dat un covârșitor câștig de cauză taberei unioniste.

După deschiderea lucrărilor acestui important for, la 22 septembrie 1857, la Iași, Alexandru Ioan Cuza și-a dovedit consistența politică în numeroasele dezbateri la care a participat activ. El a susținut desființarea privilegiilor de clasă și s-a pronunțat pentru rezolvarea chestiunii agrare.

Nicolae Vogoride și-a revizuit atitudinea față de Alexandru Ioan Cuza, pe care l-a avansat colonel în august 1858. A devenit, apoi, ajutorul hatmanului Miliției moldovene și, în octombrie 1858 — în timpul căimăcămiei de trei, Catargiu, Sturdza și Panu—, a ajuns hatman. În această calitate, Cuza era practic comandantul armatei moldovene, post de mare importanță în vremurile ce aveau să urmeze. În cadrul Adunării Elective — cea care urma să aleagă noul domnitor al Moldovei—, Alexandru Ioan Cuza a fost ales vicepreședinte alături de Petre Mavrogheni.

Decorații și ceas de aur aparținand domnitorului Alexandru Ioan Cuza, expuse la Muzeul Unirii din Iași
Foto: (c) Nicolae BONDARENCO / Arhiva AGERPRES

Conform prevederilor Convenției de la Paris, act constituțional elaborat de puterile garante în 1858, în zilele de 14, 16, 17 și 18 decembrie 1858, în Moldova, s-au desfășurat alegeri pentru Adunarea electivă. Lucrările Adunării elective s-au deschis la 28 decembrie 1858 și a validat mandatele a 55 dintre 58 de deputați aleși.

Partida Națională avea o majoritate confortabilă în cadrul Adunării, dar, din nefericire, nu se pronunțase încă asupra numelui candidatului. Aripa conservatoare era divizată între cei doi candidați: Mihail Sturdza, fostul domn al Moldovei (1834-1849) și fiul acestuia, Grigore Sturdza.

După retragerea candidaturii lui Costache Negri, Mihail Kogălniceanu renunță și, în plus, în noaptea de 4 spre 5 ianuarie, în cadrul unei întâlniri a membrilor Partidei Naționale, propune drept candidat unic al acestei grupări pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. La propunerea lui Anastase Panu, deputații se angajaseră să voteze candidatul care ar obține majoritatea. De aceea, nu este întâmplător faptul că până și adepții celorlalți doi candidați l-au votat tot pe Cuza.

Domnul a depus jurământul, în care se angaja să apere ‘drepturile și interesele patriei’ și să asigure ‘binele și fericirea nației române’.

Discursul lui Mihail Kogălniceanu, în numele Adunării Elective, exprimă cel mai bine speranțele care se puneau în noul domn: “Prin înălțarea ta pre tronul lui Ștefan cel Mare, s-a reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-te de capul său, neamul nostru a vroit să împlinească o veche datorie către familia ta, a vroit să răsplătească sângele strămoșilor săi vărsat pentru libertățile publice. Alegându-te pe tine domn în țara noastră, am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țara dorește: la legi nouă om nou.O, Doamne! Mare și frumoasă îți este misia…Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul, fă ca legea să fie tare; iar tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru cari mai toți domnii trecuți au fost nepăsători și răi. Nu uita că, dacă cincizeci de deputați te-am ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni!…Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea ta să fie pururi deschisă la adevăr, și închisă la minciună și lingușire”.

Alegerea lui Cuza a fost primită cu o bucurie fără margini. Vasile Alecsandri nota: “A-ți spune entuziasmul pe care l-a produs această alegere este un lucru cu neputință…timp de trei zile populația din Iași s-a dedat la adevărate nebunii”.

După ce la 5/17 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, a fost ales și domn al Munteniei. Alegerile pentru Adunarea Electivă a Țării Românești s-au desfășurat, conform prevederilor Convenției de la Paris din 1858, între 8/20 și 12/24 ianuarie 1859. Partida Națională n-a reușit să obțină majoritatea mandatelor, în acest context, liderii Partidei Naționale și, în special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coaliției, și-au dat seama că singura cale de izbândă este apelul la masele populare. Au fost mobilizați bucureștenii, au fost chemați țăranii din preajma Capitalei. Lucrările Adunării Elective s-au deschis în ziua de 22 ianuarie/3 februarie, într-o atmosferă incendiară. Clădirea din Dealul Mitropoliei era înconjurată de mii de oameni.

În noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Naționale s-au reunit la hotelul “Concordia” din București unde, pentru prima oară, s-a formulat cu voce tare ceea ce până acum fusese doar o năzuință: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.



Clădirea și Placa Memorială a Hotelului Concordia de pe strada Smârdan 39, situată în Centrul Istoric al Bucureștiului, unde în seara zilei de 23 ianuarie 1859, fruntașii Partidei Naționale au hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Țării Românești și al Moldovei
Foto: (c) Lucian TUDOSE / Arhiva AGERPRES

În dimineața de 24 ianuarie, la ora 11, când lucrările Adunării s-au reluat, deputații reveniți în sala de ședințe au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele având și urări adresate domnitorului: “spre mărirea patriei”, “spre fericirea românilor”.

După citirea voturilor, Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. Imediat rezultatul a fost adus la cunoștința mulțimii de pe Dealul Mitropoliei.

Începuturile domniei au fost anevoioase, domnul fiind obligat să facă naveta între cele două guverne, de la Iași și București. Abia la sfârșitul anului 1861, Poarta, urmată de celelalte puteri garante, a recunoscut unirea politico-administrativă a Principatelor pe timpul domniei lui Cuza. Ea s-a materializat prin crearea unui singur guvern (22 ian./3 febr. 1862), ce cuprindea reprezentanți ai grupărilor conservatoare moldovene și muntene, în frunte cu Barbu Catargiu.

Ultima reședință domnească de la Iași, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, între anii 1859 — 1862, actualmente Muzeul Unirii
Foto: (c) SCHINDERMAN LAZAR / Arhiva AGERPRES

Activitatea următorului guvern, condus de Mihail Kogălniceanu (12/24 oct. 1863 — 26 ian./7 febr. 1865) a pus în operă principalele puncte formulate în programele Revoluției române de la 1848-1849.

Pe fondul neînțelegerilor privind reforma agrară, Alexandru Ioan Cuza a organizat o lovitură de stat, la 2 mai 1864, și a dizolvat Adunarea, elaborând o nouă constituție denumită “Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris”, în care își arogă largi prerogative legislative și executive.

Proiect de Constițuie pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Foto: (c) VASILE MOLDOVAN / Arhiva AGERPRES

La 14/26 august 1864, Alexandru I. Cuza a sancționat și promulgat Legea agrară, pe care a dat-o publicității împreună cu o Proclamație către sătenii clăcași în care se spunea: “De astăzi înainte, voi sunteți stăpâni pe brațele voastre; voi aveți o părticică de pământ, proprietate și moșie a voastră; de astăzi, voi aveți o patrie de iubit și de apărat”.

Au fost împroprietărite 463 554 familii de țărani. Conform legii, țăranii primeau pământ în funcție de numărul animalelor și nu îl puteau înstrăina timp de 30 de ani. Se desființa pentru totdeauna claca, boierescul și toate celelalte obligații către boieri, care însă erau răscumpărate și plata urma a se face pe o perioadă de 15 ani. Aplicarea legii a fost greoaie pentru că, pe de o parte nu exista un regulament unitar, iar, pe de altă parte, se simțea lipsa inginerilor topografi.

La 2/14 și la 4/16 decembrie 1864 au fost promulgate un Cod civil și un Cod penal și de procedură penală.

Una dintre cerințele des întâlnite și în programele revoluționarilor de la 1848 a fost reformarea învățământului românesc. Proiectul de lege “asupra organizării instrucțiunii publice din România” a fost votat încă din 16/28 martie 1864.
După numeroase amânări, legea asupra instrucțiunii publice a fost promulgată de către Cuza la 25 noiembrie/7 decembrie 1864, după ce în prealabil a trecut prin Consiliul de Stat. Au fost reduse numărul articolelor de la 660 la 480 și au fost introduse câteva modificări, dintre care cea mai însemnată era renunțarea la principiul inamovibilității pentru învățători, institutori și profesori secundari, el rămânând numai pentru profesorii universitari.

La 2 iulie 1864, a fost adoptată o nouă lege electorală prin care se mărea numărul votanților. Noua lege electorală, deși nu înlătura votul cenzitar, reducea censul și crea două categorii de electori. Sistemul prevedea ca un număr de 50 de asemenea electori să aleagă pe unul singur care vota. În felul acesta, sistemul de vot cuprindea toate categoriile sociale chiar dacă ponderea lor în luarea deciziilor era diferită.

Pe fondul deteriorării raporturilor dintre Cuza și miniștrii săi, la 17 decembrie 1865, acesta a afirmat dorința sa de a nu împiedica ascensiunea spre tron a unui prinț străin.

Silit să abdice, la 11/23 februarie 1866, a plecat în exil, în Germania, stabilindu-se la Heidelberg. Aici a și murit la 15 mai 1873, la vârsta de 53 de ani.

Manifestări dedicate aniversării a 145 de ani de la Unirea Principatelor; dezvelirea statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza 
Foto: (c) VIOREL LAZARESCU / Arhiva AGERPRES

Poporul român nu l-a uitat și, cât timp a mai trăit, a fost ales, în lipsă, deputat în Parlamentul țării.

Respectându-i-se voința, a fost înmormântat în țară, la moșia sa de la Ruginoasa. La ceremonie au participat mii de țărani, dar și prietenii de o viață: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri.

AGERPRES/(Documentare — Irina Andreea Cristea; editor: Anca Pandea)

Nick Radu spune despre el că este un om muncitor și ambițios: „De la vârsta de 19-20 ani, m-am învârtit în cercuri politice înalte și de atunci am atras atenția asupra mea”. După cinci ani în care a fost profesor în România, a ales să plece, în 2010, către Marea Britanie. Din 2014 este directorul unei companii educaționale ce funcționează pe lângă Parlamentul britanic. Compania pentru care lucrează se ocupă de gipsy roma travellers  și de est-europeni, oferind consultanță directorilor și profesorilor.

Pe lângă munca pe care o desfășoară la compania respectivă, Nick a dorit să facă ceva pentru mahalaua, cum îi spune el, în care a copilărit.

„M-am născut într-o familie săracă. Tata era gunoier și alcoolic. Mama nu lucra, avea grijă de noi, care eram patru frați. După ce ne-am mărit, a lucrat femeie de serviciu. Am crescut cu multe nevoi. Nu aveam bani nici de lemne. Din ce să plătești întreținere la bloc? Nimeni nu ne dădea nimic”. Își aduce aminte Nick Radu de copilăria sa dintr-un cartier mărginaș al Caracalului.

Dorea ca cei mai săraci oameni din Caracal să primească ceva de pe urma experienței sale. Astfel a ajuns să strângă 150.000 de lire sterline, bani care au fost investiți în repararea blocurilor din cartierul Carpați din Caracal.

„Totul a pornit în 2013, de la Coca Cola, Atlanta, Georgia”, povestește Nick Radu. „Compania se gândea la globalizarea fotbalului și dorea să se folosească de comunități sărace în contextul Campionatului Mondial din Brazilia.

S-au gândit la Palestina, pentru războiul de acolo, la jungla din Amazon și la Japonia, la comunitățile afectate de tsunami. După aceea s-au gândit și la romi. Săraci, dar mari iubitori de fotbal, la fel ca toți ceilalți. Așa că au angajat o firmă din UK, iar de acolo a început istoria. Firma a contactat BBC, iar un prieten de al meu m-a recomandat ca persoană de contact”.

Prima dată, spune Nick, s-au avut în vedere comunitățile de romi din Marea Britanie. „Americanii nu au fost însă mulțumiți. Doreau fotbalul dus al extrem, ca o formă de religie. Copii amărâți care să nu dorească altceva decât să joace fotbal.”

Atunci l-au contactat pe el și l-au angajat să îi ajute să găsească niște comunități de romi din Balcani. Din Serbia, Albania, Bulgaria, Macedonia, Rusia, România, acolo unde ei credeau că e sărăcie. Imediat, Nick s-a gândit la România: „Le-am spus că eu cunosc deja o locație. Aici a intervenit și patriotismul. Nimic nu se compară cu locurile copilăriei, cu mahalaua unde ai crescut, unde ai jucat fotbal desculț. Unde foloseam o cutie de bere sau o conservă pe post de minge.”

I-a dus pe cei de la Coca-Cola în diferite comunități din România: Vâlcea, Craiova, Corabia. Apoi, i-a dus în locul copilăriei sale, în cartierul Carpați din Caracal. Americanii au rămas uimiți de ceea ce puteau face copiii de acolo cu mingea: „Nu mi-am dat seama la început, dara contat foarte mult nebunia noastră, modul în care iubeam fotbalul. Cartierul meu se numea Carpați, noi eram bruneței, iar echipa se numea Brazilia Carpați. Ce coincidență! NU a fost nimic regizat”, își aduce aminte Nick de reîntoarcerea în locurile sale natale.

Atunci le-a spus americanilor că vrea să facă ceva pentru orașul din care a plecat. Și le-a mai spus să nu se gândească să le dea copiilor niște cârnați și o cutie de Coca-Cola, pentru că oamenii nu doreau să fie folosiți. „Adică noi să plecăm și ei să rămână în sărăcie”, explică el. Și le-a spus că dorește să renoveze blocurile în care crescuse. Astfel, a negociat suma de 10.000 de dolari, primii bani donați pentru comunitatea din „Carpați”.

Atunci, Nick a hotărât să se întoarcă în Marea Britanie și să încerce să mai strângă niște bani. Astfel a adunat încă 4.000 de lire sterline. „Am cerut ajutorul comunității românești. Oamenii au fost deschiși, dar au spus că nu pot să mă ajute, că nu îmi pot da niciun bănuț.” Așa că a pornit la drum cu banii pe care îi avea: 10.000 de dolari și 4.000 de lire. S-a întors în România și, în două zile spune că a reușit să strângă 163.000 de dolari.

„M-au ajutat cei de la Habitat for Humanity. Ei au fost cei care au făcut „funding”, apoi au venit lângă noi irlandezi, elvețieni. Ambasada Elveției ne-a dat o sumă de bani. Eu i-am strâns, i-am adus pe toți la aceeași masă.” Au fost și piedici: „Toată lumea se gândea că îmi iese mie ceva. Autoritățile din România se gândeau că cine știe câți bani am eu, însă,personal, am dat din buzunar 1.180 de lire sterline, pentru că eu făceam acte de caritate cu mult timp înainte să plec în Anglia.”

Banii au intrat în proiectul reabilitării mahalalei Carpați, din Caracal. Au fost reparate acoperișurile blocurilor, lucrare ce a ajuns la 150.000 de lire sterline.

Nick a continuat să facă acte caritabile. În 2013, de Crăciun, a oferit din banii săi o masă pentru 500 de familii. Apoi, de unul singur, a strâns jucării în Marea Britanie și a trimis 40 de saci copiilor săraci. Le-a strâns în școlile cu care lucrează. Toți copiii din mahala, indiferent de etnie, au primit jucării, fără să știe cine le-a oferit. „Nu este o diferență între oameni atât timp cât există suflet. Acolo, în mahala, nu trăiesc numai țigani. Jucăriile nu au fost doar pentru țigani, că nu numai ei sunt amărâți”, spune Nick.

Anul acesta, el speră să poată strânge din nou jucării, pe care să le doneze Spitalului de Pediatrie din Caracal și să ajute cumva la renovarea instituției.

„Eu cât am fost mic nu am avut parte de Crăciun, nu am avut pom de Crăciun decât o singură dată în copilăria mea. De aceea, tot ceea ce fac, fac din suflet”, a spus Nick Radu.

Autor : Mircea Maer

Sursa: ziarul romanesc