Cea de-a 49-a sesiune a Adunării Generale ONU, prin rezoluția nr. 49/114 din 1994, a proclamat ziua de 16 septembrie, zi aniversară a Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (adoptat la 16 septembrie 1987), Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon.

Protocolul de la Montreal este recunoscut pe plan mondial ca cel mai eficient tratat multilateral asupra mediului, pus vreodată în aplicare, exemplu unic de colaborare și parteneriat internațional pentru a proteja patrimoniul comun al umanității și al comunității mondiale. La sfârșitul anului 2009, punerea în aplicare a Protocolului de la Montreal a făcut posibilă eliminarea a mai mult de 98% din nivelurile istorice de substanțe care distrug ozonul.

Prima idee despre impactul antropogen asupra epuizării stratului de ozon a fost formulată la începutul anului 1970, precum că un mare pericol pentru stratul de ozon îl constituie emanațiile vaporilor de apă și NOx din motoarele supersonice a avioanelor și rachetelor.

După descoperirea unei găuri în stratul de ozon de deasupra Antarcticii în 1985, guvernele a 120 de țări au înțeles că protejarea stratului de ozon este o urgență și au decis semnarea Protocolului de la Montreal pentru a se angaja în lupta împotriva tuturor produselor care îl distrug.

Principiile colaborării internaționale privind protecția stratului de ozon au fost elaborate în cadrul Convenției de la Viena pentru protecția stratului de ozon, din 1985, care a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. Un număr de 21 de articole ale Convenției obligă părțile semnatare să protejeze, în primul rând, sănătatea umană și mediul înconjurător de efectele epuizării stratului de ozon.

Protocolul de la Montreal cu privire la substanțele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului Națiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (PNUMI), reglementează substanțele potențiale ce distrug stratul de ozon (SDO). Protocolul de la Montreal, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989, este un acord internațional care a stabilit o eșalonare a reducerii și eventual a eliminării SDO din folosința generală.

Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacității sistemului imunitar, cu apariția infecțiilor, cancerului de piele, cataractelor și orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor și, implicit, a cantității de hrană, distrugerea vieții marine, a planctonului — plante și animale microscopice care trăiesc în suspensie aproape de suprafața apei, cu care se hrănesc animalele marine — reducându-se prin aceasta cantitatea de pește comestibil.

AGERPRES /(Documentare — Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Democrația este un ideal fondat pe valorile comune ale societăților dezvoltate, cât și un drept fundamental al cetățenilor, care trebuie exercitat în condiții de libertate, egalitate, transparență și responsabilitate.

Tema propusă de Națiunile Unite pentru anul 2015 este ”Spațiu pentru Societatea Civilă”. Secretarul general al ONU Ban Ki-moon declara că ”societatea civilă este oxigenul democrației. Societatea civilă acționează ca un catalizator al progresului social și al creșterii economice. Are un rol critic în ceea ce privește actul de guvernare, și, totodată, ajută la reprezentarea diverselor interese ale populației, inclusiv ale celor mai vulnerabile segmente”, potrivit http://www.un.org/.

În acest moment, la nivel global, se mai arată pe același site că, ”rolul societății civile nu a fost niciodată mai important, pe măsură ce urmează să fie implementată o nouă agendă de dezvoltare aprobată de toate guvernele lumii. Cu toate acestea, pentru activiștii societății civile și organizațiile din mai multe țări, acest spațiu este în scădere sau chiar închis, în contextul în care unele guverne au adoptat restricții care limitează capacitatea ONG-urilor de a lucra sau de a primi finanțare”.

Marcată pentru prima dată în 2008, decizia privind sărbătorirea acestei zile a fost luată de Adunarea Generală a ONU, la 8 noiembrie 2007, prin Rezoluția A/62/7, ca rezultat al unei propuneri avansate inițial de Qatar și un grup de 8 state, printre care și România.

Națiunile Unite încurajează guvernele să consolideze programele naționale consacrate promovării și consolidării democrației. Acțiunile Organizației Națiunilor Unite sunt desfășurate pentru a sprijini eforturile guvernelor de a promova și consolida democrația și sunt întreprinse în conformitate cu Carta ONU și numai la cererea expresă a statelor membre în cauză.

ONU invită toate statele membre, organizațiile din sistemul Națiunilor Unite, organizațiile regionale și inter-guvernamentale, organizațiile non-guvernamentale și persoanele fizice să celebreze — Ziua Internațională a Democrației — pentru a contribui la informarea și sensibilizarea publicului pentru promovarea și protejarea valorilor universale ale democrației.

Principiile democratice sunt incluse în sistemul normativ al Națiunilor Unite. Democrația contribuie substanțial la progresul economic și social, la pacea și securitatea internațională și la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Ziua Internațională a Democrației reprezintă o reafirmare a angajamentului comunității internaționale de a construi societăți participative și deschise, bazate pe statul de drept și pe drepturile fundamentale ale omului.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, Irina Andreea Cristea, editor: Horia Plugaru)

Ziua internațională de luptă împotriva limfomului a fost inițiată în 2004, cu scopul conștientizării asupra ambelor tipuri de limfom, Hodgkin și non-Hodgkin, în aspecte precum recunoașterea simptomelor, diagnosticul timpuriu și tratamentul. Potrivit unui raport publicat pe website-ul www.lymphomacoalition.org, 73% din pacienții care suferă de această boală nu au știut ce este limfomul până în momentul în care au fost diagnosticați.

”Limfomul este un cancer care nu poate fi ignorat” reprezintă tema anului 2015 enunțată de Lymphoma Coalition. Organizația îndeamnă populația să ”ia o poziție pentru a transmite lumii că limfomul este un cancer care nu poate fi ignorat”, evidențiind că ”62% dintre pacienți primesc un diagnostic greșit”, conform raportului Global Pacient Survey 2014.

Organizația definește limfomul ca ”formă de cancer a sistemului limfatic, ce se poate dezvolta în ganglionii limfatici, splină, măduva spinării, sânge sau alte organe”. Conform Lymphoma Coalition, semnele și simptomele comune includ: umflături dureroase ale ganglionilor limfatici, oscilații de temperatură, episoade recurente de febră și transpirație în exces în timpul nopții, pierdere în greutate, lipsa poftei de mâncare, oboseală persistentă și lipsa energiei, dispnee și tuse, mâncărime persistentă pe tot corpul fără o cauză aparentă sau o erupție, stare de extenuare generală, amigdale mărite, durere de cap.

Raportul Global Pacient Survey 2014 a evidențiat că, adesea, pacienții așteaptă prea mult de la primele simptome pentru a consulta medicul: 58% până la șase luni, 18% 6-12 luni, 8% 1-2 ani.

În România, Asociația Bolnavilor cu Limfom a fost înființată în 2008 cu sprijinul Societății Române de Hematologie și al unor pacienți care au suferit de limfom. Prin intermediul Asociației, pacienții au posibilitatea să intre în legatură unii cu alții, să-și împărtășească experiențele care să îi ajute să trăiască o viață cât se poate de normală și să cunoască drepturile pacientului. În fiecare an, Asociația organizează întâlniri ale pacienților cu limfom cu ocazia zilei de 15 septembrie. În plus, website-ul www.viataculimfom.ro a fost special conceput pentru a veni în sprijinul oamenilor care au suferit sau suferă de limfom non-Hodgkin și este dedicat atât celor care au fost diagnosticați, cât și prietenilor și aparținătorilor pacienților cu limfom non-Hodgkin.

AGERPRES/ (Documentare—Roxana Mihordescu, editor: Irina Andreea Cristea)

Cooperarea pentru dezvoltare după anul 2015 va trebui să se amplifice și să continue să sprijine țările în curs de dezvoltare, mai ales comunitățile sărace și vulnerabile, care se confruntă cu provocări în derularea procesul pentru o dezvoltare durabilă și, în același timp, prin această cooperare trebuie să fie mobilizate resurse suplimentare pentru abordarea provocările globale, precum schimbările climatice și pentru o gestionare globală comună, menționează Națiunile Unite pe pagina dedicată zile în acest an, www.un.org.

Cooperarea sud-sud, prin urmare, poate juca un rol-cheie în punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, care urmează să fie adoptat de către liderii lumii la un summit programat a se desfășura la sfârșitul luni septembrie, la sediul ONU. Așa cum ne implicăm în realizarea obiectivelor dezvoltării durabile, trebuie să acționăm și pentru accelerarea dezvoltării în țările în curs de dezvoltare, construind rezistent și având în vedere diminuarea riscurilor, menționează secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, în mesajul său dedicat zile, subliniind că aceste țări au nevoie de crearea unor facilități pentru îmbunătățirea accesului la tehnologii ecologice, la educație, la medicamente esențiale și, nu în ultimul rând, la credite. De asemenea, secretarul general al ONU, semnalează potențialul deosebit al cooperării sud-sud pentru creșterea prosperității a marii majorități a oamenilor.

A treia Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, desfășurată la Bruxelles, în mai 2001, a subliniat importanța cooperării sud-sud în consolidarea capacităților acestor țări și, de asemenea, în stabilirea celor mai bune soluții pentru dezvoltarea în special a domeniilor sănătății, educației, formării profesionale, mediului, științei și tehnologiei, comerțului, investițiilor și transporturilor.

Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care a avut loc la Monterrey, în Mexic, în luna martie 2002, a încurajat în mod special cooperarea sud-sud, inclusiv prin cooperare triunghiulară (nord-sud-sud), pentru a facilita schimbul de opinii cu privire la strategiile de succes și a experienței în implementarea proiectelor. Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă, care a avut loc la Johannesburg, în Africa de Sud, în august 2002, a adoptat un Plan de implementare care a aprobat în mod special cooperarea sud-sud.

Cu scopul unei mobilizări globale pentru a sprijini cooperarea în dezvoltarea sud-sud, Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin Rezoluția 58/220, din 23 decembrie 2003, a proclamat data de 19 decembrie ca Ziua Națiunilor Unite pentru cooperarea sud-sud, pentru prima dată marcându-se în 2004. În decembrie 2011, Adunarea Generală a ONU a decis schimbarea datei pentru marcarea acestei zile de pe 19 decembrie pe 12 septembrie.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Sursa foto: campaigns.ifrcmedia.org/first-aid-2015/

Pentru a marca această zi, oameni obișnuiți și voluntari participă la acțiunile de mobilizare pentru acordarea asistenței primare în situații de criză. Toată lumea ar trebui să știe cum să salveze o viață. Vârsta nu ar trebui să constituie un impediment. Tendința de îmbătrânire a populației trebuie luată în considerare și în cazul acordării primului ajutor. Astfel, persoanele în vârstă trebuie privite și recunoscute ca o resursă importantă de forțe. Acestea trebuie instruite în acordarea primului ajutor pentru a putea lua măsuri rapide și eficiente când situațiile o cer, se menționează pe pagina dedicată campaniei din acest an, campaigns.ifrcmedia.org.

În fiecare an, peste 100 de societăți naționale de Cruce Roșie/Semilună Roșie organizează evenimente și ceremonii pentru a conștientiza, în rândul opiniei publice, importanța acordării primului ajutor. IFRC consideră că primul ajutor trebuie să fie accesibil tuturor, inclusiv celor mai vulnerabili, și ar trebui să fie, de asemenea, o parte integrantă a unei abordări mai largi pentru dezvoltare.

Primul ajutor este un gest de umanitate, care face diferența între moarte și viață, dar și între indiferență și solidaritate, între apatie și acțiune. În urmă cu aproximativ 150 de ani, o bătălie în nordul Italiei a dat naștere unei idei care a schimbat lumea. În 1859, după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, Henry Dunant, om de afaceri elvețian, venise în nordul Italiei, la 24 iunie 1859, pentru a-l întâlni pe Napoleon al III-lea în interes de afaceri. Impresionat profund de victimele bătăliei, el a adunat oameni din satul învecinat și a petrecut trei zile, fără întrerupere, pentru a îngriji răniții. Vorbele sale ”Siamo tutti fratelli” (suntem cu toții frați) au deschis inimile voluntarilor, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți, conform www.crucearosie.ro. Primul ajutor nu înlocuiește serviciile de urgență. Este un prim pas vital pentru asigurarea măsurilor eficiente și rapide pentru a reduce accidentările grave și pentru a crește șansele de supraviețuire.

Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie s-a născut la inițiativa lui Henry Dunant. El este autorul cărții ”O amintire de la Solferino”, care a reușit să transmită ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme. Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a auto-intitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

În raportul numit “Primul ajutor pentru un viitor mai sigur: Focus pe Europa”, publicat în 2009, de IFRC, pentru a marca Ziua mondială a primului ajutor, se arată “că în timp ce 95% din populație, în Norvegia și 80% în Germania și Austria este instruită în acordarea primului ajutor, în multe alte țări europene doar 5-10% din populație are competențele necesare pentru a lua măsuri imediate și de a aplica tehnicile necesare, în caz de accident.” Raportul oferă câteva exemple pentru primele programe de formare pentru acordarea primului ajutor, care au fost adaptate la nevoile grupurilor vulnerabile (persoanele cu handicap și în vârstă, tineri din mediul urban și minoritățile etnice).

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Andreea Onogea)

Sursa foto: www.iasp.info

Inițiată de către Asociația Internațională pentru Prevenirea Sinuciderii (AIPS) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în 2003, pe parcursul anilor au fost cooptați și alți parteneri, pentru a susține financiar acțiuni pentru prevenirea comportamentului suicidar, prin facilitarea accesului la tratamente adecvate și monitorizarea persoanelor care au încercat să se sinucidă.

Tema anului 2015 — “Prevenirea suicidului: acționând din exterior salvăm vieți” — subliniază importanța acțiunilor desfășurate de persoane fizice și organizații pentru a preveni sinuciderea. Tema încurajează și subliniază rolul pe care îl poate avea fiecare individ din cadrul unei comunități prin implicarea în combaterea acestui fenomen complex.

În ultimii ani, au fost organizate peste 500 de activități în 70 de țări, potrivit IASP, care au inclus evenimente educaționale și comemorative, conferințe de presă, reuniuni, postări pe rețelele de socializare Facebook și Twitter, după cum se menționează pe www.iasp.info. În acest an IASP pune pe site-ul său bannere și postere traduse în 50 de limbi pentru a marca această zi. Pentru a ne arăta implicarea în combaterea acestui fenomen unul dintre postere ne îndeamnă să aprindem o lumânare lângă o fereastră la ora 20.00.

Sursa foto: www.iasp.info

Potrivit primului raport al OMS destinat prevenției suicidului, publicat în septembrie 2014, anual, la nivel mondial, peste 800.000 de oameni mor din această cauză, ceea ce echivalează cu o sinucidere la fiecare 40 de secunde. În timp ce o persoană reușește finalizarea acestui proces, alte 20 încearcă. Raportul subliniază, însă, că numărul real al celor care mor din această cauză ar fi mult mai mare și nu poate fi cunoscut din cauza stigmatului asociat cu sinuciderea, a lipsei de încredere în procedurile de înregistrare a decesului, a sancțiunilor religioase sau juridice împotriva sinuciderii existente în unele țări. Aproximativ 75% dintre sinucideri se produc în țările cu venituri mici și medii.

În prezent, doar 28 de țări au strategii naționale de prevenire a sinuciderii, se menționează în acest prim raport al OMS cu privire la prevenția suicidului. “Acest raport este un apel la acțiune, pentru abordarea acestei probleme de sănătate publică, care a fost învăluită în tabu un timp mult prea îndelungat”, a menționat directorul general al OMS, dr.Margaret Chan, la lansarea raportului, potrivit www.who.int. Reducerea ratei suicidului a devenit un obiectiv important pe plan mondial.

La nivel global, ratele de suicid sunt mai mari în cazul persoanelor cu vârsta de 70 de ani și peste. În cazul bărbaților rata este mai mare decât la femei. Bărbați în vârstă de 50 de ani și peste sunt deosebit de vulnerabili. Cu toate acestea, în unele țări, cele mai mari rate se înregistrează în rândul tinerilor. Sinuciderea este a doua cauză de deces la nivel global în rândul copiilor și tinerilor cu vârste între 15-29 de ani, dar și în țările cu venituri mici și medii.

Pentru continentul european, OMS a estimat rata de suicid peste media globală de 11,4 la 100.000 în 2012, în timp ce șase țări europene se află în topul celor 20 de țări cu cele mai mari rate de sinucidere la nivel global. Lituania se află pe poziția a cincea (având cea mai mare rată din Europa), urmată de Kazahstan pe poziția a zecea, la nivel mondial. Cu toate acestea, țările europene predomină între țările care au dezvoltat strategii naționale de prevenire a sinuciderii.

Importanța marcării acestei zilei este dată și de adoptarea Planului global de acțiune privind sănătatea mentală 2013-2020 de către OMS, care obligă toate cele 194 de state membre să reducă ratele de suicid cu 10% până în 2020.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

În prezent, când omenirea se confruntă cu cea mai gravă criză a refugiaților de la cel de-Al Doilea Război Mondial, rolul organizațiilor de caritate devine vital, menționează în mesajul său pentru 2015 secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, subliniind necesitatea implicării unui număr cât mai mare de oameni de pretutindeni în acțiunile de voluntariat și de caritate pentru a face față suferinței umane.

Acțiunile caritabile completează serviciile publice din sănătate, din educație și pe cele pentru protecția copilului, contribuind la dezvoltarea culturii, științei, sportului, contribuind astfel la protejarea patrimoniului cultural și natural. De asemenea, acțiunile caritabile promovează drepturile populațiilor marginalizate și defavorizate, contribuind la promovarea dialogului, a solidarității și a înțelegerii reciproce între oameni. Sărăcia persistă și în prezent în toate țările din lume, indiferent de situația lor economică, socială și culturală, dar în special în țările în curs de dezvoltare.

Plecând de la aceste realități, Națiunile Unite invită toate statele membre, organizațiile internaționale și regionale, precum și societatea civilă, inclusiv organizațiile și persoanele non-guvernamentale, să marcheze Ziua Internațională a Carității în mod adecvat, prin încurajarea generozității, inclusiv prin educație și prin acțiuni de sensibilizare a opiniei publice, după cum menționează site-ulwww.un.org.

În decembrie 2012, la inițiativa Ungariei, Adunarea Generală a ONU a hotărât, prin adoptarea Rezoluției 67/105, ca Ziua Internațională a Carității să fie celebrată la 5 septembrie, semn al recunoașterii rolului carității în atenuarea crizelor umanitare și al eforturilor depuse de organizațiile caritabile și persoanele fizice.

Ziua de 5 septembrie a fost aleasă și pentru a aduce un omagiu celei care a fost Maica Tereza de Calcutta (5 septembrie fiind ziua în care a trecut la cele veșnice), laureată a Premiului Nobel pentru Pace, în 1979, “pentru activitatea întreprinsă în lupta pentru a depăși starea de sărăcie și suferință, care constituie, de asemenea, o amenințare la adresa păcii”.

Născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în 1910, optsprezece ani mai târziu a plecat la Rathfamham, lângă Dublin, la călugărițele irlandeze de Loretho, unde a învățat limba engleză. A fost trimisă apoi la Calcutta, în India, unde s-a dedicat ajutorării celor nevoiași. În 1948, a devenit cetățean indian. În 1950, a fondat Misionarele Carității, o nouă congregație religioasă în Arhidioceza Calcuttei, care a devenit cunoscută pentru activitatea sa în rândul celor săraci și suferinzi în acel oraș.

Peste 45 de ani, Maica Tereza s-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii sau alinând suferințe, a deschis o școală în aer liber și o casă pentru cei fără adăpost și a convins autoritățile locale să facă donații pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi și muribunzi au primit adăpost și au fost tratați în dispensare mobile sau în clinici specializate și sute de mii de copii abandonați au fost îngrijiți și dați spre adopție. Munca sa a fost recunoscută și aclamată în întreaga lume. Maica Tereza a murit pe 5 septembrie 1997, la 87 de ani.

Organisme ONU, precum Programul de voluntari ONU și UNICEF, oferă posibilități pentru oamenii din întreaga lume care doresc să se implice în acte de caritate.

Agențiile umanitare ale ONU se bazează pe donații de caritate din partea populației și a instituțiilor guvernamentale pentru a-și desfășura activitatea de salvare a vieții, în situații de dezastre naturale, conflicte armate ori alte situații de urgență.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu)

Campania din acest an a ONU și a partenerilor săi este orientată spre stimularea bunăvoinței la nivel mondial, pentru a încuraja desfășurarea acțiunilor umanitare atât de necesare în zonele de conflict armat, în regiunile afectate de diverse fenomene naturale extreme sau de evoluția unor epidemii, potrivit www.un.org. Toți cei care au posibilitatea sunt invitați să se alăture uneia dintre organizațiile umanitare din lume și să devină mesageri activi al umanității.

În prezent, evoluția științei ne-a transformat într-o lume care este tot mai conectată digital. Astăzi, oamenii folosesc rețelele de socializare pentru a face cunoscute acele aspecte pentru care trebuie luate măsuri. În această zi, se aduce un omagiu tuturor persoanelor afectate de crizele umanitare și celor care și-au pierdut viața desfășurând servicii umanitare. Este o zi dedicată spiritului care inspiră munca umanitară din întreaga lume.

În acest an, peste 100 de milioane de femei, bărbați și copii au nevoie de asistență umanitară pentru a fi salvați. Numărul de persoane afectate de conflicte a atins un nivel record de la Al Doilea Război Mondial, în timp ce numărul celor afectați de dezastre naturale a rămas destul de mare, se menționează în mesajul secretarului general al ONU, Ban Ki-moon.

Asistenții umanitari se străduiesc să salveze și să ofere sprijin pentru reabilitarea pe termen lung a comunităților afectate de dezastre (naturale, războaie), indiferent unde se află în lume și fără discriminare. Ajutorul umanitar se bazează pe o serie de principii fundamentale, inclusiv umanitate, imparțialitate, neutralitate și independență.

Răspunsul la situații de urgență este doar un aspect al activității umanitare. Asistenții umanitari sprijină, de asemenea, comunitățile pentru a-și reface viața după dezastre. Noi provocări dificile apar în fiecare an, fiind necesară o finanțare mai flexibilă și o adaptare a acțiunilor umanitare la situațiile concrete.

Data de 19 august a fost aleasă pentru a aduce un omagiu asistenților umanitari care și-au pierdut viața practicând această meserie. Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Reprezentantul Special al Secretarului General în Irak, Sergio Vieira de Mello, și cei 21 de colegi care au murit, la 19 august 2003, într-un atentat cu bombă asupra Hotelului Canal din Bagdad, dar și cei 102 asistenți umanitari ai ONU, care au murit în timpul cutremurului din Haiti din 2010, reprezintă cea mai mare pierdere la acest nivel din istoria ONU.

AGERPRES/(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Andreea Onogea)

Foto: (c) lefthandersday.com
Ziua internațională a stângacilor este celebrată pe 13 august, în fiecare an. Preferința pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate — tendința ființelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală de a utiliza predominant o parte sau alta — stânga ori dreapta — a corpului.

Deși manifestarea cea mai evidentă este preferința pentru o mână sau alta, tendința se manifestă și în alte aspecte, chiar și în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.

În trecut existau o serie de superstiții în legătură cu stângacii: se presupunea că spiritele rele se furișează peste umărul stâng și se arunca sare peste acest umăr pentru a le îndepărta; vărsarea solniței însemna ghinion și acesta putea fi contracarat doar prin aruncarea unei cantități mici de sare peste umărul stâng; dacă te mănâncă palma dreaptă primești bani, dar dacă te mănâncă palma stângă, atunci dai bani; dacă ți se bate ochiul drept, te întâlnești cu un prieten, dacă ți se bate cel stâng, vezi un dușman; dacă pornești într-o călătorie cu piciorul stâng, vei avea ghinion, etc.

Până în prezent nu s-a descoperit o explicație științifică definitivă pentru folosirea prioritară a mâinii stângi în locul celei drepte. Unele teorii susțin că este o problemă genetică, altele că ar fi determinată de factori externi și nu de genele moștenite de la părinți.

Abilitatea stângacilor de a folosi mâna stângă în locul celei drepte a stârnit controverse între cercetători. Ideea că stângacii ar fi, în general, mai inteligenți decât dreptacii este azi respinsă de majoritatea oamenilor de știință, iar marea creativitate a stângacilor comparativ cu dreptacii este și ea subiect de dispută, dar există încă specialiști care susțin că stângacii sunt persoane cu un potențial deosebit, care au în mai mare măsură decât dreptacii (statistic vorbind), anumite talente și înzestrări.

După cum menționează www.dailyinfographic.com populația stângace reprezintă aproximativ 15% din populația mondială.

Se estimează, de asemenea, că numărul acestora este în continuă creștere, aproximativ 20-30% din copiii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani fiind stângaci.

Sărbătoarea zilei cuprinde competiții sportive între dreptaci și stângaci, demonstrații ale abilităților sportive și artistice ale stângacilor, precum și evenimente unde dreptacii sunt îndemnați să încerce să folosească unelte și echipamente proiectate pentru mâna stângă, pentru a înțelege cum este să trăiești într-o lume proiectată pentru cealaltă mână.

Deși, multe dintre culturile lumii au depășit faza în care stângacii erau stigmatizați, fiind considerați aducători de nenoroc, blestemați ori răuvoitori, pentru stângaci, existența este încă dificilă într-o lume a dreptacilor. Astfel, robinetele, instrumentele muzicale, aparatura electro-casnică, mouse-ul calculatorului, totul pare construit pentru utilizarea lor exclusivă de către dreptaci. Organizatorii acestei zile doresc să determine firmele producătoare de articole casnice să ia în considerare și nevoile stângacilor atunci când creează design-ul produselor.

Ziua internațională a stângacilor (Left Handers Day) a fost marcată prima dată, în 1976, la inițiativa organizației “Lefthanders International” (în prezent nu mai activează), cu scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la dificultățile și frustrările cu care stângacii se confruntă în viața de zi cu zi.

În 1990 s-a constituit Clubul Stângacilor (Left-Handers Club) cu scopul de a menține o legătură între stângacii din întreaga lume și de a face cunoscute nevoile și cerințele acestora, www.lefthandersday.com. În 1992, Clubul Stângacilor a lansat marcarea Zilei internaționale a stângacilor, ca un eveniment anual, pentru a crește gradul de conștientizare publică asupra avantajelor și dezavantajelor de a fi stângaci.

Printre cei mai cunoscuți stângaci se numără: Iulius Cezar, Cezar, Pablo Picasso, Isaac Newton, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Wolfgang Amadeus Mozart, Charlie Chaplin, Ashley Tisdale, Marilyn Monroe, Jimi Hendrix, Robert DeNiro, Martina Navratilova, Phil Collins, Paul McCartney, Hugh Jackman, Lisa Kudrow, Ricky Martin, Linkin Park, Nicole Kidman, Demi Moore, Morgan Freeman, Tom Cruise, Amitabh Bachchan, Adam Brody, Steve Forbes, Lady Gaga, Bill Gates, Oprah Winfrey, prințul William al Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Bill Clinton, Justin Bieber și Barack Obama.

AGERPRES/ (Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)

Tema propusă pentru 2015 subliniază necesitate implicării tinerilor în activitățile civice. Participarea tinerilor la viața socială, politică, economică a societății este esențială pentru realizarea unei dezvoltări durabile a societății umane, se menționează pe pagina ONU dedicată zilei în acest an, www.un.org.

În acest an, prin mesajul său secretarul general al Națiunilor Unite, Ban Ki-moon, transmite liderilor din întreaga lume să adopte o viziune nouă, îndrăzneață, pentru dezvoltarea durabilă, prin angajarea tinerilor în acțiunile prioritare ale societății umane, aceștia constituind o forță foarte importantă și deloc neglijabilă în condițiile în care lumea se schimbă cu o viteză fără precedent. În încheierea mesajului îndemnul este pentru “a sprijini tinerii în crearea unui viitor în care planeta noastră să fie protejată și toți oamenii să trăiască în demnitate”.

În prezent, Programul mondial de acțiune pentru tineret joacă un rol important în dezvoltarea tinerilor. Acesta se concentrează pe măsurile de consolidare a capacităților naționale în domeniul tineretului, pentru creșterea numărului și calității oportunităților disponibile pentru tineri în vederea participării depline, eficiente și constructive în dezvoltarea societății. Programul Națiunilor Unite privind tineretul prevede o serie de activități de promovare a dezvoltării tineretului, inclusiv sprijinirea interguvernamentală de elaborare a politicilor pentru tineret.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a aprobat la 17 decembrie 1999, prin Rezoluția 54/120, recomandarea făcută de către Conferința mondială a miniștrilor responsabili pentru tineret (Lisabona, 8-12 august 1998), de a marca Ziua Internațională a Tineretului la 12 august.

Potrivit statisticilor ONU, persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani reprezintă, în prezent, aproape jumătate din populația globului, care este de aproximativ 6,45 de miliarde. Până în 2050 se estimează că populația va atinge cifra de 8,9 miliarde, iar numărul persoanelor în vârstă de cel puțin 60 de ani se va mări de aproape patru ori, ajungând la aproximativ 1,9 miliarde. Astfel, la mijlocul acestui secol, populația globului va fi formată din tineri și vârstnici în proporții aproape egale.

AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu, editor: Cerasela Bădiță)