ROMANIA

Romani celebri – toti

O echipă de informaticieni români a creat o aplicaţie pentru Android, care previne furtul telefoanelor inteligente. Denumită LockGuard, aplicaţia semnalează posesorului orice tentativă de a debloca dispozitivul.

„Ca logică de business este perfect valabil: în perioada de boom economic, românii au investit în țară deoarece economia avea reale perspective de creștere. Când România a intrat în contracții, era firesc să apară o reorientare a in­ves­tițiilor“, spune Lionăchescu.

Într-adevăr, dacă analizăm oamenii de afaceri prezenți în Top 300 cei mai bogați români ale căror businessuri  au înregistrat creșteri chiar și în anii de criză, vom constata că, pentru cei mai mulți dintre ei, strategia câștigătoare a fost deschiderea de reprezentanțe și birouri în străinătate. De cele mai multe ori, succesul a fost înregistrat din recucerirea vechilor piețe tradiționale ale României: Peninsula Arabică, Africa, foste țări ale Uniunii Sovietice, dar și locații noi, precum Marea Britanie sau țări care au aparținut fostului bloc comunist – Serbia, Muntenegru, Polonia sau Cehia.

De departe unul dintre cei mai mari investitori în plan internațional este Gabriel Comănescu, proprietarul Upetrom Group, companie care, în ultimul an, a reușit să câștige contracte externe și noi piețe de exploatare. Acesta are reprezentanțe deschise în Marea Britanie, Olanda, Roma, Kazahstan și Tunisia. Peste zece firme românești sunt deja prezente în Kurdistan, acestea numărând peste 300 de angajați români. Delta ACM, controlată de milionarul Florea Diaconu, lucrează de câteva luni la un contract câștigat în Kurdistan, în valoare de 67 milioane de dolari.

Pa&Co Internaţional, compania familiei Cășuneanu, a pătruns în Orientul Mijlociu prin Magna Constracting LLC din Emiratele Arabe Unite. În Polonia, Alin Alexandru Popa, acționar majoritar al edy Polska, a deschis o companie de sine stătătoare, cu o flotă de 20 camioane.Dan Adamescu a investit în sectorul asigurărilor în Ungaria și Germania. Dinu Patriciu are afaceri imobiliare în UE și afaceri bancare în Belarus. Familia Năsui deține reprezentanțe ale grupului  AIR în 60 de țări. Tiberiu Urdăreanu, acționarul majoritar al grupului UTI, conduce afaceri în Italia, Polonia, Albania, Ucraina, Kuveit etc., iar Cornel Tăbăcaru este cunoscut pentru afacerile sale din SUA, Canada și Costa Rica.

Planuri de viitor pe cinci continente

În Africa de Vest, Ovidiu Tender inten­ționează să investească în aviație. Gruia Stoica vrea să extindă activitățile de transport feroviar pe piețele din Austria, Cehia, Slovacia și Grecia, iar pentru înființarea  caselor de expediții din Kazahstan și China procedurile au fost deja demarate. Iar  trendul transformării businessurilor românești în afaceri internaționale va continua.

Cred că mare parte din bunăstarea românilor se datorează îndatorării, și nu acumulării de capital.
Doru Lionăchescu, preşedinte, Capital Partners

Venituri tot mai mari
În șapte ani, venitul național brut al românilor a crescut de 3,4 ori. La aceasta au contribuit veniturile persoanelor fizice și juridice din străinătate, dar și transferurile „euronavetiștilor“.

Câțiva din românii care au ales șă aibă succes pe timp de criză

Gabriel Comănescu a avut o cifră de afaceri de 548 milioane de euro la GSP, societate cu două puncte de lucru în țară și  cinci reprezentanțe externe.

Costel Cășuneanu desfă­șoară proiecte de infrastructură în state precum Bahrain, Kuweit, Qatar, Arabia Saudită, Oman, Yemen.
Dan Șucu, acționarul majoritar al Mobexpert, motivat de evoluția businessului din România, a deschis Mobexpert Sofia, în Bulgaria.

Nelu Iordache, acționarul majoritar al Romstrade, se află la primul proiect de infrastructură în Irak.

UTI, controlată de Tiberiu Urdăreanu, prezentă deja în străinătate,  și-a propus să devină un jucător regional care să fie listat la o bursă externă.

Sursa: www.capital.ro

Nu numai românii de rând au întrezărit şansa la o viaţă mai bună în străinătate, ci şi afaceriştii români. Mai multe companii româneşti s-au extins pe pieţele externe, în state precum Ungaria, Rusia, Spania, sau Senegal.

Site-ul de business money.ro a făcut o listă cu principalele companii conduse de oameni de afaceri din România, care au cunoscut succesul şi pe pieţele economice din străinătate. Compania de programe software BitDefender este una dintre ele. Înfiinţată în 2001, aceasta a cunoscut o dezvoltare rapidă şi a intrat pe pieţele internaţionale prin oferirea de soluţii antivirus pentru organizaţiile din segmental tehnologiei informaţiei. În prezent, o mare parte a activităţii companiei se desfăşoară în străinătate, cu birouri deschise în Germania, Spania, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, în renumita zonă Silicon Valley. Grupul de telecomunicaţii RCS& RDS, controlată de Zoltan Teszari, originar din Oradea, a fost înfiinţată în 1995, până în 2010, ajungând la dimensiunea unei organizaţii internaţionale, cu peste 6.300 de angajaţi şi peste 200 de puncte de prezenţă numai în România. În plus, compania oferă servicii de telecomunicaţii şi în ţări precum Ungaria, Cehia, Slovacia, Croaţia şi Serbia. Nu există român care să nu fi auzit de Blue Air, companie aeriană românească deţinută de omul de afaceri Nelu Iordache, care controlează grupul de firme Romstade. Românul intenţionează să-şi deschidă, anul acesta, un biroul şi în regiunea irakiană Kurdistan, în oraşul Erbil. În 1993, fraţii Viorel şi Ioan Micula ai fondat, în join-venture cu o firmă suedeză, grupul European Food & Drinks fac parte companiile European Drinks, European Food şi Scandic Distilleries. Compania deţine subsidiare în Republica Moldova, Cehia, Slovacia, Ungaria, Rusia, Ucraina, Bulgaria. Cu o tradiţie de peste 30 de ani, Rompetrol este reprezentantul la nivel naţional al industriei petroliere româneşti. Privatizată în 1993 şi preluată de omul de afaceri Dinu Patriciu în 1998, compania s-a extins în afara ţării, mai întâi, prin stabilirea sediului central în Olanda. În 2002, organizaţia a deschis subsidiare în Bulgaria şi în Republica Moldova. Comercializarea materialelor de construcţii este punctul forte al companiei Arabesque, care a ajuns de la înfiinţare, din 1994, unul dintre cei mai mari distribuitori cu peste 10.000 de clienţi. Pe piaţa externă, Arabesque şi-a făcut simţită prezenţa încă din 2005, cu un prim centru deschis la Chişinău în Republica Moldova. La scut timp a urmat deschiderea unui alt centru în Ucraina şi în Serbia. Un alt jucatori important în rândul întreprinzătorilor români este Ovidiu Tender, cu grupul ce-i poartă numele. După investiţiile din ultimii ani pe pieţe precum Serbia, Spania şi Orientul Mijlociu, grupul Tender urmează să se dezvolte şi pe continentul negru – Senegal.

Sursa: http://www.adevarul.es

de Cosmin Navadaru HotNews.ro

Joi, 8 decembrie 2011, 17:20 Actualitate | Cultură

Nicolae Iorga

Foto: Agerpres

Personalitate prodigioasa, ajuns profesor universitar la doar 23 de ani, Nicolae Iorga a scris 1250 de carti si peste 25.000 de articole. A intrat in viata parlamentara in 1907, iar peste 12 ani a devenit Presedintele Parlamentului. A propovaduit idealul national, propunand de multe ori solutii nerealiste pentru tara. “A fost considerat un instigator. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie”, spune istoricul George G. Potra, caci Iorga “se ia de piept cu toata clasa politica. Pentru el nu exista nici liberali, nici conservatori, nu exista nici dreapta, nici stanga. El cere dreptate pentru taranul roman”. Vezi ce au declarat mai multi istorici saptamana aceasta, cu ocazia lansarii volumului “Discursuri parlamentare 1907-1917” de Nicolae Iorga.

• Iorga, comparat de Caragiale cu Iliuta, “activul” de la casa de nebuni, care aducea apa cu o caldare gaurita
• “Demolat” de Zaharia Stancu, dar elogiat de George Calinescu
• Ionel Bratianu, huiduit la Ateneul Roman – o replica inteligenta
• Apetitul oamenilor politici pentru valorile istoriei noastre – o poveste despre autosuficienta si despre cum reinventam mereu apa calda

Nicolae Iorga (1871-1940), istoric si om politic. Profesor la Universitatea din Bucuresti (1894). Membru al Academiei Romane (1910). In 2010 s-au implinit 70 de ani de la asasinarea lui, iar in 2011 s-au sarbatorit 140 de ani de la nasterea lui.

Iorga – prin ochii altor oameni de cultura

• A fost “demolat” de Zaharia Stancu: “Cititi Istoria literaturii moderne a lui N. Iorga. Va veti apuca cu mainile de par de atata nepricepere, de atata lipsa de bun gust”. Numirea lui in fruntea guvernului a parut “de necrezut, mai curand o gluma fara haz, scria = Stancu in 1945, in articolul “Iorga intim”.
• “Cred ca la 100 de ani de la nasterea sa am citit o “tableta” a lui George Calinescu, care a spus cam asa: “Iorga mi-a lasat o trista mostenire. A scris: despre armata, despre istoria literaturii romane si universale, despre pompieri, despre comert, despre invatamantul sanitar, despre Biserica… despre tot. Ne-a lasat doar sarcina de-ai corecta uneori greseli de trimitere la unele pagini, sau de litera. A scris tot. Noi nu mai avem practic de facut nimic. Ne-a dat tot.” El are modul lui caracteristic de a face un elogiu absolut. Si o facea un Calinescu, care se considera un spirit critic si care nu admitea ca cineva sa se ridice in Panteonul civilizatiei romanesti”. (George G. Potra, istoric)
• “Caragiale nu l-a crutat deloc pe Iorga. Il pretuia mult, dar spunea ca “baiatul asta creste stramb. Mai lasati-ma cu activismul lui! Cunosc pe unul si mai activ.” Asta era Iliuta, “activul” de la casa de nebuni, care aducea apa cu caldarea gaurita tot timpul si care se agita mereu. Fiindca Iorga, in tot ce a spus, a scris, umbla cu stenografa dupa el. In absolut tot ce facea, se innopta. Si la Universitate, si la Valenii de Munte, peste tot. Era un fenomen”. (Nicolae-Serban Tanasoca, istoric)
• Mihail Polihroniade despre Iorga: o personalitatea “navalnica, dar confuza, haotica, stearpa”

Vezi aici cum au reactionat intelectualii la uciderea lui Nicolae Iorga.

Iorga impotriva tuturor

Nicolae Iorga intra in viata parlamentara in 1907 (anul unor mari tulburari), la varsta de 36 de ani. Ca om politic, avea sa detina functiile de:

• Consilier regal
• Deputat in Parlament
• Presedintele Adunarii Deputatilor
• Presedintele Consiliului de Ministri
• Presedintele Partidului Nationalist-Democrat
• Presedintele Senatului
• Senator
• Ministru de Interne
• Ministru de stat
• Ministrul instructiunii publice, cultelor si artelor

Iorga a fost considerat un instigator. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie.

George G. Potra, istoric

George G. Potra (istoric), despre intrarea lui Nicolae Iorga in Parlament in 1907, anul celebrei Rascoale Taranesti: “Aveti aici o interventie fabuloasa a lui Iorga. A fost considerat un instigator. Mare lucru ca n-a fost bagat in puscarie inca de atunci. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie. Iorga condamna intreaga clasa politica. El spune ca s-a ajuns la asta datorita ei, datorita nemerniciei, dezinteresului, hotararilor aiurea, faptului ca pamantul n-a mai fost lucrat, pamantul n-a mai fost asumat de catre cei ce trebuiau s-o faca, a fost incredintat unor egoisti, unor speculanti, unor oameni pentru care taranul roman n-a contat deloc – nici pentru boieri, nici pentru alogeni”.

Un savant expert in toate

George G. Potra: “Iorga este un om care se pronunta in toate, cu acuitatea unui Argus, cu atitudinea unui cenzor. Un om care se informeaza extraordinar in ceea ce se pronunta, un om care poate exagereaza uneori in demonstratii, prin chestiuni de amanunt sau prin patetismul interventiilor sale, dar un om care comunica intotdeauna un punct de vedere de interes national. El ne vorbeste despre tara, despre viata ei politica, despre momente importante ale vietii politice, fie ca este vorba de rascoale, de razboaie, fie de decizii importante prin varii spatii ale vietii sociale, economice si militare”.

Iorga este un om care isi asuma totul, care se ia de piept cu toata clasa politica. Pentru el nu exista nici liberali, nici conservatori, nu exista nici dreapta, nici stanga. El cere dreptate pentru taranul roman.

George G. Potra, istoric

Volumul “Discursuri parlamentare 1907-1917” cuprinde 69 de subiecte, temele a 69 de interventii ale lui Iorga, caci el “s-a simtit dator sa ia atitudine atunci cand s-a discutat despre tarani, meseriasi, pamant, carciumi, profesori, avocati, corpul preotesc, restaurarea monumentelor. Putem spune ca s-a referit la tot.

Iorga avanseaza solutii, dar nu ca un om de stiinta in toate acele specialitati – in pedologie, in distributia hartiei. Nu. Dar el intuieste unde este miezul problemei, intuieste solutia. El spune: aceasta este solutia, tehnic gasiti-i voi datele!

Iorga ca parlamentar

• A fost dominat de idealul Romaniei Mari
• A propovaduit interesul national, libertatile individuale si a pus accentul pe apartenenta noastra la lumea civilizata a Occidentului
• A sustinut necesitatea reformelor – Iorga vorbeste despre greutatea intampinata din cauza structurilor oligarhice din societatea romaneasca
• Problema boierimii – “Iorga este foarte dur si foarte critic cu boierimea. El spune ca nu mai exista boierimea adevarata, care a fost candva. Asta e o boierime care s-a declasat, intr-un fel. E vorba apoi de politicianism si de politicianizarea tuturor institutiilor. In esenta, marea plaga e politicianismul. Si acest politicianism vine din faptul ca Statul avea la noi rolul de a infaptui o rapida evolutie si o incadrare in sistemul european a unei tari ce fusese desprinsa din unitatea organica a Europei, careia ii apartinea prin vocatie si prin istorie. Statul devenea un fel de parinte al unei burghezii. Nu intotdeauna lumea aceasta se comporta corespunzator celor mai inalte exigente morale”. (Nicolae-Serban Tanasoca)
• “El critica mereu, destul de tare, alianta cu Austro-Ungaria. Si arata ca nationalismul unguresc va duce de rapa Imperiul Austro-Ungar, lucru care s-a si intamplat”. (Nicolae-Serban Tanasoca)
• Iorga NU a fost un mare partizan al partidelor, desi a condus el insusi o astfel de organizatie (Partidul Nationalist-Democrat): “amurgul se lasa asupra vietii de partid”. Dimpotriva, Iorga a fost fericit cand a venit Carol al II-lea inapoi in tara, in 1930 (el il sustinuse tot timpul si ii spusese “profesor”; era – cum s-a spus – “Aristotelul acestui Alexandru, profesorul lui”; se facusera multe ironii pe seama lui). “Argetoianu si Iorga erau sustinatori ai unei formule autoritare de conducere a statului de catre monarh, deci adepti ai intaririi monarhiei. Se uita adesea ca Romania a fost ultima tara care a recurs la aceasta forma si numai ca sa puna frau extremei drepte” (Nicolae-Serban Tanasoca).

Parlamentarul huiduit de parlamentari

George G. Potra: “Nicolae Iorga n-a fost iubit in Parlament. Sau nu intotdeauna, sau nu de toata lumea. A fost urat in Parlament, a fost huiduit in Parlament, n-a mai fost ales in Parlament (dupa ce fusese Presedinte). Ganditi-va ce coalizare a fost impotriva lui Iorga. Nu era nici strain, nici bogat, dar deranja pentru ca spunea adevarul. Se ia in piept cu Regele, se cearta cu Primul Ministru, cu sefii de partid, se cearta cu alti membri de la Academie. El o tine pe a lui!”

Eu am fost in situatia sa ar hectare intregi. Voi cultivati o viata intreaga un pogon si va laudati cu treaba asta.

Iorga catre cei care il criticau

“Uneori nu se gaseste in linie cu ceilalti exponenti ai partidelor politice – nu-l deranjeaza. El este convins ca trebuie sa-si exprime propria gandire, propriul adevar” (George G. Potra).

Nicolae-Serban Tanasoca: “S-a spus ca Iorga a fost hulit, huiduit in Parlament. Toti au fost huiduiti! A fost un mare discurs, de o mare frumuseste, discursul lui Ionel Bratianu, in primul Parlament al Romaniei Mari, la Ateneul Roman, in care explica de ce si cum s-a facut razboi. La un moment dat, parlamentarii striga (mai ales doua categorii: ardelenii si basarabenii): “De ce ai azvarlit tara in razboi?”, caci se facusera anumite aliante. “Nenorocitule! Ti-ai batut joc!” La inceput, Bratianu a incercat sa explice, pe urma a avut o replica extraordinara: “N-are rost sa va spun de ce. Prezenta dumneavoastra in aceasta sala explica de ce am intrat eu in razboi”. Adica “daca nu intram, nu erati voi aici”.”

Georgeta Filitti, istoric: Iorga a fost teribil de criticat si sigur ca au fost destui “marunti” care au spus “acolo a gresit, dincolo a gresit”. Iorga avea o replica la care nu mai poti sa spui nimic: “Eu am fost in situatia sa ar hectare intregi. Voi cultivati o viata intreaga un pogon si va laudati cu treaba asta”.

Iorga, cea mai prodigioasa personalitate a Romaniei

George G. Potra: “Unul dintre profesorii nostri universitari a fost certat cand l-a evocat intr-o reuniune publica pe Iorga. A fost pus la punct: “Dar ce, tovarasul Lenin a scris mai mult! Tovarasul Stalin a scris mai mult!” Nu! Nici tovarasul Lenin, nici tovarasul Stalin, impreuna, nu au scris mai mult.

Iorga nu se citeste usor. Fraza lui este inconfundabila, o fraza de o mare complexitate, dar de o arhitectura perfecta. Specialistii in analiza frazelor pot arata ca pot sparge fraza perfect, ca subordonatele sunt la locul lor, ca virgulele si punctele sunt la locul lor”.

Georgeta Filitti: “Nu e de republicat tot ce a scris el. Foarte multe lucruri nu-si mai au locul in viata contemporana, insa atitudinea lui in spatiul acesta, atitudinea lui civica este oricand binevenita. Iorga nu-si alege vorbele. Ganditi-va ca este un tanar profesor, e un universitar iesean, este in emergenta in 1907. Iar peste 12 ani este Presedintele Parlamentului. Cam acesta este parcursului public al lui Iorga.

Pe langa stralucirea verbului, omul acesta se informeaza. Niciodata nu ia cuvantul in legatura cu o tema numai ca sa se auda vorbind. Este o persoana care vrea sa curete moravurile.

Trebuie sa-l privim totusi cu foarte multa atentie. Putem astazi sa nu fim de acord cu tot ce spune, putem sa-l gasim nerealist in multe solutii. Suportul de la care porneste si in care isi dezvolta cuvantul pe aproape toate temele este suportul nationalist. Sigur, e absolut necesar, dar refuzul lui de a accepta capitalul strain, aceasta insistenta de a dezvolta o industrie nationala cu forte proprii, de a rezolva o sumedenie de lucruri “prin noi insine” (chiar daca aceasta sintagma n-avea sa fie a partidului lui Iorga, ci a liberalilor, pe care Iorga nu de putine ori i-a criticat) – nu sunt totdeauna lucruri foarte realiste. Trebuie sa-l privim cu circumspectie”.

Un exemplu pentru politicienii de astazi

Georgeta Filitti: “Ce cred eu ca ramane de la Iorga, dincolo de stralucirea verbului, de cunostintele fantastice, este acest indemn, aceasta aproape obligatie pe care o avem de a reflecta la niste lucruri. Simpla lectura a discursurilor te sileste sa te gandesti. Veti vedea ca in istoria noastra sunt niste permanente. Legenda mesterului Manole nu este proprie numai spatiului romanesc, ci spatiului balcanic. Cu alte cuvinte: creatie si demolare, realizare si pradaciune, disparitie.

Unul dintre profesorii nostri universitari a fost certat cand l-a evocat intr-o reuniune publica pe Iorga. A fost pus la punct: “Dar ce, tovarasul Lenin a scris mai mult! Tovarasul Stalin a scris mai mult!” Nu! Nici tovarasul Lenin, nici tovarasul Stalin, impreuna, nu au scris mai mult.

George G. Potra, istoric

Sunt optimisti cei care spun ca ar trebui totusi ca parlamentarii de astazi sa citeasca, sa se gandeasca… Nu. Fiecare generatie din Romania este obligata (sau daca nu fiecare generatie, atunci o data la trei generatii) sa repete, catastrofal, niste lucruri care sunt la indemana. Citeste-l pe Kogalniceanu si ai niste solutii! Citeste-l pe Iorga si ai niste solutii. Tu, astazi, omul din 2011-2012. Dar intervine o autosuficienta – ma refer la omul politic, caci omul de pe strada nu e un factor de decizie. Clasa politica simte nevoia sa-si traiasca propria experienta. De multe ori e o experienta stupida, pentru ca de fiecare data inventeaza apa calda. Da – suntem sortiti mereu sa inventam aceasta apa calda.

In momentul cand am scos penultimele volume ale oratoriei lui Kogalniceanu, in ajunul Revolutiei (nu era vorba de tiraje suprarealiste, noi ne gandeam atunci la 1000 de exemplare), m-am dus la Adunarea Nationala si le-am explicat cine a fost Kogalniceanu, ce a facut el, indemnandu-i sa cumpere. Si dupa ce am rostit un discurs izvorat din dragostea mea pentru Kogalniceanu, dupa un discurs pe care eu l-am considerat elocvent, s-au cumparat doua exemplare… Deci cam asta este apetitul oamenilor politici pentru valorile istoriei noastre: si al celor de pana la Revolutie, caci sunt cam tot aia, si al celor de astazi”.

Preasfinţia Sa Claudiu Lucian Pop, Episcop ales al Curiei Arhiepiscopale Majore a Bisericii Române Unită cu Roma Greco-Catolică a devenit joi, la vârsta de 39 de ani, cel mai tânăr episcop catolic din lume,informează agerpres.

“E evident ca romanii au talent”, spune Adrian Tutu, castigatorul marelui premiu de la “Romanii au talent”. Din diverse motive, insa, unii romani au demonstrat ca au talent prin alte tari – cum ar fi Germania, Spania, Norvegia sau Marea Britanie.

Spune-ne care dintre romanii prezentati mai jos ti se pare cel mai talentat!

1. Costel Busuioc

Costel, un zidar roman cu opt clase, care a emigrat in Spania, a devenit celebru dupa ce a aparut in 2008 la concursul “Hijos de Babel”, pe care l-a si castigat.


2. Petruta Kupper

Eleva a lui Gheorghe Zamfir, tanara din Sibiu a impresionat milioane de oameni dupa ce a cantat la nai in emisiunea “Das Supertalent” din Germania in 2009. Petruta Kupper nu a castigat premiul cel mare, dar s-a clasat pe un onorabil loc 3.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nkMyLxFPHOk


3. Linda Teodosiu

Romanca in varsta de 16 ani, Linda a facut furori in Germania cu vocea sa deosebita. Linda Angelina Teodosiu a participat in 2008 la emisiunea-concurs a RTL “Germania cauta un Superstar“, dar a fost eliminata in semifinala.

4. Bogdan Ota

Pianistul de 32 de ani din Botosani a cucerit Norvegia cu muzica sa. A avut numai 2 minute la dispozitie pentru a impresiona juriul de la “Norvegia are talent” si s-a descurcat de minune.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=e1r9juJfkcc

5. Razy Gogonea

Romanul Razi Gogonea a aparut pe scena de la “Britain’s Got Talent” cu miscari de dans uluitoare, inspirate din Matrix, iar publicul i-a cazut la picioare. Romanul de 28 de ani i-a cucerit pe englezi cu talentul sau neobisnuit si este unul din favoritii pentru castigarea marelui premiu de 100.000 de lire.

http://dai.ly/eXNH6c

In timp ce unii romani i-au impresionat pe straini pana la lacrimi cu talentul lor, altii nu au reusit sa se faca remarcati in sensul bun.

Cheeky Girls – “Britain’s Got Talent”

Prestatia gemenelor Cheeky i-a facut pe cei trei jurati sa ridice din sprancene, acestia considerand dansul lor ca fiind unul foarte ciudat.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=cYdhTzJUmXg

Sursa: www.protv.ro

Este sătmărean, născut în urmă cu 39 de ani, dar este legat de Cluj-Napoca, unde a dezvoltat, în premieră, un laborator de realitate virtuală, cu ajutorul căruia tratează fobiile românilor, şi de New York, unde a studiat la una dintre cele mai prestigioase şcoli de medicină, Mount Sinai.

Stă cu un picior în România şi cu unul din SUA, putea să predea psihologie într-una dintre marile universităţi americane, dar a preferat să îşi desfăşoare activitatea de cercetare în ţară. Pentru că iubeşte România.

Din mai multe motive, aşa cum spune Daniel David pentru gândul, Ţara Codrului din Satu-Mare, Universitatea “Babeş-Bolyai” şi Cluj-Napoca, fiind cele mai puternice.

Daniel David a lăsat America pentru universitatea din Cluj. Foto: Raul Ştef

Daniel David este doctor în psihologie, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii “Babeş-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca. Nu a împlinit încă 40 de ani, dar este împlinit în plan profesional. A lăsat SUA pentru România, a lăsat o carieră academică şi de cercetare într-o universitate americană, pentru a trata, la Cluj, fobiile clujenilor şi românilor.

“Am creat la Cluj un laborator de realitatea virtuală, o oportunitate de a lucra într-un mediu foarte performant”, după cum povesteşte profesorul. “Laboratorul a fost o oportunitate oferită de România pentru a face cercetare performantă. Este o combinaţie interesantă între tehnologie şi psihologie, între realitatea virtuală şi robotică, unică în România şi printre cele mai rare la nivel naţional. Combinaţia de la noi este mai avansată decât lucrurile pe care le-am văzut când am gândit acest proiect”, spune Daniel David.

Imagine din Cub. Profesorul David stă de vorbă cu una dintre pacientele sale care se teme de zborul cu avionul. Foto: Raul Ştef

Echipa lui Daniel David de la Catedra de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a inaugurat anul trecut “Cubul virtual” într-o clădire a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a UBB Cluj-Napoca unde totul pare că are legătură cu SF – ul: clădirea se numeşte AVALON, acronim pentru Advanced Virtual Applications Laboratories of Napocensis), laboratorul unde se află cubul poartă denumirea “Star Trek – Holodeck”, iar tot ansamblul face parte din Platforma de Roboterapie şi Psihoterapie prin Realitate Virtuală – PsyTech – Matrix. Dotarea este unică în România, investiţia depăşind două milioane de euro.

Clădirea AVALON din Cluj. Foto: Raul Ştef

Cum se tratează fobiile clujenilor şi nu numai

“Noi utilizăm realitatea virtuală în psihoterapie. Aparatura pe care o avem şi toate instalaţiile fac ca această platformă să fie printre primele zece din lume la nivel mondial. Când am inaugurat-o noi, nu exista aşa ceva. Nici acum nu are nimeni în ţară ceva la fel de complex. O folosim pentru trei tipuri de activităţi, de cercetare, didactice şi servicii pentru comunitate. Am avut pacienţi cu probleme diverse, legate de fobii: frică de înălţime, de a vorbi în public, frică de a zbura cu avionul sau de a se urca într-un roller-coaster. Până acum au beneficiat de serviciile cubului peste 100 de persoane”, explică psihologul clujean.

De ce a lăsat America pentru România

Daniel David are o bogată experienţă practică şi clinică în psihologie şi psihiatrie în universităţi şi instituţii americane, cum ar fi Tennessee University, Albert Ellis Institute, Mount Sinai Medical Center şi Mount Sinai School of Medicine.

S-a reîntors în România în anul 2002, după ce a terminat programul post-doctoral, dar este legat mai departe de SUA, în condiţiile în care este profesor asociat la Mount Sinai School of Medicine din New York.

“M-am întors în România pentru că sunt legat de locuri, de oameni. M-am gândit dacă să mă întorc în ţară, sau să rămân în SUA, mai ales că aveam diverse oferte pentru poziţii academice în universităţi americane. Elementul hotărâtor care m-a determinat să rămân a fost o discuţie cu colegii de la UBB şi am înţeles că voi avea oportunităţi pentru a dezvolta tot ceea ce doresc. UBB mi-a oferit oportunităţile pe care, probabil, într-o universitate americană nu le-aş fi avut”, afirmă profesorul David.

“Sigur, şi acolo în SUA m-aş fi integrat în comunitate, aş fi făcut cercetare foarte performantă, dar nu aş fi putut avea aceste oportunităţi pentru a dezvolta mecanisme instituţionale: am dezvoltat un laborator foarte performant, am înfiinţat un departament de psihologie creat în 2007, la care am atras oameni care au studiat în străinătate. Sunt cu un picior în România şi cu unul în SUA, deoarece sunt profesor asociat la Mount Sinai School of Medicine.

Merg în SUA câte două-trei luni pe an, am diverse granturi în echipele de acolo. Câteva luni pe an sunt în SUA, pentru că mediul de cercetare din România încă nu este foarte bine dezvoltat. Sunt în ţară insule de excelenţă, dar oceanul e unul mai mediocru. Şi a rămâne numai în România, fără a fi conectat cu unităţi de cercetare din străinătate, s-ar putea să te ducă la plafonare în câţiva ani. De aceea mai ţin această legătură. Activităţile mele aici se întind, Satu-Mare, Cluj, New York”, mai spus psihologul clujean.

Cu toate astea, David susţine că există posibilitatea realizării profesionale şi în România, dar cu anumite condiţii.

Ce înseamnă să-ţi iubeşti ţara în mediul academic

“Dacă nu ai conexiunea cu universităţile de top din străinătate, dacă nu ai legătura cu mediul universitar încă este foarte greu ca numai pe baza a ceea ce ai în ţară să poţi să faci ştiinţă foarte avansată. De aceea este bine, din când în când, să vezi ce se întâmplă în străinătate, să călătoreşti, să stai o perioadă acolo, pentru că, încă, mediul universitar din România nu este extrem de competitiv internaţional.

Dacă ţii la această ţară, cum ţin şi eu şi alţi români care sunt în străinătate, trebuie să te întorci, să foloseşti oportunităţile care există, să contribui la dezvoltarea acestui mediu universitar, fiindcă dacă se dezvoltă acest mediu universitar, se dezvoltă, practic, România.

Noi vizăm o societate vizată pe cunoaştere, care oferă un nivel de trai ridicat. Cine oferă cunoaştere? Aceasta este oferită de cercetare şi de universităţi. Cred că poţi să ai această contribuţie extraordinară pentru a fi satisfăcut profesional, dar şi să conştientizezi că în România succesul tău profesional poate să aibă un impact extraordinar asupra mediului academic şi, în final, asupra ţării. Cred că asta înseamnă a iubi România pentru un om din mediul academic”, mai spune David.

În cât timp se vindecă temerile în Cubul Virtual

Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie a Facultăţii de Psihologie a UBB îşi ia ochelarii 3D şi păşeşte în interiorul “Cubului Virtual”, testând aplicaţia pentru teamă de înălţime. Se învârte între cei trei pereţi ai cubului care redau digital un peisaj de munte şi o punte de piatră sub care curge un râu. Se plimbă pe punte, privind la hăul de dedesubt şi continuă cu precizările legate de modul de funcţionare a cubului.

Pentru a trata o fobie sunt necesare 10 – 12 şedinţe. Foto: Raul Ştef

“Dacă cineva are o fobie simplă, ca de exemplu frica de înălţime, şi îl expui repetat la înălţime, treptat, legătura între stimul şi reacţia de anxietate se rupe. Asta înseamnă că practic, controlezi fobia. Deci trebuie să expui subiectul la diverşi astfel de stimuli. Începi treptat, cu o înălţime mai mică, astfel încât pacientul să se simtă confortabil în timp ce intră în cub. Proiectăm pe pereţii cubului o punte de piatră, sub care curge un râu, iar subiectul trebuie să treacă peste punte. Sau să îl pui pe acoperişul unui bloc. Totul treptat.

Te asiguri că nu are o stare de rău, se măsoară indicatorii fiziologici, avem camere video, cu care măsurăm comportamentul subiectului care se află în cub şi îl întrebăm tot timpul cât se află în cub cum se simte, pentru a măsura nivelul anxietăţii. Când vezi că tolerează înălţimea scăzută, te muţi mai sus, gradual. Cercetările arată că o astfel de tehnică blochează legătura dintre stimulul fobic şi reacţia fobică, la nivelul creierului”, a explicat David.

Aşa arată ochelarii 3D

Potrivit acestuia, tratamentul durează în funcţie de cât de complexă este fobia, de câţi ani o are un pacient.

Pentru o fobie simplă – teamă de înălţime, de zbor cu avionul sau de păianjeni – tratamentul presupune cam 10-12 şedinţe.

Înainte de şedinţele de realitate virtuală, unde se foloseşte cubul, au loc şedinţe de diagnostic şi evaluare, iar şedinţele efective de realitate virtuală, care presupun intrarea în cub, ar fi cam şase la număr.

“În cazul fobiilor simple, nu trebuie să ne temem de cuvântul vindecare. Dacă avem un tratament adecvat, bine făcut şi nu sunt alte complicaţii, nu ar trebui să ne temem să folosim cuvântul vindecare”, spune încrezător Daniel David.

Dacă un pacient are nevoie de tratarea unor fobii, va trebui să plătească şedinţele de psihoterapie, care sunt între 60 şi 80 de lei, şi care includ şi terapia cu “Cubul virtual”. Un tratament de zece şedinţe pentru tratarea fobiilor se ridică, astfel, la circa 600 de lei.

Profesorul Daniel David în Cubul virtual. Foto: Raul Ştef

“Cei care au teamă de înălţime, de exemplu, sunt oameni care lucrează sau au birouri la înălţime, sau ar dori să meargă pe munte, dar din cauza fobiei, nu pot să îşi facă aşa cum doresc concediile”, mai spune psihologul, ieşind din interiorul cubului.

“Oamenii buni îşi obţin singuri banii”

Daniel David e convins că şi în România se pot face lucruri deosebite şi se poate face cercetare de vârf, dacă ai alături o echipă de oameni foarte bine pregătiţi, cărora li se oferă oportunităţi şi sunt lăsaţi să facă ceea ce ştiu ei cel mai bine.

“Selectarea resursei umane de calitate este cea mai importantă. Dacă nu sunt aduşi oameni foarte performanţi şi nu le creezi oportunităţi şi îţi aduci oameni slabi, care vrei să te asculte şi să facă numai ce spui tu, sigur că nu se dezvoltă nimic. Nu trebuie acestor oameni nici măcar să le dai bani, pentru că dacă sunt buni, îşi obţin banii singuri, din granturi, din servicii către comunitate, din diverse activităţi care implică atragerea de bani prin performanţă”, spune şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie.

Tot ce e făcut în clădirea AVALON – aparatură şi infrastructură – e din finanţări obţinute în urma unor granturi naţionale, internaţionale, inclusiv bani europeni.
Psihologii clujeni din echipa lui Daniel David au planuri mari pentru viitor. “Cubul virtual” va fi upgradat, urmând să îi fie montat al cincilea perete deasupra, astfel încât “imersia” să fie mult mai puternică, şi vor putea fi generate noi scenarii, în funcţie de alte fobii.

Sursa: http://www.gandul.info