ROMANIA

Romani celebri – toti

Calificare la Campionatul Mondial de Robotică din SUA pentru un echipaj al Colegiului „Petru Rareş”

March 30th, 2017 |

Click aici pentru VIDEO

Echipa "Impulsive", alături de profesorii coordonatori

Elevii Colegiului Naţional „Petru Rareş” Suceava s-au întors triumfători de la cea mai amplă competiţie de robotică şi tehnologie organizată în România – „First Tech Challenge”, de la finele săptămânii trecute, eveniment în cadrul căruia s-au întrecut peste 800 de liceeni din 33 de oraşe.

54 de echipe de tineri pasionaţi de cunoaştere, cercetare, tehnică şi inventică s-au confruntat la “First Tech Challenge” pentru miza cea mare – calificarea la Campionatul Mondial de Robotică din St. Louis, Statele Unite ale Americii, programat în luna aprilie.

Echipa suceveană „Impulsive” şi-a adjudecat Premiul I în cadrul competiţiei de la Bucureşti, câştigându-şi totodată dreptul de a reprezenta România la Campionatul Mondial de Robotică de peste ocean.

Componenţa echipei sucevene este următoarea: Tudor Andronic – coordonatorul echipajului, Raul Alexandru Hănţăscu, Robert Policiuc, Dragoş Sălăgean, Cristian Gherman, Miruna Chirilă, Irina Elena Popescu, Bogdan Tailup, Matei Barbă, Daniel-Cristian Policiuc, Filip Mihăluţ, Ştefan Şovea. Aceştia sunt din clasele IX-XII.

Echipa este coordonată de Anca Viorica Greculeac, profesor de fizică şi director adjunct al colegiului, şi de Victor Şutac, profesor de fizică.

Maşinărie construită de la zero

Cei 12 adolescenţi au proiectat, construit şi programat de la zero un robot care a intrat în ring (16 metri pătraţi), într-o întrecere cu roboţii aparţinând altor echipe. Fiecare robot a făcut parte dintr-o alianţă constituită din doi roboţi, iar în arenă au concurat câte două alianţe (patru roboţi).

Punctele au putut fi cumulate pe mai multe căi: prin cucerirea de „teritorii din ring”, prin capturarea unor mingi mici din ring sau capturarea mingii mari (cu diametrul de 50 de centimetri) şi ridicarea ei de la sol.

„E asemănător unui joc de baschet”, ne explică Tudor Andronic, coordonatorul echipajului „Impulsive”. Acesta mărturiseşte că în toamna anului trecut a aflat că România a obţinut licenţă pentru a organiza acest concurs de robotică, iar la scurt timp echipajul Colegiului „Petru Rareş” era deja alcătuit şi înscris în cursă.

„Concursul este unul cunoscut, se adresează celor dornici să-şi aplice cunoştinţele, să vadă rezultate efective ale muncii lor. Totodată, acesta promovează modul de învăţare STEAM (Science, Technology, Engineering, Art and Math), aplicarea cunoştinţelor din mai multe domenii”, a precizat Tudor.

Pentru conceperea, construcţia şi programarea maşinăriei, liceenilor li s-au pus la dispoziţie un kit de robotică din Statele Unite, o imprimantă 3D şi câteva luni de zile.

„Iniţial am avut un robot destul de basic, un fel de prototip. Am folosit componentele din kit, însă cum acesta era din State, toate erau în inch şi a fost un dezavantaj important. Am refăcut câteva ansamble”, a povestit Alexandru Hănţăscu.

După proiectarea robotului, a urmat prelucrarea pieselor, asamblarea lor şi programarea robotului, astfel încât acesta să asculte la comenzile date.

Robotul a fost structurat pe mai multe module, iar fiecare component al echipajului a avut sarcini bine definite în cadrul proiectului (marketing, software, asamblare etc.).

Însă „Piuliţă”, aşa cum l-au botezat adolescenţii, nu a fost tot timpul prietenos, ba chiar a trecut şi prin momente mai grele. Astfel că episoade în care maşinăria le-a dat mari bătăi de cap nu au lipsit pe parcursul celor câteva luni.

Trei săptămâni până la concursul din America

Doar ce s-a întors de la concursul de la Bucureşti, că „Piuliţă” a şi întrat în revizie. Au mai rămas trei săptămâni până la competiţia din Statele Unite, perioadă în care elevii trebuie să aducă mai multe îmbunătăţiri robotului.

„Aceşti copii îşi completează educaţia formală printr-o educaţie de tip non-formal. Ei au libertatea de a hotărî cui cer ajutorul, cum îşi integrează cunoştinţele, cum îşi dezvoltă abilităţile. Astfel de competiţii, de activităţi, completează tipul de cunoaştere pe care şcoala îl promovează”, a menţionat prof. Anca Greculeac.

Cât despre competiţia naţională, aceasta a menţionat că a fost cu totul excepţională, de nivel internaţional, competitorii având sprijinul Asociaţiei „Naţie prin educaţie”, al sponsorilor naţionali şi locali.

La rândul său, prof. Victor Şutac a arătat că acest rezultat se datorează şi faptului că la Colegiul „Petru Rareş” se încurajează lucrul în echipă, cercetarea în echipă, o abordare diferită comparativ cu cea din competiţiile clasice.

Sponsorii trebuie să susţină echipa suceveană

Directoarea adjunctă a colegiului sucevean, Anca Greculeac, a făcut un apel în rândul potenţialilor sponsori de a sprijini proiectul şi participarea la etapa internaţională a echipei „Impulsive”.

”Urmează să mai investim în roboţelul nostru pentru a fi robust, rezistent, fiabil, uşor de comandat, potrivit planurilor noastre, iar asta şi într-un timp scurt”, a explicat aceasta.

Pentru doi dintre componenţii echipei, Tudor Andronic şi Raul Alexandru Hănţăscu, urmează o perioadă cu totul şi cu totul specială, aceştia urmând să petreacă o lună de zile în SUA. Între 26 şi 29 aprilie vor fi la Sf. Louis, pentru competiţia roboţilor, iar în intervalul 3-8 mai vor fi în Houston, la concursul I-Sweep.

de Adelina TALPALARIU

Sursa: monitorulsv.ro

Articol din Romani azi, Romani celebri - cercetare, Romani celebri - elevi, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Romanul de 29 de ani care a inventat un produs care valoreaza zeci de milioane de euro si este folosit in 130 de tari

March 25th, 2017 |

thumbs

La 28 de ani, Mihai Ivascu a pus bazele Moneymailme, o aplicatie de transfer de bani despre care spune ca va putea fi folosita in toata lumea. Dupa mai putin de un an de la lansare, aplicatia este folosita in 130 de tari si a atras finantari de 2,5 milioane de euro.

“De la microtranzactii intre studenti pana la transferurile expatilor catre familiile care depind de ei sau impartirea notei de plata intre colegi de birou, am vazut, de atatea ori, componenta sociala a acestor tranzactii si frictiunile sociale la care aceste transferuri pot duce. Practic, atunci cand vorbim despre transferuri regulate intre prieteni apropiati sau familie, inevitabil ne referim la mult mai mult decat plati sau imprumuturi”, descrie Mihai Ivascu, fondator si CEO al Moneymailme, filosofia din spatele aplicatiei lansate in urma cu noua luni.

Incadrata in nisa produselor FinTech, Moneymailme este o aplicatie de transfer international de bani in valute diferite ce ofera, in acelasi timp, posibilitatea de comunicare intre utilizatori prin text, audio si video; este de altfel prima aplicatie din lume ce permite transfer de bani in timpul unui apel video. Aplicatia asigura realizarea de tranzactii fara costuri intre utilizatori, suma minima de transfer fiind de 1 cent, lucru posibil datorita sistemului de parteneriate cu institutii financiare autorizate la nivel global. Infrastructura tehnica permite in prezent utilizarea acesteia in 130 de tari si posibilitatea de a dona cauzelor din lista inclusa in aplicatie, intr-un mod rapid si fara costuri suplimentare, potrivit lui Mihai Ivascu. Dupa noua luni de la lansare, Moneymailme a ajuns la 100.000 de utilizatori, a primit finantari private de 2,5 milioane de euro, iar acum este evaluata la aproximativ 30 de milioane de euro, potrivit antreprenorului.

Mihai Ivascu are 29 de ani si spune ca a avut mereu un spirit antreprenorial; a incercat sa caute noi metode de a rezolva probleme sociale simple, motiv pentru care a studiat in acelasi timp in Bucuresti Relatiile Economice Internationale, Diplomatia, dar si Stiintele Politice. Dupa doua licente si doua mastere in tara, a decis sa mearga la un MBA in strainatate, continuat acum printr-un doctorat in Administrarea Afacerilor in cadrul Universitatii din Monaco, cu activitati de cercetare la Harvard, INSEEC Paris si Londra. Este si membru al Silicon Valley Innovation Center, absolvent al HIVE Global Leaders Program la Harvard si, recent, a fost admis la doua programe executive organizate de Massachusetts Institute of Technology (MIT), unul in Boston, axat pe internet of things si altul in Brisbane, Australia pe Global Leadership. Se autodescrie drept un antreprenor social – a avut in ultimii zece ani proiecte multiple, pe care le-a grupat in fondul Ambra Ventures Monaco. Acesta include in prezent dezvoltare de software, cibersecurity, digital media, publishing, presa, FinTech, turism, consultanta; fondul are ca scop dezvoltarea unei retele de investitori profesionisti activi care investesc in proiecte de perspectiva, atat in faza initiala, cat si in crestere, pe care – cu expertiza si reteaua creata – le pot creste. Participa frecvent ca speaker la evenimente de FinTech si antreprenoriat si spune ca incearca sa-i ajute pe tineri cu idei inovatoare, pe care sa si le transpuna in produse si businessuri functionale.

Sursa: orange

Articol din Romani azi, Romani celebri - cercetare, Romani celebri - IT, Romani celebri - toti |

Comments Closed

O poveste de succes MADE IN ROMANIA! Uite cum a reușit un ROMAN să devină milionar într-o vară!

March 25th, 2017 |

O poveste de succes MADE IN ROMANIA! Uite cum a reușit un ROMAN să devină milionar într-o vară!

Secretul succesului în afaceri a fost deconspirat de mult: o idee extraordinară, multă ambiție și muncă. Ioan Iakob din Ocna Mureșului, județul Alba, le-a avut pe toate. Și a reușit! Este miliardar, iar profitul a fost obținut după prima recoltă de „lavandă”. De atunci au trecut șapte ani.

14683960934fdc77bf

A început afacerea cu ”aurul mov” după ce și-a dat seama că având posibilitatea de a lua doar o suprafață mică de teren și nefiind mecanizat, singura sa șansă de profit în agricultură era să se orienteze către o cultură profitabilă, dar de nișă. Așa a ajuns să investească în cultura de lavandă!

În 2009 a descoperit „aurul mov”
Ioan Iakob a cumpărat câteva semințe de lavandă pe care le-a adus din Franța. După mai multe încercări, unele încununate de succes, altele sortite eșecului, Iakob a reușit să-și facă butașii de care avea nevoie pentru a înființa 1,7 hectare de lavandă.

1468396098c1ed73d9

”Am încercat diverse metode de obținere a butașilor din semințe de lavandă: am pus semințele la germinat în seră, în solar și în cele din urmă mi-am dat seama că cel mai bine le merge în câmp deschis, acolo am obținut cel mai mare procent de germinare. Am încercat să plantez semințele toamna și primăvara și cel mai bine a fost în câmp deschis.

Exercițiu de sinceritate: „Totul a fost un experiment!”
Acum șapte ani când m-am apucat eu nu prea aveam de unde să mă informez, am mers mai mult pe experiment. Am încercat din pas în pas până am ajuns unde sunt acum. Încă de atunci am mers numai pe soiul Lavandula Angustifolia True sau Vera. Aici unde am pus lavanda am cumpărat terenul cu 2.400 lei pentru 1,7 ha la vremea respectivă”, a declarat pentru Agrointeligența Ioan Iakob, cultivator de lavandă din Ocna Mureș.

1468396090a8e5f3b2

Povestea cultivatorului de lavandă din Alba a inspirat și pe alți Români. Lavanda este extrem de căutată de cumpărători, mai ales de producătorii din industria cosmetică și a uleilor aromatice.

Sursa: onlinepeulita

Articol din Idei de afaceri, Initiative, Romani azi, Romani celebri - toti |

Comments Closed

„Să revenim acasă este cel mai mare vis pe care îl avem!” O moldoveancă a lansat, în Germania, o afacere cu plăcinte tradiționale

March 25th, 2017 |

Povestea Zinaidei Chilari se deosebește de cea a miilor de basarabence, nevoite să zboare peste mări și țări în căutarea unor condiții mai bune de trai. De când s-a stabilit în orașul german Offenbach am Main, visează în fiecare zi că se va întoarce în Moldova și crede cu tărie că acest lucru se va întâmpla. Alături de soț, Zinaida și-a deschis o „plăcintărie pe roți”. Dragostea și dăruirea o ajută să-i încânte pe nemți cu plăcinte moldovenești, care se bucură de tot mai multă popularitate. Noi am găsit-o după o apariție a sa într-o publicație locală din Germania. „Să revenim acasă este cel mai mare vis pe care îl avem”, ne-a mărturisit iscusita moldoveancă, în interviul oferit pentru EA.md.

Dragă Zinaida, cum s-a întâmplat să ajungeți în Germania și cum v-a întâmpinat acest stat aparent „rece”, din spusele celor deja ajunși acolo?

Draga mea Daniela, vreau să încep cu aceea că niciodată nu mi-am dorit să plec de acasă, Moldova e locul meu drag, în care mereu revin cu dor. Am ajuns peste hotare pentru că acolo era soțul meu, am plecat cu gândul că stăm 1-2 ani și venim acasă, dar nu a fost să fie.

Toți mă întreabă „Cum e Germania? Este rece?” Nu… este doar un stat în care se simte ordine, stat în care te simți în siguranță. Da… nu sunt așa petrecăreți ca noi, sunt mai conservatori, au alte tradiții, deprinderi, alt stil vestimentar, dar în schimb eu aici am întâlnit oameni foarte buni, oameni care m-au susținut, oameni simpli.

Necunoscând limba germană, îmi venea greu să mă exprim, dar ei cu răbdare îmi explicau totul, încurajându-mă că vorbesc foarte bine și că sunt bravă; oameni cărora le povestesc cu drag de unde venim.

O a doua întrebare firească e legată, evident, de bucătăre. Cine v-a învățat să gătiți cu atâta măiestrie și de la cine ați moștenit „taina” plăcintelor moldovenești autentice?

Măiestrie nu se poate numi, pentru că nu am atins acest nivel, fac doar ceea ce-mi place și o fac cu mare drag. La noi în familie, cea mai gustoasă pâine și cele mai bune plăcinte le făcea bunica. Sunt cu ea la telefon dacă nu știu cum să fac ceva; ea de mică mă lua pe lângă cuptor și poate de acolo s-a început tot.

Presupun că nu e nici pe departe ușor să lansezi o afacere în străinătate. Cum v-a venit ideea lansării unui start-up gastronomic și cu ce succese se pot „lăuda” astăzi arătoasele plăcinte by Zinaida Chilari?

Majoritatea nemților pe care i-am întâlnit nu știau de Moldova; nici chiar unde se află. Încercam mereu să le explic și neapărat pomeneam de bucătăria noastră. Astfel, mi-a venit ideea să le vorbesc altfel despre Moldova, nu doar geografic, dar și gastronomic. Sper să-mi reușescă și mai departe.

Intuiesc că germanii văd, în plăcintele noastre, o formă de fastfood. Cu ce impresii rămân băștinașii, ori de câte ori vă gustă capodoperele?

Nu m-am așteptat că nemților o să le placă; sunt impresionați de plăcintele noastre cu cartofi și vișină, spun unii că așa le faceau și bunicile lor pe timpuri, doar că se numeau altfel și aveau altă formă.

Este adevărat că aluatul combinat cu diferite legume sau fructe este baza comună a istoriei culinare a multor neamuri; spun că le aduce aminte de copilarie. Așa am început să caut rețete vechi ale nemților și am găsit una aproape identică cu a noastră. Se numește „punga cu cartofi” și era consumată cu mousse de măr. Ei vizual poate nu înțeleg, dar după ce gustă, spun că simt gust de casă.

Care sunt cele mai mari provocări cu care vă confruntați? Sunteți adepta „credinței în vis” – ca și formulă a succesului?

Da, sunt o visătoare, eu cred foarte mult în Dumnezeu și cred că tot ceea ce-ți dorești cu adevărat, dacă ai scop frumos în care investești dragoste și suflet, neapărat o să se îndeplinească.

Noi nu am făcut nimic deosebit, este o simplă rulotă în care facem plăcinte; este ceva mic, după puterile noastre, care cu mare drag ne trezește dimineața să mergem la muncă. Asta mă face fericită și-mi dă un imbold să cred că orice provocare merită acestă satisfacție pe care o am, când un client este mulțumit.

Nu vom pătrunde acum în „taina comercială”. Vă rugăm doar să ne spuneți un secret al celor mai bune plăcinte din lume.

Secretul este același: „tot ceea ce faci, să faci cu drag”. Credeți-mă: eu nu fac plăcinte deosebite de cele ale altor gospodine și nu folosesc o rețetă mai specială; doar că le fac în felul meu și o fac din inimă.

Vorbiți-ne despre colaborarea recentă cu o publicație germană, pe paginile căreia ați apărut grație poveștii de succes.

Da, a fost o zi interesantă pentru mine. Inițial credeam că a venit vreun control, nu-mi puteam explica altfel de ce doamna, cu un pix și o foaie, îmi punea atâtea întrebări. Dar când mi-a spus că este jurnalistă, a mâncat plăcinte de la noi, i-au plăcut și a decis să scrie un asticol despre asta, am rămas foarte surprinsă.

După ce a ieșit articolul în ziar, au venit nemți care cumpărau plăcinte și încercam să le explic că acesta este un produs tradițional, că se numește „plăcintă”, la care ei îmi răspundeau: „Dar noi știm, noi am citit”.

Mă bucură faptul că acest articol, dacă nu a făcut un neamț să vină să guste plăcintele, măcar a provocat pe cineva să caute pe Google unde este Moldova.

Cine sunt oamenii cărora ați dori să le mulțumiți pentru tot sprijinul, inspirația și umărul pe care vi l-au oferit ori de câte ori ați simțit nevoia?

În primul rând vreau să-i mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat familia pe care o am, familie care m-a susținut și mă susține, iar pentru asta îi mulțumesc enorm. Sper că într-o zi o să le întorc osteneala și să pot să le dau copiilor mei atâta susținere, câtă îmi dau ei mie.

Admiteți că ați putea reveni acasă, pentru a continua aceeași idee de business?

Să revenim acasă este cel mai mare vis pe care îl avem și sunt sigură că asta se va întâmpla. Pentru că acolo-mi sunt rădăcinile, acolo-mi am părinții care vorbesc în limba maternă!

Pentru că înțelegeți nu din auzite cât de important este sprijinul cuiva, atunci când ești departe, vă rog să lăsați un mesaj pentru toate femeile din diasporă, care au ajuns să citească aceste rânduri.

Desigur… fiți așa cum sunteți, găsiți lucrul care vă face plăcere, pentru că nimic nu este imposibil atunci când este dorință și dăruire. Nimic și niciunde nu e rece, depinde din ce colț ne uităm și cum vrem să vedem noi lucrurile.

Zinaida, vă mulțumim pentru acest interviu! Fie ca orice vis pe care îl aveți încolțit în inimă să înflorească și să vă aducă roade bogate!

Foto: Arhiva personală, Plăcinte Moldovenești

de Daniela David Sursa: ea

Articol din Germania, Romani azi, Romani celebri - femei, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Medic român declarat „angajatul lunii“ la cel mai mare spital din Londra: „Am fost educată să fiu corectă şi mereu am avut necazuri din acest motiv în România“

March 25th, 2017 |

Medic român declarat „angajatul lunii“ la cel mai mare spital din Londra: „Am fost educată să fiu corectă şi mereu am avut necazuri din acest motiv în România“

Roxana Hotoboc este foarte apreciată de conducerea celui mai mare spital din Londra Un medic din Gorj, care a fost timp de doi ani ani director al Serviciului de Ambulanţă Gorj, a primit distincţia de cel mai bun angajat al lunii februarie al celui mai mare spital din Londra, St. Thomas’ Hospital.

Roxana Hotoboc, în vârstă de 57 de ani, a emigrat în Anglia în urmă cu zece ani. Distincţia primită este cu atât mai importantă cu cât aceasta nu este angajata spitalului, ci o colaboratoare care îşi oferă serviciile pentru a acoperi personalul insuficient pentru anumite departamente.

Ea lucrează ca medic specialist senior la Departamentul de Urgenţă al spitalului St Thomas’ din Londra. „Ştiam că sunt apreciată, pentru că am văzut cum se poartă colegii cu mine şi cum interacţionezi cu toţi ceilalţi din jurul tău, dar nu mă aşteptam să primesc această distincţie pentru că sunt „external“, nu sunt angajată a spitalului. Lucrez de mulţi ani şi full time în cadrul spitalului, iar, până acum, nu s-a mai întâmplat ca un colaborator din afara spitalului să primească acest titlul.

Evaluările acestea se fac pe departament cu bileţele de la toţi salariaţi care propun o persoană care merită să fie salariatul lunii respective. Toate propunerile sunt analizate şi se stabileşte angajatul lunii. Este o formă de stimulare a angajaţilor“, ne explică Roxana Hotoboc.

Consultă cel mai mare număr de asistenţi

Premiul oferit înseamnă pentru medicul gorjean o mai mare responsabilitate, pentru că nu vrea să dezamăgească: „Este o responsabilitate mai mare, pentru că nu vreau să dezamăgesc, şi mă mulţumeşte sufleteşte. Este foarte greu să se facă o distincţie pentru că toţi îşi fac datoria şi sunt foarte mulţi medici şi asistenţi deosebiţi. Contează şi numărul de pacienţi pe care-i tratezi. Mi s-a spus de către mai mulţi asistenţi că sunt medicul care consultă cel mai mare număr de pacienţi pe schimb din tot trustul, care înseamnă două spitale, sau că, atunci când sunt la serviciu, toată lumea este fericită. Muncesc foarte mult. Uneori, nu reuşesc să am o pauză după opt ore de lucru“.

„În România mă tot băteam cu morile de vânt

Roxana Hortopan s-a născut în Târgu Jiu şi a absolvit Facultatea de Medicină din Timişoara şi a fost, apoi, timp de şapte ani, medic generalist la dispensarul din comuna Urdari. „Am finalizat specialitatea de urgenţă şi am început să lucrez din anul 1995 la Serviciul de Ambulanţă Gorj. În anul 2007 am luat decizia de emigra în Anglia, iar principalul motiv a fost acela de a le da o şansă copiilor mei, să-şi schimbe viitorul şi să trăiască într-o altfel de societate, acolo unde se pot ridica pe picioarele lor şi pe propriile lor merite. Acesta a fost motivul numărul unu. Am avut şi nemţumiri profesionale. Toată viaţa am fost o luptătoare şi în România mă tot băteam cu morile de vânt. Am fost educată să fiu corectă şi mereu am avut necazuri din acest motiv. Nu m-am integrat în sistemul din România şi am renunţat, dorind să schimb viitorul copiilor“, ne povesteşte Roxana Hotoboc. Acum, fiica sa este avocată şi face parte din conducerea unei firme de avocatură, iar băiatul este angajat la o firmă de training, specialist în managementul afacerilor.

„Aici nu se face rabat de la calitate“

Medicul gorjean a reuşit să se adapteze la sistemul medical din Anglia, deşi avea o vârstă înaintată. „A fost o diferenţă şocantă pentru mine. M-am ajutat de experienţa căpătată, pentru că am plecat la o vârstă destul de înaintată. A fost greu pentru că nu eram pregătită şi nu ştiam prea multe amănuntă despre sistemul de sănătate şi cunoşteam doar limba la nivel «basic». Limbajul profesional l-am prins destul de repede şi nu am avut dificultăţi. Am deprins protocoalele şi a trebuit să învăţ multe lucruri, să lucrez în sistem informatizat. În primele luni a trebuit să studiez. Aveam într-o mână cartea medicală de urgenţă engleză şi în cealaltă pe cea românească. Cea mai mare diferenţă între sistemele de sănătate din România şi Anglia este că aici nu se face rabat de la calitate şi se fac investiţii pentru calitatea medicală. Se investeşte foarte mult în materiale, partea tehnică şi resursele umane“, mai spune medicul gorjean.

Este medic privat

Roxana Hotoboc a lucrat la început în cadrul sistemului public de sănătate din Anglia, dar, ulterior, şi-a dat seama că este mult mai avantajos să lucreze pe cont propriu: „Sunt medic privat pentru că am propria mea companie şi închei contract cu spitalul din sistemul public. Se fac verificări periodice de către Colegiul Medicilor şi în fiecare an avem obligaţia să urmăm cursuri şi să acumulăm un punctaj. Este puţin similar cu ceea ce este în ţară.

Suntem evaluaţi în fiecare an, iar la fiecare cinci ani ni se actualizează dreptul la practică medicală“.

„Educaţia face diferenţa dintre oameni“

Roxana Hotoboc spune că nu s-a simţit vreodată marginalizată pentru că vine din România, pentru că în Anglia contează cel mai mult educaţia: „Diferenţa dintre oameni nu o face altceva decât educaţie primită. Nu o face nici locul în care s-au născut, culoarea pielii sau altceva de genul acesta“.

de: alin Ion

Sursa: adevarul

Articol din Romani azi, Romani celebri - femei, Romani celebri - toti, uk |

Comments Closed

Când frica este învinsă

March 16th, 2017 |

În ultima vreme se vorbeste tot mai des despre fericire. Oamenii sunt într-o căutare acerbă crezând că fericirea ar putea însemna să ai toate bunurile materiale ale planetei.

Într-un seminar susținut recent, la întrebarea “Ce ți-ar aduce ție fericirea?”, cei mai mulți dintre participanți au început notițele cu “bani”. Ulterior, in dezbatere, fiecare și-a argumentat raspunsul: “Dacă n-ai bani, n-ai sănătate.”, “Dacă n-ai bani, n-ai ce le oferi copiilor.”, “Dacă n-ai bani, n-ai să călătorești acolo unde îți dorești”, “Dacă n-ai bani… ești nimeni.”

Dezbaterea a continuat și la întrebarea “Ce ești dispus să faci, la ce ești dispus să renunți din viața actuală pentru a avea mai mulți bani?”, oamenii au realizat că nu banii reprezintă problema principală ci frica. Teama părăsirii zonei de confort.

Frica neautentică (imaginară, care nu are legătură cu realitatea de fapt) se instalează în copilărie și o purtăm, ca pe un adevăr absolut, întreaga viață.

Ne putem trezi la realitatea de fapt… fie în momentul în care conștientizăm, fie în urma unei situații care nu ne oferă alternativă.

L-am cunoscut pe Filip în urmă cu 17 ani. Era o curiozitate pentru mine, la vremea aceea, faptul că zambea în fiecare zi deși se afla (poate pentru întreaga viață) în scaunul cu rotile. Era o curiozitate faptul că avea o iubită, că mai târziu a avut copii. Pentru că noi cei care nu ne aflăm în astfel de situații trăim așteptând. Ne plângem deseori fără a avea probleme reale.

Filip a urcat Munții Bucegi în scaun. Participă la concursuri de înot, de baschet, de supraviețuire în natură.

Ultima lui pasiune este Tirul cu arcul. Iar pasiunea lui nu este despre bani. Nu mai punem in discuție… zona de confort. Pasiunea lui este de a susține dorințele oamenilor, de a le demonstra că orice dorești pe lumea aceasta poate deveni real. Chiar și din scaunul cu rotile.

Așadar a început un program de antrenamente la Ploiești unde, o dată pe săptamână se deplasează pentru instruire.

A organizat la Constanța, în parteneriat cu Asociația Județeană a Persoanelor cu Handicap Constanța, un concurs unde au participat 12 persoane utilizatoare de fotoliu rulant. Aceștia, sub supravegherea specialiștilor de la Clubul Aktiv, au fost inițiați în arta de a trage cu arcul. La finalul concursului premianții au fost recompensati cu diplome și cupe. Toți au fost încantați de acest sport și și-au propus să continue antrenamentele.

Este dedicat semenilor iar acesta este un motiv pentru care, chiar dacă nu cu foarte mare ușurință, gasește suport financiar la oameni cu suflet, interesați de aceleași pasiuni: a ajuta, a da speranță. Astfel a găsit sprijin la Clubul Sportiv Aktiv.

Clubul Sportiv AKTIV este persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial conform Legii Educaţiei Fizice şi Sportului nr. 69/ 2000 şi potrivit hotărârii judecătoreşti din dosarul nr. 43/PJ/22.01.2003 are recunoaşterea de entitate sportivă obţinută de la Agenţia Naţională de Sport conform Certificatului de Identitate Sportivă nr. B/A2/00153/2003.

In prezent, cea mai dinamică secţie sportivă din cadrul clubului este cea de tir cu arcul.

Tirul cu arcul este sport olimpic începând cu anul 1900. In Romania acest sport a fost mai putin practicat, dar prin eforturi considerabile clubul nostru a contribuit substantial la o dinamica rapidă a tirului cu arcul in ultimii ani.

Este o luptă împotriva percepției negative a opiniei publice în ceea ce privește persoanele cu dizabilități, să promoveze și sădezvolte tirul cu arcul în scaun rulant pe plan național și internațional. Activitățile propuse în acest program vor îmbogăți cunostințele despre condițiile speciale și despre capabilitățile persoanelor utilizatoare de scaune rulante, în același timp promovând sportul și având ca scop reintegrarea socială a persoanelor cu dizabilitățti.

În România, serviciile sociale și programele de susținere, în general și cele pentru utilizatorii de fotolii rulante, în particular, sunt prea puțin dezvoltate sau chiar inexistente. Procesul de reintegrare socială a utilizatorilor de scaune rulante este o imensă responsabilitate, având în vedere lipsa aproape totală a unei infrastructuri accesibile și a serviciilor specializate, atitudinea publică predominant ostilă sau prea puținele oportunități pentru o viață activă și independentă. În majoritatea cazurilor utilizatorii de fotolii rulante sunt forțați să-și petreacă viața izolat, chiar marginalizați de aspectele unei vieți normale (din punct de vedere social, cultural, economic sau politic). Ideea conform căreia utilizatorii de scaune rulante să poată duce o viață ca și persoanele fără handicap este acceptată cu greu, în timp ce dezvoltarea sporturilor în fotoliu rulant este la fel, prea putin promovată, iar în unele cazuri aceasta este chiar descurajată. – ne mărturisește Filip Gheorghi.

Pentru aceasta, Clubul Aktiv doreste sa deruleze un program de conștientizare a problemelor persoanelor cu dizabilități și se va încerca scoaterea acestora din anonimat prin întâlniri și competiții de tir cu arcul. Persoanele care se evidentiază în aceste concursuri locale vor fi invitați la alte concursuri organizate de alte asociatii afiliate de Federația Română de Tir cu Arcul. Astfel, prin participarea a cât mai multor persoane cu dizabilități la aceste concursuri se va înființa un campionat iar cei cu rezultatele cele mai bune va reprezenta România la întreceri internaționale.

Se poate citi pe fața lui Filip satisfacția de a nu trăi degeaba, de a contribui celor în incapacitatea de a duce o viață normală dar și celor care, deși au toate argumentele unei vieți fericite, trăiesc cu teama că societatea zilelor noastre nu le poate oferi oportunități reale de lansare in propriile visuri.

Astfel, in 8 martie 2014, Asociatia TOTUL PENTRU TINE, fondată de Filip, în parteneriat cu Asociația de Dezvoltare Comunitarâ “Dioana”, Clubul Sportiv Aktiv, Archery Shop si Școala Gimnazială Sfinții Voievozi, organizează concurs de Tir cu Arcul cu participarea atât a persoanelor cu dizabilități, cât și a elevilor interesați de acest sport.

De Dana Spirea

Sursa: tesmedia

Articol din Romani celebri - sport, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Un român este patron de hoteluri în Austria după ce a fugit din România trecând Dunărea înot

March 15th, 2017 |

Un român este patron de hoteluri în Austria după ce a fugit din România trecând Dunărea înot 483

Foto: VideoNews

Toată viaţa lui a fost un test de rezistenţă – traiul în România comunistă, fuga din ţară trecând Dunărea înot, vagoanele de vase pe care le-a spălat ca să aibă ce mânca, bătăturile din palmă. Ce l-a făcut să reziste, nici azi nu ştie. Dar astăzi, Lucian Asandi este patron de hoteluri în Austria şi a renunţat la cetăţenia română. Spune cu regret că ar fi putut face aceleaşi afaceri şi în România, dar nu s-a putut.

O casă cu muşcate la ferestre, cu steag românesc în curte şi cireşe bine coapte. Aici, la 30 de kilometri de Viena, şi-a construit Lucian Asandi propria Românie – curată, civilizată, fără birocraţie, şpagă sau interese. Doar prin muncă şi rezistenţă.

La începutul anilor ’80, Lucian Asandi era un tânăr sportiv în România. A fost nevoie să participe la câteva competiţii în străinătate ca să îşi dea seama că el şi familia lui trăiau de fapt, în România, ca într-un fel de închisoare. Apă caldă aveau doar o dată pe săptămână, curent electric, câteva ore pe zi, mâncarea era un lux, iar libertatea un vis imposibil. Iar el a îndrăznit să creadă că poate trăi şi altfel.

A trecut Dunărea înot. Într-o săptămână era deja în Italia. După încercări eşuate de a-şi face un rost acolo, a ajuns la Viena. Şi aici a trăit cele mai dure lecţii de viaţă. A învăţat pe propria piele că numai cei puternici rezistă, şi numai cei care rezistă, există.

A început ca spălător de vase într-un restaurant. A spălat vagoane de farfurii, dar i-a câştigat prin muncă şi corectitudine încrederea patronului. Care, după mulţi ani, l-a luat partener de afaceri. Si apoi, când a prins curaj, s-a lansat pe cont propriu.

În 2007, şi-a deschis prima pensiune turistică. Şi în patru ani afacerea s-a extins neaşteptat de repede.

Dar ca să devină proprietar în Austria a trebuit să renunţe la cetăţenia română. A făcut-o, spune el, fără niciun regret. Cale de întoarcere nu mai era, oricum. Iar Austria devenise deja noua lui casă.

Hotelul, plasat stretegic într-o zonă turistică de la marginea Vienei, e copilul lui de suflet.

Pentru angajaţi, nu e domnul patron, ci Lucian, un prieten. Şi de câte ori vine pe la hotel, Otto, bucătarul, îi pregăteşte întotdeauna şnitzelul preferat, vienez. Însă, în inima lui, un loc special îl ocupă prima pensiune deschisă în casa în care a locuit ani de zile.

Câinele Tomiţă e braşovean, şi e responsabil cu buna dispozitie a turistilor. Pensiunea e destinată exclusiv romînilor. De aceea patronul a montat şi grătar în curte…

Uneori se gândeşte cu ciudă că ar fi putut să face aceste afaceri în România. Fără să mai bată drumuri străine în lung şi în lat, fără să sufere de foame, de somn sau de dor de casă. Însă, o spune cu regret, că nu ar fi reuşit niciodată în România ce a făcut în Austria.

A plecat la timp, şi a învăţat prin străini lecţia aceasta. Că în România nu ai voie să ridici capul.

S-ar întoarce şi mâine. Dar numai dacă România s-ar transforma peste noapte, aşa, printr-o minune, în Austria. Altfel, nu crede că s-ar mai putea obişnui.

Sursa: antena3

Articol din Austria, Romani azi, Romani celebri - management, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Povestea timisorenilor care produc imprimante 3D pe plan local pentru a le exporta in toata lumea

March 14th, 2017 |

In urma cu doi ani, cand piata locala abia incepea sa descopere utilitatea printurilor 3D, o echipa de ingineri din Timisoara lansa prima fabrica de imprimante multifunctionale pe sistem Delta, de la noi din tara. Intre timp interesul pentru astfel de produse a crescut si aici, dar Symme 3D, startup-ul timisoarean producator de astfel de imprimante isi cauta clienti in Statele Unite si colaboreaza cu nume precum Renault, Continental, Mahle sau LTHD. Iata cum a fost transformata in business prima imprimanta 3D pe sistem Delta, 100% romaneasca.

“Acest proiect a fost defapt o pivotare a unui alt proiect pe care l-am inceput acum doi ani, Casa Automata. Cand am ajuns la partea de prototipare, ne-am lovit de problema carcaselor de produs”, povesteste Calin Brandabur, unul dintre fondatori si mastermind-ul, iar pana de curand si CEO-ul Symme3D. Alaturi de el, printre fondatori se mai numara: Bogdan Ciobotea, Vucomir Ianculov, Cristi Raita si Mihai Soare.

Producatorii de pe piata le-au cerut atunci 80.000 euro pentru o matrita sau un minim de 55.000 de bucati pe an, costuri care erau imposibil de acoperit pentru un startup ca al lor. Drept urmare au incercat sa gaseasca o alternativa si a aparut ideea realizarea lor prin 3D printing. Si-au cumparat o imprimanta 3D, dar avea nevoie de anumite imbunatatiri, care s-au dovedit a fi imposibil de facut, asa ca si-au construit singuri una, iar primul pas spre noul business a fost facut.

Au avut nevoie de 6 luni in partea de cercetare pentru a crea un prototip propriu. “Magnitudinea activitatii a crescut exponential atunci cand am reusit sa formam o echipa nucleu, care formeaza un tot unitar datorita expertizei profesionale pe domenii complementare, de la electronica, electrotehnica, mecanica, dezvoltare software, PR in tehnologie & IT si financiar”, spune Calin Brandabur.

La inceput, cele mai mari provocari au fost reprezentate de lipsa informatiilor si birocratia neprietenoasa. “Din start am fost nevoiti sa investim foarte mult in cercetare pentru a dezvolta produsul. Nici birocratia nu ne-a incurajat sa punem afacerea pe picioare. Altfel spus, in ciuda faptului ca am prezentat produsul si potentialul lui din punct de vedere economic, demonstrand incasari inca din prima zi, inca ne confruntam cu situatii inconfortabile. Spre exemplu, inca nu ne putem recupera TVA-ul platit pe servicii si componente”, explica fondatorul Symme 3D.

Pe parcurs, provocarile au fost de alta natura: “In primul rand, formarea echipei si gasirea oamenilor potriviti pentru angajare a fost esentiala pentru o crestere accelerata si sustenabila a startup-ului. Pe partea administrativa am intampinat dificultati in a crea si estima un proces pentru a sincroniza livrarile frunizorilor cu procesele interne de asamblare, calibrare si softare. Acest efort a fost necesitat si pentru gasirea partenerilori initiali pentru manufactura, dar si a distribuitorilor potriviti”.

In prezend tproducatorul are o echipa de 12 oameni, impartiti in cele 3 sedii Symme3D: Symme3D Headquarters din Timisoara pentru cercetare, dezvoltare si distributie, Symme3D bioprinting in cadrul OncoGen, biroul Symme3D din Orlando, SUA, responsabil de asamblare finala si vanzare catre publicul american. Biroul din State a fost deschis anul trecut, cu o invetitie minima de 1.500 de dolari.

Cat despre celelalte investitii, fondatorul ei ne spune doar ca: “Symme3D este autofinantat 100%”

La sase luni de la lansarea primului produs, o imprimanta 3D multifunctionala de tip desktop, Symme3D a migrat catre tehnologii de printare la scara industriala, deschizand drumul catre industria automotive si medicala. Startup-ul din Timisoara produce imprimante multifunctionale (pe sistem Delta) si dezvolta o platforma multifunctionala pentru imprimare 3D si gravura laser. Printeaza in special parti anatomice umane, care sunt apoi folosite de chirurgi pentru a determina cu precizie pozitia unor tumori, inainte de operatie.

In prezent, pentru industria automotive, firma furnizeaza produse si servicii pentru companii precum Renault, Continental, Mahle, LTHD, Valeo si altele, revolutionand procesul de prototipare al pieselor mecanice. Iar in urma cu cateva luni, odata cu lansarea sediului din SUA, startup-ul anunta ca numara aproximativ 500 de comenzi in asteptare, doar in Europa si circa 200 pe piata americana.

“Potentialii clienti sunt atrasi in special de viteza si precizia de printare, raportul performanta-pret cantarind mult in decizia de cumparare. Competitorii nostri ofera produse performante, dar la costuri mult mai mari. La acestea se adauga posibilitatea de customizare, faptul ca muncim in permanenta la perfectionarea imprimantelor noastre si majoritatea actualizarilor de hardware si software au fost suportate de noi, suportul tehnic—toate acestea vin completarea experientei de utilizare a produselor Symme3D, oferindu-ne un avantaj competitiv mare”, sustine Calin Brandabur.

Cine cumpara imprimante 3D in Romania

“Pe plan local, piata de imprimante 3D este relativ tanara. Acum 2 ani se gaseau doar imprimante straine, in retail. Desi accesul la informatie si tehnologie exista si atunci, nu erau oameni care sa le produca. Ulterior, entuziasmul in ceea ce priveste industria de 3D printing a venit si spre Romania. In prezent, software-ul pentru imprimante 3D delta este open-source si la accesul oricui. Totusi, noi ne-am dorit alte performante si am investit, inca de la inceput, foarte multe eforturi in ceea ce priveste cercetarea. Categoric exista mult loc pentru performanta, cercetare si mai ales inovare in aceasta industrie, in Romania”, spune fondatorul Symme 3D.

Etalonul industriei de 3D printing ar trebui sa fie in SUA, mai spune el, — unde, ambitia si resursele producatorilor si entuziastilor din domeniu atinge apogeul, vorbim si despre o cultura a 3D printing-ului si o educatie in domeniu; consumatorii stiu sa aprecieze valoarea produselor si sunt curiosi sa exploreze posibilitati de printare noi, creative.

Piata 3D printingului se estimeaza ca va ajunge la circa 20.000 de miliarde de dolari pana in anul 2020.

“Symme3D se adreseaza unei piete globale, ceea ce face ca si competitorii nostri sa fie de o alta anvergura. In ceea ce priveste modelul desktop, Symme3D Original, printre competitorii nostri se numara Makerbot, Ultimaker, Wasp, Zmorph si XYZprinting. Pivotarea noastra catre 3D printing industrial ii aduce in teren si pe Stratasys, EOS si Zcorp, lideri la nivel global”, a mai explicat Calin Brandabur.

Cum functioneaza imprimantele produse de Symme 3D

Produsele printate sunt practic proiecte 3D, randate in prealabil de catre un un proiectant 3D. Aplicatia imprimantei le imparte in straturi foarte subtiri (2-16 microni) si genereaza toate miscarile necesare pe care imprimanta 3D trebuie sa le execute pentru a crea din straturi succesive modelul 3D. Materia prima este un plastic derivat din amidonul de porumb (PLA).

In prezent, Symme3D are o familie de imprimante 3D, formata din produse de diferite marimi si functionalitati, a caror tehnologie isi caseste aplicatie in industrii diferite.

Mai specific, imprimantele desktop se adreseaza end-userilor care le exploreaza in prototiparea de produse dintre cele mai diverse, de la obiecte de design, piese de masini, hardware etc. Symme3D Enormo este de sase ori mai mare din punct de vedere al capacitatii de printare decat Symme3D Original si se adreseaza industriei automotive, in scop de prototipare a diferitor piese. “Recent am pivotat catre alte doua industrii, de bioprintare, respectiv printare cu metal, ceea ce creste si mai mult orizonturile noastre de business”, spune reprezentantul startup-ului.

de Raluca Abrihan

Sursa: startup

Articol din Romani azi, Romani celebri - cercetare, Romani celebri - IT, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Povestea clujeanului care şi-a dus afacerea pe trei continente şi conduce peste 600 de oameni

March 14th, 2017 |

Povestea clujeanului care şi-a dus afacerea pe trei continente şi…

Cătălin Ştef s-a născut în Maramureş într-o familie de antreprenori. „Cred că ideea de a avea propriul meu business am moştenit-o de la mama mea“, povesteşte antreprenorul de 38 de ani care conduce la nivel global firma de software pe care a dezvoltat-o la Cluj.

El conduce operaţiunile 3Pillar Global în România, India şi Statele Unite, fiind responsabil de activitatea a peste 600 de oameni. Local, el se ocupă de birourile din Cluj-Napoca şi Timişoara.

„Cariera mea combină două funcţii aparent contradictorii, dar din punctul meu de vedere absolut complementare: cea de antreprenor şi cea de manager. Momentele-cheie din cariera mea sunt următoarele: am deschis prima companie de produs în 2004. În 2008 aveam deja 40 de angajaţi, ceea ce poate nu sună mult,însă pentru o companie de produs din acea vreme era deja remarcabil. În 2009, după o perioadă în care am resimţit din plin efectele crizei, a avut loc primul exit, urmat de al doilea în 2010, către 3Pillar. Un an mai târziu, am preluat conducerea operaţiunilor globale, asumând, în plus faţă de responsabilitatea centrelor din România pe care le coordonam deja, şi operaţiunile centrelor din India şi SUA. În prezent, conduc operaţiunile din cele trei ţări, sunt în echipa de leadership a companiei la nivel global şi conduc peste 600 de oameni cu profil IT“, spune Cătălin Ştef.

Cel mai dificil moment al carierei sale a avut loc în 2008, când compania pe care o deţinea şi care livra în special pe piaţa americană a fost puternic afectată de criză. Acest fapt l-a pus în situaţia de a lua decizii radicale, de a restructura echipa şi de a renunţa la colegi. Tot în acea perioadă a reuşit un exit, moment ce a determinat transformarea companiei dintr-o companie de produs într-o companie orientată spre servicii de consultanţă cu valoare adăugată. „Din acel moment am reînceput să consolidăm“, povesteşte Cătălin Ştef. „Cel mai bun moment a fost reprezentat de preluarea operaţiunilor la nivel global ale unei companii internaţionale cu profil IT şi ritm susţinut de creştere, dezvoltarea accelerată a birourilor din România şi India, la câteva sute de angajaţi în fiecare, adaptarea la cultura indiană, dar şi învăţarea şi adoptarea proceselor specifice de management, având în vedere backgroundul meu puternic antreprenorial.“ Intenţionează ca şi peste zece ani viaţa sa profesională să se contureze în jurul domeniului IT. „Sunt sigur că voi dezvolta zona de servicii, dar îmi doresc să dezvolt şi un produs remarcabil.“

Sursa: businessmagazin

Articol din Romani azi, Romani celebri - IT, Romani celebri - toti |

Comments Closed

Această româncă şi-a transformat pasiunea într-o afacere. Vinde obiecte de care nicio femeie nu se desparte, în valoare de 100.000 de euro

March 14th, 2017 |

Armina-Letiţia Popeanu este de profesie arhitect, a lucrat ca profesoară de germană şi are mai multe specializări în design. Însă actuala sa activitate are la bază un hobby din facultate, pe care l-a transformat în afacere în urmă cu aproximativ trei ani – genţile pictate manual. Astăzi, tânăra de 27 de ani vinde poşete de circa 30.000 de lei pe lună şi a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de 100.000 de euro. Până la finele acestui an, ţinteşte plusuri de aproximativ 40%.

Această româncă şi-a transformat pasiunea într-o afacere. Vinde…

„Încă din facultate îmi personalizam elementele din garderobă. Fie că era vorba de haine sau de accesorii, le căutam pe cele mai neobişnuite, colorate sau cu tăieturi şi croiuri speciale, le purtam o perioadă, apoi le «îmbunătăţeam», astfel încât să se plieze pe personalitatea mea”, povesteşte Armina Popeanu despre ideea care a stat la baza înfiinţării Lyria. Tânăra este de profesie arhitect, cu mai multe specializări în design, iar în cazul său antreprenoriatul este o prelungire a pasiunii sale sau, mai popular spus, îmbinarea utilului cu plăcutul. „În materie de genţi, mi le achiziţionam, le purtam o perioadă scurtă, apoi le pictam cu povestea mea din acel moment.

Aşadar, domeniul fashion handmade a fost ales cumva natural”, spune ea. Primul gând de a-şi transforma pasiunea în afacere a apărut în mai 2014, după ce mai multe prietene au apelat la ea pentru a-şi personaliza poşetele. Simţind potenţialul unei afaceri, în acelaşi an, la sfârşitul lui august, Armina Popeanu avea deja 35 de genţi pictate listate pe o platformă online, „gata pentru a-şi găsi perechea”. A plecat la drum cu 2.000 de euro, iar prima comandă a venit la trei luni de la lansarea Lyria ca magazin online.

„Cea mai mare provocare a fost relaţia cu furnizorii”, îşi aminteşte tânăra. „Trecuse jumătate de an, Lyria era online şi începea să prindă avânt, iar eu nu mă puteam baza până la capăt pe cei cu care începusem să lucrez”, explică antreprenoarea. Iniţial, a căutat pentru colaborări fabrici şi ateliere din ţară, dorindu-şi ca produsele Lyria să fie 100% româneşti, însă acestea nu au reuşit să se plieze pe criteriile sale. „Din păcate, nu am găsit furnizori de genţi care să se încadreze în specifiicaţile şi timpul de producţie, nici producători deschişi pentru o colaborare pe termen lung”, povesteşte Popeanu. De aceea, împreună cu soţul său, a luat decizia de a achiziţiona o fabrică de profil, cu tradiţie de peste 15 ani în producţia articolelor de marochinărie, atât pentru piaţa internă, cât şi cea externă.

Aşa a luat naştere, în noiembrie 2015, brandul Desirette, care a devenit şi furnizor pentru Lyria. În prezent, toate genţile şi accesoriile Lyria sunt realizate în atelierul propriu, unde are libertatea deplină în transpunerea ideilor din schiţă în realitate. „Aici, cu ajutorul unei echipe entuziaste, am reuşit să manufacturez modelele pe care le doream în parametrii necesari de design şi calitate”, explică ea. Pe de altă parte, toată materia primă necesară este cumpărată din tăbăcăriile italieneşti, iar antreprenoarea călătoreşte de câteva ori pe an pentru a le alege. Cea mai comandată geantă este modelul Sebille Red Poppies – aflată în prezent la un preţ de 459 lei, conform site-ului propriu – , pe care fondatoarea Lyria o descrie ca „echilibrată”. „Are un balans optim între cromatica poveştii, forma şi culoarea genţii. De asemenea, este povestea cu care majoritatea clientelor noastre se identifică şi, ca o confesiune, mărturisesc că a fost prima poveste pictată din istoria Lyria”, declară antreprenoarea. Însă produsele sunt disponibile şi în colecţii de genţi nepictate, dar speciale prin alăturarea unor piei naturale cu texturi, culori şi forme îndrăzneţe, mai precizează aceasta.

În medie, Lyria primeşte un număr de circa 70-80 de comenzi pe lună, iar valoarea medie a unei comenzi este de 400 de lei, spune fondatoarea; conform site-ului propriu, genţile Lyria se găsesc la preţuri cuprinse între 200 şi 600 de lei. Cea mai mare comandă a fost din partea unei iubitoare de artă din SUA, valoarea totală fiind de circa 2.000 de dolari. Dacă ar fi să stabilească un profil al clientelor Lyria, acesta ar cuprinde femei cu studii superioare, între 35 şi 54 de ani, cu venituri medii spre mari şi, mai ales, cu un stil unic şi nonconformist, având în vedere că produsele Lyria nu sunt de serie. De asemenea, poziţionarea Lyriei în ceea ce ţine de preţuri este una medie. „Elementul diferenţiator faţă de concurenţă este, cu siguranţă, pictura manuală a fiecărei poveşti din spatele genţilor Lyria”, ţine ea să precizeze.

După doi ani de activitate, Lyria a încheiat anul 2016 cu o cifră de afaceri de circa 100.000 de euro şi a înregistrat o creştere de circa 60% faţă de anul precedent. Pentru 2017 îşi propune lansarea unor noi colecţii şi linii de produse, „care să ducă povestea Lyria mai departe”, spune antreprenoarea. De asemenea, în ceea ce priveşte creşterea, ţinteşte plusuri de aproximativ 40% până la finele anului. Antreprenoarea este optimistă şi în ce priveşte planurile pe termen lung: „Atenţia cumpărătorilor s-a mutat în ultimii ani în online – segmentul de cumpărături online a crescut în 2016 cu 30% mai mult ca în anul anterior, atingând aproximativ 1,8 miliarde de euro, potrivit raportărilor principalelor magazine online”.

Cu toate acestea, antreprenoarea este conştientă că un magazin fizic ar consolida imaginea brandului. Aşadar, are în plan deschiderea unui concept store în Bucureşti, care „să invite clienţii în universul Lyria şi să le ofere o întreagă experienţă”.
Până atunci însă, începând cu luna aceasta, Lyria şi Dessirette vor fi disponibile în ediţie limitată într‑un magazin multibrand din Bucureşti dedicat designerilor români. Pe termen lung, Armina Popeanu consideră că femeile din România se vor îndepărta treptat de brandurile de masă şi vor începe din ce în ce mai mult să caute acele branduri care să le definească personalitatea şi să se fie un statement al stilului propriu. „Piaţa de fashion din România este în continuă creştere – de circa 15 – 25% în fiecare dintre ultimii ani”, observă antreprenoarea.

Datele arată că apetitul românilor către fashion se află într-o continuă creştere, deşi alături de Bulgaria, România are cea mai scăzută putere de cumpărare din UE. Cu toate acestea, românii au cheltuit 16 miliarde de lei în 2015, faţă de 15,2 miliarde de lei în anul anterior, conform Ziarului Financiar. Din totalul sumei, circa 65% a mers către achiziţiile de haine, 28% către încălţăminte, iar restul către articole sportive. Piaţa locală de modă este dominată de grupurile Inditex (Zara, Massimo Dutti), H&M şi C&A, care sunt, în această ordine, liderii pieţei. Cu salarii de opt ori mai mici decât în Germania, dar cu preţuri similare la haine şi pantofi, românii ajung să aloce lunar cea mai mare pondere din venit pentru achiziţiile de modă. Astfel, un român cheltuie lunar circa 77 de lei pentru achiziţia de haine şi pantofi, cu 30% mai puţin decât un ceh sau un polonez şi de cinci ori mai puţin decât un neamţ.

Autor: Georgiana Călin

Sursa: businessmagazin

Articol din Romani azi, Romani celebri - femei, Romani celebri - toti |

Comments Closed