Romani celebri – toti
Piesa “Dragostea din tei”, lansată de O-Zone în 2003, ar fi putut să fie un hit de o vară care să-şi înceapă viaţa în discotecile de la mare şi să şi-o sfârşească la chefurile studenţeşti din România, odată cu deschiderea anului universitar. Destinul ei a fost însă cu totul şi cu totul: nu doar că nu s-a stins în câteva luni, dar a reuşit să cucerească întreaga lume. Şi, mai mult de atât, să o înveţe să vorbească româneşte. Au cântat-o şi au postat-o pe YouTube, când în glumă, când în serios, şcolăriţe din China şi Japonia, soldaţi americani, instrumentişti pe care altfel nu i-ai vedea sărind din partiturile muzicii clasice, fanfare şi personaje de desen animat. A fost interpretată pe stadioane şi în apartamente minuscule, într-o pădure, dar şi pe un submarin, într-o sală de sport, dar şi într-o colivie, de către un papagal, care cârâia “numa numa”.
Dar poate că traseul ei a fost cu totul altul, dacă nu ar fi fost cântată interpretată într-o manieră comică, deja celebră, de un american de rând, pe nume Gary Brolsma care a reuşit să devină din acel moment “Numa numa Guy” şi să adune sute de milioane de vizualizări pe YouTube. Gândul l-a intervievat atât pe el, cât şi pe Dan Bălan şi pe Radu Sîrbu, foşti componenţi ai trupei O-Zone, şi vă prezintă, în continuare, povestea ieşită din comun a piesei datorită căreia lumea a învăţat să vorbească româneşte.
Mesajul lui Gary Brolsma pentru români: “Vă mulţumesc pentru că m-aţi sprijinit”
Când a auzit pentru prima dată piesa “Dragostea din tei”, Gary Brolsma tocmai terminase liceul şi îşi luase prima slujbă în New Jersey. “Mi-a plăcut pentru că puteam dansa pe ea. Pentru că mi-a plăcut piesa, am decis să mă înregistrez cântântând şi dansând. Am făcut-o ca să mă distrez, nu mă aşteptam să aibă atât de multe vizualizări. Primul care a văzut-o a fost prietenul meu, Andrew. Reacţia lui a fost: ‘O, Doamne, nu pot să cred! Este atât de amuzant’!”, a declarat Gary Brolsma pentru gândul. Tot prietenul lui i-a spus că versurile sunt în limba română: “Habar nu aveam ce înseamnă. Nu ştiam nimic în română şi nici acum nu ştiu!”, spune americanul căruia i-ar plăcea să viziteze într-o bună zi România. El spune că majoritatea comentariilor la videoclipul său au fost pozitive şi le transmite un mesaj românilor: “Vă mulţumesc pentru că m-aţi sprijinit!”. Piesa i-a schimbat viaţa lui Brolsma, aducându-i celebritate internaţională. O companie i-a cerut să facă un alt videoclip, “New Numa”, de această dată în mod profesionist, în studio. Tânărul a apărut în 2009 într-o reclamă la Geico, iar în 2010 într-o reclamă Vizio la Super Bowl.
80.000 de japonezi cântând la unison româneşte
Dan Bălan a vorbit pentru gândul despre succesul piesei “Dragostea din tei”. 1,3 milioane de discuri vândute în Franţa, 900.000 în Germania şi opt milioane de albume în întreaga lume. În plus, zeci de versiuni interpretate de artişti de pe tot globul, din Brazilia până în Coreea de Sud, dar şi mii de clipuri pe YouTube în care fanii din lumea întreagă cântă “Numa numa” şi “Ma-ia-hii, ma-ia-huu”. Dan Bălan spune chiar că, la un moment dat, “Dragostea din tei” ocupa cinci locuri în Top 20 din Franţa. “Pe primul loc era O-Zone, pe locul 6 – versiunea trupei Haiducii, iar mai jos alte trei versiuni în limba franceză”, spune Bălan.
“Pentru mine, cea mai mare mândrie este faptul că am promovat limba română. Piesa pe care am compus-o eu – text, muzică şi producţie – a fost ‘podul’ datorită căruia oamenii din toată lumea au auzit în sfârşit cum sună limba română. Toţi ştiau cum sună italiana, franceza, rusa. Dar nu ştiau cum sună româna, fiindcă nu au fost filme internaţionale, nu au fost piese cunoscute în limba română. Datorită piesei ‘Dragostea din tei’, milioane de oameni nu numai că au aflat cum sună limba română, dar au învăţat toate versurile din melodie şi de pe album. Mie mi s-au umplut ochii de lacrimi când am auzit cum 80.000 de japonezi cântau orice cuvânt din piesa ‘Nu mă las de limba noastră'”, a spus Bălan, pentru gândul.
Videoclipul a costat 3.000 de euro
Investiţia pe care trupa a făcut-o în videoclipul ajuns celebru cu viteza luminii a fost însă una minimă: “Aşa ceva se întâmplă, probabil, o dată la o sută de ani: o piesă în română să aibă aşa un succes. Nu poţi să spui că dacă O-Zone a avut succes, orice piesă în română va avea. ‘Dragostea din tei’ a fost o chestie ieşită din comun, care a sfidat orice regulă de marketing. Am investit 3.000 de euro în clip şi nu ştiu cât în piesă, fără vreun ban pentru marketing”, a explicat Dan Bălan.
Potrivit acestuia, Gary Brolsma nu a avut niciun rol în a creşte încasările trupei. A avut însă un alt mare merit. “‘Dragostea din tei’ a fost numărul 1 în 2004, în toate ţările europene, şi în 2005 în Japonia. Iar videoclipul cu Gary Brolsma a apărut în 2005. Deci, el a fost post-factum. Brolsma a făcut, într-adevăr, cunoscută piesa în America. Dar acolo nu a intrat pe radio, pentru că ar fi fost prea ciudat. Era anul 2005, când pe radiourile comerciale din SUA se dădeau doar piese R’n’B şi hip-hop. Să pui o piesă dance, atât de veselă şi în limba română era imposibil. Dar, datorită lui Gary, piesa a ajuns cunoscută de către toţi puştii”, a explicat Dan Bălan. El a precizat că s-a întâlnit cu Gary Brolsma în 2006 şi că acesta i-a spus că mai vrea să facă un filmuleţ cu o altă melodie de la O-Zone, dar acest lucru nu s-a concretizat.
Un arab, cântând în română
Radu Sârbu, şi el fost component al trupei O-Zone, are un mesaj lui Gary Brolsma. “I-aş transmite să fie la fel de amuzant cum era şi înainte şi să facă cât mai multe coveruri de genul ăsta, fiindcă este bine”. A ascultat, de-a lungul timpului, nenumărate interpretări şi reinterpretări ale piesei sale. Pe cea mai amuzantă dintre ele a descoperit-o tocmai în Liban. “Am fost foarte amuzaţi când un arab, când am cântat în Liban pe o scenă foarte mare, a venit în culise şi ne-a cântat în română, cu accesul lui, bineînţeles, refrenul pisei. L-a cam modificat un pic, aşa cum a înţeles el, şi a ieşit o chestie foarte haioasă. N-aş putea să reproduc, e cenzurat, dar a fost foarte amuzant”, îşi aminteşte Radu Sîrbu.
“Datorită acestei piese am vândut 12 milioane de albume”, continuă el. “A fost un fenomen pe internet care a acumulat foarte multe vizualizări în timpul respectiv. Cel puţin eu am fost foarte fericit să văd că piesa interpretată de noi a ajuns până în America. A fost cântată şi răscântată de foartă multă lume, atât de profesionişti cât şi de amatori pe internet. Au fost peste o sută de ori cover, în diferite stiluri. Şi operăm, şi balade rock”, face calcululul Radu Sîrbu.
De ce iubesc România Dan Bălan şi Radu Sîrbu
Radu Sârbu spune că pentru el România înseamnă acasă. “M-am stabilit de 10 ani aici, sunt cetăţean român şi mă simt cel mai bine aici. Aici am reuşit să-mi înfig rădăcinile, şi aici mi-am creat propria casă de producţie, aici îmi cresc copilul., aici am prietenii cei mai buni. Însă Reblica Moldova va rămâne întotdeauna plaiul natal”. De 1 decembrie, îi transmite “La mulţi ani” României. “Să ămână la fel de frumoasă precum este, cu locurile ei pitoreşti, cu oamenii frumoşi, cu oamenii talentaţi”
Dan Bălan îi este recunoscător României: “Iubesc mult România, eu sunt român din Republica Moldova. La început, nu prea m-aţi primit voi pe mine (n.r. prima piesă lansată de O-Zone în România nu a avut succes), dar asta nu m-a făcut decât să mă perfecţionez şi să mă ambiţionez. Eu iubesc foarte mult România şi sunt foarte recunoscător pentru tot ce mi-a dat”, a declarat el pentru gândul.
Sursa: www.gandul.ro
După ce a făcut furori în Europa cu piesa “HOT”, INNA a cucerit şi ascultătorii radiourilor din Statele Unite ale Americii care au clasat-o pe Inna pe primul loc în topul Billboard, cel mai apreciat şi mai popular din lume.Aceasta este cea mai mare performanţă a vreunui artist român din toate timpurile.
INNA a intrat de mult timp în atenţia celor de la Billboard, iar înainte de Revelion “HOT” se afla pe poziţia a treia a clasamentului Hot Dance Airplay.
“Regina Spaniei are succes şi în Statele Unite ale Americii. După ce a cucerit topurile din Spania şi s-a clasat pe locuri fruntaşe în Belgia, Ungaria şi Olanda, artista de 22 de ani se bucură de performanţa de a fi numărul unu în America”, se arată pe site-ul Billboard.
Artista din Constanţa a luat faţa cântăreţelor extravagante din Statele Unite care investesc milioane de euro în promovare, precum Lady Gaga, care se află pe locul al şaselea cu “Bad Romance” şi Britney Spears cu “3”.
De 1 Decembrie, ciocolatica ROM Autentic ii propune Romaniei sa devina prima tara din lume care isi schimba imaginea pe Internet.
Campania “Romanii sunt destepti” e un succes de zile mari. Cum ar fi, de exemplu, Ziua Nationala. Mai concret, peste 270.000 de oameni au luat pe sus internetul si au cautat deja sintagma “romanii sunt destepti”. Asta inseamna ca sugestiile automate din motorul de cautare Google care sifonau destul de urat imaginea romanilor au acum toate sansele sa se schimbe. Simultan, sute de site-uri au scris despre initiativa, in vreme ce campania a fost laudata pana si in Germania, Italia, Anglia, Austria, Grecia, Bulgaria, Rusia sau, quelle surprise!, in Franta.
Nume cu greutate din cele mai diverse domenii, dar care isi indragesc fratii romani, sustin si ele campania: Ilie Nastase, CRBL, Ion Caramitru, Andreea Esca, Puya, regizorul Corneliu Porumboiu, fotbalistul George Ogararu se numara printre cei care cred ca romanii sunt campioni, educati, simpatici, isteti, ospitalieri, sau creativi.
Sugestiile oferite automat de google.co.uk au facut-o pe Loredana Salanta, Miss World Romania si Top Model of the World, sa se alature campaniei si sa sustina cautarea “romanii sunt frumosi.”
Romanca noastra, care a dat clasa celor mai frumoase femei de pe cele 6 continente, crede ca schimbarea imaginii Romaniei incepe cu schimbarea parerii noastre despre noi insine si cu recastigarea increderii in calitatile noastre. Urmareste mai multe fotografii cu Loredana Salanta in josul articolului
Asa ca incepand cu luna decembrie, Loredana va purta cu mandrie tricourile cu mesajul campaniei pe scenele din Germania, China si India.
Daca si tu crezi ca suntem mai buni, mai frumosi sau mai cu mot decat zice internetul, intra acum pe www.romaniisuntdestepti.ro. Cauta “romanii sunt destepti” si hai sa facem din Romania prima tara din lume care isi indulceste imaginea pe net.
Desteapta-te, romane, si pe Internet!
- Click şi schimbă
romanii sunt destepti
- Click şi schimbă
les roumains sont intelligents
- Click şi schimbă
romanians are smart
Sursa: http://www.9am.ro
De cand Costel Busuioc a reusit sa castige concursul “Hijos de Babel”, in Spania, tot mai multi romani au avut curajul de a participa la diferite concursuri de talente, organizate in Europa.
Dansatorul roman Razy Gogonea s-a situat pe locul al patrulea in clasamentul final al concursului “Britain’s Got Talent”, dupa ce a uimit juriul cu mai multe numere de dans ale caror coregrafii au fost inspirate din filmele din seria “Matrix”.
- Romanii au talent si in Marea Britanie
Din pacate, talentul romanului nu a fost apreciat de toata lumea si mai multi englezi au fost nemultumiti de faptul ca i s-a permis sa participe la concurs.“Cand s-a transformat aceasta emisiune in “Romanii au talent?”, se intreaba un cititor, in timp ce altii il insulta: “E un somer roman si cu asta ai spus totul”, “Gaseste-ti o slujba, ratat lenes!“.
http://www.youtube.com/watch?v=Uawhg4utMQo&feature=player_embedded
Sursa: http://www.9am.ro
Alpinistul Alex Gavan a escaladat pe 4 octombrie 2011 varful Manaslu cu o inaltime de 8156m, din muntii Himalaya, trecandu-si astfel in palmares al patrulea varf de peste opt mii de metri. Ascensiunea s-a efectuat fara a folosi oxigen suplimentar sau ajutor din partea serpasilor.
Expeditia a inceput pe 5 septembrie si a avut o durata estimata la saizeci de zile, ascensiunea finala a varfului de 8156m fiind planificata la jumatatea lunii octombrie, dupa o lunga perioada de aclimatizare. Alex Gavan a revenit in tara pe 22 octombrie.
Intre tabara de baza (4750m) si varf au fost stabilite inca trei tabere intermediare la altitudinile de 5600m, 6300 m, 6750 m cat si un bivuac la 7400m.
Aflat in Nepal, nu departe de granita cu Tibetul, Manaslu este unul dintre cei mai riscant de urcat optmiari: pana in luna mai 2008 s-au inregistrat 297 de ascensiuni ale varfului (cu sau fara oxigen suplimentar) si 53 de accidente fatale, plasand astfel muntele pe locul patru in topul celor mai periculosi munti de peste opt mii de metri.
„ Am reusit ascensiunea varfului la doar 17 zile dupa ce am ajuns in tabara de baza, lucru oarecum neobisnuit avand in vedere faptul ca in mod normal, pentru a urca un varf de peste opt mii de metri, iti trebuie minim o luna pentru aclimatizare. La asemenea altitudini aerul este extrem de rarefiat, iar concentratia de oxigen este o treime din ce respiram la nivelul marii. Din acest motiv majoritatea expeditiilor himalayene folosesc masti de oxigen la peste 7000m. La succesul meu a contribuit faptul ca am avut sansa sa ma aflu intr-o forma fizica si mentala de zile mari, o aclimatizare foarte rapida, fereastra de vreme aleasa pentru a incerca varful cat si o strategie de ascensiune flexibila ce mi-a permis sa imi adaptez planul in functiile de conditiile de pe munte”, declara Alex Gavan.
Filmul de varf poate fi vizualizat pe site-ul lui Alex Gavan la adresa alexgavan.ro/blog/manaslu-summit-video-8156m.
Despre Alex Gavan
Alex Gavan are la activ patru varfuri de peste opt mii de metri.
In 2008, alpinistul a reusit in premiera romaneasca escaladarea muntelui Makalu (8463m-al cincilea din lume) din muntii Himalaya, atingand astfel varfurile a trei munti de peste opt mii de metri in mai putin de doi ani. Ascensiunea s-a facut fara oxigen suplimentar si fara ajutorul serpasilor, ca de altfel toate ascensiunile lui Alex.
Pe 30 iulie 2007, Alex a urcat in premiera romaneasca varful Gasherbrum 1 (8.068 m) din Pakistan. Pentru aceasta realizare, Alex a fost numit de catre Federatia Romana de Alpinism si Escalada “Sportivul Anului 2007 la Alpinism de Altitudine”.
In 2006, o data cu ascensiunea varfului Cho Oyu (8.201 m, al saselea gigant al lumii), Alex devenea cel mai tanar alpinist roman care a urcat un munte de peste 8.000 de metri.
Alpinistul detine „Medalia de aur pentru merit sportiv” acordata de catre presedintele provinciei Navarra, Spania.
In lume sunt 14 varfuri de peste 8000 de metri, variind intre 8027m (Sisha Pangma) si 8850m (Everest). Toate aceste varfuri se afla in Asia Centrala, in regiunile de granita dintre Nepal, India, Pakistan si China, in muntii Himalaya si Karakorum.
“Climbing mountains Outside is climbing mountains Inside”
Sursa www.lumeabuna.ro By Loredana Spita on 1 November 2011
1 Decembrie, Ziua Națională a României, reprezintă un motiv de bucurie pentru românii de pretutindeni. Citeşte mai jos care este considerat cel mai valoros român din toate timpurile şi cel mai puternic brand românesc.
Cel mai valoros român din toate timpurile este nimeni altul decât Ştefan cel Mare. Acesta a fost votat în cadrul unei emisiuni de acum cinci ani a Televiziunii Române. Inspirându-se din versiunea britanică a emisiunii 100 Greatest Britons, TVR a întocmit topul 100 al celor mai mari români, pe baza votului exprimat de telespectatorii români care au dorit să-și exprime preferințele prin internet, sms sau telefon.
Din lipsa unor criterii coerente de clasificare și prin faptul că alegerea s-a bizuit exclusiv pe bunul plac al telespectatorilor care au participat la vot, s-a ajuns la o listă problematică, disputabilă, care a demarat sute de reacții și luări de poziție.
Cei mai valoroşi români din toate timpurile:
1. Ştefan cel Mare
2. Carol I
3. Mihai Eminescu
4. Mihai Viteazu
5. Richard Wurmbrand
6. Ion Antonescu
7. Mircea Eliade
8. Alexandru I. Cuza
9. Constantin Brâncuşi
10. Nadia Comăneci
Borsec, cel mai puternic brand românesc
Brandul Borsec este considerat cel mai puternic brand românesc. După ce a fost cel mai puternic brand românesc la a doua ediţie a evenimentului “Top 50 cele mai puternice branduri româneşti, “Regina apelor minerale” a reuşit să cucerească şi topul Superbrands.
Borsec s-a plasat pe primul loc în cadrul Programului Consumer Superbrands 2011-2012.
Realizatorii topului au pornit inițial de la aproape 2.000 de branduri, care au trecut apoi prin etape successive de selectie. Primele etape de analiză a brandurilor au fost efectuate de experții în comunicare, management și marketing, iar ultima etapă, în urma căreia s-a cristalizat topul, a fost efectuată după consultarea a peste 1.500 de consumatori români din toată țara.
Criteriile luate în considerare în definirea unui superbrand și implicit, la notarea brandurilor de către experți și consumatori au fost: calitate, încredere și diferentiere pe piață.
Organizația Superbrands a intrat în România în anul 2005, prin agenția de comunicare strategică și relații publice BDR Associates. Organizația derulează programe în peste 100 de țări din întreaga lume. Cercetarea din România este derulată în parteneriat cu compania Nielsen.
Cei mai populari români pe YouTube
Atunci când vine vorba despre cei mai cunoscuţi români pe YouTube, cel mai mare site de partajare video din lume, artişti Edward Maya, Alexandra Stan, Inna şi Akcent sunt pe primele locuri. Aceştia au reuşit să adune peste 20 de milioane de vizualizări pe Youtube pentru una dintre piesele lor.
În prezent, cea mai vizionată melodie pe Youtube care a fost produsă de un român este “Stereo love” a lui Edward Maya. Melodia ce a apărut în anul 2009 a strâns pe Youtube peste 154 de milioane de vizualizări.
Sursa: www.capital.ro
Dr. Octavian Udriste, românul care a descoperit gena marker ancestrala si originea cancerului
Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului.Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti.
In urma lui a ramas o arhiva impresionanta. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid.
A fost cel mai bun student al profesorilor Victor Papilian, Iuliu Hatieganu, Victor Preda si Grigore Benedeto.Inca din anii 60, a intuit originea cancerului si chiar aparitia ingineriei genetice, starnind interesul unor renumiti cercetatori din strainatate: prof. Roger Weil, prof. Ervin Haas, G. Mayer.
In tara, cartile si conferintele lui s-au izbit de zidul moale si impenetrabil al ostilitatii, al invidiei dusmanoase.
Era convins ca facuse o descoperire epocala. Patimas si rebel, cum era de obicei, explica medicilor oncologi adunati intr-o modesta sala din strada Berzei, teoria lui privind cauza cancerului: gena marker ancestrala.
Deja publicase mai multe studii pe aceasta tema, iar tratamentul sau dadea primele rezultate certe, verificate prin analize de laborator. Nu era suficient. Tot mai ostila, sala fremata intr-un murmur dezaprobator.
Ceea ce explica dr. Octavian Udriste parea o blasfemie stiintifica, o ratacire trufasa, imposibil de acceptat. Pierzandu-si rabdarea, cineva din sala l-a intrerupt, strigand sub privirea incurajatoare a colegilor: “Arata-ne la microscop gena si o sa te credem!”.
In cateva minute, sala s-a transformat in tribunal – amestec de acuze si vorbe grele: nebunie, amatorism, inconstienta.
Doctorul Udriste nu s-a lasat nici el. Insultele curgeau de o parte si de alta, dar batalia era pierduta. “Arata-ne gena!”, continuau sa strige oncologii, stiind ca acest lucru era cu neputinta pentru un simplu medic de provincie. Dr. Udriste trebuia sa se recunoasca invins.
Toate acestea se petreceau in 1969. In 1981, lumea stiintifica mondiala anunta cu entuziasm prima fotografiere a unei gene. Era prea tarziu. Teoria doctorului Octavian Udriste fusese deja data uitarii. Meritele lui, de asemenea.
“Bolile trupului pornesc de la suflet”
Calimanesti, strada Tudor Vladimirescu nr. 48. O casa inalta, cu pridvor taranesc si vita de vie, rasare dintr-o mare de flori. Aici a trait dr. Udriste. Aici s-a retras, in sihastria pazita astazi de d-na Elena, sotia sa.
Aici a fugit, in uitare si liniste, transformandu-si biroul intr-o chilie plina de icoane si carti. “Cateodata, imi vine sa bat la usa. Am senzatia stranie ca doctorul este inca aici, cufundat in lectura si meditatie. Citea enorm.
“Vederea lui Dumnezeu”.
O arhiva formidabila, necercetata pana acum de nimeni. Munca lui de o viata. O cazuistica imensa. Nume, diagnostic, tratament si rezultate. De la primele ore ale diminetii pana seara tarziu, statea cu bolnavii pe terasa umbrita de o iedera imensa.
Se lupta cu moartea, indarjit si disciplinat ca un ostas. Nu o facea pentru bani. Mai presus erau mila crestina si curiozitatea stiintifica. Teoria lui despre gena marker ancestrala avea nevoie de confirmari.
“Doctorul era asaltat de bolnavi”, isi aminteste Elena Udriste. “Veneau chiar daca, inca de pe peronul garii, li se spunea ca doctorul a murit, ca e arestat sau ca e un escroc, un balneolog marunt, fara prea multa stiinta de carte.
Erau cazuri disperate, oameni cu metastaze, in ultima faza a bolii. Doctorul ar fi vrut sa fie lasat in pace, sa-si duca la bun sfarsit teoria pe care o incepuse. A ajuns la tratament, fortat fiind de oameni.
Totul a inceput dupa prima lui carte publicata si un articol aparut in revista “Albina”. Un anume domn Vladulescu a venit la Calimanesti, spunand: “Nu se poate. Trebuie sa ma ajuti. Daca ai descoperit originea bolii, trebuie sa controlezi si efectul”. Acest Vladulescu avea polipoza vezicala. Suporta cumplite cauterizari lunare, dar fara nici un efect. Ezitand, cu inima cumva indoita, doctorul a inceput un tratament pe baza de rostopasca.
Rezultatele au fost uimitoare si asta l-a convins. Era pe drumul cel bun.”
Cand vorbeste despre el, d-na Udriste ii spune si acum, cu infinita tandrete si respect: Doctorul. “Avea o personalitate teribila, covarsitoare. Ardea ca o valvataie incendiara. Adeseori, la sfarsitul mesei, nici nu mai stia ce mancase.” Gandul lui era mereu la descoperirea pe care o facuse – o teorie pe cat de simpla, pe atat de complicata.
Cancerul e o boala nu a celulei, ci a informatiei continute in ea.
Daca formele canceroase sunt declansate de o gena ancestrala naturala (cea a cresterii) scapata de sub control, tratamentul trebuia sa fie tot natural. Precaut si evitand generalizari pripite, constata ca la baza declansarii cancerului stateau stresul, proasta alimentatie, slabirea sistemului imunitar, poluarea si fumatul – asa-zisii “spini iritativi”.
Orice tratament incepea cu o discutie de cel putin o ora. Bine individualizat, remediul avea la baza cunoasterea bolnavului. Ca sa controleze efectul, trebuia sa afle cauza – ce anume slabise sistemul imunitar. Nu era impotriva tratamentelor alopate, nici a citostaticelor, dar facea adevarate crize de revolta cand auzea de punctii.
I se parea o crima sa risipesti in intreg organismul o gena canceroasa, aflata in primele faze ale bolii. Nu-si facea iluzii si, adeseori, spunea ca tratamentul e de drum lung, ca boala poate fi oricand reactivata, ca tratamentul trebuie urmat si reluat pentru foarte mult timp. Obligatorii erau schimbarea alimentatiei, a stilului de viata si, nu in ultimul rand, crearea unei atitudini pozitive.
“Multe pornesc de la psihic”, zicea el. “Aceasta cumplita boala se invinge cu optimism si cu vointa de a trai.” Structura profund religioasa, doctorul stia prea bine puterea rugaciunii si a credintei, efectul meditatiei si al linistirii sufletesti. “Pana si aspirina trebuie luata crezand in efectul ei”, zicea el adesea.
Era cu adevarat un terapeut crestin. “Bolile trupului pornesc de la suflet, spunea, de la nelinistea pacatului nespovedit, de la departarea de Hristos.” Intamplare sau nu, cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut cu oamenii simpli, din Moldova, oameni senini si cu frica de Dumnezeu.
Adeseori, doctorul se amuza, povestind cum Ilie Damian, un taran din Poduri – Moinesti, isi punea fisa tratamentului pe perete, in rama, langa icoana Maicii Domnului, iar cand mergea la prasit, isi tinea sticla cu decoct de rostopasca in pamant, sa nu o vada cumva soarele si caldura sa distrugatoare. Intr-un an, era sanatos si bun de munca. Metastazele hepatice (confirmate de biopsie) disparusera miraculos.
“Sa nu ne ingreunam si sa postim”
Aparent, tratamentul era complicat. Pe o foaie impartita in sase, erau trecute cele 10-15 ceaiuri in succesiunea lor: dimineata, pranz si seara; inainte si dupa masa. Ceaiuri de tot felul- de la tataneasa la coada-soricelului, de la rostopasca la galbenele. Urmau apoi medicamentele, si ele numeroase, spre revolta medicilor oncologi, care strigau: “Otraveste organismul cu medicamente”.
Uitau sau voiau sa uite ca aceste medicamente erau in majoritatea lor extracte naturale: silimarin (armurariu), difebion (afine), anghirol, tarasin sau valeriana. La acestea adauga miopeptidul (extract din miocard de vitel), o miraculoasa contracarare a efectelor chimioterapiei; medicamente care sa regenereze celula hepatica, diamalinul (bazat pe vitamina A acida), polidinul sau formidabila coenzima Q10, pe care abia apucase sa o experimenteze.
Deosebit de importanta era si dieta – sucul de morcovi, fructele, eliminarea carnii de porc, despre care zicea ca are unde cuantice lungi, toxice pentru organism.
El insusi experimenta virtutile alimentatiei naturale, respectand indemnul Bisericii: “Sa nu ne ingreunam si sa postim”. Renuntase la fumat, dupa ce intr-o perioada ajunsese la 3-4 pachete de tigari pe zi. Nu mai manca deloc carne, iar legumele si le cultiva singur, in gradina. Manca o data pe zi si niciodata nu-i lipsea usturoiul la masa. Efectele energizante ale acestei diete erau formidabile. Imperativ, sfatuia si pe ceilalti sa faca la fel.
De fapt, tot secretul doctorului Udriste statea in individualizarea tratamentului. De regula, femeile cu cancer de san aveau probleme ginecologice: anexite, tulburari ovariene etc. Intai trata bolile adiacente si apoi incepea ofensiva anticanceroasa. Se indigna peste poate vazand ca un bolnav cu leucocitele scazute urma tratament cu citostatice. Intai ii trata anemia si apoi se ocupa de boala propriu-zisa.
Cele mai bune rezultate le-a avut in cancer de san sau pulmonar, in maladia Hodgkin. Nu se entuziasma si nici nu-si gasea merite deosebite atunci cand obtinea rezultate. “Eu nu vindec”, repeta el adesea. “Eu doar tin boala sub control. Numai Dumnezeu vindeca cu adevarat.”
Desi a luptat toata viata sa i se recunoasca meritele stiintifice, in sinea lui nu avea nici urma de trufie sau (si mai grav) de resentiment. Era ortodox pana in ultima lui fibra si, citind scrierile Sfintilor Parinti, gasea confirmarea teoriei lui: daca energiile necreate ale lui Dumnezeu sunt informatie pura, cancerul este tulburarea acestei informatii, ispitirea ei.
Remediul nu putea fi decat curatirea, apropierea de Dumnezeu si de natura. Mai mult chiar, era convins ca exista un tratament ortodox de reechilibrare matriceala.
Nu intamplator, la prima consultatie ii intreba pe bolnavi: “Cand te-ai spovedit ultima data?”. Pe multi i-a intors la dreapta credinta, cu mult folos medical: cele mai spectaculoase vindecari le-a facut la cei credinciosi. Avea nevoie de conlucrare. Tratamentul sau era o combinatie de lupta personala, de pricepere medicala si de experiment. Urmarea fiecare detaliu al bolii. Nimic nu era lasat la voia intamplarii.
Asa a descoperit ca vitamina C accelera cancerul pulmonar, ca multi bolnavi aveau mari probleme hepatice si hormonale. Visa o clinica de recuperare oncologica, un spatiu medical aflat undeva intr-o manastire, cat mai aproape de Dumnezeu, de rugaciune. Nimeni nu l-a luat cu adevarat in seama. Munca lui de-o viata e ingropata si acum intr-un dulap prafuit.
Speranta continua
Singurul om care ii poate continua tratamentul este sotia sa. Mai bine de 20 de ani i-a fost colaborator apropiat. Cunoaste toate retetele doctorului si micile secrete ale terapiei. Ca asistenta medicala, l-a ajutat mult si l-a inteles. S-a format langa el si acum incearca sa-i duca mai departe tratamentul, neputand sa-i refuze pe oamenii disperati care ii bat la poarta.
A obtinut rezultate uimitoare, dovada numeroasele scrisori de multumire: Emilia Nicolae din Buzau, Scramnic Stana din Bucuresti, Hila Elena din Sibiu, Rodica Bulete din Focsani, Maria Burligoi din Onesti. Oameni carora medicii nu le mai dadeau de trait decat cateva saptamani sunt si astazi in viata, putand oricand confirma virtutile tratamentului Udriste.
In total, doctorul a vindecat 3000 de oameni – o cazuistica enorma. Vazand lumea asteptand disperata zile intregi la poarta casei, ofta a revolta si neputinta, zicand: “Doamne, e prea multa suferinta. Singur nu o pot dovedi. Ajuta-ma!”.
Ceea ce a facut dr. Udriste pentru oameni nu e istorie, cum s-ar crede. Multi din pacientii lui traiesc si pot da marturie si astazi. Stanescu Dumitru din Bucuresti, diagnosticat cu un cancer pulmonar in ultima faza, este si acum, dupa 17 ani, in viata.
Suferind de rectita radica radiata, Maria Tuclea din Lugoj a fost scoasa pe brate din spital, fara a i se mai da nici o sansa. Ca o ultima incercare, rudele au adus-o mai mult moarta decat vie la dr. Udriste. Acum se bucura de nepoti si se pregateste de pensionare.
Alexandra Kis din Bucuresti avea o tumora la gat cat oul de gaina. Dupa doar 3 luni de tratament, tumora a disparut pentru totdeauna. La fel de miraculos s-a vindecat Sandu Marin din Craiova. Avand o forma agresiva de cancer osos, dr. Udriste l-a avertizat ca tratamentul trebuie sa dureze cel putin doi ani. Dupa doar cateva luni, s-a prezentat la spital, unde chirurgul ortoped il programase pentru operatie la sold. Nu a mai fost cazul. Privind rezultatul analizelor, chirurgul a ramas uluit, zicand: “Ce ai facut Sandule? Nu mai trebuie operatie. Osul e complet refacut”.
“Draga mea, daca ai sti cat sunt de aproape…”
Trecute atent si meticulos in fise si dosare, toate cele 3000 de cazuri pot da oricand marturie despre inegalabilul tratament Udriste. Cifrele sau descrierea monoton incifrata a bolilor poate ca nu spun mare lucru unui nespecialist. Cu adevarat graitoare este recunostinta celor vindecati de doctor. Sandu Constantin – un tanar bolnav de Hodgkin – vine an de an la mormantul doctorului cu o floare. Plange si mangaie crucea, convins ca fara tratamentul Udriste, astazi n-ar mai fi fost in viata.
Cu acelasi preaplin de multumire, Vasile Deac din Cugir vine la cimitir, de Sfanta Treime, impreuna cu sotia si cei doi copii. Varsa o lacrima de recunostinta, vorbind despre doctor ca despre binefacatorul intregii familii. Fara dr. Udriste n-ar mai fi cunoscut niciodata bucuria de a fi impreuna.
Sotia doctorului Udriste, Elena Udriste, impresionata de disperarea bolnavilor, a continuat sa ofere, la randul ei, sfaturile terapeutice ale doctorului, initiata fiind chiar de acesta, in ani si ani de truda in echipa.
Desi a refuzat pe multi, d-na Elena a mai adaugat cateva cazuri la lunga lista de vindecari ale doctorului. Cel mai impresionant a fost cel al unei tinere de 27 de ani, diagnosticata cu Non Hodgkin, cu multiple metastaze pulmonare si hepatice. A ajutat-o Dumnezeu, dar si “Formula As”, cata vreme tanara a trecut pe langa un chiosc de ziare si, cumparand revista, a gasit acolo articolul dedicat doctorului Udriste. Asta i-a dat curaj si speranta. A venit la Valcea, a urmat cu mult sarg tratamentul si acum isi creste fetita, cu bucuria celui ce pare a se fi nascut a doua oara.
Atat cat poate, Elena Udriste urmeaza calea sotului ei, dar isi da seama ca e prea putin. In ultimii ani, doctorul avusese o revelatie. Pomenea despre “fiola anticancer”, repetand de mai multe ori: “Draga mea, daca ai sti cat este de simplu, cat sunt de aproape…”.
Doamna Elena Udriste e convinsa ca secretul acestei “fiole” se ascunde in imensa lui arhiva. Se ofera sa o puna, fara nici o pretentie materiala, la dispozitia unui centru de cercetari oncologice, a unor specialisti.
Singura nu poate face mare lucru. “Am firul rosu, drumul de urmat, dar nu am fundamentul stiintific”, ne spunea ea cu amaraciune, neintelegand tacerea si lipsa de reactie a celor care au cunoscut, intr-un fel sau altul, cartile lui Octavian Udriste. In urma primului articol aparut in “Formula As”, a contactat-o cineva din Italia, de la un mare institut oncologic.
Entuziasmata, persoana respectiva a facut o multime de promisiuni, dar de atunci nu a mai dat nici un semn de viata. E dureros sa vezi cum, si dupa moarte, opera doctorului e in continuare marginalizata, privita ca o fantezie neserioasa, o ratacire stiintifica.
Chiar daca va fi fost inca departe de adevarata tratare a cancerului, arhiva lui trebuie sa contina secrete importante – posibile capete de drum pentru cercetari ulterioare.
Miza e uriasa. Nu e vorba de reabilitarea memoriei unui om profund nedreptatit de colegi si de intamplarile vietii. E vorba de ceva mult mai important – de recastigarea sperantei.
Invitat la cateva congrese internationale, dr. Udriste ar fi putut ramane in strainatate, unde i se ofereau laboratoare si fonduri impresionante pentru a-si implini ideile. A preferat sa ramana in tara, dominat de sentimente greu de inteles pana si de cei mai infocati romani.
Voia cu toata ardoarea sa-si vada implinita teoria si, in acelasi timp, nu accepta ca aceasta posibila descoperire sa nu apartina intru totul compatriotilor sai.
Trebuie sa-l fi durut enorm vestea ca microbiologii americani Harold R. Varmus si Michael Bishop au luat in 1989 premiul Nobel, confirmand in laborator ceea ce el descoperise teoretic cu 14 ani inainte: gena ancestrala a cancerului.
Va gasi puterea sa-si continue cercetarile si sa se imbarbateze, zicand: “Am studiat pentru om si nu pentru premii”.
Sase ani mai tarziu, dr. Octavian Udriste se va stinge din viata precum a trait – dispretuit de confrati pentru indrazneala de a propune medicinii o alta cale: sinteza dintre terapie si religie, dintre vindecarea trupeasca si cea sufleteasca.
Se va stinge, iertand pe toata lumea si smerindu-se ca un ascet: “Am fost un suspin al nimicului”. In noaptea mortii, desi parea perfect sanatos, s-a sculat, s-a ras, s-a imbracat cu hainele cele bune, dupa care s-a asezat pe marginea patului asteptand. In treacat fie spus, doctorul avea o superstitie: era convins ca toate intamplarile faste din viata lui i s-au petrecut intr-o zi de marti, 13. Spre dimineata va muri, cugetand cu voce tare ca “Moartea e ca inserarea”. Era o zi de marti, 13. Chiar de Sfanta Treime, sarbatoarea cea mai draga lui.
de Sorin Preda
Sursa: http://amzeinostalgia.com
Remarcabil”, “și-a manifestat încrederea”, “a făcut imposibilul”, “a depășit așteptările”, sunt doar câteva dintre expresiile și adjectivele folosite de către un jurnalist care scrie la News Time Africa. Ele se referă la un om de afaceri de origine română, care a pus din nou pe hartă Sierra Leone.
Este vorba despre Frank Timiș, a cărui companie, African Minerals a anunţat primul transport de minereu din fier din Sierra Leone, după 30 de ani, în care această țară Vest-Africană nu a mai exportat nimic.
“Acest transport reprezintă prima încărcătură de minereu de fier care este exportată din Sierra Leone din ultimii 30 de ani, şi va avea fără îndoială un impact pozitiv asupra locuitorilor din Sierra Leone şi asupra economiei acestei ţări”, a declarat Frank Timiş.
Articolul din News Time Africa arată că în afara faptului că Timiș are o contribuție importantă pentru economie, omul de afaceri a făcut și donații masive către stat, cu ocazia celei de-a 50-a aniversare a independenței.
De asemenea, este citat în articol un oficial al companiei, care a declarat că există proiecte “care vor schimba ]n mod semnificativ viața comunităților de pe tot cuprinsul țării”. African Minerals a dat cele mai multe burse școlare din Sierra Leone.
Frank Timiș, despre Sierra Leone
- De la descoperirea zăcământului (1 martie 2008 – n.red.), a fost cel mai rapid proiect dezvoltat vreodată în istoria mineritului.
- Am descoperit unul dintre cele mai mari zăcăminte de fier din Africa și din lume: 12 miliarde de tone.
- Sierra Leone va deveni cel de-al treilea mare exportator de fier din lume, în condițiile în care, astăzi, cererea pentru fier este foarte mare la nivel global.
- Cei mai mari producători de fier sunt Australia şi Brazilia, iar Sierra Leone va deveni al treilea.
- În Australia, a durat nouă ani să se construiască un proiect asemănător celui dezvoltat de mine în 11 luni în Sierra Leone (210 de km de cale ferată, 480 de bucăți de utilaje Caterpiller, 20 de locomotive, 800 de vagoane încărcate cu minereu – n.red). Sunt 7.500 de angajați.
Frank Timiș, cu o avere de 1,6-1,65 mld. euro, ocupă locul întâi în ediția din acest an a Top 300 Capital și este urmat de Ioan Niculae și familia Adamescu.
Sursa: http://www.capital.ro
Sunt frumoase, sunt celebre, traiesc la Hollywood si sunt ….originare din Romania. Descopera vedetele ce au radacini mioritice.
- Natalie Portman, pe numele ei adevarat Natalie Hershlag, este binecunoscuta actrita castigatoare a unui premiu Oscar in 2011 pentru rolul din pelicula “Black Swan”. Strabunica din partea tatalui lui Natalie a fost o spioana romana. Originile sale ce-si au radacinile in Romania au fost dezvaluite de actrita in revista Rolling Stone.
- Amanda Bynes este indragita actrita cunoscuta pentru rolurile din comediile pentru adolescenti „Sydney White”, „She’s The Man”, „What a Girl Wants”. Vita de origine romana provine de la strabunicii din partea mamei care sunt evrei romani, si care au emigrat in Toronto, Canada.
- Va vine sa credeti sau nu, Mila Kunis, actrita cunoscuta pentru rolurile din “Friends with Benefits” si “Black Swan”, s-a nascut la Cernauti, unde a trait pana la 7 ani, dupa care parintii ei au emigrat in America.
Stefan Atargovitoaie, a castigat, la doar 11 ani ani, finala concursului “Ti lascio una canzone”, ajuns la cea de-a cincea editie. Asculta-l.
Emisiunea a fost difuzata aseara pe portul de televiziune Rai Uno. Baiatul a interpretat piesa “Profeta Non Saro” (Eu nu sunt profet). Italienii il descriu pe roman, ca fiind “baiatul cu chip de inger”.
Stefan Atargovitoaie a mai castigat anul acesta trofeul “San Remo Jr”.
Stefan este elev in clasa a V A, sectia pian, la Colegiul National de Arta “Octav Bancila ” din Iasi.
http://www.youtube.com/watch?v=sXNe57BiczA&feature=player_embedded
Sursa: http://www.9am.ro