Doctor Constantin Crânganu s-a născut la Bârlad şi este profesor universitar de geofizică şi cercetător în Statele Unite ale Americii. Constantin Crânganu a activat în anii 90 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza din Iaşi”. A ajuns în SUA prin intermediul unei burse FulBright Scientist. Lucrează la Colegiul Brooklyn, unde ocupă în prezent funcţia de profesor al Departamentului de Științele Pământului și Mediului și la Școala Doctorală din Manhattan. Profesorul român a inventat o metodă de extragere a gazului metan din acumulările marine şi continentale de hidraţi de metan. Pentru această descoperire are drepturi de autor de 35%, restul revenindu-i Institutului de Geoştiinţe pentru Explorare şi Dezvoltare din cadrul Universităţii Oklahoma, unde românul nostru a condus, în calitate de direct adjunct, programele de cercetare. Pentru activitatea sa ştiinţifică, Constantin Crânganu este nominalizat la ENI Award 2012, unul dintre cele mai prestigioase premii din lume, ce se acordă pentru cercetări din domeniul energiei.

„Adevărul”: Cum aţi ajuns în Statele Unite ale Americii?

Constantin Crânganu: Ca FulbrightVisiting Scientist în iulie 1993. Bursele Fulbright au fost propuse Congresului american în 1946 de către senatorul James W. Fulbright, democrat din Arkansas, care, în la mijlocul anilor ’60, a angajat un tânăr student să lucreze în biroul său senatorial. Studentul se numea Bill Clinton.

De la bun început, bursele Fulbright au fost concepute ca un mijloc de diminuare a tensiunilor dintre Est și Vest, caracteristice perioadei războiului rece. Cei mai valoroși cercetători și profesori din Est puteau să petreacă un an de zile într-o universitate americană. Pentru Statele Unite, acordarea unei burse Fulbright are o însemnătate deosebită, deoarece câștigătorul bursei este în final aprobat de Departamentul de Stat și devine VIP.

Acordarea burselorFulbright în România a început în 1961, dar a fost sistată în ultimii ani ai dictaturii Ceaușescu. Pe 30 iulie 1992 guvernele SUA și României au semnat un acord pentru reluarea concursului de acordare a acestor burse. Concursul a fost larg popularizat în mass-media din România și, în câteva luni, Ambasada americană din București a fost inundată cu dosare de concurs (mi s-a spus de către o lucrătoare din ambasadă că s-au primit circa 26.000 de dosare).

În ajunul Crăciunului 1992, a sunat telefonul acasă și o voce (pe care mi-o amintesc și acum) mi-a spus: „Hello, Mr. Crânganu. I am calling from the American Embassy in Bucharest to congratulate you. You are the winner of the first post-communist Fulbright competition in Romania!” (n.r. Bună ziua, domnule Crânganu. Vă sun de la Ambasada SUA în România pentru a vă felicita. Sunteţi primul câştigător de după perioada comunistă al concursului Fulbright din România, ). Restul este istorie.

Ce ne puteţi spune despre munca pe care o desfăşuraţi?

Sunt full-profesor de geologie/geofizică si cercetător la Colegiul Brooklyn, Departamentul de Științele Pământului și Mediului și la Școala Doctorală din Manhattan, ambele aparținând de City University of New York (CUNY). Ca o mențiune, aș vrea să vă spun că, începând cu 15 februarie 2008, am fost primul român din SUA care a devenit full profesor de geologie/geofizică.

Ca profesor, misiunea mea este să pregătesc și să predau cursuri la toate nivelele (licență, masterat și doctorat) și să conduc lucrările de diplomă ale studenților din cele trei categorii. Am început activitatea didactică la CUNY pe 1 septembrie 2001 (cu zece zile înainte de 11 septembrie). Întrucât eram primul profesor de geofizică al Colegiului Brooklyn, am introdus, pentru prima dată în istoria colegiului, cursuri de geofizică generală și aplicată, petrofizică, carotaj geofizic, geologia petrolului. Multe dintre aceste cursuri au fost premiere absolute în Universitatea CUNY și chiar pe Coasta de Est, unde, de exemplu, geologia petrolului și gazelor nu se predă. O altă noutate la Brooklyn College a fost introducerea GIS-ului (Geographic Information Systems) ca metodă de cercetare în diverse specialități. După primele mele cursuri de geofizică și hidrogeologie bazate pe GIS, alte departamente (arheologie, științe nutriționale, sociologie) au apelat la GIS.

În domeniul cercetării, activitățile mele acoperă varii domenii: petrofizică (analiza proprietăților rocilor precum porozitate, permeabilitate, structura porilor etc.); hidrogeologie (studiul regimurilor cu presiuni anormale ale fluidelor – apă, petrol, gaz – din bazinele sedimentare); carotaj geofizic (identificarea și cuantificarea stratelor purtătoare de gaz natural); surse energetice (producerea de gaz natural din depozitele de hidrați gazoși și din argilele gazoase); aplicații geofizice ale metodelor de inteligență artificială (rețele neuronale artificiale, algoritmi genetici, support-vectormachines – mașini inteligente de învățare prin suport vectorial). Lucrez, de asemenea, și pe probleme de schimbări climatice/încălzire globală. De exemplu, studenții mei și cu mine efectuăm un studiu de anvergură (trei ani) pentru Department of Energy (Ministerul Energiei) prin care vom estima și vom face recomandări cu privire la fezabilitatea stocării dioxidului de carbon într-un rezervor subteran din statul Oklahoma.

Cât de importantă e descoperirea pe care aţi făcut-o în domeniul energiei (metoda de extragere a gazului metan din acumulările marine şi continentale de hidraţi de metan)

Consider că metoda pe care am inventat-o pentru extragerea  gazului metan din depozitele marine și continentale de hidrați gazoși are importanță economică deosebită pentru țările fără resurse energetice mari (de exemplu: Japonia, India) dar cu însemnate rezerve de hidrați marini. Există apoi și o componentă politică a invenției mele: independența energetică față de importurile de gaz metan din țări care pot impune restricții la livrări. Fără a aminti de cazurile recente din Europa occidentală (dependentă de gazul rusesc), aș menționa că SUA ar avea o sursă continuă de gaz pentru următorii 200 de ani la nivelul 
consumului actual.

Resursele naturale din lume, inclusiv gazul metan, sunt limitate. Poate descoperirea dumneavoastră schimba acest lucru?

Este adevărat că resursele naturale, inclusiv cele energetice, sunt limitate prin definiție: trăim pe o planetă limitată și ne trebuie perioade geologice de timp pentru procese de formare a noi resurse. Dar dați-mi voie să fiu un pic optimist pentru că mai există o resursă naturală pe care o consider (aproape) nelimitată: inteligența umană. Două exemple:

1. Când am ajuns la Universitatea Oklahoma în 1993, hidrații gazoși erau doar o curiozitate naturală, producătoare de accidente de foraj sau probleme de transport al țițeiului pe conducte. În următorii  ani, continuând până în prezent, cercetătorii au evidențiat potențialul energetic al acestor hidrați, gazul metan stocat în depozite marine și continentale ar putea fi extras și balanța energetică a multor țări s-ar redresa;

2. Începând de prin 2003-2004, cercetătorii americani au inventat o tehnologie de fracturare hidraulică a argilelor gazoase care pot conține rezerve impresionante de gaz metan. Argilele gazoase sunt prezente în multe țări ale lumii, inclusiv România. Când eram student, în anii 70, la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București, profesorii noștri ne prezentau aceste argile gazoase ca pe o resursă puțin probabilă pentru că nu exista nici o tehnologie capabilă de extragere economică a metanului. Astăzi, tehnologia americană este folosită nu numai în SUA (unde producția de gaz metan din argile se preconizează să transforme Statele Unite din importator în exportator energetic), ci și în multe alte țări, inclusiv România.

Ce ne puteţi spune despre resursele naturale din ţara noastră, le exploatăm îndeajuns de mult?

Am plecat din România în 1993 și bănuiesc că s-au schimbat multe aspecte legate de resursele naturale ale țării (volume, grad de exploatare, indici economici etc.). Nu am date la îndemână ca să vă spun dacă resursele naturale românești sunt exploatate suficient de mult. La sfârșitul anilor ’90 am avut o colaborare cu Institutul GeoEcoMar din București pentru studiul hidraților gazoși de la Marea Neagră și eventuala lor exploatare economică. Din motive pe care prefer să nu le relatez aici, colaborarea nu a fost fructuoasă și momentan nu știu care este situația exploatării hidraților gazoși în România.

Un alt aspect interesant pentru România îl reprezintă exploatarea argilelor gazoase prin metoda americană a fracturării hidraulice. În 2010 am petrecut semestrul de toamnă la fosta mea Universitate din Iași și am format un consorțiu academic “Gas Shale Project”, cuprinzând cercetători din Iași, Cluj-Napoca și New York. Scopul consorțiului este de a face o estimare – cât mai comprehensiva cu putință – a resurselor de gaz din argilele din Romania și de a recomanda guvernului României metoda de exploatare prin fracturare hidraulica orizontala, metodă care se aplică deja în Europa (Polonia și  Estonia). Politic vorbind, consorțiul propune asigurarea independenței energetice a Romania și eliminarea presiunilor unei piețe energetice imprevizibile si, de multe ori, condusă politic..

Profesorul român, alături de studenţii săi de la universitatea americană

Cât de des veniţi în România?

Încerc să vin cât măcar o dată pe an. După ce am petrecut toamna și iarna lui 2010 la fosta mea universitate, anul acesta am fost invitatul Guvernului României ca expert internațional pentru evaluarea învățământului superior geologic și geografic din țară.

Care credeţi că ar fi fost parcursul dumneavoastră profesional dacă aţi fi rămas în ţara noastră?

Cred că devenind bursier Fulbright în 1993 a fost o șansă rară pentru mine și familia mea. Uitându-mă în urmă la cei 18 ani petrecuți în mediul universitar american, pot spune că am avut multiple posibilități (academice, științifice, financiare) la care nu știu dacă aș fi ajuns în România.

Colaboraţi cu oameni de ştiinţă din România, aveţi vreun proiect aici?

Colaborarea mea cu colegii români nu a încetat niciodată de când am plecat din țară. In mod continuu, trimit/duc cărți și articole de specialitate care nu se găsesc sau sunt foarte scumpe pentru ei. Proiecte și lucrări publicate am avut și am cu foștii mei colegi/studenți de la Iași. Recent, a apărut o carte la New York, The Black Sea: Dynamics, EcologyandConservation, unde am publicat un capitol  cu unul dintre colegii ieșeni. „Gas Shale Project” este proiectul curent.

Vă gândiţi să reveniţi pentru a preda în România?

Tot timpul mă gândesc la asta! Mi-a făcut o deosebită plăcere faptul că, după ce m-a onorat cu titlul de „Profesor de Onoare” în 2009, Universitatea “Al. I. Cuza” și Facultatea de Geografie-Geologie din Iași mi-au oferit posibilitatea de a preda trei cursuri pentru masteranzi și doctoranzi în toamna-iarna lui 2010. A fost emoționant să revin în amfiteatrele pe care le părăsisem cu mulți ani în urmă. Desigur, voi reveni oricând voi fi chemat să predau din nou.

Ce proiecte aveţi pentru viitor?

O carte, „Exploring the Earth System”, scrisă împreună cu un coleg din Colegiul Brooklyn, pe care am trimis-o editurii Springer; Un capitol, intitulat „Using Gamma Ray Logs in Soft Computing” care va fi publicat anul viitor în cartea „Gamma Rays: Technology, Applications and Health Implications” la editura Nova Sciences Publishers;

Un nou proiect de cercetare legat de rolul permeabilității rocilor în procesul de injectare a dioxidului de carbon în rezervoare subterane.

În perioada 1 februarie – 30 septembrie 2012 voi lucra la Brooklyn College cu Dr. Basem K. Moh’d de laTafilaTechnical University din Iordania care a câștigat o bursă Fulbright.

 Sursa: www.adevarul.ro

3 decembrie 2011, 07:55 |  Autor: Ionuţ Benea |

Orădeanca Simona Bișboacă a uimit savanții de la Salonul Internațional de Inventică de la Varșovia (3-5 noiembrie), fiind medaliată cu aur şi argint pentru două produse originale, o „bombă“ de antioxidanţi şi propolis dizolvat în apă, fără alcool.

Salonul Internațional de Inventică (3-5 noiembrie) de la Varșovia a marcat împlinirea a 100 ani de la acordarea premiului Nobel pentru chimie, Mariei Sklodowska Curie. Deși s-a aflat la prima participare la un astfel de eveniment, orădeanca Simona Bişboacă, în vârstă de 32 de ani, a uimit cu produsele sale elita cercetătorilor. Pentru produsul desemnat „cel mai puternic antioxidant” denumit „Antioxi Vita”, Simona Bişboacă a fost medaliată cu aur şi i s-a acordat un premiu special din partea Asociaţiei Inventatorilor din Coreea de Sud. Al doilea produs prezentat de către Simona Bişboacă a fost  cel intitulat „Propolis dizolvat în apă”, care i-a adus medalia de argint şi un premiu special, oferit de către Asociaţia Asiatică pentru Invenţii şi Creativitate. La salon au participat cercetători din peste 30 de țări, din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia.

Tinereţe din reziduri de struguriTânăra inventatoare este doctorand şi a absovit Facultatea de Tehnologia şi Prelucrarea Produselor Alimentare, din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în anul 2003. Încă dinainte de a termina facultatea, din 2001, când a fost la un schimb de experienţă la Bologna, Simonei i-a venit ideea realizării acestui produs antioxidant, pe bază de sâmburi, pieliţe şi rahis de struguri atent selecţionaţi. „Un flacon de 100 de ml are principii active în echivalentul a 80 de litri de vin Cabernet Sauvignon, despre care se ştie că are cel mai mare conţinut de antioxidanţi”, a spus Simona Bişboacă. Aceasta a lucrat pe cont propriu, timp de opt ani, la găsirea metodei de a extrage şi a stabiliza antioxidanţii din struguri, într-o concentraţie atât de mare. „Mi-am făcut un laborator acasă, iar pentru anumite analize mergeam la laboratorul facultăţii. Am încercat foarte multe variante şi trebuie să recunosc că au fost zile întregi în care nu am ieşit din laborator”, a povestit Simona, care pentru a se putea întreţine pe timpul cercetărilor, care cereau investiţii în timp, dar şi în bani, a lucrat ca designer de interior şi exterior. „Acum nu mai am timp de design, fiindcă ma axez exclusiv pe cercetare”, a spus Simona, care va participa în luna decembrie la un nou salon de inventică, la Seul, alături de fratele său Adrian Timar, care a ajutat-o de altfel şi în cercetările întreprinse până acum. Cei doi lucrează împreună la noi produse, pe nişa produselor alimentare fără aditivi.

Bombă de antixodanţi şi propolis

Întrebată dacă „Antioxi Vita” este un elixir al tinereţii fără bătrâneţe, orădeanca s-a abţinut să-şi laude „marfa”, însă a recunoscut că acesta are proprietăţi care reduc îmbătrânirea celulară. „Produsul te ajută să îmbătrâneşti încet, frumos şi sănătos”, a spus cercetătoarea în chimie alimentară. Potrivit acesteia, cel mai în vârstă consumator al produsului creat de ea are 89 de ani şi consumă 5 ml pe zi, iar cel mai tânăr are doi ani. Pentru adulţi şi tineri, doza recomandată este de 2 ml pe zi. „Propolisul dizolvat în apă”, al doilea produs cu care a impresionat în Varşovia, este deosebit prin faptul că nu conţine alcool, putând fi folosit chiar şi de către copii. Ambele invenţii au fost brevetate şi se găsesc în magazine naturiste şi farmacii din toată ţara.

Mândră că e româncă

De doi ani, Simona este membră a Asociţiei Inventatorilor din România. În ciuda faptului că a stârnit interesul unor cercetători din toată lumea, Simona nu se gândeşte să plece din ţară. Este mândră de faptul că este româncă, iar invenţiile sale poartă însemnul „produs românesc”. „Deviza mea este: dacă vrei, se poate”, a spus, şi chiar a demonstrat, Simona. „Există posibilitatea să încep să export în Polonia şi sunt în discuţii avansate cu reţele de distribuţie din Italia şi Germania”, a mărturisit orădeanca, semn că inventica românească este pe drumul cel bun, în ciuda tuturor piedicilor.

Sursa: www.adevarul.ro