Romani celebri – toti

Crescut si educat in vest, s-a intors acasa, ca sa-si cunoasca originile. Si n-a mai vrut sa plece. Se simte dator sa salveze arhitectura satelor romanesti si mestesugul traditional aflat pe cale de disparitie.

Pierre Bortnowski – dupa revista Forbes unul dintre primii 30 de tineri intreprinzatori ai Romaniei cu performante iesite din comun: e arhitect – pasionat de case romanesti cu istorie si neobosit in restaurarea lor. “Asta e valoarea cea mai faina a Romaniei!”, spune el.

Nascut dintr-un tata fugit in Franta, in vremuri comuniste, a ajuns in Romania abia in studentie, cu bursa. Nu vorbea o boaba romaneste, dar voia sa-si cunoasca originile. S-a indragostit de aceasta lume si n-a mai plecat. Impreuna cu colegi si prieteni voluntari s-a pus pe treaba: organizeaza tabere – santier pentru studentii arhitecti. Sute de oameni au invatat impreuna cu el cum se imbina materialele de constructie si ce inseamna mestesugul – vechi sau nou!

“Daca nu intelegi ce inseamna realizarea desenului tau, n-ai nici o sansa sa faci un desen care va avea sanse sa fie realizat cum trebuie! Cand te formezi ca profesionist, trebuie sa te duci sa cauti ce ai nevoie, trebuie sa fii active, sa fii proactiv, sa nu astepti!”

Vrea sa aduca pe santiere si profesorii: “Sa vina sa-si murdareasca putin mainile, sa se reconecteze cu realitatea”.

A recuperat de la stat cula olteneasca a strabunicului, deposedat de comunisti. Cu un grup de voluntari de la fundatia ProPatrimonio, a peticit alte cule vechi, care stateau sa se darame fiindca proprietarii n-au bani sa restaureze. Cula de la Curtisoara e azi muzeu viu: copiii din sat sunt invitati la ateliere de arta. Dar planul adevarat lui Pierre este sa-i ajute pe localnici sa-si pastreze propria mostenire.

A relevat si cartografiat intreaga asezare, fiindca a observat cat de bine a fost gandita de stramosi – cu gradini orientate spre soare, cu case ferrite de vantul aspru al iernii. Voia chiar sa-i ajute pe tarani sa le renoveze si sa le adauge confortul modern. Putini au inteles ce vrea olteanul cu accent parizian si multi vor sa continue sa inalte constructii moderne, prea mari pentru nevoile lor.

Dar Pierre e optimist. De cand a participat la Campania stirilor PRO TV “salveaza Romania frumoasa!” a primit sute de mesaje de la oameni care vor sa-si restaureze propriile case batranesti. Vrea sa-i ajute pe toti. Cu sfaturi, proiecte si mai ales specialisti. Face si o harta a acestor specialisti, gratie careia oricine va putea gasi pe internet mesteri buni pe care Pierre ii cunoaste. Gandeste pe termen lung: daca cererea creste, batranii mestesugari isi vor lua ucenici.

Francezii au stiut dintotdeauna ca mereu va fi nevoie de mesteri priceputi sa salveze patrimoniul architectural. Fabien Monestin e fierar si a venit la noi sa invete mestesugul traditional, la Tibanesti. S-a indragostit de limba romana si de satele moldovenesti. Viseaza sa se mute acolo intr-o zi, sa fie si el pe harta mestesugarilor facuta de Pierre. Deocamdata isi castiga painea restaurand portile vechi ale Bucurestilor.

Si in Bucuresti, Pierre e active: protesteaza fata de demolarea massiva si fara cap a patrimoniului. S-a implicat in salvarea Halei Matache. A iesit in strada, la proteste, a crezut ca aa convins autoritatile ca istoria merita salvata. Le cere bucurestenilor sa fie mai constienti de valoarea micului Paris si sa indrazneasca sa-l apere de autoritati, care actioneaza adesea ca in vremuri comuniste.

Agentul platit sa pazeasca molozul ne someaza sa plecam, ca n-avem autorizatie de filmare. “E spatiu public. Suntem in oras, in orasul nostru”, spune Pierre. “E o chestie de masa critica! Se zice ca cu 800 de oameni poti sa schimbi lumea si eu cred in chestia asta. Si de exemplu, la nivel de vot national, mi se pare ca a aparut o masa critica de oameni care au decis ca vor altceva”

Stie ca Romania nu se va schimba peste noapte, ci in pasi mici. E fericit ca sunt tot mai multi ca el. E convins ca impreuna vor reusi sa salveze de la disparitie mestesugul traditional, sa opreasca distrugerea partimoniului romanesc, si sa-l si puna in valoare.

Sursa: Pro TV

Junioara română Elena Gabriela Ruse (18 ani) a reușit o performanță remarcabilă, trei victorii într-o singură zi, vineri, două la simplu și una la dublu, în turneul de tenis ITF de la Sunrise (Florida), dotat cu premii totale de 25.000 de dolari.

Ruse (558 WTA), venită din calificări, a dispus mai întâi în runda inaugurală de americanca Grace Min (21 ani, 212 WTA), a cincea favorită, cu 6-4, 6-3, într-o oră și 21 de minute.

Mai multe detalii pe agerpres

Submarinul-avion – o invenţie românească

În continuare, vom vedea un model de avion submersibil american, testat la începutul anilor ’60, dar care era mult mai rudimen­tar, net inferior „udovilului” (sub)marin şi aerospaţial propus de Nicolae Văideanu.

Centrajul şi organizarea internă a acestui aparat erau realizate de aşa natură, încă să permită flotabilitatea dar şi navigaţia în imersiune la mică adâncime (aşa-numita „adâncime periscopică”), la care tubul Pitot al avionului putea fi utilizat ca periscop.

Submarinul-avion

În acest regim de funcţionare, compresorul lucra ca elice hidraulică aspirând şi ejectând apa de mare şi în acest fel realizând propul­ sia maritimă dar şi submarină. La comanda pilotului, aparatul ieşea din imersiune şi accelera la suprafaţa apei până la o anumită viteză la care se punea în valoare aşa-numitul „efect de sol”(aplicat aici la luciul apei), moment din care se trecea în regimul de funcţionare aeroreactor iar aparatul, prinzând viteză, decola rapid (deoarece alunecarea pe apă generează o fre­care mult mai redusă decât aceea de la rulajul avionului pe sol) pentru aceasta fiind utilizată un fel de „sanie” de rulaj pe apă (escamota-bilă), dispusă în regiunea ventrală a avionului.

La amerizare, aparatul de zbor îşi scotea „schiurile” de rulaj pe apă, venea normal (asemănător cu aterizarea clasică) pe suprafaţa apei şi, după un scurt „rulaj pe schiuri”, era gata de navigaţie maritimă şi intrare în imersiune la adâncimea periscopică.

Important de menţionat este şi faptul că acest „submavion” chiar a fost testat, nu doar adus ca idee. Rezultatele oficiale au fost neconcludente, însă ceea ce s-a arătat oficial este departe de adevă­ rata tehnologie aplicată la un astfel de aparat polivalent.

Am arătat mai înainte „udovilul” lui Nicoale Văideanu, acela con­ ceput pentru navigaţie pe apă şi sub apă, dar tot Văideanu a con­ ceput şi varianta polivalentă a Udovilului: aceea care putea intra în imersiune dar şi accelera în păturile superioare ale atmosferei până la uriaşele viteze hipersonice.

lată de pildă sistemul de propulsie propus de Henri Coandă în cadrul brevetului american nr. 2.699.644 (cu titlul „Hidropropulsor”) din 18.01.1955.

1- admisia apei în cadrul unei conducte axiale având profilul tipic ajuta­ jului de tip Laval(convergent-divergent);
2 – elicea internă;
3 – jeturile de apă antrenate de elice în cadrul unui dispozitiv inelar;
4 – axul elicei prin care se face antrenarea acesteia;
5 – fanta inelară prin care apa antrenată de elice este suflată în exterior;
6 – porţiunea de perete curbat, pentru aplicarea efectului Coandă (jeturile de apă suflate prin fanta inelară ade­ ră la carenajul dispozitivului submarin şi se deplasează chiar pe supra­ faţa acestuia, ca şi cum ar curge pe acest perete);
7 – datorită depresiunii formate în jurul corpului fuselat imers, este antrenată şi apa din mediul ambient.

Un astfel de sistem hidropropulsiv aduce cu sine următoarele mari avantaje:

– este perfect silenţios, nedetectabil de către sonar;
– corpul imersat are o minimă rezistenţă la înaintare, deoarece în jurul acestuia se creează un strat-limită depresionar; aceasta con­ duce la obţinerea de viteze mari şi reducerea cosumului energetic;
– apa din mediul ambient, în loc să acţioneze ca un impediment, opunând rezistenţă deplasării vehiculului, participă la propulsarea acestuia!
Submavionul testat de US Navy în prima jumătate a anilor ’60 ar fi trebuit să reprezinte soluţia tehnologică pentru renunţarea la costisi-toatele portavioane în favoarea unor… platforme submarine, mult mai ieftine şi mai rentabile decât portavioanele.

S-a dorit ca acestea să poată purta întregi flotile de avioane cu rază de acţiune nu prea mare (spre deosebire de avioanele de luptă ac­ tuale) dar care să se fi putut infiltra până în relativa apropiere a ţăr­ mului inamic pentru a declanşa masive atacuri-surpriză, urmate de… retra­ gerea avioanelor de atac şi ascunderea lor înapoi sub valurile Oceanului!
Spre deosebire de modelul oficial american, vehiculele inventate de Coandă şi Văideanu aveau o multitudine de avantaje, fiind net supe­ rioare în performanţe şi capacitate de navigaţie în aer ori în imersiune.

Având în vedere faptul că URSS a preluat lucrările lui Văi­ deanu iar SUA lucrările lui Coandă (…şi pe Coandă însuşi) este les­ ne de bănuit faptul că în ambele „imperii” ale Războiului Rece s-au creat aparate polivalente capabile de deplasare în imersiune, pe su­ prafaţa apei, în aer şi spaţiul cosmic.

l-compresorul motorului, turboreactor;
2-rezervorul spate pentru balast;
3-motoruI de start;
4-admisia apei la motor;
5-tambuchiul;
6-ecranul radar;
7-aparatura de navigaţie;
8-perete dublu;
9-rezervor faţă pentru balastul de asietă;
10-rezervorul de aer comprimat;
1l-pompa de asietă;
12-camera foto;
13- periscopul;
14-aparatul optic;
15-mecanismul de ma­nevrare a periscopului;
16-antena radio;
17-radarul;
18-priza de admisie pentru apă;
19-volet comandabil pentru aer/apă;
20-priza de admisie aer;
21- proiectorul pentru navigaţie submarină;
22- rezervorul de com­bustibil;
23-suprafeţe de comandă pentru zbor şi lucrul în imersiune;
24-dublu volet posterior;
25-motor electric pentru deplasarea în imer­siune;
26-motorul aeroreactor;
27-deriva cu direcţia.

Este clar că tehnologia necesară există de cel puţin 60 ani şi la fel de clar faptul că, încă de la finele anilor ’50 se făceau teste ale unor astfel de vehicule având capacităţi uimitoare de deplasare. Ar mai trebui să precizăm şi faptul că marile aparate cilindrice de care se vorbeşte în această lucrare, ca fiind capabile de zbor la mare înălţime şi în spaţiul cosmic cu ajutorul învelişului magnetohidrodinamic, pot la fel de bine să navigheze în acelaşi regim MHD şi în mediul submarin, apa de mare fiind un fluid natural ionizat dar şi lesne ionizabil…

Sursa: http://ro.social-media-romania.eu

Violeta Bîrla a câştigat deja un “Oscar”, în lupta cu destinul, vrea unul pentru ceea ce face

Există conaţionali care nu s-au mulţumit cu condiţia lor şi au luptat pentru a demonstra că viaţa este aşa cum ţi-o faci. Sau aşa cum vrei să fie. Exemplele sunt multe, iar astăzi ne oprim la povestea Violetei Bîrla. Tânăra de 32 de ani este acum actor şi regizor la Roma. În urmă cu zeci de ani, Violeta era însă doar un copil într-un orfelinat din România. Oare putea să viseze că va ajunge pe platourile pe care au stat marii regizori italieni?

Dragostea pentru cinematografie şi-a descoperit-o de la vârsta de şapte ani şi a luptat pentru pasiunea ei. Chiar dacă, aşa cum spuneam mai sus, viaţa nu a fost deloc uşoară pentru copila Violeta.

Abandonată la orfelinat la vârsta de trei ani, Violeta a trăit cei mai frumoşi ani ai vieţii, cei ai copilăriei, cu obrajii aproape mai tot timpul stropiţi de lacrimi. După ce o abandonase în casa de copii, tatăl s-a întors să o ia acasă, dar aici a realizat că era mai greu decât printre străini.

S-a reîntors la orfelinat, animată însă de aceeaşi dorinţă: de a deveni actriţă. Chiar dacă pentru acest lucru, atunci când era “acasă”, tatăl ei o bătea spunându-i “să îşi bage minţile în cap”.

La vârsta de 18 ani, când a trebuit să părăsească orfelinatul, a decis să lupte pentru visul ei. Nu i-a fost uşor, spune, privind acum înapoi, dar a avut  tot timpul doar direcţia “înainte”. Iar destinul i-a fost favorabil, pentru că acum Violeta Bîrla este actor şi regizor la Roma, unde a regizat deja trei producţii cinematografice.

Fiecare peliculă are ca temă principală  poveşti ale copiilor abandonaţi. Violeta a simţit mereu lipsa unei familii şi s-a decis să pună aceste sentiment, aceste emoţii în cadre filmate. ” Voi ajuta copiii în lume , copiii bătuţi de soartă, aşa cum am fost si eu, voi incerca să aduc zâmbetul pe chipul lor… evident, şi cu mare regret spun asta … un singur om nu poate schimba viaţa a milioanelor de copiii care suferă, dar măcar voi lupta pentru a sensibiliza prin filmele mele cât mai mulţi oameni. Cu siguranţă, cine incearcă să rănească un copil nevinovat se va gandi la ceea ce fac eu de fiecare dată “, spune Violeta.

Visează la un Oscar, semn că nu se mulţumeşte cu ceea ce a obţinut până acum.

“Mi-am promis mie că voi ajunge la Oscar,  voi face atâtea lucruri minunate şi că voi străluci pe cer ca un luceafăr… adică nu mă va vedea doar ţara mea natală şi ţara adoptivă, ci întreaga lume”

Şi, după cum a reuşit până acum, se pare că acest lucru nu este deloc imposibil. Felicitări şi succes, Violeta!

autor: petre cojocaru

Sursa: blastingnews

de Adelina TALPALARIU

Daniel Cosovanu, elev al Liceului Tehnologic „Tomșa Vodă” Solca, a fost premiat de Patent and Trademark Office Society (SUA) în cadrul celei mai mari competiții de știință și inginerie din lume, dedicată tinerilor – Intel International Science and Engineering Fair (Intel ISEF). Concursul a avut loc la Los Angeles, Statele Unite ale Americii, în perioada 10-16 mai, Daniel fiind sigurul elev din lotul României care a fost laureat.

Actrița și cântăreața Margareta Pâslaru și regizorul Marian Crișan s-au numărat printre premianții Galei Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF) ce a avut loc vineri, la București.

Ioan Cărmăzan, președintele UARF, discută cu Margareta Paslaru, la cea de-a a IV-a ediție a Galei U.A.R.F

“Suntem o entitate clară, suntem o entitate limpede iar în ultimii ani prezența noastră în peisajul cultural este destul de activă”, a spus președintele UARF, Ioan Cărmăzan, în deschiderea galei.

mai multe detalii pe agerpres

de Romulus Cristea 

Un dispozitiv brevetat pentru arderea biomasei stă la baza unei afaceri cu centrale termice dezvoltate de doi fraţi. Cu un randament superior, centralele produse de Aurel și Iuliean Horneţ au ajuns la mare căutare chiar şi în Germania. Fermierii care le-au instalat în sere și solarii se declară mulțumiți de economia făcută în anotimpul rece.

Ideea de a construi o centrală termică eficientă de uz casnic, care să coste puţin, să aibă un randament foarte mare şi să utilizeze un combustibil banal le-a venit fraţilor Iuliean şi Aurel Horneţ în anul 1994. Retras la casa de la ţară, de lângă Brăila, fostul inginer metalurg de la Institutul de Cercetări Metalurgice (ICM) Aurel Horneţ a căutat o soluţie pentru a-şi incălzi locuinţa. După o perioadă în care a experimentat posibilităţi de încălzire a casei fie electric, fie cu brichete de rumeguş, Aurel Horneţ împreună cu fratele său Iuliean (fost cadru militar şi fost angajat la ICM) s-au gândit cum ar trebui să fie o centrală termică care să doteze o locuinţă: să nu scoată fum, să aibă randament foarte mare, să fie automatizată. Apoi, şi-au fixat ca obiectiv să construiască o instalaţie termică care să fie atât de eficientă, încât lumea să stea la coadă pentru a o cumpăra.

Gigacalorie ieftină din deşeuri

„Am avut nişte ţinte clare şi am pornit să găsim o soluţie deosebită de producere a energiei termice într-o perioadă în care nu existau multe alternative. După sute de încercări, verificări, investiţii, am obţinut în 2008 un brevet de invenţie şi am omologat un arzător gravitaţional. Energia termică se obţine din arderea biomasei granulare sub formă de peleţi (deşeu lemnos deshidratat şi comprimat). Cercetarea şi dezvoltarea proiectului pentru centrală au necesitat o investiţie de un milion de euro, dar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate”, ne-a declarat Iuliean Horneţ.

“După ce ne-am luat certificările a venit și prima comandă mare: 800 de centrale pentru un distribuitor din Germania. Omul a venit personal să vadă centrală pentru că nu îi venea să creadă ce specificații tehnice avem”; Iuliean Horneţ, inventator.

Pentru că nu au întârziat să apară comenzile, cei doi fraţi au deschis ulterior şi o unitate de producţie lângă Bucureşti, la Chiajna.

Bune și-n gospodăria fermierului

”Pentru fermieri și nu numai, ecoHORNET propune o nouă abordare în dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și urbane prin conversia biomasei: gunoaie, resturi și deșeuri vegetale, agricole, forestiere, silvice, agrozootehnice, selecție de deșeuri menajere, plante energetice, tocătură lemnoasă, în special a lemnului degradat și uscat din pădurile și terenurile necultivate, rumeguș de lemn sau în amestec. Această biomasă, compactată și granulată sub formă de peleți este transformată de centralele noastre în cea mai ieftină și curată energie termică și electrică. toate echipamentele ecoHornet sunt produse în România de către compania noastră”, ne-a declarat Iuliean Horneț, inventatorul sistemelor.

Centrale accesibile pentru sere sau crescătorii de animale

Din oferta de toamnă a companiei fac parte centrale termice pe peleți cu puteri între 20 și 350 kw, ce pot fi folosite pentru încălzirea locuințelor, a blocurilor, a serelor, a crescătoriilor de animale sau oricărui spațiu ce necesită un regim de temperatură și apă caldă.”94 – 97% randamentul centralei și peste 98 % randamentul arderii, situează centralele ecoHORNET printre cele mai eficiente din lume, așa cum rezultă din testele efectuate de laboratoare de specialitate fiind încadrate în clasa 3, clasa care indică o eficiență maximă, cu emisii minime și deplină siguranță în exploatare”, asigură oficialii companiei.

Pentru încălzirea spațiilor înainte, precum sunt halele, bisericile, sălile de sport, hangarele sau centrele expoziționale, compania propune un sistem unic:arzătoarele cu peleți pentru tuburi radiante  20-60kw. ”Încălzirea cu tuburi radiante este cea mai eficientă variantă pentru spațiile înalte deoarece se obține încălzirea obiectelor, a persoanelor aflate în aria de acoperire a radiațiilor infraroșii transmise de tuburile radiante, identică cu încălzirea produsă de razele solare, și nu a unui volum de aer imens. Arzatoarele ecoHORNET cu peleți pentru tuburi radiante oferă acestor mari consumatori posibilitatea obținerii unei energii termice ieftine, ecologică și eficientă”, mai spune Iuliean Horneț.

Tot în oferta ecoHORNET se află și arzătoarele cu peleți tip injector care înlocuiesc injectoarele pe gaz, motorină, păcură sau GPL. Acestea se utilizează la cetrale termice, generatoare de aer cald, generatoare de abur, cuptoare de pâine, uscătoare de cereale sau chiar pentru producția de energie electrică prin aplicarea la cazane de abur cu turbine.

Costul de încălzire în sere, redus cu 20 – 80%

Montarea centralelor ecoHORNET în cadrul serelor de plante și legume reprezintă un avantaj foarte mare pentru agricultori care pierd foarte mult din producție, deoarece legumicultura românească stagnează pe timp de iarnă datorită costurilor ridicate cu încălzirea. Reducerea costurilor nu se realizează doar din producerea energiei, ci și din distribuția acesteia, arzătoarele ecoHORNET reducând foarte mult pierderile. În această situație, agricultorul nu întrerupe activitate, aceasta putând fi continuată și pe perioada iernii la costuri minime.

Recomandată legumicultorilor, centrala ecoHORNET face minuni pentru buzunarul acestora. În cazul unei sere moderne, construită după standardele europene, cu o suprafață de 3.000 mp2, aceasta are nevoie de un necesar de căldură de circa un  MW. Proprietarii ecoHORNET au realizat, acum doi ani, un experiment, încălzind sera atât cu gaz, cât și cu peleți. Într-o primă fază a fost montată o centrală de 60 KW, acoperind doar o parte din necesarul de încălzire unei sere de dimensiuni foarte mari. Mulțumit de rezultatele pe care le-a obținut și de reducerea costurilor, proprietarul serei dorește să renunțe la încălzirea pe gaz, alegând încălzirea pe bază de peleți. Totodată, acesta a achiziționat și o instalaţie de fabricat de peleți din resturile și deșeuri vegetale, tulpini de flori, pe care le are la dispoziție de pe terenul propriu. ,,Așadar, costul de încălzire se va reduce cu până la 80%”, a  explicat administratorul SC Ecohornet SRL pentru eco-ferma.ro.

Avantajele utilizarii centralei termice pe peleți ecoHORNET:
– eliminerea spatiului vitrat (obligatoriu la centralele pe gaze);
– diminuarea poluării și a încălzirii globale;
– eliminarea pericolului de explozie;
– eliminarea costisitorului coș de fum ( functionare cu tiraj forțat);
– poate fi montată în toate zonele unde exista o sursă de curent electric de minim 200 wați;
– economii financiare de la 30% până la 80% în raport cu alți combustibili;
– produce cel mai ieftin kilowat;
– perioada de exploatare îndelungată.

Foto: adevarul.ro

sursa: agrointel

Naționala masculină de polo pe apă a României a învins formația Maltei cu scorul de 12-7 (4-2, 5-2, 1-1, 2-2), luni dimineața, într-un meci pentru locurile 9-16 la Campionatul European de la Belgrad.

Tricolorii au câștigat la pas acest meci și vor evolua pentru locurile 9-12, cu învingătoarea dintre Slovacia și Germania.

Mai mlte detalii pe agerpres

Actrița Carmen Tănase s-a născut pe 18 ianuarie 1961, la Ploiești. A absolvit Liceul Pedagogic din orașul natal.

Actrița Carmen Tănase, la Festivitatea de acordare a premiilor Galei Absolvenților UNATC 2014 — Master, la Sala Atelier a UNATC. (8 iunie 2014)

Mai multre detalii pe agerpres